Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
guvernamental al relatiilor dintre state si de aceea nu sunt acreditate pe langa guvernul statului de
guvernul, se bucura de privilegii si imunitati mai restranse si sunt subordonati, in activitatea lor, sefului
Institutia consulara a aparut, din punct de vedere istoric ca urmare a dezvoltarii schimburilor
comerciale intre state si a deplasarilor de persoane peste granitele nationale, provocate, la origine, in
Negustorii straini, stabiliti pe pamantul altor tari, au simtit, se pare, nevoia de a-si asigura
apararea intereselor in cazul pricinilor ivite intre ei sau in relatiile lor cu localnicii, recurgand la
judecatori alesi dintre oameni de acelasi neam, dupa legile si obiceiurile nationale. Astfel, comunitatile
negustorilor stabiliti la Constantinopole si in alte orase ale Imperiului Bizantin, mai cu seama dupa
caderea Romei (476 e.n.), dobandesc treptat un statut autonom si, indeosebi, dreptul de a-si alege
Asupra momentului aparitiei predecesorilor consulilor exista insa controverse. S-a afirmat ca
institutia consulara isi are originea in proxenii din Grecia antica si in praetorii peregrini la romani, sau
ca s-ar gasi numai in consules mercantorum, cunoscuti in istoria oraselor din evul mediu. O institutie
asemanatoare cu cea a consulilor se pare ca a existat in China in secolul al VIII-lea, iar in India ar fi
Comunitatile de negustori crestini s-au organizat, alegand dintre ei, drept conducator, un
consul. Consulul apara interesele comunitatii pe care o reprezenta si rezolva litigiile aparute intre
Incepand din secolul al XVI-lea, consulii devin reprezentanti oficiali ai statelor, incetand de a
mai fi alesi dintre membrii comunitatilor locale. In aceasta noua situatie, atributia lor de baza este
spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, duc la reinnoirea sistemului consular, ale carei functii sunt
statornicite prin legile interne ale statelor, prin cutume si conventii internationale.
In secolul al XIX-lea, consulilor le sunt incredintate o serie de functii administrative, precum:
transmiterea ordinelor de recrutare in armata a tinerilor aflati in circumscriptia lor (1877); in cazul
naufragiului unei nave, pot face actele necesare salvarii navei si echipajului, repatrierii marinarilor;
sumelor de bani, valorilor marfurilor sau efectelor mobiliare; pot cere arestarea cetatenilor tarii lor
consulara, prin incheierea, la 24 aprilie 1963, a Conventiei de la Viena privind relatiile consulare.
cariera. In prezent, intr-un numar de tari exista servicii unificate (serviciul diplomatic-consular),
alcatuite din functionari cu aceeasi calificare, care pot fi numiti atat in cadrul misiunilor diplomatice,
Relatiile consulare se stabilesc intre state pe baza principiului consimtamantului mutual (art.
Consimtamantul celor doua state este necesar si pentru infintarea oficiilor consulare (a
consulatelor), fiind cerut, de asemenea, pentru stabilirea sediului, clasei si circumscriptiei consulare,
agentii consulare sau birouri in alte localitati decat in cea care se afla sediul postului consular.
cadrul unui document bilateral. b) Stabilirea relatiilor diplomatice intre state implica un acord in
principiu si asupra stabilirii relatiilor consulare, daca nu a fost stabilit altfel; dar intreruperea relatiilor
consulare in state care nu sunt recunoscute ca atare, precum si in teritorii care sunt administrate de
catre insurgenti. De exemplu, in anul 1936, Marea Britanie a deschis un consulat in Etiopia, desi
aceasta tara fusese desfiintata de catre Italia lui Mussolini prin ocupare in anul 1935. De asemenea,
dupa ocuparea Austriei in 1938, S.U.A. au stabilit o reprezentanta consulara la Viena, in acelasi an.
In 1964, Romania a deschis o reprezentanta consulara la Frankfurt am Main, fara a stabili relatii
reprezentanta consulara/comerciala.
diplomatice nu atrage dupa sine ipso facto, ruperea relatiilor consulare. Aceasta inseamna ca, in caz
de conflict major intre state, cand relatiile politice se afla intr-un impas radical (declaratii de razboi),
Dreptul de legatie este dreptul unui stat de a primi si trimite reprezentanti diplomatici. Statele
Dreptul de consulat pasiv il intalnim, de regula (acolo unde legislatia interna prevede in mod expres
acest lucru), la statele care compun o federatie si la insurgenti in zonele controlate de acestia. Statele
care compun federatia nu dispun insa de dreptul de consulat activ, in sensul ca ele nu pot trimite
misiuni consulare care sa le reprezinte interesele in alte state, acesta fiind un atribut exclusiv al
autoritatilor federale.
Dreptul de legatie, ca si dreptul de consulat, poate sa fie cedat in mod conventional. Este
vorba de statele mici, liliputane, din Europa: Liechtenstein (care a cedat dreptul de legatie si dreptul
de consulat Elvetiei); Andorra (care a cedat cele doua drepturi Frantei); Monaco (care este
reprezentat diplomatic de catre Italia, dar si-a pastrat dreptul de a trimite si primi reprezentanti
consulari).
Conform art.4 din Conventia consulara de la Viena din 24.04.1963, oficiile consulare, se
stabilesc "prin consimtamantul mutual". El trebuie sa se poarte asupra unor elemente principale ale
postului consular, spre deosebire de relatiile diplomatice, care stabilesc numai nivelul de reprezentare,
ambasada sau legatie. De subliniat faptul ca in relatiile consulare nu vom intalni procedura acreditarii
si, prin urmare, termenii de ,,stat acreditant" si ,,stat acreditar" nu vor fi utilizati, acestia fiind inlocuiti
cu termeni de ,,stat trimitator" - in engleza: ,,sending State", in franceza: ,,Etat d'envoi" -, si ,,stat
misiunilor diplomatice), in sensul ca un stat poate deschide oficii consulare pe teritoriul altui stat fara
ca acesta din urma sa solicite, la randul sau, deschiderea unui astfel de oficiu;
b) infiintarea de posturi consulare are la baza o conventie bilaterala incheiata intre cele doua
state interesate;
c) nu se poate invoca in relatiile bilaterale principiul nediscriminarii, in sensul ca, daca un stat a
aprobat deschiderea unui oficiu consular pentru un alt stat partener, trebuie sa aplice in mod automat
d) numarul posturilor consulare pe teritoriul unui stat nu este limitat (spre deosebire de
ambasada, care este una si isi are sediul, de regula, in capitala statului de resedinta). Statul este
suveran in a decide numarul de oficii consulare de pe teritoriul sau (numar care trebuie mentinut in
procedura de drept intern (in cazul nostru -roman-) si una de drept international.
Din punct de vedere al dreptului intern roman, posturile consulare se infiinteaza prin decret
al Presedintelui Romaniei (art.91 din Constitutie si Legea nr. 37/24.05.1991, acest drept este reluat
Hotararea de Guvern nr. 760 / 1999 prevede ca Romania poate infiinta oficii consulare
onorifice pe baza de reciprocitate. Aceasta chestiune nu rezulta insa din practica noastra in materie.
Ca atare, si oficiile consulare onorifice se vor supune acelorasi principii, respectiv ca nu se cere
Asadar, din punct de vedere al dreptului intern roman, competenta infiintarii consulatelor este
stabilita la doua autoritati de stat, respectiv la Presedintele Romaniei pentru infiintarea Consulatelor
Din punct de vedere al dreptului international, avem art. 4 al Conventiei de la Viena din
24.04.1963, care reglementeaza modul in care se infiinteaza un post consular pe teritoriul statului de
resedinta.
Prima cerinta a acestui articol este aceea ca, postul consular se ,, infiinteaza cu consimtamantul
statului de resedinta". In unele conventii bilaterale incheiate de Romania este mentionata expresia "cu
aprobarea" statului de resedinta (expresie care incalca, dupa unii autori de drept international public,
principiul egalitatii intre state, deoarece ,,aprobarea" sugereaza o stare de subordonare, o autoritate
Al doilea element al stabilirii de oficii consulare este acela ca statele trebuie sa convina asupra
Rangul/clasa oficiului consular sunt stabilite, atat prin practica internationala an materie, cat si
consular; sediul este necesar a fi trecut deoarece, spre deosebire de misiunile diplomatice, sediul
oficiului consular poate fi intr-o alta localitate decat capitala, iar circumscriptia consulara reprezinta
teritoriul de actiune al postului consular (care nu este teritoriul intregii tari, in actiunea majoritatii
consulatelor).