SUBIECTE HISTOLOGIE

Esofagul
Este un organ tubular ce face legatura intre faringe si stomac. Peretele sau, pornind de la interior spre exterior
prezinta 4 tunici concentrice :
-mucoasa
-submucoasa
-musculara
-adventice

Mucoasa
Este alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care are mai multe straturi celulare:
celulele bazale, care se dispun in 1-3 randuri si care au citoplasma bazofila si prezinta numeroase mitoze.
celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen.
celulele scuamoase. Unele prezinta putine granule de keratohialina in citoplasma. Ele nu sunt keratinizate in mod
normal, dar in cazul unor traume mecanice provocate de bolul alimentar aceste zone se keratinizeaza.
Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos papile conjunctive inalte. Acest
corion este mai sarac celular comparativ cu cel de la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aprea glandele esofagiene
superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si superioara). Ele sunt glande simple, tubulare
ramificate si secreta un mucus neutru. Sunt deci glande mucoase.
Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu orientare longitudinala, doar in 1/3
inferioara aparand si stratul circular intern.

Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a esofagului la trecerea bolului
alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din
anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise. Morfologic difera de glandele
esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase ramificate. D.p.d.v. functional sunt glande mucoase si secreta un mucus
acid. Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la varsare fiind mai larg (cisterna Schaffer). Ocazional acest
orificiu se poate obstrua.
Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a esofagului se gasesc exclusiv fibre
musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si fibre musculare striate si netede iar in treimea inferioara se gasesc numai fibre
musculare netede.
Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este impartita in doua straturi: unul circular
intern si unul longitudinal extern.
Adventicea, alcatuita din tesut conjunctiv lax.
Dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal care are o lungime de 2-4 cm si care este acoperit de seroasa,
fiind fixat la peretele posterior al abdomenului

Stomacul-

Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice:

regiunea cardiala
regiunea fundica
regiunea corpului gastric
regiunea antrului piloric
regiunea canalului piloric
Histologic este alcatuit din 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa.
Mucoasa
Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului.
De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce delimiteaza ariile gastrice cu
dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale
epiteliului gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice. Acestea nu sunt glande ci la nivelul fundului lor se deschid
canalele de secretie ale glandelor gastrice.

1
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur tip de celule: celulele
mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat spre polul bazal, polul
apical al celulei fiind clar care contine granule de secretie (cu mucus). Acelasi epiteliu exista si in cripte, numai ca exista mai
putine granule de secretie si mai mici. La ME, aceste granule sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase
este de a secreta un mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in componenta sucului gastric
iar alta parte are rol de protectie impotriva acidului clorhidric.
Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:
regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si glande tubulare ramificate.
regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea corionului) si glande
sinuoase .
regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi, drepte, cu lumen stramt,
care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza
HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare:
celule mucoase ale colului
celule parietale (oxintice)
celule principale (pepsinogene)
celule nediferentiate
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.

Musculara
La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele musculare netede sunt
situate in trei straturi:
intern - oblic
mijlociu - circular
extern - longitudinal
Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric.
Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile stomacului. Ele formeaza
sfincterele.
Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a lungul celor doua curburi ale
stomacului.

Organizarea lobulara a parenchimului hepatic-plan general de organizare

Cu privire la structura parenchimului hepatic s-au emis mai multe ipoteze:
lobulul hepatic clasic
lobulul portal Sabourin
acinul hepatic Rappaport

Lobulul hepatic clasic

Conform acestei teorii, lobulul hepatic clasic este unitatea morfo-functionala a ficatului. Lobulul clasic reprezinta
aria din parenchim a carui sange este drenat de aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala).
Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiind frecvent hexagonali. Lobulul are o
inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate.
Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate.
Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi. In colturile sale, la locul de
vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu portal Kiernan. In sectiunea transversala,
placilor celulare le corespund cordoane celulare al caror aspect variaza in functie de varsta individului. La adult grosimea unui
cordon este egala cu diametrul unui hepatocit cu exceptia locurilor de anastomoza.

2
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Pe sectiune longitudinala fiecare cordon este gros de cel putin 2 randuri de celule, intre celule existand canaliculii
biliari.
La periferie exista placa terminala care corespunde hepatocitelor de la periferia lobulului. Placa are grosimea
unui hepatocit. La periferie, lobulul vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiile portale. Hepatocitele din placa terminal
vor forma un perete aproape continuu , fiind strabatut doar de vasele sangvine si de ductele biliare.
Spatiile interlobulare, portale Kiernan contin 3 elemente care alcatuiesc triada portala:
1. o vena interlobulara, ramura terminala a venei porte
2. o artera interlobulara, ramura terminala a a. hepatice
3. un canal biliar interlobular

Lobulul portal Sabourin

Lobulul portal repreazinta aria din parenchim a carei bila este tributara aceluiasi canalicul biliar interlobular. El
are forma de triunghi, avand in cetru spatiul portal si in varfuri trei vene centrolobulare de la trei lobuli clasici diferiti.

Acinul hepatic Rappaport

Acinul hepatic este aria de parenchim ce este tributara aceleiasi vascularizatii si aceluiasi canalicul biliar. El are
forma de romb, alcatuit din doua triunghiuri adiacente, unite prin marginile lor. Axul lung al rombului este dat de doua vene
centrolobulare iar axul scurt este dat de 2 spatii portale. In el se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica:
1. in apropiera axului scurt
2. spre a. hepatica
3. spre vena centrolobulara
In functie de localizarea in cele trei zone, hepatocitele prezinta gradient metabolic, marime, activitatea enzimatica
si continutul in organite depinzand si ele de localizarea celulei in acini.
In zona 1 se afla hepatocitele care primesc sangele cu cel mai mare procent de oxigen, fiind aproape de artera
perilobulara. Aceste hepatocite au mai multe caracteristici:
sunt cele mai active metabolic
sunt primele care vor depune glicogen postprandial
sunt primele care se vor activa in hipoglicemie si vor produce glicogenoliza si gluconeogeneza
sunt primele care vor semnala aparitia semnelor de regenerare in caz de leziuni hepatice
sunt cele mai aproape de vasul sangvin si prin urmare sunt primele supuse actiunii toxinelor absorbite din tubul
digestiv
in caz de staza biliara sunt primele care sufera modificari.
In zona 3 hepatocitele sunt supuse si ele actiunii toxinelor insa in cantitate mai mica. La fel se exercita efectul si in
caz de staza biliara. Aici ajunge sangele cu continutul cel mai mic de oxigen. De aceea in ischemie, primele care sufera sunt
celulele din zona 3 (celulele din paropierea venei centrolobulare).
In zona 2 celulele au caracteristici intermediare celorlelte doua zone.
De fapt, toate hepatocitele au d.p.d.v. metabolic acelasi potential insa caracteristicile lor difera doar din cauza
alimentarii cu sange cu concentratii diferite de oxigen.
Cele 3 conceptii nu se exclud ci se completeaza reciproc, mai ales in unele stari patologice.

Vezicula biliara, reprezinta o dilatatie sacciforma dispusa la capatul canalului cistic. Anatomic, veziculei biliare i
se descriu 2 zone : corpul si colul. Ea constituie un rezervor temporar, in perioadele interdigestive pentru bila. La nivelul ei, bila
este concentrata (de circa 5 ori) prin absorbtia apei si a unor saruri minerale.
Obstructia cailor biliare prin calculi sau tumori duce la aparitia icterului, caracterizat prin cresterea bilirubinei in
sange, colorarea sclerelor si a pielii in galben.
Structura peretelui colecistului :
1-mucoasa
-prezinta numeroase pliuri cand organul este gol, stergandu-se progresiv cand vezica se umple
-epiteliul este reprezentat de un epiteliu simplu cilindric (la polul apical celulele prezinta specializari, microvili, cu
rol in absorbtie)
-corionul este alcatuit din tesut conjunctiv lax si este un corion aglandular.
2. tunica musculara, este formata din fibre musculare netede, organizate in fascicule. Sub influenta colecistokininei,
fibrele se contracta si vezicula biliara isi varsa continutul in duoden.

3
 SUBIECTE HISTOLOGIE

3. adventicea, este formata din tesut conjunctiv ce ancoreaza vezicula biliara la fata inferioara a ficatului. In
adventice gasim fibre de colagen fine, fibre elastice, limfocite, vase sanguine si limfatice, fibre nervoase senzitive si
vegetative(simpatice din plexul celiac si parasimpatice din vag).

Mucoasa cavitii bucale

Cavitatea bucal este prima poriune a tubului digestiv, delimitat anterior de buze, posterior de istmul buco-
faringian, lateral de obraji iar superior de palatul dur palatul moale, iar inferior de limb i planeul cavitii bucale.
Masivul gingival mparte cavitatea bucal n dou compar-timente:
- vestibulul bucal, cuprins ntre buze, obraji i masivul gingival;
- gura propriu-zis, situat napoia masivului gingival.
Cavitatea bucal este tapetat de o mucoas1 de origine ecto-mezodermic care reprezint o vast suprafa de
recepie pentru simul tactil, termic, gustativ, etc. i n acelai timp o barier ntre mediul extern i mediul intern al
organismului.
Din punct de vedere histogenetic, regiunea vestibulului, glandele salivare din regiunea palatin i 2/3 anterioare ale
limbii deriv din ectoderm, n timp ce 1/3 posterioar a limbii i restul tractului gastro-intestinal i are originea n endoderm.

Caracterele generale ale mucoasei bucale

Ca orice mucoas, mucoasa bucal este format dintr-un epiteliu de acoperire2 i un corion (lamina propria),
separate printr-o membran bazal
Epiteliul mucoasei bucale este un epiteliu pavimentos stratificat de tip malpighian, fr keratinizare, n
structura cruia identificm trei straturi celulare:
- stratul bazal;
- stratul spinos (sau mucos a lui Malpighi);
- stratul superficial.
Epiteliul mucoasei bucale prezint adaptri funcionale i regionale ca rezultat al aciunii unor fore mecanice care se
exercit asupra sa. Astfel, mucoasa bucal este mprit n dou zone:
1. zona vestibular (care include mucoasa buzelor i cea jugal)
2. zona masticatorie (care cuprinde mucoasa lingual, gingival i palatin).
Indiferent de zon, epiteliului mucoasei bucale i se descriu cele trei straturi:
Stratul bazal alctuit din celule tinere, cubico-cilindrice, aezate pe un singur rnd, situat pe o membran bazal.
Legturile ntre celulele stratului bazal ct i cu celulele stratului superficial se realizeaz prin intermediul desmozomilor 3;
legtura cu membrana bazal se face att cu ajutorul hemidesmozomilor ct i prin intermediul expansiunilor plasmalemei
bazale a celulelor acestui strat, care se ancoreaz printre fibrele de reticulin din structura membranei bazale. Printre celulele
stratului bazal se gsesc melanoblaste inactive care n anumite stri patologice (boala Adisson) pot deveni active (mucoasa
bucal se coloreaz n albastru-violet).
Aspectul ultrastructural al celulelor epiteliale este cvasiase-mnator. Astfel, citoplasma bazofil conine un nucleu
ovoidal i organite comune care, mpreun cu un echipament enzimatic bogat i confer acestui strat o intens activitate
metabolic; RER este redus, aparatul Golgi este slab dezvoltat, prezint ribozomi liberi, mitocondrii perinucleare, cteva
granule de glicogen, lizozomi i tonofilamente4.

1
Prin mucoas se nelege o structur epitelio conjunctival membraniform, ce acoper (cptuete) la interior pereii unui organ cavitar
care comunic cu mediul extern; seroasele sunt structuri tot epitelio-conjunctivale membraniforme care ns cptuesc acele caviti ce nu
comunic cu exteriorul (pleur, pericard, peritoneu).
2

3
Desmozomul sau macula adherens face parte din categoria jonctiunilor intercelulare prin care se realizeaza solidarizarea intercelular.
Acest tip de jonciune reprezint o difereniere a membranelor celulare nvecinate constituind fiecare un hemidesmozom (plac
desmozomal sau plac de ataament). La nivelul unui hemidesmozom plasmalema este ngroat iar n citoplasma celulei se gsesc
tonofibrile citoplasmatice orientate spre plac n care se amorseaz. ntre cei doi hemidesmozomi se gsete un spaiu de aprox. 25nm care
conine un material osmiofil i PAS pozitiv. n M.O. au fost identificai sub forma unor formaiuni nodulare numite nodulii lui Bizzozero,
evideniabili cu colorantul Carmin BEST.
4
Tonofilamentele sunt filamente lungi, formate din proteine sintetizate de ctre ribozomii din celule. Acestea pot fi fie dispersate n
citoplasm, fie ansamblate n fascicule care converg ctre placa desmozomal. Datorit prezenei tonofilamentelor i al granulelor
specifice, (corpii ODLAND) - keratinozomi cu coninut lipidic i structur intern lamelar, celulele epiteliale poart numele de
keratinocite. Printre aceste celule sunt dispersate celulele nonepiteliale numite nekeratinocite, reprezentate de :melanocite, celule
Langerhans, celule Merkel.

4
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Stratul intermediar (spinos) este alctuit din cteva rnduri de celule poliedrice solidarizate ntre ele prin
desmozomi. Printre celule se afl mici spaii prin care circul lichidul intercelular, grosimea stratului depinznd de stimulii
mecanici ce acioneaz asupra sa.
Ptura profund a stratului intermediar conine un numr ridicat de mitoze i formeaz mpreun cu stratul bazal
zona germinativ a epiteliului.
n citoplasma celulei se identific pe lng numeroase organite comune i un bogat echipament enzimatic oxidativ,
aceste straturi constituind zona oxibiotic a epiteliului.
Stratul superficial conine cteva rnduri de celule de form turtit, aplatizat, cu nucleul lenticular. Celulele
acestui strat se turtesc progresiv spre suprafaa epiteliului dar i conserv organitele i nucleul, care are dimensiuni mici i este
situat central. Citoplasma este redus cantitativ iar n unele zone ale cavitaii bucale (zona palatului dur, zona gingival), n
citoplasm se pot identifica granule de keratohialin (participnd astfel la apariia unei false keratinizri).
Grosimea acestui strat variaz n diferite regiuni ale mucoasei bucale. Celulele cele mai superficiale ale acestui strat
se desprind periodic (se descuameaz) iar pe frotiurile obinute de la nivelul mucoasei bucale se pot pune n eviden
corpusculii Barr (cromatina sexual prezent la femei, n cel puin 6% dintre celule).
Epiteliul mucoasei bucale are un indice mitotic foarte ridicat (mai ridicat dect cel al pielii). Printre celulele
epiteliale se pot identifica n epiteliul mucoasei bucale i celule migrate, precum melanocitele celule provenite din crestele
neurale i care au capacitatea de a sintetiza melenina, conferind pigmentaia mucoasei, celulele Merkel celule provenite tot
din crestele neurale i care sunt implicate n procesele senzoriale (citoplasma acestora conine granule de tip catecolaminic iar
membrana celular vine n contact cu terminaiunile nervoase), sau celulele sangvine n special limfocite i granulocite care
traverseaz epiteliul bucal participnd la procesele de aprare a cavitii bucale.
Corionul mucoasei bucale este reprezentat printr-o varietate de esut conjunctiv semiordonat pe care este aezat
epiteliul de suprafa i care are rol de susinere i hrnire a acestuia (epiteliile fiind esuturi avasculare, nutriia acestora se
realizeaz prin difuziunea lichidului interstiial de la nivelul corionului).
Corionul mucoasei bucale este de origine mezenchimatoas i prezint dou componente:
- corionul superficial (sau papilar);
- corionul profund.
Corionul superficial este alctuit din esut conjunctiv tnr bogat n celule (unele incomplet difereniate),
substan fundamental i o delicat reea de fibre conjunctive. Corionul superficial prezint nspre epiteliu o serie de ridicturi
digitiforme numite papile, ceea ce-i confer mucoasei bucale aspect corio-papilar (figura 2, 3). La acest nivel, esutul
conjunctiv este uneori infiltrat cu limfocite, puternic vascularizat i conine terminaiuni nervoase libere i ncapsulate
(corpusculii Meissner). La acest nivel terminaiunile nervoase libere pot trece i n grosimea epiteliului.
Corionul profund este format dintr-un esut conjunctiv dens, neordonat, bogat n fibre de colagen i puine fibre
elastice. n unele zone (precum corionul gingival, corionul boltei palatine) fibrele colagene din straturile cele mai profunde
ader la fibrele conjunctive din periostul osului subjacent iar n alte zone (buze, limb, mucoas jugal, mucoasa obrajilor)
fibrele conjunctive se continu cu esutul conjunctiv inter-fascicular al musculaturii subjacente. Zona profund a corionului (cu
excepia gingiei) conine numeroase glande salivare mucoase, sero-mucoase sau seroase i numeroase terminaiuni nervoase
libere i ncapsulate, ceea ce face ca mucoasa bucal s reprezinte i o vast suprafa de recepie pentru stimulii tectili, termici,
gustativi. n grosimea corionului se gsesc glande salivare mici, mixte.
n regiunea sublingual i a planeului bucal, precum i n regiunea posterioar a palatului se poate schia sub corion
o submucoas esut conjunctiv lax care n unele zone conine acini glandulari iar n alte zone, esut adipos i elemente
limfoide.
Mucoasa bucal este o structur dinamic, att epiteliul ct i corionul fiind hormono-dependent. La femei, celulele
epiteliale descuamate pot reflecta modificri n legtur cu evoluia ciclului ovarian. Corionul poate prezenta i el modificri
fiziologice, n sensul congestionrii lui n timpul sarcinii sau ciclului menstrual. Mucoasa bucal sufer modificri i n stri
patologice cu caracter general precum: intoxicaii, leucemii, boli infecto-contagioase, etc.
Mucoasa cavitii bucale prezint unele modificri adaptative cu particulariti morfologice, care i confer caracter
de entitate.
Indiferent de regiunea examinat, mucoasa bucal are acelai plan general de organizare dar, n funcie de localizare
i de rolul pe care-l ndeplinete regiunea respectiv, mucoasa bucal prezint unele particulariti care permit delimitarea unei
regiuni vestibulare i a unei regiuni masticatorii.

Mugurii gustativi- corpusculii gustativi

Structural, corpusculul gustativ prezint:
a) o component epitelial;
b) o component nervoas.

5
 SUBIECTE HISTOLOGIE

a) Componenta epitelial este format din:

1. celule senzoriale,
2. celule de susinere,
3. celule bazale.
1. Celulele senzoriale (sau gustative) sunt n numr de 6-20 pentru fiecare mugure gustativ i ocup zona central a
corpusculului gustativ. Aceste celule au o form alungit, fusiform, cu nucleu ovalar situat central. Polul bazal vine n contact
cu membrana bazal a epiteliului, iar polul apical al celulei prezint nite formaiuni ciliare fixe, ca nite fire de pr, numite
peri gustativi, situate n canalul gustativ.
La M.E. s-a observat c aceste filamente gustative sunt alctuite dintr-un mnunchi de prelungiri filiforme,
microvilozitare, incluse ntr-o substan dens la fluxul de electroni, prelungiri care ajung pn la suprafaa porului gustativ.
Dup ce au funcionat o anumit perioad de timp, aceste celule involueaz, fiind nlocuite cu altele noi, ce provin
prin difereniere din celulele de susinere. Celulele gustative sunt rennoite cam la fiecare 10 zile pe seama celulelor de
susinere.
2._Celulele de susinere sunt celule epiteliale cu funcie de protecie. Ele nconjoar celulele senzoriale cu care sunt
n contact intim. La periferia mugurelui gustativ ele se nconvoaie, se dispun unele lng altele ntocmai ca doagele unui butoi.
Acestea sunt celule nalte, cu extremitatea bazal mai larg, sprijinindu-se pe membrana bazal a epiteliului. Polul apical este
prevzut cu o difereniere lit, cuticular, prin care se articuleaz cu celulele de susinere vecine, delimitnd porul gustativ.
Aceste celule au nucleul de form rotund, globuloas, aezat n partea central, mai ngroat, a celulei; cromatina cu aspect
pulverulent face ca acest nucleu s apar hipocrom, n contrast cu nucleul celulelor gustative. Citoplasma este strbtut de
tonofibrile avnd un aspect clar.
3. Celulele bazale (sau de nlocuire) sunt aezate la polul bazal al corpusculului gustativ pe membrana bazal,
intercalate printre extremitile profunde ale celorlalte dou tipuri de celule. Celulele bazale se dezvolt i nlocuiesc celulele de
susinere care au suferit diferenierea senzorial.
Sunt puine la numr, au talie mic, form prismatic joas i nucleul sferic.
Dei au un aspect structural deosebit, cele trei tipuri de celule se ncadreaz ntr-un ciclu funcional al unei singure
celule. Acesta i modific aspectul morfologic n raport cu necesitile impuse de intensitatea stimulului nervos, putnd deveni
o celul senzorial sau de susinere
b. Componenta nervoas. Mugurele gustativ este nconjurat de o bogat reea nervoas, reprezentat de
terminaiunile dendritice ale neuronilor senzitivi bipolari din ganglionul geniculat, ANDERSH i EHRENRITTER i
plexiform.
La baza mugurelui gustativ, sub membrana bazal, se realizeaz o ramificaie cu caracter de plex nervos numit
plexul subgemal; din acest plex pornesc numeroase ramificaii care strbat membrana bazal i ptrund n epiteliul din jurul
mugurelui gustativ, unde realizeaz al doilea plex, numit plexul perigemal.
Din acesta se desprind filete nervoase terminale destinate celulelor gustative din interiorul mugurelui gustativ, care
n totalitate formeaz plexul intragemal, fibrele nervoase realiznd sinapse speciale neuro-epiteliale. La nivelul sinapselor,
membrana presinaptic este reprezentat de membrana celulei gustative, care conine vezicule sinaptice, iar membrana
postsinaptic aparine fibrei nervoase. Integritatea fibrei nervoase este indispensabil funcionrii celulei receptoare.
n interiorul mugurelui gustativ, odat cu aceste fibre, mai ptrund i fibre amielinice de origine simpatic i care
amintesc de aparatul TIMOFEEF- DOGHIEL din corpusculii tactili.
Substanele sapide solubilizate n cavitatea bucal reprezint stimuli adecvai (excitani chimici) ai celulelor
senzoriale. Gustul final este rezultatul combinaiei a patru gusturi fundamentale: amar, acru, dulce, srat. Receptorii gustativi
pot fi stimulai de mai multe substane cu asemenea gusturi, dar ei rspund preferenial la un anumit gust. Astfel, receptorii
gustativi de la baza limbii sunt sensibili cu precdere pentru gustul amar, cei de pe marginile limbii, pentru gustul acru, cei din
partea anterioar a marginii limbii pentru gustul srat, iar cei de pe vrful limbii la gustul dulce.
Moleculele de substan sapid se cupleaz specific cu un receptor de pe suprafaa celulei gustative. n acest fel,
cuplul molecul - receptor modific permeabilitatea canalelor ionice transmembranare, determinnd depolarizarea celulelor
gustative. Potenialul de membran nou creat se propag n lungul fibrei din structura cii gustative; acestea conduc potenialul
de membran, o anumit form de gust, dar rspund i la stimuli care declaneaz i alte gusturi. Gustul final perceput depinde
de setul de neuroni corticali la care sfresc informaiile sapide, acestea decodnd diversele modele informaionale din lungul
cii gustative. Tulburrile de gust includ:
- agenezia sau lipsa complet a gustului (boal neurologic genetic), prin absena cvasitotal a mugurilor gustativi;
- hipogenezia sau diminuarea sensibilitii gustative, ca urmare a utilizrii anumitor droguri;
- disgenezia sau alterarea perceperii corecte a gustului.
Axonii neuronilor din ganglionul geniculat, EHRENRITTER, ANDERSH i plexiform ptrund n bulb, unde
fibrele gustative ale nervilor intermediari, glosofaringian i vag ntlnesc al doilea neuron la nivelul extremitii superioare a

6
 SUBIECTE HISTOLOGIE

nucleului solitar (nucleul gustativ a lui NAGEOTTE). Al treilea neuron (talamo-cortical) corespunde nucleului ventral
postero-medial al talamusului. Cel de-al patrulea neuron (cortical) se afl localizat n girusul postcentral

Uretra masculina
Este un duct genito-urinar, care prezinta 3 segmente:
-un segment ce traverseaza prostata, uretra prostatica
-un segment pelvin, uretra membranoasa
-un segment penian, uretra spongioasa
In primele 2 portiuni uretra este tapetata cu epiteliu de tranzitie, iar in portiunea spongioasa de un epiteliu stratificat
cilindric, cu unele zone de epiteliu pseudostratificat.
In portiunea terminala epiteliul mucoasei devine stratificat pavimentos, printre celulele epiteliale facandu-si apatitia
si celule cu caracter secretor mucos. La suprafata epiteliului se observa invaginari, cunoscute sub numele de lacunele lui
Morgagni in care se deschid glandele tubulare ale lui Littre. Tunica musculara contine un strat intern de fibre musculare netede,
dispuse longitudinal si un strat extern cu dispozitie circulara, la care spre orificiul extern se adauga si fibre musculare striate.

Cai spermatice intratesticulare,

Caile spermatice intratesticulare, contin 2 segmente:
-tubii drepti, ce au o lungime de 1mm, sunt rectilinii, situati in apropierea mediastinului testicular. Peretele tubului
drept prezinta un epiteliu simplu polimorf(celule cubice, cilindrice, aplatizate)
-rete testis- sau reteaua lui Haller, reprezinta un ansamblu de cavitati neregulate, anastomozate intre ele, tapetate de
un epiteliu simplu polimorf, (unele dintre celulele cu aspect cilindric prezinta cili la polul apical), cavitati sapate direct in
tesutul conjunctiv, care formeaza corpul Highmore. Se considera ca acest epiteliu ar interveni in inaintarea spermatozoizilor dar
si in resorbtia unei parti a lichidului testicular.

Nefronul.
Nefronul reprezinta unitatea morfo-functionala a rinichiului. Este compus din corpusculul renal , ce este implicat in
formarea urinii si este situar in zona corticala si dintr-un conduct, tubul urinifer, ce intervine in concentrarea finala a urinii si
serveste drept conduct excretor fiind localizat atat in medulara cat si in corticala.
Dupa topografia sa , tubul urinifer se imparte in:
-tub contort proximal, cu traiect intortocheat, ce urmeaza corpusculul malpighi, fiind localizat in corticala
-ansa lui Henle, ce are traiect rectiliniu, cu o portiune descendenta si alta ascendenta , ansa fiind situata in medulara
-tub contort distal, portiunea terminala a tubului urinifer, cu traiect si localizare similara celui proximal.
Cei 2 rinichi ai omului cuprind intre 2-4 milioane de nefroni, cea mai mare parte fiind constituiti la nastere.
Numai in primul an de viata se mai formeaza un numar foarte restrans de nefroni, in rest, cresterea rinichilor se face
prin marirea nefronilor si nu prin multiplicarea lor.

Medulara renala
O sectiune longitudinala prin rinichi, efectuata prin partea concava interesand medulara si hilul, pune in evidenta 2
zone :
-medulara, interna
-corticala -externa
Zona medulara este alcatuita din 8-18 formatiuni piramidale, cu baza indreptata spre cortex si varful spre hil,
denumite piramidele lui Malpighi. Varful unei singure piramide sau mai rar a 2-3 unite este denumit papila si este perforat de
10-25 orificii care se deschid ca niste mici cavitati- calicele mici. Prin unirea acestora se formeaza 3 cavitati mai mari, denumite
calicele majore, ce se continua spre hilul rinichiului cu bazinetul, dupa care urmeaza ureterul.
Felele laterale ale piramidelor sunt separate prin niste prelungiri ale zonei corticale, denumite coloanele lui Bertin.
Aspectul fiecarei piramide este striat, datorita intercalarii a numeroase vase, ca apar ca striuri rosietice, si a tubilor uriniferi
paraleli, ce apar ca striuri albe.
De la baza fiecarei piramide pormesc spre zona corticala niste prelungiri sub forma de con sau de piramida,
piramidele Farrein. Acestea sunt in numar de 400-500 si au o pozitie inversa fata de piramidele Malpighi, cu varful indreptat
spre capsula , de care sunt separate printr-un mic spatiu, si baza spre medulara, adica la baza piramidei Malpighi

Corticala renala
O sectiune longitudinala prin rinichi, efectuata prin partea concava interesand medulara si hilul, pune in evidenta 2
zone :
-medulara, interna

7
 SUBIECTE HISTOLOGIE

-corticala -externa
Zona corticala sau cortexul renal inconjura la periferie zona medulara si prezinta un aspect granular , datorita
prezentei la acest nivel a glomerulilor renali. Ea este compusa dintr-o zona ingusta, situata imediat sub capsula , denumita
corticala subcapsulara sau cortex corticis si o zona labirintica, ce patrunde intre piramidele lui Farrein, ca si si din prelungirile
(coloanele lui Bertin), care separa piramidele Malpighi.
Datorita dispozitiei formatiunilor medulare si corticale, se delimiteaza lobii si lobulii renali. Lobul renal este format
dintr-o piramida Malpighi si din corticala care il incadreaza, fiind delimitat de arterele interlobare ce trec prin axul central al
coloanelor Bertin. Lobulul renal este constituit dintr-o piramida Ferrein, impreuna cu substanta corticala care il inconjoara,
delimitarea fiind facuta prin arterele si venele interlobulare.

Foliculii ovarieni (fara folicul de Graaf)

.
Procesul de crestere foliculara este un proces dinamic, ce poate avea loc pe toata durata vietii. Initierea acestui proces este
independenta de secretia de hormoni gonadotropi hipofizari (FSH si LH). Initierea are loc si in copilarie, sarcina, ovulatie,
anovulatie sau in apropierea menopauzei. Cresterea foliculara insa este strict dependenta de hormonii gonadotropi hipofizari, mai
ales de FSH.
Cresterea foliculara are loc alternativ intr-un ovar si in celalalt. Ovarul care ovuleaza este de 2-3 ori mai mare decat cel
aflat in repaus. Ovarul in activitate este turgescent, hiperemic, primeste un flux sangvin crescut, putand fi examinat celioscopic
pentru a se vedea foliculul matur.

Foliculul primordial
Foliculii primordiali sunt cei mai numerosi. La nastere exista 400.000 foliculi primordiali in cele doua ovare. In
viata intrauterina au loc fenomene de atrezie foliculara prin apoptoza. Aceste fenomene pot exista si in momentul nasterii, si in
timpul sarcinii si la pubertate si la intrarea la menopauza, adica in toate cazurile in care se schimba profilul hormonal al
organismului. In timpul sarcinii, corpul galben si din L5 placenta secreta hormoni ovarieni, iar la nastere aceasta secretie dispare.
Foliculii primordiali sunt formati din ovocitul I si un singur rand de celule foliculare.
Ovocitul I are un diametru de 25-30 m, un nucleu excentric, eucromatic, cu nucleol vizibil (deoarece
cromozomii nu sunt spiralizati inca). Citoplasma este usor acidofila si are un aspect fin granular. La ME se observa mitocondrii
mici, RE, cateva zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in jurul nucleului. Membrana prezinta rari microvili.
In jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale turtite, cu citoplasma putina si care
stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom. Aceste celule sunt asezate pe MB ce separa foliculul avascular de stroma
conjunctiva.

Foliculul primar unilamelar

Foliculul primar unilamelar este un pic mai mare decat foliculul primordial. Ovocitul are un diametru de aprox. 50
m. Ovocitul se incarca de citoplasma acidofila si cu granulatii (incluziuni de glicogen). La ME se observa ca organitele celulare
cresc ca numar si se hipertrofiaza. Mitocondriile se disperseaza in toata citoplasma, aparatul Golgi se dispune in ectoplasma
periferica si creste numarul de microvili de pe membrana.
Celulele foliculare sunt de forma cubica, sunt atasate unele de altele prin desmozomi si sunt asezate pe MB care
separa foliculul de stroma conjunctiva. Foliculul primar unilamelar este si el avascular.

Foliculul primar multilamelar (plin, preantral)

Ovocitul I creste foarte mult in dimensiuni. El ajunge la un diametru de 125-135 m. Prezinta o citoplasma
abundenta, cu multe incluziuni de glicogen. Mitocondriile sunt hipertrofiate si dispuse in toata citoplasma. REN si RER este si el
hipertrofiat. Aparatul Golgi este hipertrofiat si dispus in ectoplasma. Nucleul creste si el si de acum se va numi vezicula
germinativa iar nucleolul se va numi pata germinativa. Membrana prezinta multi microvili.
In jurul ovocitului I apare o zona foarte acidofila numita zona pellucida. Ea este alcatuita din glicoproteine
secretate de ovocit se de celulele foliculare. La ME, zona pellucida are un aspect striat, striurile fiind formate de unirea
microvililor ovocitului cu prelungirile celulelor foliculare din primul rand.
In afara zonei pellucida, celulele foliculare se inmultesc si se dispun pe mai multe straturi. Se constituie astfel
granuloasa foliculara. Granuloasa foliculara este alcatuita din celule mari, poligonale, cu caractere morfologice de celule
secretoare de hormoni steroizi. Ele contin picaturi lipidice, mitocondrii cu criste tubuloveziculare si cantitati importante de REN.

8
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Intre celulele granuloasei se stabilesc jonctiuni desmozomale si jonctiuni gap. Granuloasa foliculara nu este niciodata
vascularizata.
In membrana unor celule ale granuloasei se exprima receptori pentru FSH. Numarul receptorilor creste progresiv
ajungand la 1.500 receptori / celula. Dar nu toate celulele prezinta receptori pentru FSH. O data ajuns mesajul la o celula cu
receptori, acesta se transmite prin intermediul jonctiunilor gap la toate celulele din granuloasa. FSH induce procesul de
aromatizare a androstendionului la estriol, proces care are loc numai in celulele granuloasei cu ajutorul unei enzime, aromataza,
care este activata de FSH.
In afara granuloasei foliculare incepe diferentierea tecilor.
Prima teaca, interna, este formata din cateva straturi concentrice de fibroblaste fusiforme cu caracter de celule
secretorii de hormoni steroizi. Ele secreta androstendionul. Ele au receptori pentru LH care stimuleaza secretia de androstendion.
A doua teaca, externa, este alcatuita din miofibroblaste. Ea contine numeroase vase de sange, in special capilare,
care penetreaza si teaca interna, fara sa o depaseasca si formeaza plexuri capilare in jurul folicului.
In aceasta perioada se diferentiza si membrana Slavianski care in acest stadiu este discontinua. Ea este de fapt MB
a epiteliului folicular devenit acum granuloasa foliculara.
La MO, limita dintre teci este greu vizibila, limita intre teaca interna si stroma este de asemenea dificila dar limita
dintre teaca interna si granuloasa este usor vizibila.
Cand granuloasa foliculara ajunge la 6-12 randuri celulare, ea incepe sa secrete estrogeni. Androstendionul,
precursor al hormonilor estrogeni, este sintetizat in celulele tecii interne. El treverseaza membrana Slavianski si patrunde in
celulele granuloasei foliculare. La acest nivel este activata aromataza in prealabil, de catre FSH. Daca activarea aromatazei de
catre FSH nu a avut loc, androstendionul insusi va activa aromataza, insa doara atunci cand este in cantitati mici. Prin activarea
aromatazei, androstendionul este transformat in estriol.
Daca exista insa cantitati mari de androstendion, acesta va inhiba aromataza, activarea ei facandu-se doar de catre
cantitati mici de androgeni. Prin inhibarea aromatazei se acumuleaza 5androgeni care nu mai pot fi transformati in estriol si
foliculul devine atretic. Succesul unui folicul de a se matura depinde de capacitatea lui de a converti mediul androgenic in mediu
estrogenic. Din 20 de foliculi care intra in procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, unul singur ajunge la maturare.
Foliculul primar multilamelar secreta estrogeni si lichid folicular. Ambele sunt secretate de catre granuloasa
foliculara. Lichidul folicular se va acumula intre celulele granuloasei, se disociaza granuloasa, si se formeaza niste vacuole,
cavitati cu lichid folicular, acidofile in jurul carora celulele foliculare se dispun radiar. Acestea, impreuna cu vacuola de lichid
folicular, alcatuiesc corpii Call-Exner. Pe masura ce lichidul folicular se secreta, cavitatile cresc, unele vor conflua, devin din
ce in ce mai mari, iar prin confluenta tuturor vacuolelor se formeaza o cavitate unica, antrul folicular. In acest stadiu avem de a
face cu in folicul secundar, vezicular, antral.

Foliculul secundar (vezicular, antral)

Granuloasa foliculara prezinta caracteristicile descrise mai inainte.
Ovocitul I are un diametru de 130 m, nucleu este vezicula germinativa iar nucleolul este pata germinativa.
Ovocitul I prezinta toate celelalte caracteristici enumerate mai inainte. In jurul ovocitului I se afla zona pellucida. Pe masura ce se
formeaza antrul folicular se va forma si corona radiata, care va ramane legata de granuloasa foliculara prin discul proliger.
Cumulus oophorus este o formatiune formata din ovocit, impreuna cu zona pellucida, corona radiata, granuloasa foliculara si
discul proliger.
Lichidul folicular contine: estrogeni, androgeni, FSH, LH si putin progesteron (apare inainte de ovulatie). De
asemenea, el mai contine glicozaminoglicani si proteine de reglare a sintezei de hormoni steroizi.
Granuloasa foliculara este separata de teaca interna prin membrana Slavanski. La exterior se gasesc teaca externa
si teaca interna foliculara.

Foliculul matur de Graaf

Dintre foliculii anteriori, la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se va matura. Acest folicul
este cel mai mare dintre toti foliculii. El are un diametru de 5 mm. El are o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt
pol se afla antrul folicular.
Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei foliculare. Ovocitul are un diametru de
130 m, este inconjurat de zona pellucida si de corona radiata si are toate caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul
anterior.
Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece inceteaza diviziunile celulare si,
prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare
unele pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi.
Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa.

9
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia contact cu albugineea si se formeaza
stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara,
cu 2-3 ore inainte de ovulatie.

Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna, alternanad de la un ovar la altul, in
trompa uterina.
Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum Clomifen, de stress, poluare,
anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi femeia a uitat sa ia anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla.
Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot avea loc ovulatii spontane, deoarece
apare corpul galben care secreta progesteron care impiedica maturarea unui alt folicul.
La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si acumulari de progesteron in lichidul
folicular. Progesteronul va activa plasminogenul care se va transforma in plasmina care va duce la permeabilizarea membranei
lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite eliberarea colagenazei, enzima foarte importanta in slabirea peretelui folicular.
Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita contractiei miofibroblastelor (care are loc
sub actiunea histaminei) si care, impreuna cu actiunea colagenazei, va duce la ruperea foliculului la zona de contact cu
albugineea. Ovocitul II va fi captat de trompa uterina.

Structura corpului galben

Structurile epiteliale si conjunctive ramase in corticala ovarului dupa expulzarea ovocitului se organieaza intr-o
formatiune cu rol endocrin numita corp galben (luteinic), denumire ce se datoreaza pigmentului ce se acumuleaza in celulele sale
si care este de culoare galbena.
La ovulatie se expulzeaza ovocitul si lichidul folicular. Prin urmare, peretii colabeaza, se pliaza, si dau un aspect
policiclic, cu multe indentatii.
Evolutia corpului galben cuprinde 3 perioade importante:
1. perioada de luteinizare
2. perioada de vascularizatie
3. perioada de regresie

Perioada de luteinizzare
In momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de sange care fac sangele sa
extravazeze si va patrunde in antrul folicular. Sangele se va coagula si se va forma un cheag. Cheagul va fi invadat de tesut
conjunctiv si se va forma un cheag invadat de tesut conjunctiv.
Granuloasa foliculara si si teaca interna sufera procese de luteinizare. Granuloasa luteinica va reprezenta 80% din
parenchimul corpului galben iar celulele tecale luteinice vor reprezenta 20% din parenchimul corpului galben. Diferentele intre
cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca celulele granuloase sunt de 2,3 ori mai mari decat celelalte, avand un
diametru de 50-60 m fata de 15-20 m cat au celulele tecale. De asemenea, citoplasma celulelor granuloase este mai palida, in
timp ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens acidofila.
Luteinizarea este un proces ce cuprinde mai multe etape. Mai intai are loc hipertrofierea celulelelor (cresc in
dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea organitelor, aparand multe mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat
Golgi si numeroase picaturi lipidice. Apoi celulele se incarca cu un pigment de culoare galbena (luteina).

Perioada de vascularizatie
Vasele de sange de la nivelul tecii interne patrund in granuloasa luteinica si vor apare lacuri sangvine in
granuloasa luteinica.

Perioada de regresie
Regresia se face diferentiat, in functie de aparitia sau nu a unei sarcini.
Daca nu apre o sarcina, corpul galben se va numi corp galben menstrual, catamoenial si va incepe sa involueze
in ziua a 10-14-a de la formare.
Daca apare o sarcina, corpul galben va exista in corticala ovarului pana in L6, cand va incepe sa involueze dar nu
va disparea de tot. El are dimensiunile de 2, 3 ori mai mari decat un folicul matur si secreta estrogeni, progesteron (care este
miorelaxant) si relaxina (care se secreta doar in sarcina si are rol de a facilita imbibitia apoasa a articulatiilor bazinului, in special
a simfizei pubiene). Corpul galben de sarcina involueaza dinspre cheagul din centru catre granuloasa luteinica si teaca, inlocuind
celulele granuloasei si celulele tecale cu bandelete de tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen. Inainte de inlocuire, nucleii
celulelor luteinice devin picnotici si se incarca in exces cu pigment luteinic.

10
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Treptat se va forma in locul corpului galben, corpul albicans (alb de la fibrele de colagen) care apoi sufera o
degenerescenta hialina si in final rezulta o structura amorfa care nu fixeaza nici un coloarant (nu are tinctorialitate). El formeaza o
cicatrice la suprafata ovarului.

Medulara ovariana

Medulara ovariana sau portiunea centrala a ovarului este formata din tesut conjunctiv lax cu numeroase vase
sanguine , vase limfatice si nervi, ce se continua cu corticala fara o delimitare neta. Ea se continua cu mezoovarul prin
intermediul caruia primeste vasele sanguine si limfatice precum si filetele nervoase. Vasele sanguine sunt reprezentate in special
se artere si arteriole cu dispozitie spiralata si perete gros. Odata cu inaintarea in varsta, peretele arterelor si arteriolelor se
hialinizeaza formand corpii albicans vasculari. Medulara nu contine foliculi ovarieni !!!
La niveluil hilului, locul de patrundere al vaselor si nervilor se gasesc restuiri embrionare sub forma de celule
epiteliale dispuse cordonal, rete ovari si insule de celule interstitiale, celulele Berger, foarte dezvoltate in timpul sarcinii si
menopauzei, cu caractere citologice identice cu celulele Leydig de la testicul. In ligamentul larg si in mezoovar a fost descris si
un tesut asemanator cu al glandei corticosuprarenale, precum si vestigii embrionare cum sunt conductele lui Gartner sau
hidatida lui Morgagni.

Foliculii atrezici

Cea mai mare parte a foliculilor ovarieni nu ajung la maturitate ci sufera un proces involutiv denumit atrezie
foliculara. Acest proces apare in toate stadiile dezvoltarii foliculare. Atrezia conduce la eliminarea a mai mult de 90% din
foliculii intrati in faza de crestere.
Atrezia foliculara are loc inainte de nastere cand se pierd aproximativ 60% din celulele germinale, dar si dupa
pubertate. Din cei aproximativ 400000-500000 de foliculi primordiali cati contin ovarele la nastere, numai 400 vor deveni
foliculi maturi in perioada activa (de la pubertate pana la menopauza). Cu fiecare ciclu ovarian un singur folicul (rar 2) ajunge
la maturitate si este apt de a fi fecundat. In acelasi timp sub influenta hormonilor hipotalamo-hipofizari mai multi foliculi
ovarieni in diferite stadii de evolutie vor degenera si vor deveni foliculi atrezici. In final ei dispar din structura ovarului fara a
lasa vreo urma care sa le ateste prezenta, locul lor fiind luat de stroma ovariana. Pe preparatele histologice pot fi surprinsi
foliculi care au ovocitul cu multiple alterari nucleare si citoplasmatice , cu granuloasa dezorganizata si cu multiple celule in plin
proces de involutie. Celulele tecii interne capata aspect epiteloid, se incarca cu lipide, contribuind la formarea asa numitei
glanda interstitiala a ovarului. Acesti foliculi sunt denumiti foliculi degenerativi..
La menopauza, in jurul varstei de 50 de ani, ovarele inceteaza sa mai produca hormoni si sa elibereze ovocite, iar
menstruatia inceteaza. Semnele instalarii menopauzei includ tulburari vaso-motorii, micsorarea sanilor, osteoporoza accelerata.
Datorita nivelului scazut de hormoni in sange, structurile estrogeno-dependente ale tractului genital feminine tind sa se
atrofieze. Procesele de feed-back negativ ce opereaza intre FSH si estrogeni determina un nivel crescut de FSH in sange,
decelabil in urina.

Ciclul ovarian

Incepand de la pubertate si pana la menopauza in perioada genital activa ovarele elimina alternativ in cavitatea
peritoneala, la circa 28 de zile interval, cate un ovul. Acest ciclu este impartit in 2 perioade :
-perioada preovulatorie, care ocupa primele 14zile , este perioada in care are loc evolutia si matuirarea foliculului
ovarian
-perioada postovulatorie, care cuprinde ultimile 14 zile, caracterizata prin constituirea si intrarea in functiune a
corpului galben, cu secretia unor cantitati sporite de foliculina si progesteron.
Ciclul ovarian se deruleaza sub sub influenta hormonilor hipotalamo-hipofizari. Secretia discontinua de
GnRH( factor de eliberare al gonadotropinelor) de catre neuronii hipotalamici, determina o secretie de asemenea pulsatila de
gonadotropine de catre celulele adenohipofizei. FSH(hormonul foliculo-stimulant) si LH(hormonul luteinizant). Sub actiunea
FSH si LH, ovarul elibereaza 2 hormoni : foliculina si progesteronul.
Faza preovulatorie se desfasoara sub influenta FSH-ului hipofizar care determina o crestere a cantitatii de foliculina
(estradiol) produsa de corpul galben rezultat din ciclul anterior. FSH induce multiplicarea celulelor din granuloasa ovariana ,
cresterea secretiei de foliculina , cresterea foliculului si dezvoltarea cavitatii antrale. Intr-un stadiu mai avansat al fazei
preovulatorii sub influenta FSH-ului celulele din granuloasa incep sa produca si mici cantitati de progesteron. Cresterea

11
 SUBIECTE HISTOLOGIE

estradiolului plasmatic si aparitia unor factori inhibitori, conduc prin mecanism de feed-back la scaderea cantitatii de FSH
elaborat de catre adenohipofiza si la cresterea cantitatii de LH. La inceput cantitatea de LH creste in sange progresiv, iar cu 36
de ore inainte de ovulatie acesta creste foarte mult. Incepand din ziua a 15-a a ciclului ovarian, cantitatea de LH scade lent.
In desfasurarea ciclului ovarian intervin si o serie de factori locali(citokine, interleukine, factori de crestere, a caror
importanta nu este complet cunoscuta.

Ciclul endometrial- faza proliferativa

Ciclul endometrial reprezinta ciclul menstrual, are o durata de 28 de zile de obicei si se suprapune perfect peste
ciclul ovarian. El are mai multe faze:
faza menstruala (2-5 zile)
faza proliferativa (estrogenica) - corespunde fazei foliculinice din ciclul ovarian (din ziua 5 pana in ziua 14)
faza secretorie (progesteronica) - corespunde fazei luteinice din ciclul ovarian (din ziua 14 pana in ziua 28)
Variabilitatea duratei ciclului este data de variabilitatea duratei fazei proliferative, durata fazei secretorii fiind
constanta.
faza proliferativa:
endometrul se reface pe baza stratului bazal (de la 2 mm grosime acesta va ajunge la 8-9 mm)
in epiteliul de acoperire predomina celulele ciliate si celulele proliferative
glandele uterine au lumen ingust, nu au produs de secretie in lumen, sunt rectilinii, avand o crestere concomitent cu
stroma. Predomina celulele proliferative iar in faza proliferativa tardiva apar si celulele secretorii. Epiteliul are un aspect de
pseudostratificare deoarece in peretii glandelor uterine se evidentiaza numeroase mitoze.
stroma este densa, bogat celulara, predominand celulele stromale reticulare de tip fibroblast. Si la acest nivel sunt
prezente mitozele.
arterele spiralate sunt drepte, au lumenul ingust si peretele subtire. Ele se spiralizeaza in faza proliferativa tardiva
se evidentiaza numeroase fibre de reticulina

Ciclul endometrial- Faza secretorie

Ciclul endometrial reprezinta ciclul menstrual, are o durata de 28 de zile de obicei si se suprapune perfect peste ciclul
ovarian. El are mai multe faze:
faza menstruala (2-5 zile)
faza proliferativa (estrogenica) - corespunde fazei foliculinice din ciclul ovarian (din ziua 5 pana in ziua 14)
faza secretorie (progesteronica) - corespunde fazei luteinice din ciclul ovarian (din ziua 14 pana in ziua 28)
Variabilitatea duratei ciclului este data de variabilitatea duratei fazei proliferative, durata fazei secretorii fiind
constanta.
Faza secretorie
glandele, in sectiune transversala au aspect spiralat sau stelat.
epiteliul de acoperire este format din celule ciliate si celule secretorii
glandele uterine devanseaza in crestere stroma, asupra lor se exercita o presiune si ele se spiralizeaza. Glandele vor fi
deci spiralate sau stelate. In epiteliul glandular predomina celulele secretorii. Epiteliul nu mai are aspect de pseudostratificare. Ele
au lumen larg in care se evidentiaza produsul de secretie intens acidofil.
in stroma nu mai exista mitoze si se gasesc celule stromale reticulare de tip fibroblast alaturi de celule xantomatoase,
celule granulomatoase, limfocite si rare plasmocite.
se evidentiaza fibrele de reticulina
arterele spiralate au peretele gros ce prezinta contractii ritmice cu frecventa de 6-0-70 / min. La sfarsitul fazei
secretorii apar sunturi arteriovenoase, adevarate lacuri de sange dispuse in corionul de sub epiteliul de acoperire. La sfarsitul fazei
secretorii, cand nu se mai secreta estrogeni si progesteron apar contractii lungi ale aa. spiralate care vor duce la aparitia
ischemieie, a necrozei, impastarii tesutului si in final a descuamarii sale. Descuamarea este parcelara, se face prin eliminarea si a
unei cantitati variabile de sange. Prin urmare apare sange in lumenul glandei uterine.

12
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Ductul deferent

-incepe la coada epididimului si se termina la punctul de unire a veziculelor seminale cu canalul ejaculator
-are consistenta ferma, aproximativ 45cm lungime si un diametru de 2-3mm.
-este un conduct cilindric, cu exceptia portiunii terminale, unde calibrul i se mareste, suprafata sa devine neregulata,
cu boseluri, carora in interior le corespund diverticulii ce formeaza ampula canalului deferent (lungimea ampulei 4-7cm).
Ampula este locul de acumulare a spermatozoizilor inainte de ejaculare. Ca si structura ampula canalului deferent se aseamana
cu cea a veziculelor seminale.

Structura :
Peretele este gros si prezinta :
-mucoasa
-musculara
-adventice

1. Mucoasa prezinta repliuri longitudinale ce dau pe sectiune lumenului un aspect festonat. Este alcatuita din
epiteliu de acoperire si corion.
Epiteliul de acoperire este de tip pseudostratificat cilindric ciliat, asemanator celui de la epididim. Este alcatuit din
doua tipuri celulare : celule principale si celule bazale
-celulele principale sunt inalte si prezinta in polul apical cili rari si scurti. In citoplasma lor vom gasi numeroase
organite celulare : mitocondrii, RER, REN in polul bazal al celulei, aparat Golgi supranuclear.Nucleul este asezat bazal si
prezinta incluziuni intranucleare si talie variata in functie de variatiile hormonale.
-celulele bazale sunt de talie mica, intercalate intre polii bazali ai celulelor principale. Au rol in reinnoirea
epiteliului.
Membrana bazala este neteda si subtire . Corionul este redus cantitativ dar este bogat in fibre elastice.
2. Tunica musculara este dezvoltata , constituita din fibre musculare netede si organizata in 3straturi :
-longitudinal extern
-mediu- circular
-extern longitudinal
Intre celulele musculare netede vom gasi si fibre elastice care se dezvolta mai bine la pubertate. Existenta miscarilor
peristaltice permanente este incerta, dar musculara deferentiala se contracta foarte tare in cursul ejacularii. Inervatia adrenergica
este bogata.

3, Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat si inervat. Se continua cu tesutul conjunctiv ce inconjoara
celelalte elemente ale cordonului spermatic :
-arterele deferentiale si testiculare care sunt anastomozate
-plexurile venoase pampiniforme
-vasele limfatice bine dezvolatate
-fibrele simpatice amielinice
-elementele musculare striate ce corespund cremasterului, in continuitate cu peretele abdominal

Functiile canalului deferent :

-este androgeno-dependent. Dupa castrare se atrofiaza
Rolul mecanic este preponderent
-asigura transportul spermei
-in cursul ejacularii contractgiile sale sunt puternice si ritmate pentru a propulsa sperma in uretra.
Functie secretorie
-epiteliul produce glicoproteine
-poate avea si functie de reabsorbtie

Vasectomia- o metoda de sterilizare masculina ce se realizeaza prin legarea canalului deferent.

13
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Cavitatea nazala

Mucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa.
Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea celulelor au cili, exista si rare celule
caliciforme. Caracteristica este prezenta din loc in loc a unor mici glande endoepiteliale.
Corionul este alcatuit din:
tesut conjunctiv lax
o retea vasculara complexa
glande
Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui, atasate la periostul (pericondrul)
cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor
asigura nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi colectat in venule postcapilare care se se aduna in lacunele venoase.
Lacunele reprezinta vene modificate, cu diametrul mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin
celule musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de sange in mucoasa nazala. Spre
exemplu, gripa sau alergie determina stocarea sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante
care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de perioast (pericondru).
Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se deschid la suprafata epiteliului. Per
ansamblu, mucoasa are:
celule caliciforme
glande ce apartin corionului
glande endoteliale
Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii nazale si acesta va retine particulele din
aer.
De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot aceasta retea complexa explica de ce
in caz de epistaxis sangerarea este mare.
In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm 2 acoperita de mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial.
Componentele mucoasei senzoriale sunt:
epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati)
celule de sustinere (cu cili)
din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical
celule stem
Celulele senzoriale
Au o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se numeste bulb olfactiv . De aici pleaca 3-
4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la ME a cililor este diferita de a unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un cil
dar in partea distala prezinta chemoreceptori.
Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni au o viata scazuta (aprox. 30 de
zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta contactul cel mai direct al SNC cu mediul extern.

Laringele

Are o structura complexa. D.p.d.v. histologic prezinta:

tunica mucoasa
schelet cartilaginos
adventitie (tesut de invelis
laringele are mai multe roluri:
mecanismul fonatiei
impiedica trecerea aerului inspirat spre tubul digestiv
impiedica trecerea alimentelor ingerate spre caile respiratorii
Mucoasa

14
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Are un contur neregulat si determina doua perechi de pliuri (falduri), numite pliuri ventriculare. Intre ele
determina spatiul numit reces ventricular. Aceste pliuri se mai numesc si corzi vocale false. Exista insa si corzi vocale adevarate.
In majoritate, mucoasa contine epiteliu de tip respirator. La nivelul corzilor vocale adevarate, epiteliul trece brusc
in epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Acesta reprezinta o adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei de aer.
In corzile vocale false, corionul este variabil ca grosime si are:
tesut conjunctiv lax
glande laringeale
foliculi limfoizi
Din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma ligamentului ventricular.
In corzile vocale adevarate, corionul este mai scazut ca grosime, se pastreaza insa asocierea de fibre elastice ce
determina in acest caz ligemantul vocal. Acesta se insera pe cartilajul tiroid, in 1/3 mijlocie, merge spre cartilajele aritenoide iar
spre trahee se prelungeste prin formatiunea numita corn elastic care se va prinde de cartilajul cricoid. Lateral de acest ligament
este un m. striat (m. tireoaritenoidian), portionea mediala a sa alcatuind m. vocal. Lig. vocal impreuna cu m. vocal participa in
mecanismul fonatiei.
Scheletul cartilaginos
Exista doua tipuri de cartilaj:
hialin (spre exterior):
cartilajul tiroid
cartilajul cricoid
elastic (spre exterior)
epiglota
cartilajele aritenoidiene
Adventitia
Se gaseste la periferia laringelui. Ea reprezinta o cale de acces pentru vase si terminatiuni nervoase. De asemenea,
ea este un instrument de legatura cu structurile din jur.

Traheea

Este un organ tubular, cu lungime de 16-20 cm, cu 16-20 de inele cartilaginoase incomplete alcatuite din cartilaj
hialin. Prezzenta inelelor determina doua regiuni:
regiunea anterioara - cartilaginoasa
regiunea posterioara - membranoasa (contine celule musculare)
Stratigrafie:
mucoasa (epiteliu si corion)
strat cartilaginos (anterior)
strat muscula (posterior)
tunica externa
Epiteliu este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat) cu o Membrana Bazala mai groasa.
Corionul are grosimea inegala. El este denumit dupa unii tela submucosa. El contine:
tesut conjunctiv lax
multe ramuri vasculare
glande traheale (seromucoase)
Tunica cartilaginoasa este formata din lame de cartilaj hialin asezate orizontal, solidarizate intre ele prin
membrane fibroelastice (spatii prin care trec vase si nervi de la exterior la interior).
In regiunea posterioara, capetele sunt solidarizate prin fascicule musculare netede dispuse longitudinal spre
adventice si circular spre lumen. Printre fasciculele musculare, la acest nivel exista glande traheale, ale caror ducte excretorii
ajung la suprafata epiteliului
Adventitia este alcatuita din tesut conjunctiv.

Alveolele pulmonare

15
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Sunt spatii de schimb. In organism exista aprox. 150 mil. alveole. Fiecare este ca o sfera cu diametrul de 300 m.
Ele sunt separate unele de altele prin septuri alveolare, capilare si celule. Septurile prezinta din loc in loc discontinuitati numite
perikohn cce au rolu de a egaliz presiunea intre alveolele invecinate.
Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri:
pneumocite de tip I
pneumocite de tip II
Pneumocitele de tip I
Sunt cele mai multe, asigura 90% din spatiul de schimb. Sunt celule foarte aplatizate (au doar 70 nm grosime) si
au foarte putine organite. U o suprafata mare (4.000 m2) si sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse. Pe suprafata lor se
observa din loc in loc microvezicule. Ele isi au originea din celulele alveolare de tip II.
Pneumocitele de tip II
Sunt mari, globulare, cu diametrul de 10-15 m. Sunt atasate de pneumocitele de tip I si au suprafata membranara
libera spre alveole. La ME se observa ca au un singur nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele: RER, ribozomi,
mitocondrii dar nu contin lizozomi. Spre suprafata libera au doua caracteristici:
corpii multilamelari
corpii multiveziculari
Corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari. Corpii au doua roluri:
1. elimina produsul de secretie la suprafata epiteliului
2. contin un factor antiatelectatic (atelectaia este procesul de alipire a peretilor alveolari. Acest factor antiatelectatic este
surfactantul care este un amestec de substante PC-like, lecitina etc. Acest amestec de substante se aseaza intr-o pelicula ca de
film compusa din 3 straturi pe suprafata alveolara. Are grosimea de 30 nm. La suprafata totala pulmonara care este de 150 m 2
corespund cateva mg de surfactant. Rolul sau este:
modifica tensiunea superficiala la suprafata
ataseaza particulele de impuritati
faciliteaa deplasarea macrofagelor alveolare pe suprafata alveolei
Sub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din capilare nefenestrate. Printre ele exista
fibre elastice ce se intind in inspir si protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de colagen si
celule:
celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de colagen
celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.

Testiculul, organizare generala

Se dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale, acest lucru fiind esential pentru generarea
spermatozoizilor (este necesara o temperatura cu 2-3C mai mica decat tenperatura corpului). Cand acestea nu coboara,
spermatozoizii nu sunt generati si apare sterilitatea (la om). Spre exemplu, la om testiculele coboara doar in perioada
imperecherii.
Ele ou forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului antero-posterior este
de 3 cm. Greutatea medie este de 14 g dar exista variatii, in functie de talia individului etc.
Cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sun acoperite de tunica vaginala (foita viscerala a peritoneului). Deci
tunica vaginala este alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana bazala. Foita viscerala se muleaza si pe capul epididimului.
Dupa tunica vaginala urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata din tesut conjunctiv,
fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare. Posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare
numita mediastinum testis (corpul Highmore) din care pornesc septuri conjunctive care devin incomplete in partea opusa
mediastinului si care delimiteaza niste camarute, lobulii testiculari, ca niste trunchiuri de piramida cu baza mare spre tunica
albuginee.
Fiecare testicul are aprox. 250 lobuli. In fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 / lobul). Ei au traseu foarte
sinuos si intre ei exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul testicular. Tesutul interstitial este format dintr-o
retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite. Prin acest tesut
patrund vase de sange, capilare fenestrate cu diafragme. Mai exista vase limfatice, nervi si grupuri de celule endocrine (celulele
Leydig) care secreta testosteron.
Sub albuginee se vede tunica vasculosa care contine vase de sange cu calibru mult mai mare. Aceste vase trec de
la un lobul la altul prin zona unde septurile conjunctive sunt incomplete.

16
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Timusul
Este situat in medistiul anterior. Este organ limfoid primar. Are o structura limfoepiteliala spre deosebire de celelalte organe
limfoide. El are dubla origine embriologica: exista un primordiu de origine epiteliala care este invadat de celule mezenchimale.
Stroma are deci origine epiteliala iar capsula este de origine conjunctiva. Capsula prezinta septuri care impart organul in lobuli.
Un lobul timic are doua regiuni:
periferica - corticala
centrala - medulara
Corticala, in coloratie HE, are aspect intunecat (inchis la culoare) iar medulara are aspect clar. Corticala are aspect
intunecat datorita prezentei unui numar mare de celule tinere, precursoare ale limfoctelor T numite timocite. Timocitele au nuclei
rotunzi, tahicromatici, mici. Ele prolifereaza intens. Din tote timocitele corticale (5% mor prin apoptoza. Celelalte 5% isi continua
maturarea apoi migreaza pana ajung in regiunea medulara.
Regiunea medulara prezinta o structura caracteristica numita corpusculul Hassal. Acestia sunt alcatuiti din celule de natura
epiteliala deoarece contin in citoplasma filamente de cheratina. Celulele sunt dispuse in structuri concentrice. Au nuclei picnotici,
intens tahicromatici. Corpii Hassal au o functie necunoscuta. Se presupune ca ar secreta factori umorali timici.
La nivelul lobulului timic exita timocite, precursori ai limfocitelor T insa nu exista precursori ai limfocitelor B sau ai
limfocitelor killer. Timocitele sufera un proces de maturare. Celulele mai tinere se gasesc in regiunea subcapsulara si de aici,
concomitent cu maturarea, ele migreza spre medulara. La nivelul timusului, procesul de maturare a limfocitelor T are doua etape:
1. selectia pozitiva
2. selectia negativa
Selectia pozitiva are ca rezultat supravietuirea acelor celule ce sunt capabile de recunoasterea prin intermediul receptorilor
pentru antigen propriile antigene HLA (CMH) ale organismului.
Selectia negativa permite supravietuirea acelor timocite ce nu reactioneaza impotriva propriilor antigene ale organismului.
CMH este de doua feluri CMH I si CMH II.
Alte celule din corticala lobulului timic:
reticuloepiteliale - au forma stelata si nuclei ovalari. Ele au prelungiri care se anastomozeaza, jonctiunile realizandu-se
prin desmozomi si formand astfel o retea in ochiurile careia exista timocite. Ele intervin in selectia pozitiva.
celula doica - se gasesc in regiunea subcapsulara, au natura epiteliala si rol in maturarea limfocitelor T. Ele secreta ca
si celulel reticuloepiteliale hormoni timici cu rol important in dezvoltarea si maturarea limfocitelor T:
timulina
timozina
timopoietina
celulele dendritice interdigitale - se gasesc la limita dintre corticala si medulara. Au origine in maduva rosie
hematogena si rol in selectia negativa.
macrofage - atat in corticala cat si in medulara. Ele au rol de APC si sunt importante in procesul de selectie. Ele au si
functia de a fagocita timocitele moarte prin apoptoza.
Vascularizatia:
Arterele sunt ramuri pentru septurile conjunctive si dau ramuri pentru parenchim la nivelul jonctiunii cortico-medulare.
Acestea sunt ramuri care vascularizeaza corticala, dupa care se arcuiesc si vascularizeaza si medulara. In medulara este originea
circulatiei venoase a timusului. Nu are circulatie limfatica.
Circulatia timica are si o particularitate: la nivelul corticalei exista bariera sange-timus. Aceasta este alcatuita din endoteliul
nefenestrat al capilarelor care este insotit de o lamina bazala groasa dar si din prelungiri ale celulelor reticulo epiteliale ce
inconjura capilarele. Ea impiedica antigenele nonself sa ia contact cu timocitele corticale.
Timusul involueaza la varsta adulta, dupa pubertate. cea mai afectata este regiunea corticala unde timocitele sunt inlocuite
cu adipocite albe - are loc degenerescenta grasoasa. Dar timusul pune limfocite T in circulatie chiar si la varsta adulte, mai putin
insa.
Limfocitele care parasesc timusul sau maduva rosie se numesc limfocite naive pentru ca nu au venit in contact cu
antigenul.
La nivelul organelor limfoide secundare are loc initierea raspunsului imun impotriva antigenelor venite pe cale limfatica
sau sangvina de la nivelul tesuturilor. Splina asigura apararea impotriva antigenelor din sange, ganglionii limfatici asigura
apararea imptriva antigenelor din circulatia limfatica iasr MALT asigura apararea la nivelul mucoaselor.

17
 SUBIECTE HISTOLOGIE

Ganglionii limfatici
Se gasesc raspanditi in tot organismul. Sunt o statie de filtrare a limfei, aflandu-se pe traseul vaselor limfatice. Sunt organe
incapsulate, avand o capsula conjucntiva care trimite septuri (trabecule) ce nu compartimenteaza complet organul.
Un ganglion are o fata convexa si un hil. La nivelul fetei convexe intra vasele aferente care ies pe la nivelul hilului sub
forma unui singur vas eferent. La nivelul hilului se afla si arterele si venele ce vascularizeaza ganglionul.
Ganglionul limfatic are o regiune periferica (corticala) si una centrala (medulara). Intre cele doua regiuni exista zona
paracorticala. Corticala contine tesut limfoid organizat in foliculi limfoizi. Acesti foliculi limfoizi sunt formatiuni rotund-ovalare
cu aspect caracteristic. La nivelul lor exista limfocite T in diferite stadii de diferentiere.
Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare. Foliculii secundari
prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste
centru germinativ. De asemenea, la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata
este alcatuita din centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatici. In zona clara se
gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu nuclei clivati.
Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare.
Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc predominant lifocite T. In medulara,
celulele se organizeaza in cordoane ce delimiteaza sinusurile medulare.
Circulatia sangelui si limfei din ganglion
Limfa patrunde prin vasele aferente care prezinta valve ce asigura curgerea unidirectionala catre sinusul subcapsular
sinusurile intermediare (strabat corticala) sinusurile medulare si iese din ganglion prin vasul eferent, prin hil.
Circulatia sangelui se face printr-o artera care patrunde prin hil, da ramuri pentru septuri care vor da ramuri pentru foliculi.
Sangele se aduna apoi in venule care conflueaza si formeaza venele de la nivelul septurilor, ce formeaza prin unire venele ce
parasesc ganglionul pe la nivelul hilului.
La nivelul venulelor postcapilare, celulele endoteliale au o particularitate: au forma inalta, sunt cubice sau chiar cilindrice.
Ele se numesc venule cu endoteliu inalt (HEV - high endothelium venules)

Alte tipuri de celule in ganglionul limfatic:

in foliculi: celule dendritice foliculare - APC
regiunea paracorticala - celule interdigitate
in sinusuri, in cordoanelel celulare ale medularei si la nivelul tesutului limfoid propriu-zis din corticala exista si
macrofage.
in sinusuri sunt mai putine limfocite decat in restul parendchimului si prin urmare aici pot fi observate mai usor
celulele reticulate prin MO.
Rolul ganglionilor limfatici: produc doua tipuri de limfocite B efectorii:
1. plasmocite
2. limfocite B cu memorie

Splina
Splina este cel mai mare organ limfoid secundar din organism. Prezinta o capsula in care exista fibre musculare netede si
din care pornesc septuri ce nu compartimenteaza organul. Parenchimul splinei se numeste pulpa. Macroscopic, daca sectionam
orgaanul fara sa il fixam, el apare rosu cu puncte albe. Acestea reprezinta pulpa alba iar partea rosie se numeste pulpa rosie.
Circulatia la nivelul splinei
Arterele dau ramuri trabeculare ce dau la randul lor ramuri ce se distribuie parenchimului. Aceste ramuri se inconjoara de
tesut limfoid si formeaza arterele centrale ale pulpei albe. Din acestea se desprind ramuri - arteriolele foliculilor limfoizi din
pulpa alba splenica. Ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate (au forma de pensula - scurte si drepte) care
conduc sangele spre sinusurile venoase ale pulpei rosii.
Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in sinusurile venoase. Prima sustine ca exista
continuitate intre arteriolele penicilate si sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele circulator.
A doua ipoteza sustine ca arteriolele penicilate se termina printre cordoanele de celule ale pulpei rosii. Sangele strabate spatiul
dintre aceste celule pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii. Aceaasta circulatie este deschisa deoarece sangele paraseste
arborele circulator. Din sinusoidele pulpei rosii iau nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu
prezinta un perete muscular propriu. Acestea vor forma in final venele splenice ce parasesc splina prin hil.
Splina nu are circulatie limfatica.
Pulpa alba a splinei este alcatuita din:
mansonul de tesut limfoid care inconjoara arteriola si se numeste teaca limfoida periarteriala. Mansonul contine
predominant limfocite T.

18
 SUBIECTE HISTOLOGIE

foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ, Ei semana cu foliculii secundari insa se
asociaza cu o arteriola pozitionata excentric, acest ansamblu (folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi. Foliculii contin
prediominant limfocite B.
La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri, numite sinusuri marginale. Aici se
deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din artera centrala a pulpei albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v. functional
deoarece este locul prin care patrund anumite tipuri de limfocite circulante iar antigenele vin pe cale sangvina.
Pulpa rosie este alcatuita din cordoane celulare ce delimiteaza sinusurile venoase. Sinusurile pulpei rosii au in structura lor
celulel epiteliale cu propritati contractile. Aceste celule au forma alungita cu axul lung paralel cu axul sinusului iar in jurul
sinusului sunt dispuse circular fobre de reticulina. Apar estfel niste spatii prin care patrund elementele figurate lae sangelui.
Tipuri de celule:
In foliculii limfoizi se gasesc celulel foliculare dendritice, celule interdigitate, macrofage si limfocite B. In mansonul de
tesut limfoid se gasesc de asemenea celule foliculare dendritice, celule interdigitate si macrofage dar exista limfocite T in loc de
B.
Siusurile marginale contin macrofage distincte: imobile, cu capacitate crescuta de a fagocita antigene aduse prin sange pana
la nivelul sinusurilor marginale. Apoi aceste macrofage prezinta antigenul limfocitelor B.
Cordoanele celulare al pulpei rosii (cordoanele Billroth) sunt alcatuitte dintr-o stroma, un citoreticul, in ochiurile caruia
exista multe limfocite B, limfocite T, macrofage, plasmocite ca si celelalte elemente figurate ale angelui. Macrofagele de aici sunt
cele ce fagociteaza eritrocitele imbatranite.

19