Am crezut ca o inima franta deja nu mai poate fi ranita. Minciuna!

O inima franta poate continua sa fie ranita in mii de feluri si de mii de situatii , de
cruzime, de minciuna, de falsitate, de lasitate, de indiferenta.. chiar si de un
trandafir care isi ascunde bine spinii .
De ce m-am uitat in ochii tai ? de ce lumina si zambetul din ei mi-au incalzit sufletul
si mi-au dat speranta iar faptele tale mi-au ranit toata fiinta???? Ai aparut ca un
cadou sub bradul de Craciun, si cu zambetul din ochii tai nu numai ca ai umplut
golul din sufletul meu dar ai creat un intreg univers. Dar tot tu mi-ai spulberat nu
numai tot acest univers ci pe mine insumi . M-ai trimis inapoi in vid fara nici o mila.
Si din suferinta pe care tu ai reusit sa o adormi in mine cu felul tau de a fi, cu
prezenta ta, s-a nascut o durere si mai mare pe care nu stiu cum sa o fac sa taca.
Am ramas iarasi eu si durerea mea. Imensa si cruda, care nu vrea sa-mi dea nici un
minut de liniste.
De ce sunt vinovata ca ti-am deschis usa si te-am lasat sa intri in viata mea? ca te-
am primit in bratele mele atunci cand nu stiai unde sa fugi si sa te ascunzi de propria
ta suferinta? Atunci cand aveai disperata nevoie de intelegerea si caldura cuiva ?
DE CE???
Atat de scumpa trebuie sa fie plata pentru ca am indraznit sa te las sa-mi vii atat
de aproape? Atat de mare este greseala mea ? Se vede ca da! Vinovat e cel care
iubeste nicidecum cel care se lasa iubit. E comod pentru el sa se lase iubit, nu face
nici un efort , doar primeste iubirea care vine spre el. Ce bine! Am gasit pe cineva
dispus sa-mi ofere gratis confortul de care am nevoie. Cat de norocos sunt.
De-a lungul timpului, din interactiunea cu tine, am inteles ca multe persoane te-au
ranit (aici ne asemanam foarte mult) . Acest aspect m-a adus mai aproape de tine
dar m-a si inselat deoarece am sperat, ca o mare proasta ce sunt, ca sensibilitatea
si intuitia ta iti vor spune de ce ti-am dat toata disponibilitatea mea si ca vei aprecia
acest lucru. Dar nu! Nu s-a intamplat asa. Dimpotriva! Acest lucru te-a speriat si eu
am devenit in ochii tai un adevarat pericol pentru tine. Tu ai dat curs prejudecatilor
tale, fricilor tale, intereselor tale si le-ai pus bariera si obstacole intre mine si tine.
Chiar in ciuda a ceea ce simti tu. Pentru tine este corect ceea ce decizi tu sa fie
corect . Pentru tine este important doar PERSOANA TA. Da, paradoxal, tu cea mai
altruista persoana e care eu am cunoscut-o, dar asa este. Da , acesta este un mare
adevar si un obstacol pe care tu il faci greu de trecut, in ciuda faptului ca in multe
privinte esti cea mai calda, mai generoasa si mai placuta fiinta (iar eu ti-am spus
mereu acest lucru) . Doar ca ai momente de frica viscerala in care nimeni si nimic
nu mai conteaza in afara de propriul tau bine (asa cum iti imaginezi tu ca ar trebui
sa fie sau cum vrei tu sa fie) si atunci calci in picioare pe oricine si orice. Cu scuza ,
in proprii tai ochi, ca este singura cale de urmat, ii calci in picioare pe cei care s-au
comportat mereu bine cu tine si ii apreciezi pe cei care te strivesc si te storc de
fiecare data fara mila. Dar ce conteaza? Esti dispus sa suporti totul (mintindu-te
singur si aducandu-ti in fata false argumente pe care le investesti cu titlul de
adevaruri) pentru ca pentru tine, repet, este mai importanta imaginea in
societate si comoditatile pe care , crezi tu, le poti avea persistand in aceasta
situatie. In plus iti aduci in fata argumentul DATORIA , acest simt al datoriei care
se razbuna pe tine si te transforma in propriul tau dusman. Doar ambalaj frumos
cu o cutie goala inauntru. Atat . Acesta este si marele motiv pentru care mereu ai
cautat oaze de liniste , caldura si afectiune. Iar atunci cand , in sfarsit, gasesti (ca
acum) strici totul pentru ca te supara ca ai gasit ceea ce iti doreai dar in alta parte
si nicidecum acolo unde ai fi vrut tu sa fie.
Ca tu, o fiinta atat de altruista, sa faci aceste lucruri , inseamna ca cineva te-a ranit
foarte tare si ca deziluzia si dezamagirea ta a fost dincolo de ceea ce tu insuti vrei
sa admiti si sa recunosti. Faptul ca sistematic, te sperie sa te implici emotional, te
sperie iubirea (stiu ca este un cuvant mare , pe care eu nu am indraznit sa il folosesc
prea des in prezenta ta pentru ca simteam instinctiv ca te sperie , dar chiar daca
nu este mentionat nu inseamna ca nu exista) si afectiunea constante pe care eu ti
le-am oferit fara retineri si indiferent de situatie , m-au determinat sa cred toate
acestea dar m-au si adus langa tine, fara retineri si fara sa-mi iau vreodata vreo
masura de precautie. Probabil ca eu sunt cea mai vinovata in toata aceasta situatie.
Pentru ca atunci cand m-am uitat in ochii tai, in loc sa am grija de propriile mele
rani, mi-am dorit sa ating , sa alin si sa mangai ranile din sufletul tau. Dar sunt
momente in care tu urasti atat de mult femeile incat ma urasti si pe mine doar
pentru simplu fapt ca sunt femeie.Si poate si mai mult decat pe oricare alta femei
pentru ca eu (ireal pentru tine cu atat mai mult cu cat eu nu ma incadrez tocmai in
conceptul pe care tu il ai despre o femei ) am fost mereu prezenta cand ai vrut tu,
fara prea multe discutii si reprosuri , incercand mereu sa-ti dau din caldura mea .
Nu mi-ai spus niciodata de ce ai ajuns sa ai acest sentiment atat de distrugator iar
eu , chiar daca am intuit si simtit pe propria mea piele aceasta ura, din delicatete
si pentru ca am vrut mereu sa-ti protejez sensibilitatea , nu am pus intrebari. M-ar
fi bucurat enorm daca tu insuti ai fi avut atata incredere in mine si mi-ai fi povestit.
Dar acest lucru e de neinchipuit pentru tine. Pentru ca a mi te confesa inseamna
pentru tine a te expune si a te arata in fata mea gol si implicit vulnerabil . Lucru
de neimaginat pentru tine.
Din orgoliu , poate vei spune ca aceste rani nu exista. Ba da , ele exista. Eu le-am
vazut si simtit atat de clar si real incat am uitat de ale mele. Si aici am gresit. Sa ajuti
pe cineva (nu material pentru ca nu am resursele necesare financiare ) fara ca acea
persoana sa-ti ceara ajutorul poate fi perceput ca un fel de agresiune pe care o
platesti mai devreme sau mai tarziu si probabil ca acum este acel moment. Tu ai
hotarat ca acum este momentul sa platesc pentru indrazneala de a te privi in ochi
si a te intelege si cunoaste dincolo de ceea ce tu ai fi vrut ca eu sa inteleg si sa stiu
despre tine. Spun asta, pentru ca in mod ciudat, am impresia ca nici cel mai bun
prieten al tau nu beneficiaza de toata increderea ta si cred ca ti-e greu sa iti deschizi
sufletul total si fara rezerve si frica. Imi aduc aminte, cand dupa moartea prietenului
tau Marian, ai avut o perioada dificila , iar la un moment dat, cand te-am intrebat
cand ne vedem tu mi-ai spus ca nu esti pregatit sa ne vedem , ca nu esti pregatit sa
raspunzi intrebarilor din ochii mei. Ceea ce inseamna ca eu nu ma insel cand iti spun
ca , mai mult ca sigur, pe tine te deranjeaza ca eu , in putinul timp de cand ne
cunoastem si pe care l-am avut impreuna, am ajuns sa te cunosc , sa te simt si sa
te intuiesc mult mai bine decat acele persoane care si-au petrecut o viata langa
tine. Ce pacat ca in loc sa vezi avantajul acestei comunicari dintre noi, tu preferi sa
curmi aceasta comunicare. In 49 de ani de viata, eu , cea pe care tu o cunosti, nu
am spus nici unui barbat Te iubesc pentru ca am asteptat toata viata mea sa
intalnesc persoana care sa se uite in ochii mei si sa ma inteleaga (fara cuvinte). Dar
intotdeauna am dat peste persoane carora le-a fost frica de sentimente , de acea
nesiguranta pe care o simt cand incep sa tin la cineva. Li se pare ca ii fac
vulnerabili si atunci fug cu totii. Asa cum faci si tu ,
Stii care este diferenta dintre noi? EU, cu sufletul frant , am avut curajul sa te
primesc in viata mea deschis si fara prejudecati si am facut tot ce mi-a stat in putinta
sa nu dau curs fricii si sa te ranesc in vreun fel , tu in schimb, ai ales sa beneficiezi
de tot ceea ce eu ti-am oferit ( nu iti fac vreo vina; eu am hotarat sa fac asta) si , o
data in plus , ai vrut sa razbuni trecutele dezamagiri sub pretextul Datoriei si
simtului responsabilitatii. Nu stiu daca macar in sinea ta ai avut curajul sa admiti
si sa recunosti comunicarea si compatibilitatea dintre noi. Asa cum te stiu eu poate
ca le vei nega pana in panzele albe, pana te vei autoconvinge sau poate ca nu .
Doar tu stii .
Nu ti-am cerut sa faci schimbari majore in viata ta, pentru ca iti repet a mia oara,
nu vreau sa impun nimanui , tie cu atat mai putin, lucruri pe care nu esti in stare,
nu poti, sau nu vrei sa le faci. In plus, pentru mine este foarte important ca celalalt
sa vada avantajul de a fi intr-o relatie cu mine (nu de constrangere si conditionare
ci de convingere interioara ) . Mi-am dorit mereu o relatie cu cineva care sa fie cu
mine din convingere si din apreciere , cu cineva pentru care poate, nu reprezint
neaparat marea iubire sau nu corespund standardelor pe care si le-a impus , ci
persoana langa care hotaraste in mod constient ca doreste sa stea , sa-si petreaca
timp si cu care sa interactioneze (nu o povara ci o asumare constienta si o
recunoastere a starii de bine si liniste pe care o simte in prezenta mea ). In cazul
tau , am acceptat toate frimiturile de timp pe care mi le-ai putut da fara sa ma plang
prea mult . am apreciat fiecare efort si fiecare nebunie pe care ai facut-o ca sa fii
alaturi de mine chiar si 1-2 ore .
M-ai intrebat de ce nu m-am recasatorit. Pentru ca , asa cum ti-am spus , mai mult
decat o casatorie pe hartie cu greutatea responsabilitatilor si cu continua lupta de
cine domina in casa si in relatie, eu mi-am dorit o relatie in care sa am cu cine sa
IMPART si sa IMPARTASESC viata (cu bune si cu rele, dar sa le impartim. Intr-un
mesaj , acum ceva timp in urma, ti-am spus ca pentru mine inclusiv statul sub
acelasi cearceaf cu cineva, intimitatea inseamna sa-I fii alaturi celuilalt in mod
neconditionat si fara sa simti asta ca pe o datorie sau povara ). In plus nu am
rugat nici un barbat NICIODATA ( nu ca ar fi fost prea multi ) nu ma lasa nu pentru
ca orgoliul meu ar fi fost prea mare ci pentru ca acel sentiment de singuratate in
doi pe care eu l-am trait cea mai mare parte din casnicia mea e prea mult pentru
mine. Nu mai vreau sa traiesc acel tip de singuratate. . Este o diferenta enorma. De
aceea am sperat ca vei aprecia suficient confortul si discretia pe care eu m-am
straduit in mod constant sa ti le ofer. Poate ca nu am reusit mereu. Dar m-am
straduit si tu stii asta. Acum am inteles ca pentru tine nu este suficient.
In plus, laitmotivul vietii mele a fost mereu acelasi : sunt buna sa fiu in pat, sunt
buna sa fiu prezenta cand doreste celalalt dar nu sunt niciodata o obtiune pentru
nimeni pentru prea mult timp deoarece NU POSED NIMIC MATERIAL si atunci ma
transform intr-o piatra de moara de care doresti sa te eliberezi. Asa mi s-a intamplat
mereu . Atunci nu ii mai face bine relatia cu mine nimanui . Asa este si acum .

Iti pot spune cu certitudine (intr-un fel poate chiar te va deranja si va fi neverosimil
pentru tine) ca indiferent de ceea ce ai facut pana acum si indiferent de ceea ce
vei hotara sa faci, indiferent de faptul ca relatia cu mine nu iti mai face bine TU
pentru mine vei continua sa fii mereu , dar mereu, zambetul plin de caldura, lumina
si sagalnicie care mi-a dat speranta de care aveam nevoie (in ciuda faptului ca acum
ai hotarat sa le iei cu tine si sa le duci acolo unde ai hotarat tu sa le duci) chiar daca
acum ai spulberat tot universul pe care l-ai creat si m-ai lasat singura.

IMI LIPSESTI ATAT DE MULT INCAT MA DOARE. IMI LIPSESTE AROMA TA, IMI
LIPSESTE CALDURA SI ZAMBETUL DIN OCHII TAI, IMI LIPSESTI TU FREDONAND
INCETISOR LANGA MINE IN MOMENTELE IN CARE TE SIMTEAI IN SIGURANTA
ALATURI DE MINE ,IMI LIPSESTI TU SI MOMENTELE IN CARE NE AMUZAM
CONTRAZICANDU-NE SAU TE PREFACEAI AGASAT DE MINE, IMI LIPSESTI TU,
ADEVARATUL TU , CEL PE CARE EU L-AM VAZUT, SIMTIT IN MOMENTELE IN CARE
NIMENI NU S-AR PUTEA PREFACE , IMI LIPSESTI CUM NICI MACAR EU NU AM
CREZUT VREODATA CA CINEVA VA AJUNGE SA IMI LIPSEASCA .
DE CE ?