Realismul n contextul de valori ale realitatii contemporane

Caracteristicile realismului sunt: reprezentarea veridica a realitatii, obiectivitatea deplina a

scriitorilor in raport cu faptele prezentate, personaje tipice in imprejurari obisnuite de viata,
veridicitatea detaliilor, preocuparea fata de sfera economica si sociala, lipsa de idealizare atat a
personajelor, cat si a circumstantelor in care ele evolueaza, atitudinea critica si impartiala fata de
om si societate, stilul literar obiectiv, sobru si impersonal. Este de semnalat faptul ca, prin cativa
dintre cei mai remarcabili reprezentanti ai sai sunt(Stendhal, H. de Balzac, Ch. Dickens, N.
GogoL),etc.

Din literatura realista dispar intamplarile si personajele exceptionale, scriitorii indreptandu-si

observatia catre viata sociala si prezentand omul in stransa legatura cu aceasta, ca un produs al
mediului in care traieste si cu care se afla intr-o relatie de interdependenta. Honore de Balzac era
de parere ca romancierul trebuie sa se considere secretarul acelui istoric, care e societatea insasi .
Impresia deosebita produsa, la jumatatea secolului al XTX-lea, de evolutia stiintei (indeosebi de
aceea a stiintelor naturii revolutionate de teoria evolutionista formulata de Ch. DarwiN) i-a
indemnat pe scriitorii realisti sa aplice in creatia literara metode consacrate prin dezvoltarea
domeniilor stiintifice. Prezentarea societatii se doreste a fi sincera, impartiala, lipsita de orice
idealizare. Caracterizand specia literara a romanului, Stendhal (pseudonimul lui Henry Beyle,
1783-1842) scotea in evidenta obiectivitatea si impartialitatea intrinsece metodei de abordare a
domeniului realitatii de catre scriitorii impersonali: Romanul este o oglinda purtata de-a lungul
unui drum. Cateodata ea reflecta cerul albastru, altadata noroiul din baltoacele de la picioarele
dumneavoastra. Vreti sa acuzati de imoralitate omul care poarta oglinda? Acuzati mai bine
drumul pe care se afla baltoacele sau, si mai bine, inspectorul de drumuri, care permite ca apa sa
se adune si baltoacele sa se formeze". La majoritatea scriitorilor realisti remarcam o atitudine
critica fata de societatea burgheza care atinsese, totusi, punctul de maxima expansiune
economica si de stabilitate politica.

Literatura presupune o selectie a materialului faptic inepuizabil oferit de lumea reala. Selectia ia
forma intamplarilor si a personajelor tipice, reprezentative pentru o intreaga categorie umana si
sociala. In acest sens, Honore de Balzac pretinde ca romancierul va trebui sa zugraveasca
societatea franceza asa cum e ea, fara sa caute s-o idealizeze, ci intr-un spirit de obiectivitate cat
de perfect posibil si indiferent fata de protestele publicului, inspaimantat ca se vede zugravit pe
sine". in privinta fizionomiei eroilor realisti, sa nu fie confundati cu acele caractere" de factura
clasica reprezentand trasaturile generice ale fiintei de totdeauna si de oriunde.

Dimpotriva, personajele realiste sunt tipice pentru un cadru social anumit: astfel, Grandet, eroul
lui Balzac, reprezinta avarul, dar modalitatea in care a acumulat averea si felul lui specific de trai
il caracterizeaza pe burghezul imbogatit pe durata Revolutiei Franceze; Julien Sorel, personajul
lui Stendhal (din Rosu si negrU), intruchipeaza parvenitul, alt tip caracteristic realismului, care,
prin vointa si tenacitate, vrea sa castige o pozitie sociala superioara, pentru a fi admis in
randurile clasei dominante, care il dispretuia din cauza originii sale umile si paupere; i nu n
ultimul rind Ema Bovary care la fel doreste sa parvina-este vesnic nemultumita de statul sau
social, de aspectul monoton al vietii sale. Tanjeste dupa o pasiune clocotitore, dupa o viata mai
dinamica, dupa luxul claselor inalte.
 Romanul Rosu si negru in paradigm realismului

Realismul si-a propus sa infatiseze lucrurile asa cum erau cu adevarat, si nu cum ar fi trebuit sa
fie. Aceasta e, cred, una dintre cele mai radicale, dar si mai putin intelese schimbari aduse de
realism. In acest context trebuie inteleasa celebra afirmatie a lui Stendhal din Rosu si negru,
referitoare la vocatia romanului:

Un roman e ca o oglinda purtata de-a lungul unui drum batut de multa lume. El va rasfringe in
ochi cind seninul cerului albastru, cind noroiul mocirlelor din cale. Iar pe cel ce poarta povara
oglinzii in spate il veti invinovati ca e imoral Mai bine ati invinui drumul pe care se afla mocirla
si, mai mult inca, pe inspectorul drumurilor, care ingaduie sa zaca apa si sa se formeze mocirla. 2

Intre frumusetea cerului albastru si noroiul strazii, o noua paradigma literara se iveste: realismul
modern. Viata e in egala masura frumoasa si oribila, cind sublima, cind dezgustatoare. Scriitorul
nu trebuie sa intervina sau sa medieze. Trebuie doar sa reproduca.

Si totusi viata e mai mult decit ce poate fi vazut cu ochiul liber. Interesant e faptul ca Stendhal
foloseste oglinda, un dispozitiv optic, ca imagine centrala. Ar fi putut vorbi despre pana si hirtie,
dar aceasta ar fi sugerat ca scriitorul inventeaza, selecteaza si compune. In schimb, Stendhal se
opreste la metafora oglinzii. Faptul sugereaza inca o data ca realismul e intim legat de importanta
lucrurilor care pot fi vazute.

Stendhal si-a imaginat marele sau roman, Rosu si negru, publicat in 1830, drept o cronica a
secolului al XIX-lea. Inceputul e un maiestrit capitol ce descrie asezarea in care se desfasoara
actiunea primei parti. In romanul realist stim intotdeauna unde ne aflam. La Stendhal, orasul si
regiunea primesc un nume de la bun inceput. Patrundem in lumea lui Stendhal de parca aceasta
ar fi o descriere topografica sau o pictura panoramica, o fotografie la scara mai mare a unui
peisaj sau, de ce nu, o ilustrata. De parca un calator s-ar apropia de micul oras. Dar Stendhal
adauga informatii pe care un fotograf sau un pictor cu greu le-ar fi putut face vizibile. Pe scurt,
face analiza. La Stendhal imaginea inseamna precizie, concretete, autenticitate, dar e departe de
orice exces. Si totusi la el gasim primele semne ale unui proces istoric ce devine evident la
Balzac, este pe punctul de a-si depasi limitele la Flaubert, pentru a culmina cu Proust si Joyce.
Esenta acestui proces ar putea fi prinsa in formula cresterii autonomiei imaginii.

Romanu Rosu si Negru- cronica a realitatii contemporane lui Stendhal

Rosu si Negru-cronica a realitatii contemporane lui Stendhal

Rou i Negru este primul mare roman al lui Stendal i primul care combin n mod subtil
descrierea realitii sociale cu aciunea romanesc, (dup Erich Auerbach n celebrul su studiu
Mimesis). Julien Sorel, personajul central al romanului, este ntr-un sens produsul pur al epocii
sale.
 Stendhal a gndit o anumit estetic realist nainte de a o "aplica" n scriitur, realismul su
specific provenind din dorina de a crea un roman-oglind, simpl reflexie a realitii sociale i
politice a epocii dure pe care o traversa. Acest roman are o component politic nu prin prezena
unor lungi reflecii politice ci prin relatarea faptelor.

Descrierea moravurilor n opera lui Stendhal nu se vrea niciodat imparial ci critic: ea nu este
motivat de o voin sociologic ci de dorina de a nltura aparenele neltoare i de a arta
adevrul, crudul adevr (deviza primului volum din Rou i Negru) societii contemporane.

Descrierea sumar a realitii materiale este una din particularitile romanului stendhalian. Tema
banilor este adeseori abordat doar n relaie cu personajele secundare sau detestabile (Dl.de
Rnal, marchizul del Dongo): atenia cititorului este canalizat ctre personajele principale care
nu au astfel de preocupri (Fabrice, D-na de Rnal, Lucien Leuwen). Romanul lui Stendhal este
"rapid" (potrivit personajelor, care au doar 20 de ani), iar descrierea puncteaz o pauz n
naraiune.

O alt limit a realismului lui Stendhal se refer la figura romanesc a eroilor romanelor sale:
personajul lui Julien Sorel este inteligent, i urte profund contemporanii, este nebun de
ambiie, Fabrice este exaltat i pasionat, Lucien Leuwen este un tnr idealist i plin de sine.

Autorul refuza ideea de a fi omniprezent deaceea evenimentele sunt vazute prin

ochii personajului principal, Julien Sorel. n acest roman, evenimentele
se dezvaluie treptat. Opera lui Stendhal este profund inspirat
din propria sa via, romanele lui constituind o autobiografie ideal a scriitorului.

Mos Goriot- exemplu de literatura realista

Honore de Balzac este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi n domeniul
romanului realist, psihologic si fantastic. Realist de mare profunzime,Balzac observator al epocii,
a fixat n pnze de dimensiuni impresionante tipuri i situaii care concureaz cu cele din via. A
creat un adevrat monument, Comedia uman, ciclu n a crui component intr si romanul
Mos Goriot.

n acest impresionant roman, Balzac ne nftiteaz trei povesti de viat distincte. n primul rnd,
drama pe care o trieste un domn, pe nume Goriot, din cauza iubirii paterne imense pentru fetele
lui. n al doilea rnd, evolutia unui tnr ambitios, student la Drept, ce face parte dintr-o familie
de aristocrati srciti, Eugen de Rastignac. Iar n al treilea rnd,Balzac ne prezint povestea unui
personaj cinic si misterios, Vautrin, ce se dovedeste a fi un ocnas evadat, si care n final este
arestat. Cea mai trist poveste e a domnului Goriot,care si-a concentrat ntreaga viat afectiv n
jurul unui singur sentiment ,ianume iubirea patern. El s-a lipsit detoat averea tocmai pentru
a-si face fiicele fericite. Totodat ele au ajuns s fac parte din nalta societate a Parisului gratie
tatlui lor. Pentru Anastasie si Delphine, Goriot este o surs permanent de bani. Dup ce s-au
vzut bogate, respectate de toat lumea, pe cele dou nu l-au mai interesat destinul tatlui lor.
l considerau o persoan mult prea modest, nevrednic de aceast lume cu bani din care
ajunseser s fac parte.

Mos Goriot face parte din Comedia Umana,ciclul Scene din viata Pariziana
si repr. cheia bolta a intregului ciclu, intrucat in acest roman Balzacintroduce procedeul
personajelor reparaissant - al caror destin este urmarit de-a lungul maimultor romane din
cadrul ciclului - (Rastignac, Vautrin, Doamna de Restad etc.).Actiunearomanului se desfasoara
in pensiunea doamnei Vauquer,unde intalnim oameni provenind din diferite medii
sociale:studeinsi,negustori,ocnasi,femei din burgheziascapatata etc.

Doamna Bovary: descrierea veridica a realitatii franceze de la mijl. Sec al XIX-lea

Gustave Flaubert (1821-1880) este un mare scriitor realist francez. Doamna

Bovary este considerata de multi critici literari ca o capodopera literara ce a stat la
temelia dezvoltarii artistice a secolului 19. Autorul se remarca prin precizie, detaliu,
veridicitate si transparenta. Indeplineste toate trasaturile curentului realist, dintre care poate fi
mentionat:

se creaza iluzia de realitate;

se prezinta adevarul de viata printr-o viziune obiectiva asupra lumii, asupra aspectelor
morale si sociale de la periferia societatii;
se demonstreaza ca aceasta perifirerie a societatii, considerata pana atunci vulgara si
neinteresanta, poate fi ,,la fel de dramatica si de complexa ca si lumea eroica a
clasicismului";
Personajul principal, Doamna Bovary, este o femeie desteapta cu ambitii inalte, dar care fiind
casatorita cu un medic mediocru (Charles), nu reuseste sa atinga ,,adevarata dragoste".
Este vesnic nemultumita de statul sau social, de aspectul monoton al vietii sale. Tanjeste dupa o
pasiune clocotitore, dupa o viata mai dinamica, dupa luxul claselor inalte. Scopul sau, idealul sau
de fericire nu a fost niciodata realist, ci tot timpul extras din fictiune, nu dupa modelul realitatii.
Doamna Bovary este o femeie care nu va fi niciodata fericita. In mod intentionat titlul cartii
este compus din numele sotului (Bovary) si de ,,Doamna", pentru ca reprezinta statul ei dupa
casatorie, rolul pe care este nevoita sa-l joace. Multi oameni se vor regasi in drama ei (fie ca o
recunosc, sau nu), pentru ca,,fericirea" este greu de atins si deseori ne gasim obligati sa
ducem o viata pe care nu o dorim. Romantic prin educaie, Emma imagineaz o alt lume,
fixndu-se n cele din urm la idealul de via parizian, ou teatre i opere, cusaloane fastuoase i
cavaleri elegani. Visul ei este fad i vulgar, dar el rmnetotui un act de protest mpotriva
meschinriei i platitudinii care o nconjoar.Gestul romantic de protest nu se mai rezolv ca n
trecut prin aciune pe plansocial, ci se reduce acum la visare searbd. Burghezia a cultivat acest
soi deromantism deoarece el abtea atenia de la aciunea practic. Mica burghezie cdea adesea
n acest la, i nu ntmpltor Emma Bovary este o reprezentant aacestei categorii sociale.
Flaubert atac aadar acel romantism care setransformase n pur amgire.

Secolul al19-lea a reprezentat una dintre cele mai prolifice epoci ale literaturii franceze.
Romanele si nuvelele lui Stendhal, Balzac, Hugo, Flaubert, Zola etc.au ilustrat In mod stralucit o

gama larga de forme literare, demonstrand o vasta lntindere si vitalitate.

Madame Bovary (1857), roman scris de Gustave Flaubert (1821-1880), este o tranzitie intre
romantism ~i realism. Subiectul naratiunii, adulterul dintr-un mic sat din Normandia, este tratat
intr-o maniera riguros realista,foarte minutioasa, ceea ce-i confera o mare putere descriptiva.
Tentativa deliberata a lui Flaubert de a investiga realitatea obisnuita cu foarte multa afectiune a
conferit un impact mai putemic romanului. Povestea Emmei Bovary , incercarile sotiei unui
doctor de provincie de a scapa de monotonia sordida a propriei vieti printr-o serie de aventuri
amoroase, are ca punct culminant sinuciderea

eroinei. Flaubert nu prezinta doar zadamicia iluziilor sentimentale sau patosul cautarii dragostei
ci ataca si societatea in care filistinismul

nu lasa loc individualitatii sau aspiratiilor umane.

Esenta notiunii bovarism si comentarea acesteia din perspective realitatii contemporane

Odata cu doamna Bovary se naste bovarismul. Termenul ii apartine lui Jules de Gaultier in
studiul de caz cu acelasi titlu. Definitia lui facultatea pe care o are un individ sau un grup de a
se crede altminteri decat este. Facultatea aceasta construieste iluzia continua, iluzia absurda si
falsa, dar vesnic creatoare de acte noi, adica vesnic creatoare de realitati de viata.

Gustave Flaubert creeaz din personajul post romantic, Emma Bovary, femeia conceptualizat.

Prin convenie social, personajul devine ntr-o prim faz, arhetip (n acest caz personajul este
o construcie din trsturi arbitrare) i, apoi, prin recunoatere ca model sau tip de referin
pentru a caracteriza indivizii, se ajunge la un comportament social.

Asistm n prezent la o ascensiune fr precedent a puterii imaginii. Primatul imaginii n

contemporaneitate ne

ndreptete n abordarea acestui domeniu. Omniprezena i omnipotena imaginii n actualitate

a dus la etichetarea

epocii noastre ca ,,civilizaie a imaginii. Civilizaia contemporana a pus omului n brae crile
i prin ele un mijloc de educare i elevare spiritual, dar i de evadare, de visare, de plonjare n
ireal. Civilizaia imaginii a pus omului n mn telecomada i mouse-ul i prin ele accesarea
rapid a informaiilor i, bineneles, a imaginilor. Dac nainte bovarismul se ,,lua prin lectur,
acum contaminarea a gsit un mijloc de propagare cu o eficien maxim: bovarismului se
difuzeaz rapid pe calea tehnologiei digitale. Civilizaia contemporana a pus n minile femeilor
melodrama romanului-foileton, civilizaia

imaginii a pus femeile n faa televizorului i a melodramelor telenovelistice. . Dac

bovarismul ,,clasic aparinea civilizaiei romanelor de dragoste, bovarismul modern aparine (i)
civilizaiei imaginii. Ca fenomen etern uman, bovarismul are n contemporaneitate resurse de
mbogire i de proliferare. Modernitatea a produs cultura media i aceast mare putere a ei de a
creea i promova, prin intermediul imaginilor n primul rnd, tipare i modele. Dup noile
tehnologii, bovarismul se poate

consuma on line. Omniprezena imaginii, primatul imaginii, asaltul i chiar tirania imaginii
constitue un teren prielnic care ncurajeaz fenomenul bovaric n actualitate.

Tematica romanului realist din a doua jum. a sec. XIX-lea: parvenitismul, tema banului,
ascensiunea burgheziei. Raportarea la realitatea contemporana.
Dorina de parvenire este o racil veche i universal, pe care nu au trecut-o cu
vederea scriitorii vremurilor, fiindc literatura este cea care se ocup de
sufletele oamenilor. Balzacianismul, de exemplu, a caracterizat o epoc n
care individul burghez, rapace i nsetat de avere a vrut s parvin cu o
exuberant explozie de energie, violen i individualism. Aa au aprut n
literatur romane cu intrigi tenebroase, uneori chiar ridicole, conflicte
violente, pasiuni dezlnuite toate n jurul zeului epocii banul.

Comedia uman, ciclul de romane, nuvele i eseuri care mai poate fi

intitulat i Iluziile pierdute ale lui Balzac, constituie o fresc a societii
franceze din prima jumtate a secolului al XIX-lea, urmrind destrmarea
visurilor, a idealurilor oamenilor, n societatea abject n care se tria.

S ne amintim i de romanul Mo Goriot, n care tnrul Rastignac i

btrnul Goriot triau ntr-o lume dominat de bani, iar cele dou fiice
profitau de Mo Goriot, n dorina lor de parvenire. Acesta orbit de dragostea
patern, supunea totul dorinelor fiicelor, creznd c astfel ele i vor gsi
fericirea. Druirea de sine a tatlui nu a gsit nici un ecou n sufletul pngrit
al fetelor. Tnrul Rastignac, al crui suflet mai pstra reminiscene ale
umanismului, a fost martorul evenimentelor triste i prta al dramei. O lume
n care demnitatea uman este distrus de dorina de parvenire.

Dorina de a parveni a redevenit un ideal al celor ce conduc destinele unui numr mai mic i
pn la cel al milioanelor de oameni. Stnd i analiznd, aceast dorin de parvenire se nate n
sufletele unor oameni imorali, invidioi i egoiti care folosesc o gam ntreag de mijloace
precum minciuna, lcomia, linguirea, furtul, batjocura, cinismul, viclenia, compromisul,
neltoria i uneori chiar violena. Retrim, se pare, o via balzacian, dar mult mai crud
fiindc este pe deplin contient, oamenii dornici de parvenire sunt diabolici, minile lor sunt
instruite n acest scop.

i am ajuns, iat, la vremurile noastre, la societatea polarizat n care trim. O minoritate

arogant, snoab, dornic de parvenire i o majoritate lipsit de drepturi care lupt pentru
supravieuire, tentat fiind de compromis. Minoritatea este format din indivizi care au i atins
bunstarea (ludabil dac este fcut prin munc i inteligen!), dar unii continu s manifeste
lcomia pierznd reperele umane, cretine. Pentru aceti oameni legea nu este btut n cuie,
ea exist doar pentru prostime. Majoritatea, dup cum am spus, o formeaz cei care duc o lupt
acerb pentru existen, care se lovesc de lipsuri, ngrdiri i suport arogana, cinismul celor
navuii pe nedrept.

Conceptiile estetismului n contextul valorilor contemporane (cultul frumosului, neglijarea

moralei traditionale)

Oscar Wilde prezint n romanul su "Potretul lui Dorian Gray", povestea unui tnr atrgtor,
foarte nstrit, vanitos i naiv. Portretul su, executat de prietenul su Basil Hallward, se urea
pe msur ce el comitea fapte tot mai imorale care din punctul su de vedere erau mai mult dect
acceptabile. Spre deosebire de portretul su, Doryan i pstra tinereea i sarmul chiar i dup ce
prietenii i cunosiintele sale mureau. Portretul lui Doryan Gray e cartea ce reflect aspectul
interior i exterior al omului, motivndu-ne s ncercm s gsim un echilibru ntre acestea dou,
altfel riscm s fugim mereu de umbra urtului, camuflat n plcerile hedoniste ale vieii.
Sufletul arznd n senzaii amgitoare, lipsite de candoare.

Romanul Rou i negru, mai intitulat i Cronica anului 1830, are n centrul su un personaj care
ncearc s parvin. Fiu de ran, dotat cu inteligen i cu voin puternic, Julien Sorel face
eforturi de a se afirma pe msura calitilor sale, de a dobndi o poziie social superioar,
fcnd s i se uite originea umil.
Julien Sorel este un tnr care deoarece nu se nscuse mai devreme pentru a mbrca
uniforma roie de soldat n slujba lui Napoleon, fu nevoit s mbrace sutana neagr de preot.
Pentru aceasta a nceput s studieze Biblia i limba latin. Datorit cunotinelor sale de latin
este solicitat de primarul din Verrires pentru a deveni preceptorul copiilor si. Tnrul Sorel i
cucerete pe toi, n special pe soia primarului, doamna de Rnal. n scurt timp ntre cei doi
apare o relie dominat la nceput de orgoliul lui Julien. Deoarece domnul de Rnal primete o
anonim, Sorel este nevoit s plece la seminar i astfel s o prseasc pe femeia pe care a
nceput s o iubeasc.
Acolo Julien se lovete de ipocrizie, dar reuete s i-l fac pe printele Pirard prieten, cu
ajutorul cruia supravieuiete pn la demisionarea acestuia. nainte de a pleca la ora Julien
trece prin Verrires pentru a o vedea nc o dat pe cea mai bun i mai blnd femeie cunoscut
de el i pentru a-i lua rmas bun.
La Paris, n familia domnului La Mole, Julien este respectat i chiar ndrgit pentru
cunotinele i inteligena sa. Domnioara de La Mole l provoac dup care l respinge, fapt ce
strnete mnia tnrului Sorel. El va ncerca s-i rneasc orgoliul fcnd-o s se ndrgosteasc
de el. Cu rbdare Julien va reui acest lucru i tnra Matilde va ncepe s-l iubeasc i s vad
n el idealul ei. Pentru a apra aceast dragoste o inea ascuns de tatl su pn cnd i d
seama c este nsrcinat. Atunci i vestete tatl printr-o scrisoare i pentru un timp pleac de
acas. Tatl, contrariat, realizeaz n cele din urm c nu va reui s distrug relaia celor doi i
astfel n loc s o omoare, el creeaz condiii prielnice pentru ca ea s se realizeze. i d avere, un
titlu i un nume lui Julien. Cnd totul pare a se sfri cu bine domnul de La Mole primete o
scrisoare de la doamna de Rnal, n care este dezvluit relaia din trecut a tnrului. Julien ntr-
un acces de furie ncearc s o omoare pe ce care, influenat de un preot, a vrut s-l distrug.
Dup ncercarea nereuit el este condamnat, dar i d seama c singura fiin pe care a iubit-o a
fost doamna de Rnal, care nc l iubete i l iart. Cu toate acestea Julien este executat i la
scurt timp moare i femeia iubit de el.
Matilde ngroap cu minile sale capul destrunchiat al iubitului ei.
 Julien Sorel personajul central al romanului Rou i negru de Sthendhal ntruchipeaz arivistul i
parvenitul, care, prin vointa si tenacitate, vrea sa castige o pozitie sociala superioara, pentru a fi admis in
randurile clasei dominante, ce il dispretuia din cauza originii sale umile si paupere. Este un personaj realist,
pentru c nu poate iei din rolul ce i-a fost repartizat(trstur tipic anume personajelor realiste) nu
reuete s-i mplineasc dorina. Sursa de inspiraie pentru acest personaj au fost chiar primii ani de nceput
de carier a autorului, cnd acesta se ntoarce din Campania din Italia la Paris, ncercnd s se impun n
domeniul comercial, literar i seducnd femeile.

Julien Sorel este un personaj complex, inzestrat cu tendinte si trasaturi morale contradictorii: pe de o parte
este dotat cu calitati exceptionale precum inteligena, frumuseea,tenacitatea, voina i ambiia, dar pe de alt
parte i urte profund contemporanii. Umilinta indurata in casa parinteasca si imposibilitatea de a obtine o
slujba pe masura calitatilor sale, din pricina originii sociale (Julien Sorel fiind fiu de taran-tmplar), ii
declanseaza ambitia de a parveni cu orice pret. n vederea atingerii acestui tel, el nu da inapoi de la nimic,
actionand in mod foarte calculat. Transportat fiind de veleitate, dup lectura Memorialului din Sfnta Elena
al lui Napoleon, contient c de la Revoluie nu numai naterea ci i meritul personal are importan, eroul
viseaz s devin un nou Bonaparte. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii,
acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura al destinului su este momentul in care,odat ajuns
seminarist, primarul orasului, Dl de Renal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o
cunoaste pe sotia primarului, , Dna de Renal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o
seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mndria bravului erou romantic, care se considera un as in
cucerirea femeilor, Dna de Renal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor
dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Renal
reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien
este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept
urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.

Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna inca de la inceput din cauza
originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului la Mole, sa se indragosteasca de el,
si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il
innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul
ar fi fost bine daca Dna de Renal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este
de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o
impusca pe fosta lui amanta. Din fericire, doamna de Renal este numai ranita de focul de pistol tras de Julien
asupra ei. Desi isi regreta fapta, Julien este condamnat la moarte si executat.
Chiar si atunci cand urca pe esafod, Julien dovedeste acelasi curaj, infruntandu-i pe jurati de pe pozitia clasei
lui: Dar chiar daca as fi mai putin vinovat, vad oameni care, fara sa le pese de mila ce ar trebui sa le-o
trezeasca tineretea mea, ar vrea sa pedepseasca prin mine si sa descurajeze astfel, pentru totdeauna, categoria
aceasta de tineri care, nascuti intr-o clasa inferioara si oarecum apasata de saracie, au norocul sa dobandeasca
o educatie buna si indrazneala sa se amestece in ceea ce orgoliul bogatasilor denumeste societatea inalta."

La putina vreme dupa moartea lui Julien Sorel, doamna de Renal, care il iubise atat de mult incat isi
pusese in pericol casnicia, datorita sentimentelor puternice pe care le avea pentru el, se stinge din viata.

Rosu si Negru, titlul romanului, reprezinta simboluri pentru cele doua cariere intre care Julien Sorel a
trebuit sa aleaga pentru a parveni: cariera militara (culoarea uniformelor militare din acea epoca era rosie) sau
cea ecleziastica (negrul sutanelor). . Sub Imperiu, Julien Sorel ar fi putut reusi in viata imbracand uniforma
rosie a armatei, pe cand acum, sub Restauratie acest lucru nu este posibil decat prin Biserica: Dintr-odata,
Julien inceta sa mai vorbeasca de Napoleon; spunea ca are de gand sa se faca preot si fu vazut mereu, la joa-
garul tatalui sau, invatand pe de rost o Biblie latineasca pe care io imprumutase parohul." Faptul c ca Julien
s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii este analog faptului c si societatea, in special
aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon
pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia.

Julien Sorel este un personaj literar foarte specific. Pur realist, fr oricare tangene din romantism sau
alte curente literare, el fascineaz prin tenacitatea, perseverena i puterea propriei voine. Romanul este
foarte interesant anume datorit figurii sale complexe i pronunate, amuzante fiind uneori chiar problemele
pa care el singur i le creaz i care snt descrise foarte amnunit, chiar ca ntr-un roman psihologic.

Georges Duroy unul care se folosete de femei nu att pentru satisfacerea plcerilor, ct mai ales
pentru parvenire i accederea n nalta societate. Setea de mbogire pe care o resimte acut ori de
cte ori se afl n preajma celor cu stare nu se nate doar dintr-o srcie lucie care l nfioar, ci
mai ales din ura fa de oameni, la care se adaug o ambiie pervers de a le demonstra c nimeni
nu trebuie s se pun cu el.

Vai de cei ce-mi stau n cale. Nu iert niciodat.

Numele de Bel Ami este dat de fetia doamnei de Marelle, porecla devenind n scurt timp un soi
de cod pentru calitatea de amant a lui Duroy n cercul femeilor czute n mrejele acestuia.
Treptat, porecla este adoptat i de brbai, n condiiile n care soiile lor l numeau doar n acest
fel...

Fost soldat, Bel Ami devine ziarist, dei foaia alb l crispeaz, nefiind n stare s lege dou
cuvinte n scris ntr-o fraz cu sens. Nu este un om inteligent sub nici o form, iar aria lui de
aciune se rezum mai mult la cuvntul spus. Este un maestru al vorbelor goale, pompoase, al
oaptelor excitante i al minciunilor frumoase, atunci cnd vine vorba de femei.

Cu brbaii vorbete de cele mai multe ori n termeni duri i tioi. Nu i face prieteni, i
pizmuiete n tain pe cei mai bogai i mai puternici dect el i urzete n permanen planuri de
rzbunare. Are grij s i in minte pe cei ce ndrznesc s i spun adevrul n fa sau pe ci
mai ocolite, care l ironizeaz sau l jignesc.

Duroy are o capacitate nnscut, greu de definit, de a subjuga femeile. S fie vorba doar de
aspectul fizic? (Fu socotit un brbat foarte frumos. Avea o nfiare mndr, talia fin, piciorul
drept.) Sau s fie la mijloc talentul lui actoricesc, prin intermediul cruia joac de fiecare dat
rolul brbatului ndrgostit nebunete, care i pierde capul i care i exprim sentimentele de
iubire att de sincer i de nvalnic, nct o copleete pe femeia aleas drept int?