Sunteți pe pagina 1din 8

Doamna Goodrich dadu la o parte capacul de la fundul cosului cu rufe pentru spal

at si privi cum acestea se scurg nvalmasite pe podea, la


picioarele ei. Ridica de jos o pereche de blugi, care erau deosebit de murdari s
i aveau la genunchi o ruptura zdrentuita, uitndu-se la ei cu
o mina critica.
- Ia uita-te la asta, spuse ea vorbind cu camera goala. Nu am mai vazut n viata m
ea un lucru att de murdar. Arata de parca s-ar fi balacit
prin cine stie ce noroaie.
Pescui apoi o camasa la fel de murdara si o examina cu atentie. Mizeria se uscas
e pe timpul noptii si se sfarma n minile batrnei, cnd
aceasta tinu camasa mai spre lumina.
Mirosi, iar fata ei se ncrunta nca si mai tare, ferindu-se de mirosul de alge mari
ne intrate n putrefactie. Fata i se ncorda si se ntoarse
spre usa spalatoriei avnd un aer de om hotart.
i gasi pe Rose si Jack Conger stnd n tacere n sufragerie si, daca nu ar fi avut alte
lucruri n minte, poate ca ar fi observat tensiunea ce
plutea n aer. A dat buzna n camera fara sa mai faca obisnuita pauza, iar Jack ridi
ca nedumerit privirea. Doamna Goodrich nu-l baga n
seama.
- Domnita Rose, se plnse ea, accentul iancheu pe care l avea, nazalizat, capatnd o
nuanta de exasperare. Ia uitati-va la astea! Nu stiu
cum va puteti astepta sa reusesc sa curat asa ceva.
Ridica n lumina camasa n asa fel nct Rose sa o poata inspecta. O alese pe aceasta pr
ima din cauza ca murdaria se vedea mult mai bine
pe fondul alb al camasii dect pe drilul albastru al pantalonilor. Doamna Goodrich
era o mare adepta a principiului ca daca vrei sa gasesti
rana trebuie sa pui degetul pe ea. Asa ca scutura usor camasa, pentru a pune deg
etul pe rana, si vazu cu multumire de sine cum cteva
granule de noroi uscat cazura pe covor. Avea sa se ocupe de ele mai trziu, cu aju
torul aspiratorului.
- Ce este? ntreba Rose curioasa. Arata de parca ar fi noroi.
- Noroi? Dumneavoastra numiti asta noroi? Eu i spun mocirla!
Dadu camasa mai aproape de ea, astfel nct Rose sa o poata mirosi mai bine.
- Miroase a peste mort, comenta Rose, ntrebndu-se de ce i fusese adus lucrul acela
tocmai ei. A cui este? continua ea.
- A domnisoarei Sarah, o nstiinta doamna Goodrich. Nu stiu ce are de gnd copila ac
easta sa faca, dar stiu ca trebuie oprita. Nu avea de
unde sa adune mizeria asta daca se juca n gradina, si nici macar de pe cmp. Nu-mi
dau seama cum o sa reusesc sa o scot la spalat.
Ba stia, cu siguranta, nsa nu gasi de cuviinta sa o recunoasca de cuviinta. De-a
lungul anilor descoperise ca viata este mult mai usoara
daca pretinzi ca nu esti n stare de anumite lucruri, iar acesta parea sa fie mome
ntul potrivit pentru punerea n practica a acestei reguli.
- Bine, fa tot ce-ti sta n putinta, raspunse Rose, nedndu-si nca seama cum ar fi pu
tut sa iasa din situatia n care se afla. De
pt, continua ea, nu vad cum am putea afla de unde a strns ata mizeria asta, n circ
umstantele date. Doamna Goodrich, simtind ca si-a
facut datoria, pleca din camera bombanind si calcnd apasat, lasnd n urma ei un aer n
carcat, la propriu si la figurat. Rose avu impresia
ca o auzi spunnd ceva despre faptul ca astfel de lucruri nu se ntmplau pe vremuri s
i se ntreba daca acest lucru putea sa fie adevarat.
Dupa aceea l vazu pe Jack, care o privea fix, si dintr-odata se simti nelinistita
. n treacat, se ntreba ce se nfmplase cu linistea n care
traisera pna nu de mult.
- Ei bine, ce ar fi trebuit sa-i spun? ntreba ea, simtindu-se un pic vinovata, nsa
fara sa-si dea seama de ce.
- Nimic, raspunse Jack. Nu-ti face probleme din pricina murdariei... Doamna Good
rich poate sa o rezolve daca se straduieste putin.
ntrebarea este: de unde s-a ales Sarah cu ea?
- Tot ce stiu sigur este ca nu stiu, i-o taie Rose. De ce nu o ntrebi?
- Asta este o cruzime, Rose, spuse Jack ncet. Si nu numai fata de mine. Este o cr
uzime si fata de Sarah.
Rose trase aer adnc n piept, apoi expira ncet, ncercnd sa-si tempereze tensiunea din
tregul trup. si rontai timp de cteva clipe buza
inferioara, apoi se stradui sa zmbeasca spre sotul ei.
- mi pare rau, spuse ea. Sigur ca ai dreptate. Dar, Doamne, Jack, ce ar trebui sa
fac? Daca s-a dus undeva si a fost singura, nu exista pe
lumea asta absolut nici o metoda de a afla unde anume a fost.
- Probabil ca exista vreo legatura cu juliturile pe care le are, spuse Jack.
Rose ncuviinta cu o miscare a capului:
- Si cu care putea sa se aleaga oriunde.
Dupa aceea se uitara unul la celalalt si amndoi si adusera aminte. n dimineata acee
a, devreme, Rose intrase la Sarah sa arunce o
privire. Copila si aruncase patura de pe ea n timpul noptii, iar cnd Rose se apleca
se peste ea ca sa o acopere, observase ca are minile
rau zgriate si ca unul dintre genunchi era serios julit. nsa era curata. Ranile er
au, de asemenea, prea curate. Si-au nchipuit amndoi ca
se ntmplase ceva n timpul noptii, ca ranile aparusera de la sine, sau asa ceva. Acu
m nsa, avnd n vedere murdaria de pe haine,
trebuiau sa reconsidere ntregul rationament. Ocolira amndoi subiectul, fiecare n fe
lul sau: Rose amestecndu-si indispusa cafeaua, Jack
muind o bucatica de corn n resturile de ou pe care le mai avea n farfurie.
- Mirosea ntr-adevar a mare, spuse Rose n cele din urma.
- n locurile astea totul miroase a mare, replica Jack.
- Ma gndesc ca se poate sa fi vrut sa coboare pna jos, pe plaja.
- n mijlocul noptii? facu Jack. n afara de asta, cararea aceea nu este noroioasa s
i este usor de cobort. Chiar si cnd este ntuneric bezna,
tot ce trebuie sa faci este sa te tii cu o mna de balustrada de protectie si sa m
ergi nainte. Iar pe plaja este nisip.
granule de noroi uscat cazura pe covor. Avea sa se ocupe de ele mai trziu, cu aju
torul aspiratorului.
- Ce este? ntreba Rose curioasa. Arata de parca ar fi noroi.
- Noroi? Dumneavoastra numiti asta noroi? Eu i spun mocirla!
Dadu camasa mai aproape de ea, astfel nct Rose sa o poata mirosi mai bine.
- Miroase a peste mort, comenta Rose, ntrebndu-se de ce i fusese adus lucrul acela
tocmai ei. A cui este? continua ea.
- A domnisoarei Sarah, o nstiinta doamna Goodrich. Nu stiu ce are de gnd copila ac
easta sa faca, dar stiu ca trebuie oprita. Nu avea de
unde sa adune mizeria asta daca se juca n gradina, si nici macar de pe cmp. Nu-mi
dau seama cum o sa reusesc sa o scot la spalat.
Ba stia, cu siguranta, nsa nu gasi de cuviinta sa o recunoasca de cuviinta. De-a
lungul anilor descoperise ca viata este mult mai usoara
daca pretinzi ca nu esti n stare de anumite lucruri, iar acesta parea sa fie mome
ntul potrivit pentru punerea n practica a acestei reguli.
- Bine, fa tot ce-ti sta n putinta, raspunse Rose, nedndu-si nca seama cum ar fi pu
tut sa iasa din situatia n care se afla. De
pt, continua ea, nu vad cum am putea afla de unde a strns ata mizeria asta, n circ
umstantele date. Doamna Goodrich, simtind ca si-a
facut datoria, pleca din camera bombanind si calcnd apasat, lasnd n urma ei un aer n
carcat, la propriu si la figurat. Rose avu impresia
ca o auzi spunnd ceva despre faptul ca astfel de lucruri nu se ntmplau pe vremuri s
i se ntreba daca acest lucru putea sa fie adevarat.
Dupa aceea l vazu pe Jack, care o privea fix, si dintr-odata se simti nelinistita
. n treacat, se ntreba ce se nfmplase cu linistea n care
traisera pna nu de mult.
- Ei bine, ce ar fi trebuit sa-i spun? ntreba ea, simtindu-se un pic vinovata, nsa
fara sa-si dea seama de ce.
- Nimic, raspunse Jack. Nu-ti face probleme din pricina murdariei... Doamna Good
rich poate sa o rezolve daca se straduieste putin.
ntrebarea este: de unde s-a ales Sarah cu ea?
- Tot ce stiu sigur este ca nu stiu, i-o taie Rose. De ce nu o ntrebi?
- Asta este o cruzime, Rose, spuse Jack ncet. Si nu numai fata de mine. Este o cr
uzime si fata de Sarah.
Rose trase aer adnc n piept, apoi expira ncet, ncercnd sa-si tempereze tensiunea din
tregul trup. si rontai timp de cteva clipe buza
inferioara, apoi se stradui sa zmbeasca spre sotul ei.
- mi pare rau, spuse ea. Sigur ca ai dreptate. Dar, Doamne, Jack, ce ar trebui sa
fac? Daca s-a dus undeva si a fost singura, nu exista pe
lumea asta absolut nici o metoda de a afla unde anume a fost.
- Probabil ca exista vreo legatura cu juliturile pe care le are, spuse Jack.
Rose ncuviinta cu o miscare a capului:
- Si cu care putea sa se aleaga oriunde.
Dupa aceea se uitara unul la celalalt si amndoi si adusera aminte. n dimineata acee
a, devreme, Rose intrase la Sarah sa arunce o
privire. Copila si aruncase patura de pe ea n timpul noptii, iar cnd Rose se apleca
se peste ea ca sa o acopere, observase ca are minile
rau zgriate si ca unul dintre genunchi era serios julit. nsa era curata. Ranile er
au, de asemenea, prea curate. Si-au nchipuit amndoi ca
se ntmplase ceva n timpul noptii, ca ranile aparusera de la sine, sau asa ceva. Acu
m nsa, avnd n vedere murdaria de pe haine,
trebuiau sa reconsidere ntregul rationament. Ocolira amndoi subiectul, fiecare n fe
lul sau: Rose amestecndu-si indispusa cafeaua, Jack
muind o bucatica de corn n resturile de ou pe care le mai avea n farfurie.
- Mirosea ntr-adevar a mare, spuse Rose n cele din urma.
- n locurile astea totul miroase a mare, replica Jack.
- Ma gndesc ca se poate sa fi vrut sa coboare pna jos, pe plaja.
- n mijlocul noptii? facu Jack. n afara de asta, cararea aceea nu este noroioasa s
i este usor de cobort. Chiar si cnd este ntuneric bezna,
tot ce trebuie sa faci este sa te tii cu o mna de balustrada de protectie si sa m
ergi nainte. Iar pe plaja este nisip.
granule de noroi uscat cazura pe covor. Avea sa se ocupe de ele mai trziu, cu aju
torul aspiratorului.
- Ce este? ntreba Rose curioasa. Arata de parca ar fi noroi.
- Noroi? Dumneavoastra numiti asta noroi? Eu i spun mocirla!
Dadu camasa mai aproape de ea, astfel nct Rose sa o poata mirosi mai bine.
- Miroase a peste mort, comenta Rose, ntrebndu-se de ce i fusese adus lucrul acela
tocmai ei. A cui este? continua ea.
- A domnisoarei Sarah, o nstiinta doamna Goodrich. Nu stiu ce are de gnd copila ac
easta sa faca, dar stiu ca trebuie oprita. Nu avea de
unde sa adune mizeria asta daca se juca n gradina, si nici macar de pe cmp. Nu-mi
dau seama cum o sa reusesc sa o scot la spalat.
Ba stia, cu siguranta, nsa nu gasi de cuviinta sa o recunoasca de cuviinta. De-a
lungul anilor descoperise ca viata este mult mai usoara
daca pretinzi ca nu esti n stare de anumite lucruri, iar acesta parea sa fie mome
ntul potrivit pentru punerea n practica a acestei reguli.
- Bine, fa tot ce-ti sta n putinta, raspunse Rose, nedndu-si nca seama cum ar fi pu
tut sa iasa din situatia n care se afla. De
pt, continua ea, nu vad cum am putea afla de unde a strns ata mizeria asta, n circ
umstantele date. Doamna Goodrich, simtind ca si-a
facut datoria, pleca din camera bombanind si calcnd apasat, lasnd n urma ei un aer n
carcat, la propriu si la figurat. Rose avu impresia
ca o auzi spunnd ceva despre faptul ca astfel de lucruri nu se ntmplau pe vremuri s
i se ntreba daca acest lucru putea sa fie adevarat.
Dupa aceea l vazu pe Jack, care o privea fix, si dintr-odata se simti nelinistita
. n treacat, se ntreba ce se nfmplase cu linistea n care
traisera pna nu de mult.
- Ei bine, ce ar fi trebuit sa-i spun? ntreba ea, simtindu-se un pic vinovata, nsa
fara sa-si dea seama de ce.
- Nimic, raspunse Jack. Nu-ti face probleme din pricina murdariei... Doamna Good
rich poate sa o rezolve daca se straduieste putin.
ntrebarea este: de unde s-a ales Sarah cu ea?
- Tot ce stiu sigur este ca nu stiu, i-o taie Rose. De ce nu o ntrebi?
- Asta este o cruzime, Rose, spuse Jack ncet. Si nu numai fata de mine. Este o cr
uzime si fata de Sarah.
Rose trase aer adnc n piept, apoi expira ncet, ncercnd sa-si tempereze tensiunea din
tregul trup. si rontai timp de cteva clipe buza
inferioara, apoi se stradui sa zmbeasca spre sotul ei.
- mi pare rau, spuse ea. Sigur ca ai dreptate. Dar, Doamne, Jack, ce ar trebui sa
fac? Daca s-a dus undeva si a fost singura, nu exista pe
lumea asta absolut nici o metoda de a afla unde anume a fost.
- Probabil ca exista vreo legatura cu juliturile pe care le are, spuse Jack.
Rose ncuviinta cu o miscare a capului:
- Si cu care putea sa se aleaga oriunde.
Dupa aceea se uitara unul la celalalt si amndoi si adusera aminte. n dimineata acee
a, devreme, Rose intrase la Sarah sa arunce o
privire. Copila si aruncase patura de pe ea n timpul noptii, iar cnd Rose se apleca
se peste ea ca sa o acopere, observase ca are minile
rau zgriate si ca unul dintre genunchi era serios julit. nsa era curata. Ranile er
au, de asemenea, prea curate. Si-au nchipuit amndoi ca
se ntmplase ceva n timpul noptii, ca ranile aparusera de la sine, sau asa ceva. Acu
m nsa, avnd n vedere murdaria de pe haine,
trebuiau sa reconsidere ntregul rationament. Ocolira amndoi subiectul, fiecare n fe
lul sau: Rose amestecndu-si indispusa cafeaua, Jack
muind o bucatica de corn n resturile de ou pe care le mai avea n farfurie.
- Mirosea ntr-adevar a mare, spuse Rose n cele din urma.
- n locurile astea totul miroase a mare, replica Jack.
- Ma gndesc ca se poate sa fi vrut sa coboare pna jos, pe plaja.
- n mijlocul noptii? facu Jack. n afara de asta, cararea aceea nu este noroioasa s
i este usor de cobort. Chiar si cnd este ntuneric bezna,
tot ce trebuie sa faci este sa te tii cu o mna de balustrada de protectie si sa m
ergi nainte. Iar pe plaja este nisip.
- Exista si stnci pe acolo, observa Rose, si avea dreptate. Existau niste bolovan
i pe plaja, nsa nu erau dintre cei
colturosi, cu margini ascutite. n cea mai mare parte a lor, erau niste pietroaie
de plaja obisnuite, tocite si cu suprafata slefuita de-a lungul
anilor n care se rostogolisera n bataia usoara a brizantilor din partea de sud a P
romontoriului. Stncile colturoase, stiau amndoi asta, se
aflau n partea de nord, iesind din peretele abrupt al stavilarului. Nici unul din
ei nu dorea deocamdata sa marturiseasca existenta acestei
posibilitati.
- Ce ai zice de cariera? ntreba Jack dintr-odata. Ar fi putut sa se duca la carie
ra, din cine stie ce motiv. Acolo snt ntotdeauna noroaie si,
numai Dumnezeu stie, probabil ca gramezile acelea de zgura snt pacatoase, daca pu
i mna pe ele.
Rose se uita n gol, cazuta pe gnduri, straduindu-se sa creada n ideea cu cariera. A
r fi fost usor, daca nu ar fi fost mirosul acela. Nasul i
se ncreti cnd si aduse aminte de putoarea aceea ngrozitoare cu care era impregnata c
amasa. Se hotar sa si-o Scoata din minte.
- Ei bine, nu vad ce am mai putea face acum n legatura cu asta, spuse ea. Este pr
ea trziu. n afara de asta, avem alte lucruri care trebuie
sa ne preocupe, adauga Rose, apasnd pe cuvinte.
Jack simti acel binecunoscut sentiment de greata ncepnd t& i se formeze n stomac, u
n sentiment cu care nu putea totusi sa se
obisnuiasca... dar pe care l avea din ce n ce mai des.
- Nu crezi ca situatia este si asa destul de rea? ntreba el, avnd n voce un usor tr
emur pe care spera ca Rose nu l simtise. Mai sa nu o
facem si mai rea dect este.
- Cum crezi ca ar putea deveni mai rea dect este? ntreba Rose cu amaraciune.
Continua sa vorbeasca pe un ton cobort, gata sa ntrerupa conversatia daca le-ar fi
auzit pe fete venind. nsa nu avea de gnd sa lase
lucrurile asa. i reveni n minte noaptea precedenta -faptul ca fusese respinsa si l
ungul priveghi pe care-l facuse la fereastra, uitndu-se
afara dusa pe gnduri - si se ntreba cte astfel de nopti aveau sa mai fie, la cte va
mai fi n stare sa reziste fara sa explodeze din pricina
furiei, a frustrarii si umilintei.
Noaptea trecuta se luase singura n brate si reusise sa-si reprime enervarea, impu
nndu-si sa adoarma. nsa de dimineata situatia era
aceeasi, asteptnd sa-i fie servita lui Jack mpreuna cu cafeaua si cu sucul de port
ocale. Nu era nici o surpriza.
- Nu crezi ca ar fi timpul sa-ti reiei tratamentul? ntreba ea, ncercnd o alta tacti
ca.
- Nu vreau sa ncep iar, raspunse Jack morocanos.
- Te referi la terapie sau la subiect?
- Alege tu, raspunse el. Este vreo diferenta?
- Depinde, spuse Rose, reprimndu-si n mod deliberat rautatea din voce. Dupa cte sti
u nu prea ti-ai terminat tratamentul...
- De fapt nu ti l-ai terminat deloc", termina Jack n locul ei. Ai nceput sa devii p
revizibila.
- Si ti l-ai terminat? i-o taie Rose, fara a se mai sinchisi sa-si ascunda ostil
itatea pe care o simtea. Asculta aici, suiera ea, n timp ce Jack
ncepu sa se ntoarca n scaun, ca si cum spatele l-ar fi putut apara de tirul cuvinte
lor ei. Nu e bine, Jack, nu e bine deloc. Eu snt o femeie
normala, cu dorinte normale, si merit si eu niste satisfactii pe care le numesc
normale. Cu toate ca numai Dumnezeu stie de ce ar trebui
sa ma astept la asa ceva ntr-o casa care este oricum altfel, numai normala nu. Po
ate ca pentru Sarah nu putem sa facem nimic, dar dupa
parerea mea ar trebui ca macar tu sa vrei sa faci ceva pentru tine nsuti, nainte s
a ajungi n situatia ei.
- Nu este chiar asa de usor... ncepu Jack, nsa Rose nu-i lasa timp sa se apere.
- Ce este usor pe lumea asta? Crezi ca este usor pentru cineva sa traiasca mpreun
a cu un barbat ca tine? Este usor sa se poarte ca si
cum nu ar fi nici o problema? Sa mearga la lucru ca de obicei? Ct timp crezi ca v
oi mai rezista n stilul asta? Numai Dumnezeu stie, nici
una dintre femeile care au intrat vreodata n
familia aceasta prin casatorie nu si-a vazut capul de treaba, si asta doar fiind
ca, pentru aceasta localitate binecuvntata de Dumnezeu, ea
era ultima doamna Conger. Acum asta nu este de ajuns, nu mai este de ajuns. Eu n
u numai ca trebuie sa fiu doamna Conger, dar trebuie
sa fiu si mama iubitoare a unui copil traumatizat si sotia iubitoare a unui barb
at impotent, iar afacerile imobiliare sa le las mai la urma.
- Nu esti obligata sa faci asta, o ntrerupse Jack, agatndu-se de singurul fir de p
ai ce l-ar fi putut salva.
- Chiar asa? se rasti Rose. Chiar nu snt obligata? Ei bine, hai sa-ti spun nca cev
a. A lasa afacerile imobiliare pe plan secund este de fapt
partea usoara a situatiei. nsa este singura placere pe care o mai gasesc n viata a
ceasta si, n plus, obtinem astfel ndeajuns de multi bani
pentru a o putea tine pe Sarah la White Oaks. Asa ca nu-mi spune tu mie ce este
usor si ce nu. Pentru numele lui Dumnezeu, tot ce ti cer
este sa te duci sa te consulti cu cineva!
Sa te consulti cu cineva. Sa te consulti cu cineva. Cuvintele acestea rasunau ca
un ecou n mintea lui, ricosnd parca nainte si napoi,
dupa ce se loveau de peretii craniului sau. Parea sa fie foarte usor.
Doar sa se consulte cu cineva.
Dar n legatura cu ce? n legatura cu ceea ce facuse cu Sarah? Despre motivul pentru
care o facuse? Nici macar nu era ligur ce anume
facuse, iar daca nu era sigur de ceea ce facuse, cum ar fi putut macar sa nceapa
sa fie sigur care era motivul pentru care o facuse? Si nu
se putea spune ca nu ncercase. si petrecuse luni de zile cu doctorul Belter. Psihi
atrul si pierduse ore ntregi cu el, ore ntregi cu Sarah, si
alte ore cu ei mpreuna, Observndu-i n relatie directa, straduindu-se sa descopere v
reun Indiciu n felul n care se comportau unul cu
celalalt, privitor la Ceea ce se ntmplase cu adevarat. O batuse - Jack stia asta a
cum. Dar nu putea sa-si aminteasca momentul n care a
nceput lA o bata; nu putea sa-si aminteasca felul n care o lovea. Tot ce reusea sa
-si aminteasca era ca se afla n padure si ca dupa aceea
o ducea pe Sarah n brate, iesind dintre copaci. Si fata fetei. Din motive necunos
cute, reusea sa-si aminteasca chipul fetei, fata ei mica,
negricioasa si cu ochii mari, care priveau n sus catre el cu disperare, ochii ace
ia nspaimntati care nu ntelegeau ce se ntmpla,
implorndu-l parca sa o ajute.
Daca ar fi reusit sa-si aminteasca totul, ar fi reusit si sa iasa din situatia a
ceasta. Dar era ca si cum toate s-ar fi ntmplat cu o alta
persoana, iar el nu fusese dect un martor al ntmplarii. Un martor care nu voia sa v
ada.
Au ncercat chiar si cu hipnoza. Dar si aceasta a dat gres. Doctorul Belter l avert
izase ca anumiti oameni pur si simplu nu pot fi
hipnotizati, iar el se dovedi a fi unul dintre acestia. Adnc n sufletul sau, Jack
avea un sentiment clar ca de fapt ar fi putut fi hipnotizat,
nsa pur si simplu nu vru sa i se ntmple asta; ca oricare ar fi fost lucrurile din i
nteriorul sau, ar fi putut fi prea ngrozitoare pentru a fi
scoase la lumina, ca se proteja singur de o slabiciune att de hidoasa nct nu ar fi
reusit sa-i faca fata. Si atunci se forma un cerc vicios,
sentimentul de vinovatie alimen-tnd ndoiala, iar ndoiala crescnd pe masura ce sentim
entul de vinovatie se acutiza. n cele din urma,
cnd nu mai putu sa faca fata acelor ngrozitoare ore de tacere n fata doctorului, ti
mp n care sorbea din cafea si dorea cu disperare sa se
faca pe el nsusi sa vorbeasca, daca nu despre incidentul cu Sarah, atunci macar d
espre impotenta care rezultase dupa aceasta, a
renuntat. A ajuns la o nvoiala cu el nsusi, nsa nu era o nvoiala prea usoara. Avea s
a traiasca dominat de sentimentul vinovatiei, avea sa
traiasca suportndu-si impotenta, dar mai ales avea sa traiasca punndu-si mereu ntre
bari despre ce se ntmplase cu adevarat. Totusi, nu
avea sa afle. Si ajunsese la convingerea ca a afla ce se ntmplase ar fi fost cel m
ai rau lucru dintre toate.
O privi tacut pe Rose pe deasupra mesei, ntrebndu-se daca nu exista cumva vreo cal
e de a-i transmite toate acestea, straduin-du-se sa
se gndeasca ce ar mai fi putut sa-i spuna, cnd deodata a fost salvat din aceasta s
ituatie, nemaitrebuind sa spuna absolut nimic. Vocea
doamnei Goodrich se auzi venind ca o cascada dinspre bucatarie.
- Domnisoara Sarah, nu mai face asta, ma auzi?
Se auzi o trosnitura, apoi zgomotul facut de oalele si cratitele ce se pravaleau
pe podea, urmate de sunetul facut de vocea lui Sarah,
ridicndu-se ntr-un urlet nearticulat, acelasi care de un an de zile constituia sin
gura cale prin care fata si comunica durerea acestei lumi.
- Dumnezeule! ofta Rose, lasndu-si capul sa-i cada ntre palme. Ct o sa mai dureze a
sta?
Dupa aceea ncerca sa se adune si pomi spre bucatarie, ntre-bndu-se ce se mai ntmplase
si de data aceasta. Nu o observa pe Elizabeth,
care tocmai intra n sufragerie pe cealalta usa.
Elizabeth se opri pentru un moment, n timp ce mama ei parasea ncaperea, asteptnd o
clipa si ascultnd haosul care venea dinspre
bucatarie. Cnd acesta se mai potoli, se relaxa si se ndrepta catre masa. Ramas n sc
aunul sau, Jack privea absent, cu fata palida, spre
usa ce dadea spre holul camarii, dnd apoi spre bucatarie. Elizabeth ridica o mna s
i se ntinse ca sa-l atinga.
- Totul e n regula, tati, spuse ea cu voce moale. S-a terminat acum.
Jack tresari la atingerea fetei. n mintea lui se facu o conexiune prin care reali
za ca nu-si daduse seama pna n momentul acela ca
Elizabeth se afla acolo si simti cum frica trece din nou peste el. A ncercat sa a
scunda acest lucru sub un zmbet.
- Buna, printeso, spuse el, luptndu-se sa-si controleze tremurai din voce. Nu te-
am auzit venind.
- Ma ntreb ce facea, spuse Elizabeth, stnd n picioare alaturi de tatal ei. Sper ca
nu s-a ranit.
- Snt sigur de asta, raspunse Jack, cu toate ca era departe de a fi sigur. Ia Ioc
, sa-ti torn niste suc.
Elizabeth zmbi aplecndu-se catre el.
- Ce-ar fi daca as sta la tine n brate? l ntreba ea.
- n brate? Nu cumva te-ai facut cam mare pentru asa ceva?
- Cteodata ma simt de parca as fi mica din nou, raspunse Elizabeth. Tu te simti v
reodata asa?
- Toata lumea simte asta cteodata, spuse Jack, deschizndu-si ratele. Urca-te la mi
ne n poala si simte-te mica pentru o vreme.
Fata se aseza pe genunchii lui, iar Jack si petrecu afectuos bratul njurai mijlocu
lui ei. Dupa aceea usa se mai deschise o data, n cadrai ei
aparnd Rose, care ramase n prag, privind rece spre el.
- mi cer scuze! spuse ea cu voce glaciala si privire acuzatoare. Nu voiam sa va nt
rerup de la ceea ce faceati!
- Sa nu... ncepu Elizabeth sa spuna, nsa nu fu lasata sa termine.
- Treci pe scaunul tau, Elizabeth, i-o taie mama ei. Ascultatoare, Elizabeth se
desprinse din bratele lui Jack si
se duse pe scaunul ei. Se ntinse dupa sucul de portocale si-si turna un pahar.
Jack era pe cale sa nceapa sa-si mustraluiasca nevasta, nsa se razgndi.
- Dincolo este totul n regula? ntreba el n schimb.
- Doamna Goodrich stapneste situatia, iar Sarah pare sa se fi linistit acum, nsa b
ucataria este o harababura. Doamna Goodrich crede ca
ncerca sa ajunga la raftul cu cutite, nu stie de ce.
- Raftul cu cutite? repeta Jack.
Elizabeth ncepu sa-si unga cu unt o bucata de corn.
- Ei, binenteles, nu este sigura, continua Rose. Nu-mi pot imagina la ce ar fi pu
tut sa-i foloseasca un cutit.
- Nu, spuse Jack scurt, nici eu.
Dupa aceea si scormoni mintea n cautarea unui alt subiect, ceva care sa le distrag
a tuturor atentia de la ceea ce se ntm-plase. Se
lumina dintr-odata si se ntoarse catre Elizabeth.
- L-ai mai gasit pe Cecil? o ntreba el. Elizabeth a dat negativ din cap:
- Nu stiu ce s-a ntmplat cu el. Trebuie sa fi fugit, sa se fi ascuns undeva. O sa
se ntoarca. Asa snt toate pisicile, presupun. Oricum, mai
bine as fi avut un cine. Cinii ti dau mai multa atentie.
- Am rugat-o alaltaieri pe doamna Goodrich sa se uite dupa el, spuse Rose, cautnd
cu piciorul butonul din podea care o
K'
anunta pe menajera ca este nevoie de ea. Dar am uitat cu totul de asta pna acum.
Rose se bucura si ea ca renuntasera la acel subiect de discutie att de neplacut,
care umbrise o dimineata altminteri foarte frumoasa.
Afara soarele ncepuse sa straluceasca puternic.
Usa dinspre camara se deschise, prin ea facndu-si aparitia silueta durdulie a doa
mnei Goodrich.
-Da?
- mi pare rau ca te deranjez, doamna Goodrich, si stiu ca sta nu a fost cea mai r
eusita dintre dimineti. Dar tocmai ma
ntrebam, l-ai gasit cumva pe Cecil alaltaieri?
- Am lucruri mai bune de facut dect sa umblu dupa o pisica ce nu vrea stapn, raspu
nse menajera taios. Apoi o lasa mai moale. Nu, nu am
gasit-o. Si am cautat toata casa, din vrf pna-n temelie.
Paru ca se gndeste o clipa, dupa care lua din nou cuvntul.
- Ca tot mi-am adus aminte: exista cineva pe aici care nu este multumit de munca
mea?
- Nemultumit? ntreba Rose dusa pe gnduri. Ce vrei sa spui?
- Pai, raspunse doamna Goodrich, mutndu-si greutatea de pe un picior pe celalalt,
cineva a fost n pod si a facut curatenie. Daca voiati sa
faceti curat n pod, trebuia sa-mi spuneti mie. Am nceput sa mbatrnesc, dar nca pot sa
am grija de casa aceasta.
Rose privi catre sotul si catre fiica ei; amndoi ridicara din umeri cu nevinovati
e.
- Tot ce pot sa spun sigur este ca nu stiu cine a facut curatenie, raspunse Rose
, ncercnd tot ce-i statea n putinta pentru a sugera faptul
ca probabil nu facuse nimeni curatenie acolo. Si zici ca nu ai vazut nici o urma
de-a lui Cecil?
- Pisicile nu lasa urme, raspunse doamna Goodrich, la modul direct.
Se ntoarse si se ndeparta.
- Lasa-ma sa trec, adauga, agatndu-se de silueta micuta a lui Sarah, care de-a lu
ngul ntregii discutii despre pisica statuse
acolo, n picioare, ascunsa n spatele trupului imens al menajerei. Avea ochii plini
de lacrimi si tremura toata.
Elizabeth se ndrepta repede catre sora sa si-si puse bratele n jurul ei, potolind
sughiturile de plns ale lui Sarah prin mbratisarea sa.
- Este totul n regula, Sarah, spuse ea cu blndete. Daca Cecil nu apare pna la urma,
putem sa luam alta pisica. Sau poate chiar un cine, a
adaugat ea gnditoare.
Sarah ncepu sa tremure si mai tare si parea ca este pe cale sa tipe. Dupa aceea s
e mai relaxa, sub zmbetul dragastos cu care Elizabeth
o privea.
Rose o privi pe Elizabeth cum i sterge ochii lui Sarah si cum o conduce catre mas
a, dorindu-si, pentru a cta oara, ca ea sa fi avut
compasiunea pe care fiica ei cea mare i-o arata n mod evident lui Sarah. si reprim
a durerosul sentiment de vinovatie pe care-l simti
strabatnd-o si mai turna niste cafea, mai nti pentru ea nsasi, apoi si pentru Jack.
Era, ntr-un fel, ncheierea unui armistitiu, cel putin
pentru o vreme.
12
Port Arbello statea tolanit n caldura neobisnuita a acelei dupa-amieze de toamna,
iar soarele ncalzea nu numai aerul, ci si atmosfera din
interiorul casei aflate la capatul Promontoriului. Pe la prnz pusese stapnire pe c
asa o senzatie de liniste, o pace pe care o simteau toti
membrii familiei Conger. Starea de tensiune de dimineata se risipise, iar pactul
nedeclarat ncheiat ntre Rose si Jack parea sa se
transforme pe negndite ntr-un armistitiu. n sinea lor se ntrebau ct avea sa dureze, n
a fiecare dintre ei era hotart sa se bucure de
aceasta pace, atta timp ct ea avea sa existe.
- Ma nnebunesc dupa verile de aici, comenta Rose n timpul prnzului. Hai sa facem ce
va n dupa-amiaza aceasta.
- Nu pot, raspunse Jack, ca si cum s-ar fi scuzat. I-am promis deja lui Ray Nort
on sa facem o partida de golf.
Rose simti ca i se ridica n gt o observatie caustica cu privire la neglijarea fami
liei. Se lupta sa si-o reprime, nainte de a le strica prnzul.