Sunteți pe pagina 1din 3

Morometii Marin Preda

Caracterizare personaj literar Ilie Moromete


Opera literara Morometii a fost scrisa de Marin Preda si publicata in perioada postbelica a
literaturii romane in doua volume, primul volum in anul 1955, iar al doilea in anul 1967.
Opera este bazata pe viata scriitorului.
Morometii apartine genului epic si este un roman social obiectiv postbelic. Ampla fresca a
satului romanesc surprinde numeroase personaje reprezentative pentru diferite categorii
sociale, tipuri umane sau teme infatisate si impune o tipologie noua.
Ca si curent literar, opera apartine realismului. Realismul este un curent artistic si literar,
manifestat pe plan european la mijlocul secolului al 19-lea, a carui estetica reprezenta
reflectarea veridica a realitatii in arta. Personajele sunt tipice pentru o categorie sociala in
situatii tipice, ori exponentiale (invinsi sau invingatori). Stilul este impersonal, obiectiv.
Personajul Ilie Moromete este personajul principal al primului volum si secundar celui de-
al doilea. Volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod complex, cap de familie,
dominand copiii din prima si a doua casnicie cu autoritate, cu o pozitie centrala in lumea
satului, fiindca era cel mai inteligent si abil dintre tarani. Spre deosebire de alte personaje,
isi ascundea gesturile prin puterea disimularii. Volumul 2 il gaseste pe Ilie Moromete ca
personaj secundar si un om dominat de timpul schimbarilor. Isi pierde cele doua valori,
familia si pamantul, ca urmare moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului
arhaic.
El este caracterizat direct de catre narator si alte personaje sau autocaracterizare ori
indirect prin limbaj, gesturi, fapte, atitudini fata de alte personaje sau prin nume.
Caracterizarea directa facuta de narator arata ca Ilie Moromete era cu zece ani mai
mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai
nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Chiar la inceutul romanului, in
scena cinei Moromete statea parca deasupra tuturor. In alt loc, naratorul spune ca
Moromete avea uneori obiceiul (semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca
si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas) de a se retrage pe undeva prin gradina si
de a vorbi singur.
Caracterizarea directa facuta de alte personaje sugereaza perceptia diferita asupra
personajului. Sotia sa, Catrina ii reproseaza lenea si placerea vorbei Toata ziua stai la
drum si bei tutun, sora sa Guica ii poarta pica deoarece recasatorindu-se, ea a fost
obligata sa se mute din casa, ramanand singura, in timp ce Cocosila, prietenul sau ii zice
mereu Esti prost!, calificativ ce ascunde, insa pe de o parte simpatia, iar pe de alta parte
invidia fata de inteligenta si spontaneitatea personajului.
Procedeul autocaracterizarii ramane definitoriu prin marturisirea facuta de Moromete
doctorului, cu o sublima trufie a omului ce si-a respectat conditia si menirea Domnule, eu
intotdeauna am dus o viata independenta!.
Caracterizarea indirecta prin limbaj arata schimbarile majore si dramatice prin care trece
personajul: la inceput are placerea de a povesti cu lumea, raspunzand in multe cuvinte la
salutul oamenilor, ulterior este poreclit Mutul, nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si
el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca sa te pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care le
dadea veneau din alta parte. El este un disimulat, care vorbeste singur, fiindca nu
considera ca merita cineva sa-i asculte gandurile. Disimularea este o reactie defensiva,
ulterior devine o a doua natura a personajului, aratand instrainarea tragica Lui Moromete
parca ii zburase mintea din cap si cu buna stiinta facuse scimb cu a altui taran care vorbea
cu tine asa cum vorbesti cu un cal sau cu o vaca. In gura lui, cuvantul capata fascinatie
magica, cele mai obisnuite intamplari devin aventuri. Nedumerirea prefacuta a lui Ilie,
pauzele in rostire, interjectiil si lacomitatea cu care vrea sa afle detaliile picante in situatia
despre cei care isi amendeaza copiii, vanzandu-le pamantul.
Caracterizarea indirecta prin ganduri, idei arata ca este indragostit de viata, o vede ca
pe un spectacol, o contempla, crede ca timpul e rabdator, iar cand vede ca s-a inselat tot nu
se teme de trecerea sa Moromete nu gasea in el nicio frica fata de trecerea anilor.
Caracterizarea indirecta prin atitudini fata de oameni sugereaza ca isi iubeste copiii, dar
e mai bine sa-i tina din scurt. Incearca sa-si indrepte greselile facute fata de ei, recunoaste
ca marea lui greseala a fost ca nu l-a lasat sa faca mai departe scoala pe Niculae, fiul sau
cel mic. Nu intelegea lumea fiilor cei mari, dar e convins ca se vor schimba mai tarziu. El se
simte mandru si dispretuitor fata de Balosu pe care il injura intotdeauna (in gand) pentru
dorinta de imbogatire, iar acesta simtind superioritatea vecinului sau, nu-si doreste decat
sa-l vada umilit. Se simte superior si nu-si poate stapani pornirea de a fi ironic cu ce care
nu-l inteleg. Atitudinea de sef absolut al familiei este subliniata in timpul cinei.
Caracterizarea indirecta prin gesturi sau chiar mersul sau tradeaza starile sale de
meditatie Isi lasa fruntea in pamant si mersul i se incetini. Era mersul lui cand se gandea si
cand nu mai vedea nimic in jur. Supararea, linistea, nedumerirea, veselia fortata, neputinta
sunt prezente in comportamentul omului, subliniate de gesturi si de o mimica expresiva. La
fel de elocventa este scena pranzului la camp, desi se frige cu fasolea fierbinte, nu se
exteriorizeaza in niciun fel, asteptand curios si amuzat ca Paraschiv, fiul sau, sa pateasca
acelasi lucru, lasandu-l sa se friga, demonstrand astfel lacomia, apoi prevenitor ii ofera apa
rece si se intereseaza grijuliu daca s-a fript rau Na, Paraschive, bea apa, se precipita
Moromete, apucand bota in brate si intinzandui-o grijului. Te-ai ars rau? Eu credeam ca e
rece, marturisind el naiv.
Caracterizarea indirecta prin idealuri si valori arata ca personajul are o conceptie de
viata parte, centrata pe ideea libertatii spirituale si considera ca omul este dator sa tina la
rostul si menirea lui, chiar daca este bun sau rau. Personajul este considerat cel din urma
taran adevarat.
Caracterizarea indirecta prin fapte a personajului spune ca el continua sa fie preocupat
de politica si dupa ce se instaleaza comunistii la putere. Fiind inteligent, prevede marile
schimbari dramatice si le impartaseste prietenilor sai. El prinde viata (ca personaj prinicpal)
nu doar din faptele pe care le face cat si din comportamentul sau. Faptele savarsite de
Moromete sunt cele ale unui taran obisnuit cu familie si griji. El merge la camp, dar nu se
omoara cu munca, vorbeste cu vecinii, il viziteaza pe altul si isi bate copiii cand acestia
intrec masura. Important pentru acest taran nu este ceea ce face, cu cum face sau cum le
prezinta intamplarile celor care-l asculta. Ceea ce face, in mare parte, se modifica in functie
de ceea ce simte, de starea lui, de aceea devine o nedumerire pentru cei din jurul sau.
Niciuna din faptele sale nu dovedeste graba, caci timpul are rabdare cu oamenii. El ii
interzice fiului sau cel mic, Niculae, sa mai mearga la scoala, considerand ca nu-i aduce
niciun beneficiu, iar acesta se instraineaza de familie. In al doilea volum, cei doi raman
certati, Moromete moare, iar Niculae viseaza ca s-au impacat.
Avand in vedere aceste caracteristici, Moromete are o complexitate care il aseamana cu un
intelectual veritabil, fiind considerat un taran filosof.