Sunteți pe pagina 1din 13

METODE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE GEOMETRIE

Predarea partii teoretice a geometriei trebuie insotita permanent de rezolvarea de probleme


care contribuie la insusirea temeinica a cunostintelor de geometrie si la adancirea lor.In acelasi timp,
cu ajutorul problemelor se arata elevilor importanta practica a cunostintelor geometrice.Se mai pot da
probleme si inainte de a studia o teorema, cu scopul de a face pe elevi sa inteleaga continutul
teoremei respective.Insusirea notiunilor de baza ale geometriei elementare si folosirea acestora in mod
selectiv in rezolvarea problemelor, constituie esenta procesului invatarii dirijate si constiente a acestei
discipline.Problemele de geometrie sunt atat de variate, incat nu se pot da indicatii generale pentru
rezolvarea lor. Dificultatile principale ale problemelor de geometrie constau in caracterul lor
nonstandart. Fiecare problema de geometrie comporta un studiu specific in care sunt implicate, in
afara cunostintelor primite in scoala, o anumita obisnuinta de a rezolva probleme, o gandire logica
bine conturata, precum si o anumita creativitate.Este esential ca rezolvitorul, dezvoltand operatiile
mentale fundamentale-analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea- sa imbine diferite
ipoteze si prin rationament logic sa descopere solutia. In felul acesta are loc si realizarea unei unitati
intre formativ si informativ.

La geometrie este nevoie intr-adevar de o mare flexibilitate a gandirii, a gandirii creatoare,


de ceea ce se numeste ,,minte organizata.In abordarea problemelor de geometrie este absolut
obligatorie stapanirea metodelor generale si paticulare.Dintre metodele generale amintim:

-analiza

-sinteza

-metoda analitico-sintetica

Dintre metodele particulare, mai importante sunt:

-metoda reducerii la absurd

-metoda vectoriala

-metoda transformarilor geometrice

In continuare, vom cauta prin diferite exemple- sa scoatem in relief esenta unora dintre
metodele mai sus mentionate. Dupa expunerea principiilor care fundamenteaza fiecare metoda,
urmeza cateva aplicatii care ilustreaza respectiva metoda.

1. METODA SINTEZEI

Aceasta metoda se dovedeste a fi folositoare atat in rezolvarea unor probleme de calcul cat si in
tratarea unor probleme de demonstratie. Ne vom ocupa de ultima categorie de probleme, unde
verificam sau stabilim o relatie, gasim proprietati noi ale figurilor date; in general, justificam daca o
afirmatie referitoare la o figura geometrica este adevarata sau nu.

Intr-o problema de demostratie se considera o figura geometrica F, despre care se afirma ca are
proprietatile , si se cere sa se demonstreze ca, in acest caz, ea mai poseda si proprietatile .
Propozitia care afirma ca figura F poseda proprietatile , notata cu I poarta numele de ipoteza, iar
propozitia care afirma ca figura F poseda proprietatile , notata cu C, poarta numele de concluzie.Prin
urmare, intr-o problema de demonstratie se cere sa se arate ca, daca pentru o figura F este adevarata
propozitia I, atunci este adevarata si propozitia C. Re cunoastem cu usurinta ca aici intervine implicatia
logica .

Mecanismul metode sintezei consta in a pleca de la propozitia si a descoperi noi propozitii r 1, r2,
, rk astfel incat: r1 r2 rk

De cele mai multe ori, insa, demonstratia unei teoreme sau rezolvarea unei probleme are la baza o
schema de forma:

r1 r2 rk

s1 s2 sl

Teorema 1.1.1. (Teorema lui Menelau.) Fie ABC si punctele coliniare A BC,

B CA, C AB. Atunci are loc egalitatea: = 1.

Demonstratie: ( Fig. 1.1.1. )

Fig. 1.1.1.

Folosim asemanarea triunghiurilor. Construim CD || AB, unde DCA' Observam:


ca: ABCACD, BCDBAC. Rezulta:
Inmultind aceste relatii , obtinem:

Aceasta relatie reprezinta egalitatea din enunt scrisa sub alta forma, deci teorema lui Menelau este
demonstrata.

Teorema 1.1.2. (Teorema lui Ceva). Se considera un triunghi ABC si punctele ABC,BCA, CAB.
Daca dreptele AA, BB si CC sunt concurente, atunci:

Demonstratie: (fig. 1.1.2) Fie =AABBCC. Aplicam teorema lui Menelau pentru AAB si punctele

coliniare C,P, C

Aplicam acum teorema lui Menelau pentru AAB si punctele coliniare B,P,B

Inmultind ultimele doua relatii se obtine:

Aceasta relatie reprezinta relatia din enunt, deci teorema lui Ceva este demonstrata.
Fig. 1.1.2

2. METODA ANALIZEI

Aceasta metoda este eficienta in abordarea unor probleme de calcul sau demonstratie. In cazul
problemelor de demonstratie se procedeaza astfel: trebuie sa dovedim implicatia pq.Se cauta o
propozitie rn care s-o implice pe q, dupa care trebuie gasita o propozitie r n-1 din care sa deducem rn si
asa mai departe pana reusim sa depistam propozitia r1care rezulta direct din p.

Problema 1.2.1. Fie un triunghi oarecare ABC. Se noteaza cu D piciorul inaltimii din A si cu E punctul
diametral opus lui A in cercul circumscris. Sa se arate ca ADAE=ABAC

Demonstratie: (fig. 1.2.1) Notam cu p propozitia obtinuta prin conjunctia ipotezelor, si cu q concluzia
,, ADAE=ABAC. Avem:

Propozitia r2: implica propozitia q

Propozitia r1: ,, ADC~ABE se deduce din r2

In sfarsit, r1 rezulta direct din p

Schema problemei: pr1r2q


Fig. 1.2.1.

Problema 1.2.2. Unghiurile opuse <A si <C ale patrulaterului convex ABCD sunt drepte. Daca E si F
sunt punctele de intersectie ale dreptelor AD si BC, respectiv BA si CD, sa se demonstreze ca, BD este
perpendiculara pe EF.

Demonstratie: (fig. 1.2.2)

Fig. 1.2.2.

Trebuie sa demonstram implicatia pq, unde: Propozitia p: ,,ABCD inscriptibil si m(<A)=90 ,


m(<C)=90 siADBC=.

Propozitia q: ,, BD EF.

Observam ca din propozitia r2: ,, EAFC=q

In continuare, propozitia r1: ,, EABF si FCBE,in ABC implica r2

Schema problemei: pr1r2q

3. METODA REDUCERII LA ABSURD


Aceasta metoda are la baza echivalenta logica dintre teorema directa si contrara teoremei
reciproce.Contrara reciprocei unei propozitii adevarate este tot o propozitie adevarata si se obtine
inlocuind in teorema directa ipoteza cu negatia concluziei si concluzia cu negatia ipotezei.

Larga raspandire a folosirii acestei metode din antichitate pana in prezent, atat in demonstrarea unor
teoreme de geometrie cat si in evidentierea unor adevaruri din viata de toate zilele, se datoreste
faptului ca are la baza una din legile fundamentale ale logicii clasice-legea tertului exclus, care se
enunta: ,,Dintre doua propozitii din care una este negatia celeilalte una este adevarata, cealalta falsa,
iar a treia posibilitate nu poate exista.

De obicei, in geometrie nu se stie care propozitie este adevarata si care falsa. Astfel, in baza legii
tertului exclus, propozitia data este adevarata si teorema este demonstrata.

Se presupune ca propozitia contradictorie este adevarata si pe baza unor deductii logice se ajunge la
un rezultat absurd, pentru ca acesta contrazice ipoteza problemei date, o parte a ipotezei, sau un
adevar anterior demonstrat.

De exemplu, fie B o propozitie despre care vrem sa aratam ca este adevarata si A o propozitie despre
care stim ca este intotdeauna adevarata. Presupunem ca B este falsa ceea ce ar insemna ca B este
adevarata, unde, cu B s-a notat propozitia contradictorie lui B. Pornind de la aceasta presupunere se
deduce ca propozitia A este falsa(pentru ca A este totdeauna adevarata), ceea ce este absurd.rezulta
ca B este falsa deci B este adevarata.

S-ar mai putea rationa si folosind rationamentul prin modus tallens ( prin contrapozitie) caci A are
acceasi valoare logica cu A si B cu B ; astfel spus, o propozitie si negatia ei nu pot fi simultan
adevarate.

Inchei aceste consideratii prin a descrie in ce consta metoda reducerii la absurd. Avand de dovedit
implicatia pq, se admite ca nu este adevarata propozitia q(se nega concluzia q) si atunci, evident, ar
fi adevarata q . Folosind si ipoteza p, pe baza unor deductii logice, se ajunge la o absurditate, care
contravine fie ipotezei, fie unui adevar evident, fie unui adevar stabilit anterior. Contradictia obtinuta
atesta valabilitatea teoremei directe pq.

Incepand chiar cu clasa a-VI-a, apelam la aceasta metoda la capitolul ,, Drepte paralelela urmatoarea
problema:

Problema 1.3.1. Doua drepte distincte paralele cu a treia sunt paralele intre ele.

Demonstratie. Fie d1|| d3 si d2 || d3. Trebuie sa demonstram ca d1 || d2.

Propozitia este postulatul lui Euclid

Propozitia este d1 || d2.

Propozitia este :d1d2=.

Presupunem ca nu este adevarata, deci este adevarata, adica d1d2=.Ar rezulta ca prin a se pot
duce doua drepte paralele d1 si d2 la d3 ceea ce ar contrazice postulatul lui Euclid.Deci

Cum implicatia este adevarata ar rezulta ca este adevarata conform rationamentului modus ponens
:

Dar si propozitia este adevarata. S-a ajuns la o contradictie : care este totdeauna falsa,
deci, ( ) este totdeauna adevarata ( principiul noncontradictiei )Deci, presupunerea facuta este
falsa, adica este falsa si rezulta ca negatia ei , care este , este adevarata.rezulta ca dreptele
d1si d2 sunt paralele.

Teorema 1.3.2. (Reciproca teoremei lui Menelau ). Consideram un triunghi ABC si fie punctele ABC -
, B CA - , CAB - , se presupune ca doua dintre punctele A, B. C sunt situate pe doua laturi ale
triunghiului, iar al treilea punct este situat pe prelungirea celei de a treia laturi sau, ca toate punctele
A, B, C sunt pe prelungirile laturilor triunghiului.

Daca are loc egalitatea: (1) ,atunci punctele A, B, C sunt coliniare.

Demonstratie (fig. 1.3.2)

Fig. 1.3.2

Studiem cazul ABC [BC], B(CA), C(AB). Sa presupunem ca punctele A, B, C nu sunt coliniare.
Atunci Dreapta AB ar intersecta latura [AB] intr-un punct C C.Aplicam teorema
lui Menelau pentru punctele coliniare A, B, C:

(2)

Din (1) si (2)

Aceasta ar insemna ca [AB] este impartit de punctele interioare distincte C, C in acelasi raport;
aceasta constituie o contradictie, asadar punctele A, B, C sunt coliniare.
Teorema 1.3.3. (Reciproca teoremei lui Ceva). Fie ABC un triunghi si punctele A(BC), B(CA),
C(AB).astfel incat, sau toate trei sa apartina laturilor respective,sau unul sa fie situat pe o latura, iar
celelalte doua pe prelungirile cate uneia din celelalte doua laturi.

Daca: (1) , atunci dreptele AA, BB CC sunt concurente

Demonstratie: (fig. 1.3.3) Fie =BBCC si fie =PABC. Se aplica teorema lui Ceva pentru ABC si
dreptele concurente AA, BB, CC.

(2)

Din (1) si (2) . Deoarece A si A sunt puncte interioare lui (BC) A=A

Observatie: Reciproca teoremei lui Ceva este adevarata si in cazul in care unul din punctele A, B, C
se gaseste pe o latura a triunghiului; de exemplu A(BC), iarcelelalte doua puncte, BACsi CAB,
verifica conditia BB nu este paralel cu CC.Daca BB|| CC ar insemna ca m( <BBC)
+m(<CCB)=1800 si de aici ar urma ca, m(<ABC)+m(<ACB)>1800, absurd.

Fig. 1.3.3.

4 METODA VECTORIALA

Fie A si B doua puncte din plan.Perechea ordonata (A,B) se numeste segment orientat sau vector

legat in punctul A si se noteaza A, B indica sensul de parcurs al segmentului . Punctul A se

numeste originea lui , iar punctul B se numeste extremitatea vectorului legat

Doua segmente orientate nenule coliniare au acelasi sens, daca sensurile de parcurs determinate pe
dreapta suport coincid. Doua segmente orientate paralele (paralelism in sens strict) au acelasi sens
daca extremitatile lor se afla in celasi semiplan determinat de dreapta care uneste originile
segmentelor.
Prin modulul lui se intelege lungimea segmentului neorientat [AB] si se noteza cu .

Doua segmente orientate nenule paralele ( paralelism in sens larg) se

numesc echipolente daca au acelasi sens si aceeasi lungime. Scriem acest lucru, ~ .

Se arata foarte usor ca relatia de echipolenta pentru segmente orientate nenule este o relatie de
echivalenta. Clasele de echivalenta ale segmentelor orientate, relative la relatia de echipolenta, se
numesc vectori liberi. Fiecare segment orientat din clasa numita vector liber este un reprezentant al
clasei. De exemplu, prin vectorul liber (aceasta este notatia consacrata ) , intelegem multimea

tuturor vectorilor echipolenti cu . Evident ca un reprezentant al vectorului liber este

vectorul legat , ceea ce se scrie . Vectorul liber, caracterizat prin faptul ca are lungimea
zero, iar directia si sensul nedeterminate, se numeste vectorul nul sau vectorul zero. El se noteaza

cu si este reprezentat de orice segment orientat .

In multimea V a tuturor vectorilor liberi din plan, se defineste adunarea dupa regula paralelogramului
sau dupa regula triunghiului.Este usor de demonstrat ca perechea (V,+) este grup abelian (in contextul
de fata, simbolul ,,+ semnifica adunarea vectorilor liberi , nu a numerelor). Fiind dati un scalar tR si

un vector liber , se defineste in mod natural produsul dintre vectorul si scalarul t,care este un

vector notat . Daca sau t=0, atunci .= .Se dovedeste cu usurinta ca inmultirea
vectorilor liberi cu scalari, are proprietatile:

1) , ;

2) R, ;

3) R, ;

4) t R, V;

Deducem ca multimea V a vectorilor liberi din plan este un spatiu vectorial peste corpul R Fie si

doi vectori nenuli . Se noteaza cu [ 0, ]unghiul dintre si .

Numarul real =| | | |cos se numeste produsul scalar al vectorilor si .Produsul scalar

a doi vectori este nul daca si numai daca cei doi vectori sunt ortogonali.Este evident ca =| |2

0, .

Problema 1.4.1. Sa se demonstreze, cu ajutorul vectorilor, urmatoarele teoreme:


Teorema lui Pitagora generalizata

Teorema medianei

Demonstratie: i) Fie ABC . Avem Inmultind scalar aceasta relatie cu ea insasi,


obtinem:

BC2=AC2+AB2-2

Fie B proiectia ortogonala a lui B pe AC. Este evident ca produsul scalar

este pozitiv,daca si au acelasi sens( m( )< 900) ; el este negativ daca si


au sensuri contrare (m( ) > 900).

Este usor de vazut ca demonstratia include si teorema lui Pitagora ( m( ) = 900 ); in acest

caz, =0.

ii ) Fie A mijlocul laturii [BC] a triunghiului ABC. Avem relatiile

2 .

Ridicam scalar la patrat, ambele relatii si obtinem :

4 AA2 = AB2 +AC2 +2

BC2 = AC2 +AB2 -2

Adunand ultimele doua egalitati, obtinem relatia medianei:

4 AA2 = 2( AB2 +AC2) BC2

Problema 1.4.2. Fie H ortocentrul triunghiului ABC, O centrul cercului circumscris triunghiului si A
punctul diametral opus lui A. Sa se arate ca :

i)

ii )

Demonstratie: i) Fie O simetricul lui O fata de AC ( fig. 1.4.2 ).

Notam = .
Paralelogramul OAOC este romb. Din OOAC si BMACBM
este inaltime in ABC. Analog , aratam ca CM este inaltime in ABC M este ortocentrul H al
triunghiului.

ii) Deoarece HB || CA si HC || BA HBAC este paralelogram

Fig. 1.4.2.

Problema 1.4.3. Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC . M fiind un punct oarecare din plan, sa
se arate ca:

MA2 +MB2 +MC2=3MG2+GA2+GB2+GC2

Cand MA2 +MB2 +MC2 este minima ?

Demonstratie: (fig. 1.4.3. )

Fig 1.4.3.
Din egalitatea , obtinem

MA2=MG2 + GA2 +2

Analog, obtinem

MB2=MG2 + GB2+2

MC2=MG2 + GC2 +2

Adunand ultimele trei egalitati, obtinem

MA2 +MB2 +MC2=3MG2+GA2+GB2+GC2+ 2

Fie A1 simetricul lui G fata de mijlocul A al segmentului [BC] (fig. 4.3). Avem . Din

paralelogramul GBA1C obtinem Rezulta si din relatia (2)


obtinem :

MA2 +MB2 +MC2=3MG2+GA2+GB2+GC2.

Este evident ca MA2 +MB2 +MC2 este minima daca si numai daca M=G

Problema 1.4.4. C(O,R) fiind cercul circumscris ABC, G centrul sau de greutate, H ortocentrul, iar
a=BC, b=AC, c=AB, sa se arate ca:

i) GO2=R2- ;

ii) OH2=9R2-(a2+b2+c2).

Demonstratie: i) Daca in (1) din problema precedenta inlocuim M cu O, obtinem

3R2=OG2+GA2 +GB2 +GC2 (1)

Aplicand teorema medianei in GBC, obtinem:

Adunand ultima egalitate cu analoagele, obtinem

3(GA2+GB2+GC2)=a2+b2+c2

Tinand seama de ultima egalitate si de relatia (1), obtinem rezultatul dorit.


ii) Vom folosi egalitatea

(1) ( conform problemei 1.4.2)

Din relatia (1)


obtinem

Deoarece OA=OB=OC=R, O1=2A,O2=2B, O3=2C, obtinem :

OH2=3R2+2R2(cos 2A+cos 2B+cos2C)=3R2+2R2(3-2sin2A-2sin2B-2sin2C)=9R2 -(a2+b2+c2)

S-ar putea să vă placă și