arahnid mic ncurbat uitat n spatele unui tablou vechi,

singur pe ntinderea uscat, de carton, singur n cadru,

singura care i mai amintete ritualul, cum era cnd se lucra
n curte, n poiat, n cuhnii, n dormitoare cu aer static de ar
s nvie acum purtat de roua dimineii roz azurie, aurie
de la floare la floare i printre frunze,
s o eas din nou i s o gdile gze

pianjeni-duhuri, zmee bune nfulecnd timp,

n stare s acopere absolut totul dac l dai,
ne duc departe, n amintiri:
ntr-un fel special de lumin, i vd cldura corpului
i mi-e mil, c i eu sunt ca tine, tremurici n licurici.
mini tremurnde de aur duc la gur btrn viaa,
coarnele ngropate n d-aia parte dau rod n spaiu