Ma intreb unde am fi ajuns ca natiune daca am fi continuat sa traim in

acel sistem represiv, autarhic, in care deja individul isi pierduse

personalitatea, prin ingradirea libertatii de exprimare. S-a creat in virtutea
acestui sistem, un gen de mentalitate colectiva, care practic punea capat
unei evolutii firesti.
Este dureros faptul ca, dupa implementarea sistemului comunist in Romania
de catre decidentii marilor puteri de atunci, sistem care nu ar fi dat sanse unei
dezvgoltari reale, atat in plan personal, cat si in plan national, alti factori de decizie
au pus la cale un alt demers, si anume integrarea noastra in marea familie
europeana.
Aceasta ipocrizie a avut ca scop distrugerea valorilor nationale, a
industriei si economiei romanesti, transformand astfel aceasta zona
geografica intr-o zona de consum pentru produsele fabricate in tarile
dezvoltate.
Individul care a fost nascut si crescut in acel sistem inchis, nu avea
niciun fel de acces la informatie. Il putem asemana cu un animal care a fost
inchis intr-o cusca, caruia I s-au restrains capacitatile si abilitatile innascute
tocmai pentru faptul ca acesta reprezinta un pericol. In urma inlaturarii
acestui regim (inlaturarea fiind facuta tot cu influentele marilor puteri),
mentalitatea romanului a avut un soc, un blocaj. Imaginati-va un pui de leu
care dupa o multime de ani de izolare, ajunge din nou in habitatul lui natural
si care in loc sa raga, incepe sa miaune. Este nevoie astfel de o perioada de
adaptare pentru generatia actuala de tineri, care nu au posibilitatea de a se
dezvolta acasa, unde au crescut, pentru ca aici nu dispun de cele
necesare. Sunt nevoiti sa apeleze la resursele si ofertele date de cei care mai
inainte i-au subjugat, acestia fiind parte din liderii vechiului regim, securisti
care peste noapte au devenit anteprenori (patroni, bancheri) sau sa
paraseasca tara, rudele si sa-si puna la dizpozitia occidentului propriile valori
intelectuale si forta de munca.
De-a lungul timpului s-a pierdut o caracteristica importanta a natiunii
si anume spiritul unitatii nationale. Cat timp romanului I s-a restrans orizontul
de cunoastere, I s-a dezvoltat spiritual de unitate. Inainte de 89, toate
nemultumirile erau exprimate pe la colturi, in soapta sau cu capul in
plapuma de teama securitatii. Pe fondul acumularii acestor nemultumiri,
romanul a fost nevoit sa se unenasca pentru a detona bomba (revolutia din
decembrie 1989). Principiile integrarii europene privind cele patru libertati
(libertatea de exprimare, libera circulatie a persoanelor, a marfurilor si a
capitalurilor) au fost de fapt o momeala. Totul a fost gandit astfel: le luam
papica, le distrugem industria, dar le dam libera circulatie. Astfel, romanul a
ajuns ca in loc sa lupte alaturi de semenii sai pentru repunerea pe picioare a
tarii sa plece in alte tari pentru un trai mai bun, executand in cea mai mare
parte munci necalificate, in neconcordanta cu pregatirea lor intelectuala.
 Comunismul astfel structurat pe teoria marcxist-leninista pe principiul
fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi s-a dovedit a fi dureros, opresiv,
utopic, fara fundament practic si s-a prabusit ca un castel de nisip.
Pe fondul revolutiei spontane s-au impus lideri comunisti din esalonul
doi al acelui regim (Ion Iliescu) care, profitand de haosul si lipsa de informare
a maselor de cetateni, au facut sa intarzie tranzitia catre noul regim
capitalist care se prefigura. Aceste radacini ale ideologiei comuniste au
impiedicat practic structurarea unui sistem politic sanatos in Romania. Din
pacate avem dupa 25 de ani de la revolutie un sitem politic imatur, cu
partide politice fara ideologie clara (coalitia recenta dintre PSD si PNL),
constituite pe interese de grup si personale. Din acest punct de vedere,
integrarea europeana a avut totusi un rol pozitiv intrucat a vegheat la
armonizarea unor principii si a legislatiei din diferite domenii (justitie, banci,
securizarea vamilor, bursa de valori, etc).