n studiul despre utilitatea emotiilor negative, W. Gerrod Parrott considera ca emotiile sunt adaptative daca se exprima
intr-un mod care este productiv, tinand cont de situatia curenta.
Daca sunt foarte nervoasa ca nu imi gasesc portofelul, pot omite cateva solutii utile, pentru ca am irosit timp si energie
adresandu-mi invective despre cat de dezordonata, uituca si lipsita de simt practic sunt. Autosabotorul isi doreste sa ne
blocam, sa deviem de la scopurile noastre, si foloseste interpretarile eronate ale situatiilor pentru a genera emotii
negative disfunctionale.
Pe de alta parte, trairile negative sunt adaptative, pentru ca ne semnaleaza cand ceva nu este in regula si ne determina
sa luam masuri pentru restabilirea echilibrului. Activand sistemul nervos simpatic, ne creste ritmul cardiac, presiunea
sangvina, transpiram mai mult, respiram mai rapid, deci suntem pregatiti fizic si mental pentru a face fata cerintelor
mediului.
Fiecare tip de emotie negativa predispune la o anume reactie comportamentala: frica si dezgustul determina
indepartarea de o amenintare, dispretul si mania duc la atac sau opozitie, rusinea la retragere sociala, iar tristetea se
asociaza cu abandonarea scopurilor.
In plus, prin faptul ca le exprimam, ne cresc sansele sa primim ajutorul de care avem nevoie: ascultare, compasiune,
timp, ajutor financiar etc. De asemenea, pentru ca noi insine am trecut prin diferite momente emotionale dificile, putem
sa ii intelegem mai bine pe altii, sa dam feedback empatic si sa formam si sa intretinem relatii de calitate.
Emotiile negative se pot invata de oriunde, dar influentele incipiente sunt marcante. De aceea, este importanta relatia
parintilor si a educatorilor cu propriile emotii si cu cele ale copiilor. Parintii sunt primele modele de reglare emotionala si,
de cele mai multe ori, strategiile prin care noi ne gestionam afectiv sunt preluate de la ei.
Furia creeaza multe turbulente in interactiunile cu ceilalti, si controlul ei deficitar e un motiv important pentru diverse acte
violente, inclusiv infractiuni grave. Iritarea, insa, are o intensitate care ne permite sa solicitam stoparea stimulului si sa
blocam agravarea starii emotionale.
Ea poate fi adaptativa si prin efectul ei motivational, in sensul in care unii oameni schimba circumstante nefavorabile
tocmai pentru ca se supara pe sine. Crescandu-ne gradul de suportabilitate la situatii pe care anterior le-am considerat
intolerabile si judecand comportamentul deranjant, nu persoana, avem sanse sa fim mai putin furiosi.
Frica si nesiguranta
Aceeasi diferentiere o putem face si intre frica si anxietate. E o mare diversitate de tulburari anxioase (anxietate
generalizata, atac de panica, anxietate sociala, tulburare obsesiv-compulsiva etc.), care se hraneste tocmai din
exagerarea pericolului. E firesc sa ne fie frica in circumstante care ne ameninta integritatea psihica si fizica, dar nu
trebuie sa lasam aceasta emotie sa se dezvolte si sa se transforme in anxietate.
Frica poate fi adaptativa pentru ca ne stimuleaza sa evitam situatii negative, pentru ca poate sa ne focalizeze atentia si
gandirea, ba chiar sa ne incurajeze creativitatea, atunci cand ne apropiem de un termen-limita. Anxietatea e generata de
faptul ca vedem orice fel de interactiune cu stimulul periculos ca fiind ingrozitoare si avem convingerea ca nu putem face
fata situatiei respective.
Ea ne invadeaza gandirea, duce la blocaje, evitari si retragere sociala. Pentru o gestionare mai buna a acestei emotii, e
util sa interpretam mai putin dramatic obstacolele pe care le intalnim si sa ne dezvoltam increderea in sine.
Ea poate fi constructiva daca ne sugereaza sa acordam mai multa atentie unei persoane speciale din viata noastra si sa
nu consideram ca bunastarea relationala vine de la sine. Dar poate fi si profund disfunctionala cand ne sufocam
partenerul si ii invadam fiecare aspect al activitatii zilnice, de frica sa nu pierdem controlul.
Gelozia poate aparea devreme, cand remarcam ca trebuie sa impartim afectiunea parintilor cu un frate sau cand
observam ca atentia lor este absorbita de activitati care nu ne includ, ceea ce poate crea premisele pentru formarea unui
atasament nesigur.
In relatia de cuplu, daca se constata o incalcare a fidelitatii, se instaureaza furia si un sentiment de nesiguranta, care,
desi e recomandat de cartile despre inteligenta erotica drept un ingredient al atractiei sexuale, in situatia aceasta poate
perturba continuarea relatiei.
Ne vom invinge gelozia disfunctionala atunci cand invatam sa ii lasam partenerului libertatea de a exista independent de
noi, si crestem calitatea timpului petrecut impreuna, in conditiile increderii ca celalalt nu ne va rani.
Pe de alta parte, ignorarea experientei emotionale negative, devalorizarea ei, lipsa permisiunii de a simti si exprima
emotii negative poate crea ulterior multe probleme. Copilul are dreptul sa se teama de monstrii de sub pat, de examene,
de un coleg cu comportament agresiv, de profesoara de engleza care da des nota patru.
Ascultandu-l, incurajandu-l sa se exprime, acceptandu-l si iubindu-l neconditionat, indreptandu-i atentia spre resurse,
calitati, solutii, facandu-l atent la mesajele toxice proprii si ale celorlalti, care pot duce la emotii negative, aratandu-i
metode prin care poate influenta emotiile negative distructive, inainte sau dupa aparitia lor, printr-o gandire cat mai
rationala, invatandu-l sa aiba incredere in sine si in capacitatea sa de a rezolva eficient problemele cu care se
confrunta Da, acestea sunt strategii parentale de succes.
Cum raspundem
Atunci cand cineva din jurul nostru este prada emotiilor negative, noi nu trebuie sa cadem in aceeasi capcana. Este bine
sa ne infranam pornirile neconstructive, sa fim corecti cu ceilalti si cu noi insine, chiar daca nu o sa ne reuseasca
intotdeauna.
Dar e bine sa incercam. Este de dorit sa transmitem ce emotii trezeste in noi o astfel de abordare, si sa propunem
alternative care deschid comunicarea, scenarii mai putin neplacute care vor demonstra ca exista moduri diferite de a
reactiona la aceeasi problema.