Cum a ajuns Vlad epe cel

mai sngeros domnitor

Autor Vasile Marculet 10.01.2011 3827 vizualizri

o Bizantinii despre romni: Sunt soldai viteji, dar aliai

nesiguri!
o Cum i-a pclit Attila pe asasinii bizantini

Etichete

o cronici germane

Vlad Tepes - Dracula a ocupat tronul Tarii Romnesti n trei rnduri: 1448, 1456-
1462 si 1476. Lund domnia ntr-un moment de grava criza interna si de decadere
a statului muntean pe plan international, situatie generata de ndelungatele lupte
interne dintre gruparile Draculestilor si Danestilor, Tepes a promovat n interior o
politica autoritara destinata refacerii puterii centrale, iar pe plan extern a angajat
Tara Romneasca n lupta antiotomana, manifestndu-se ca unul dintre principalii
exponenti ai acesteia din secolul al XV-lea.

Domnul muntean este n prezent, foarte probabil, cea mai cunoscuta personalite a Evului
Mediu romnesc, pe plan international. Din pacate nsa, acest lucru nu se datoreaza
exceptionalelor sale realizari politice si militare, ci nefericitei sale identificari, din cauza
cognomenului sau Dracula sau Draculea, cu vampirul cu acelasi nume, personajul
romanului omonim, de proasta calitate literara nsa, al autorului irlandez Bram Stoker. n
zilele noastre, impactul unor productii holywoodiene, discutabile din punct de vedere
artistic, inspirate de acelasi roman sau de aceeasi tema, nu au facut dect sa i
sporeasca aceasta nemeritata faima n rndul unor largi categorii de populatie din
Occident ndeosebi, slab pregatite din punct de vedere intelectual si cu un nivel de
cultura submediocru.

Naratiunile germane...
Fara ndoiala, Vlad Tepes a fost o personalitate complexa, un produs al epocii si al
mentalitatilor acesteia, sub toate aspectele sale pozitive si negative. Sursele de care
dispunem ne permit constatarea ca el a reunit n caracterul sau contradictoriu o serie de
defecte, precum cruzimea, violenta, suspiciunea, nencrederea, accentuate, foarte
probabil, de faptul ca jumatate din viata si-a petrecut-o ca ostatic la turci (1442-1448), n
pribegie (1448-1456) sau n detentie (1462-1476), cu numeroase calitati, precum
inteligenta politica, talentul militar, spiritul de dreptate si justitie, demnitatea, drzenia,
dragostea de tara. Din acest punct de vedere, domnul muntean nu se deosebeste prin
nimic, nici ca trasaturi de carcater, nici ca mod de actiune, de alte capete ncoronate sau
potentati ai epocii sale.

Sursele de care dispunem, care ne permit conturarea unui portret al lui Vlad Tepes sau a
imaginii acestuia n diferite arii de civilizatie medievala, provin din medii diferite: ostile
domnului muntean, favorabile acestuia sau neutre. n functie de aceasta provenienta a
lor ele permit, fie conturarea unei imagini negative, chiar demonizate, a domnului, fie a
unei imagini pozitive, chiar idealizate, si a unei imagini mai complexe, dar si mai
contradictorii totodata. Aceste stiri sunt, fie directe, ele prezentnd clar anumite trasaturi
de caracter ale domnului Tarii Romnesti, fie indirecte, calitatile sau defectele domnului
muntean putnd fi deduse din actiunile sale. Deosebit de important este faptul ca aceste
surse se completeaza si, folosite cu spirit critic, permit dupa parerea noastra conturarea
celei mai veridice imagini a domnului Tarii Romnesti.

Dintr-un mediu ostil domnului muntean provin Naratiunile germane despre Vlad Tepes-
Dracula, o serie de cronici otomane din secolele XV-XVII, precum si unele cronici
bizantine din secolul al XV-lea. Toate aceste surse contureaza un portret eminamente
negativ al lui Vlad Tepes.

Naratiunile germane au fost puse n circulatie din dispozitia lui Mathias Corvin (1458
-1490), regele Ungariei, care a cautat astfel sa-si justifice n fata Europei apusene,
oprirea cruciadei antiotomane, n fruntea caruia fusese investit de papalitate, si arestarea
si ncarcerarea lui Vlad Tepes, singurul suveran crestin care la momentul respectiv se
angajase ferm mpotriva Imperiului Otoman. Scrise sub imperativul acestui obiectiv,
naratiunile germane exacerbeaza, fara exceptie, n mod intentionat si tendentios unele
trasaturi negative de caracter, pe care, fara ndoiala, Vlad Tepes le-a avut. Ca urmare,
ele contureaza cu obstinatie imaginea unui domn crud, nsetat de snge, intolerant,
violent si irational pna la nebunie.

Dintr-un mediu la fel de ostil domnului Tarii Romnesti provin scrierile unor autori
otomani din secolele XV-XVII. Cronicarii otomani din secolul al XV-lea si din prima
jumatate a secolului al XVI-lea si prezinta opiniile lor despre Vlad Tepes sub impresiile
succeselor militare nregistrate de acesta n campania sa de la sud de Dunare din iarna
anilor 1461-1462 si n luptele din vara anului 1462 din timpul campaniei lui Mehmed al II-
lea n Tara Romneasca. n consecinta, aprecierile lor la adresa domnului muntean sunt
exclusiv negative. Cronicarii din a doua jumatate a secolului al XVI-lea si din secolul
urmator nu au facut dect sa preia, n cea mai mare parte necritic, relatarile
predecesorilor lor, carora le-au adaugat propriile exagerari.

Portrete n culori sumbre

Un prim exemplu n acest sens l reprezinta nsemnarile lui Konstantin Mihailovi de
Ostrovia (secolul XV), srb de origine, fost ienicer n armata turca si participant la
campania din 1462 din Tara Romneasca. n memoriile sale, fostul ienicer ne prezinta un
Vlad Tepes nemilos, sngeros si crud, trasaturi probate de domnul romn ndeosebi n
timpul luptelor cu turcii. Referindu-se la aceste aspecte, Konstantin Mihailovi de
Ostrovia relateza ca "pornind voievodul, Dracul cel Tnar (Vlad Tepes, n.n.), a adunat
oaste si era iarna, Dunarea era nghetata si a trecut voievodul Dracul peste Dunare cu
toti oamenii sai n tara mparatului, mai jos de Nicopole. Si acolo a dat drumul oamenilor
sai ca sa prade si sa omoare, att pe turci, ct si pe crestini, prin sate si n orasele
deschise si au pricinuit mare paguba mparatului turcesc. Si tuturor celor vii si celor ucisi
a pus de le-a taiat nasurile, att femeilor, ct si barbatilor si a trimis aceste nasuri regelui
Mathias al Ungariei, falindu-se ca acele multe nasuri sunt tot att de multi turci biruiti si
ucisi. Dupa aceea ntorcndu-se, a venit la Braila la solul mparatului, iar solul nu stia ce
se ntmplase. L-a prins cu toti slujitorii lui, care erau n numar de 30, si a poruncit sa-i
lege ntr-un turn. Iar a treia zi a poruncit mai nti sa-l traga n teapa pe "Aliza beg"
(Hamza-beg, n.n.) solul mparatului si n jurul lui pe toti slujitorii lui".

Un portret a lui Vlad Tepes, apropiat de cel din povestirile germane realizeaza, spre
exemplu, Tursun-bey (sec. XV). "Cnd acel tiran sngeros si ghiaur fara ndurare a
ajuns domn al Tarii Romnesti, - relateaza cronicarul turc - a fost impus de Poarta la dari
foarte mari. [...]. Dar era un tiran nendurator fata de ghiauri. Cruzimea lui era att de
mare, nct daca cineva dintr-un sat savrsea vreo nelegiuire, tragea n teapa pe toti
locuitorii acelui sat, barbati, femei si copii la un loc. n fata cetatii de lemn (Aga-Hisar)
unde si avea resedinta, el a pus, pe o lungime de sase mile, sa i se mpleteasca doua
rnduri de garduri, pe lnga care a pus maracini, spunnd ca-si face o gradina. Apoi a
umplut locul dintre cele doua garduri cu unguri, moldoveni si valahi trasi n teapa. n
afara de aceasta, mprejurimile cetatii fiind mpadurite, de fiecare craca de copac
atrnau nenumarati oameni spnzurati si poruncise ca cel care va lua jos pe unul dintre
spnzurati sa fie spnzurat n locul aceluia".

Succesele obtinute de Vlad Tepes n confruntarile cu vecinii, considera cronicarul turc, l-

au facut pe domnul muntean sa-si piarda simtul realitatii si sa declanseze lupta mpotriva
Imperiului Otoman. Ca urmare, conchide Tursun-bey, "gloria l-a facut sa se ncreada
prea mult n propriile-i puteri, si [...] mpins de trufie si de pofta lui de glceava, s-a gndit
sa pricinuiasca paguba tarilor musulmane".
Cronicarii turci nu-l vad cu ochi buni
n opinia unui alt cronicar turc din secolul al XV-lea, Ak-pasa-zade, Vlad Tepes, care s-a
ridicat mpotriva Imperiului Otoman, este "acest blestemat fiu de bastard" care dupa
ce "a omort multi musulmani" a trecut Dunarea n iarna anilor 1461-1462 si "a facut
incursiuni n mprejurimi, pricinuind multe stricaciuni n acel vilaet". Ca urmare, afirma
cronicarul turc, "ce viclesug a facut voievodul Tepes (Kazkl)! / Acest necurat si murdar
si afurisit de neastmparat (azklu), / acest nenorocit si murdar Dracul-oglu, / Distruge si
nu spune daca e bine sau pacat", pentru a conchide ca "acest belstemat de necredincios
face astfel de viclenii".

Un portret eminamente negativ i relizeaza lui Vlad Tepes si cronicarul Kemal-pasa-zade

(sec. XV-XVI). Acesta relateaza ca "nenorocitul de stapn al Tarii Romnesti, care n
gura musulmanilor si a ghiaurilor sezatori sau n trecere devenise cunoscut sub numele
de voievodul Tepes (Kazklu voivoda), avnd obiceiul de a trage n teapa pe cei pe care
i osndea la moarte pe vremea sa, fusese de aceea poreclit Kazklu (Tepes) [...]. Prin
osndirile la moarte, el prjolise Tara Romneasca pna la ceruri, iar rautatile sale se
raspndisera pe tot ntinsul tinuturilor acelora. Pentru el nu nsemna pacat sa-si distruga
pna si propria sa avere si sa verse chiar sngele sotiei si al copiilor sai. Pentru crime
putine el aducea multe necazuri si pentru un pic de rautate el dadea pedeapsa foarte
mare. "Pentru putine pacate, el dadea pedeapsa mare, / Fata de nimeni nu avea mila si
ndurare"".

n continuare, relatarea lui Kemal-pasa-zade privind atrocitatile atribuite lui Vlad Tepes
este aproape identica cu cea a lui Tursun-bey, fapt ce ne determina sa consideram ca cei
doi cronicari au folosit aceleasi surse. "Daca vreun ghiaur savrsea o tradare si daca
crima aceasta se ntmpla lnga el, - consemneaza Kemal-pasa-zade - atunci el tragea
n teapa pe acel hain si chiar pe toti ghiaurii din satul acestuia, mpreuna cu sotiile si cu
copiii lor, pna si pe copiii mici, si nu lasa sa fie dati jos. Daca vedea pe cineva cobornd
pe careva dintre morti, atunci legea de osnda a acelui sngeros era ca acela sa fie
spnzurat de teapa n locul lui. Resedinta de domnie a acelui nenorocit ratacit era o
cetate de lemn (Aga-Hisar); zicnd ca "voi face o gradina din ea", el pusese sa se
mpleteasca garduri pe amndoua partile drumului, pe o ntindere de sase leghe, si
pusese sa fie trasi acolo n teapa rebelii din propriul sau tinut si din vilaietul Moldovei,
precum si cei din tara ungureasca, pe care putuse sa-i prinda. Locul dintre mpletiturile
mai sus-aratate, care era gradina sa, se umpluse cu criminalii pe care i trasese n teapa,
omorndu-i prin osndire la moarte. Sngele proaspat mprastiat pe jos forma lalelele
nflorite ale acelei gradini, iar tigvele oamenilor erau fructele coapte, att vara, ct si
iarna, ale pomilor".

Kemal-pasa-zade nu ezita nsa sa-i recunoasca domnului Tarii Romnesti si o serie de

calitati ntre care talentul militar si capacitatile organizatorice si administrative sunt puse
pe prim plan. Ca urmare, conchide el, Vlad Tepes "era vestit printre cei de-o seama cu el
si n privinta mestesugului de a conduce osti (sipah salarlk). La fel era unic si n
serdarie, un al doilea ca el nefiind n tara ghiaurilor". n pofida acestor pareri pozitive
despre Vlad Tepes, cronicarul otoman ncheie portretul facut domnului muntean ntr-o
nota eminamente ostila acestuia, explicabila daca avem n vedere faptul ca ea se
adreseaza unui vasal devenit adversar al Imperiului Otoman, sustinnd ca "n cele din
urma, afurisitul acela a devenit ngmfat si si-a nchipuit ca este satana. Pornirile sale
launtrice, attndu-l, l-au scos de pe drumul drept si l-au facut sa se razvrateasca si
rasculndu-l pe acela mpotriva binefacatorului sau, l-au facut sa devina rebel".

Pe aceeasi linie se plaseaza si relatarea cronicarului Sa'adeddin Mehmed (secolul XVI).

Acesta afirma despre Vlad Tepes ca "rautatea firii sale murdare si nclinate spre uneltiri
iesind la iveala, el a socotit ca expeditia mparateasca n partile Trapezuntului este un
bun prilej si, ntinzndu-si mna hrapareata, a apucat pe un drum gresit, potrivit cu firea
sa cea uneltitoare". Pentru cronicarul turc, Vlad Tepes este de asemenea "cel cu inima
neagra", sau "acel viclean", care a nselat ncrederea sultanului, rasculndu-se mpotriva
acestuia.

Un alt cronicar otoman, Kodja Hussein (sec. XVI-XVII), realizeaza, la rndul sau, un
portret al lui Vlad Tepes aproape identic cu cel facut de Tursun-bey si Kemal-pasa-zade,
ceea ce ne determina sa credem ca el s-a inspirat consistent din operele predecesorilor
sai. "Si domnul Tarii Romnesti, care era cunoscut sub numele de voievodul Tepes
(Kazklu) - scrie Kodja Hussein - era un ghiaur tiran si despotic. El era cel care purta
semnele violentei si rautatii. Astfel, pe un loc al scaunului sau de domnie, pe o ntindere
de sase leghe, alegnd un teren, l-a mprejmuit cu ziduri. Si n acel teren, n loc sa
sadeasca arbori fructiferi si pomi roditori, el a nfipt pari cu vrfuri ascutite. Ori de cte ori
i prindea prin lovituri de sabii pe dusmanii sai, i nfigea prin burta n acesti pari, iar pe
altii i rastignea pe cruce. Pasarile si ciorile mncau din carnea lor si nu lasa sa fie
ngropati n pamnt. Daca cineva ndraznea sa dea jos pe acesti spnzurati sau
rastigniti, atunci era spnzurat n locul lor. Si privind acest loc de ospetie si de osnda el
se mndrea, zicnd ca "acest loc este maidanul de preumblare al acestor morti". Cu
acest obicei urt, el i-a nfrnt pe toti stapnii si capeteniile ghiaurilor".

n continuare, cronicarul otoman sustine ca "tocmai de aceea si violenta sa se ntarise

din ce n ce mai mult si el i nimicise pe dusmanii sai. Dar, cu timpul, n creierul sau au
patruns soaptele diavolului [...] si n timp ce ostile mparatesti erau departe de serhatul
Tarii Romnesti, atunci acel ghiaur, pngaritor al binefacerilor, depasind hotarele rautatii
sale, si-a ntins mna sa pradalnica asupra raialei tinuturilor islamice".

Majoritatea cronicarilor otomani din secolele XV-XVII acorda de asemenea spatii

nsemnate n lucrarile lor campaniei sultanale n Tara Romneasca din vara anului 1462.
Prezentnd aceasta actiune militara, respectivii cronicari fac alte aprecieri denigratoare
la adresa lui Vlad Tepes. Astfel, n opinia lui Enveri (secolul XV), Vlad Tepes este "acel
nedemn" care tradndu-si suzeranul binefacator, care era sultanul, "a facut attea
rascoale, nct cine le vedea ramnea uimit", cel care nerespectnd statutul solilor a
facut ca trimisii otomani la curtea sa sa "moara ca niste martiri", dupa care "a prjolit
malul Dunarii". Pentru Orudj bin Adil (secolul XV), care relateaza doar succint campania
lui Mehmed II mpotriva lui Vlad Tepes din vara anului 1462, domnul muntean este
"afurisitul voievod Dracula-oglu Kazkl", care dnd dovada de o mare lasitate a refuzat
sa angajeze o lupta decisiva cu sultanul, ca urmare "nu a venit fata n fata, ci a atacat
peste noapte", dar a fost nfrnt, actiune dupa care "fugind, el a plecat n Ungaria, unde
craiul unguresc l-a nchis". Aprecieri nefavorabile la adresa lui Vlad Tepes fac de
asemenea cu prilejul relatarii campaniei sultanale din 1462, martorul ocular Konstantin
Mihailovic de Ostrovica, precum si cronicarii Tursun-bey, Ak-pasa-zade, Mehmed Neri
(secolele XV-XVI), Kemal-pasa-zade, Lfti-pasa (secolele XV-XVI), Sa'adeddin Mehmed,
Mehmed bin Mehmed (secolele XVI-XVII) si Kodja Hussein.

Semnificativ este faptul ca toti acesti cronicari, prezentnd campania sultanala ca un

mare succes militar si politic al sultanului, ncearca sa minimalizeze succesele obtinute
de Vlad Tepes n luptele din 1462, a carui tactica defensiva este taxata ca fiind un
rezultat al fricii, lasitatii si vicleniei sale, iar atacul de noapte din 16/17 iunie, interpretat si
el ca un esec al domnului muntean, este considerat ca fiind un act dictat de disperare
sau cel al unui om lipsit de ratiune.

Un bizantin ostil lui Tepes

n culori la fel de ntunecate este prezentat Vlad Tepes si de cronicarul bizantin
Kritobulos din Imbros (secolul XV), un colaborator apropiat si un admirator al sultanului
Mehmed II, chiar daca n lucrarea cronicarului bizantin invectivele folosite de cronicarii
otomani la adresa domnului muntean lipsesc n marea lor majoritate. Ostilitatea lui
Kritobulos la adresa lui Vlad Tepes este nsa confirmata de modul n care ne prezinta
actiunile domnului Tarii Romnesti. n primul rnd, n opinia cronicarului bizantin, domnul
muntean este un razvratit mpotriva binefacatorului sau, sultanul otoman, care l-a instalat
n domnie. "n timp ce mparatul (sultanul, n.n.) se preocupa de aceasta, - scrie
Kritobulos - i se anunta ca Draculea, domnul getilor (romnilor, n.n.), umblnd dupa
schimbari, s-a razvratit si ca, adunnd destula oaste si calareti si arme, s-a ridicat
mpotriva mparatului, care mai nainte vreme i daduse aceasta domnie".

Pe masura prezentarii evenimentelor, imaginea negativa creionata de cronicarul bizantin

lui Vlad Tepes devine tot mai pronuntata. Lipsa de fidelitate, violenta si cruzimea
domnului muntean, spre exemplu, sunt afirmate de Kritobulos cu ocazia prezentarii
campaniei acestuia la sud de Dunare din iarna anului 1461-1462. "ntmplndu-se apoi
schimbari n legatura cu domnia getilor - sustine cronicarul bizantin - si acela, care o
avea, fiind izgonit rau, mparatul cu multa oaste si cheltuiala l-a adus pe acesta,
predndu-i toata domnia asupra getilor si legndu-l prin tratate si juraminte, ca ntr-
adevar va pastra fata de mparat dragoste curata si fara gnduri dusmane si are sa-i fie
ntr-adevar cu priinta si credinta n legaturile ncheiate. El nsa tinndu-se putin timp de
acestea, apoi uitnd de toate si aratndu-si rautatea fata de cel ce s-a ncrezut ntr-nsul,
s-a rasculat asupra mparatului. Si mai nti trecnd pe ascuns peste Istru cu putere si
cu oaste nu putina, cutreiera cu dusmanie toata tara mparatului, ce-i era vecina, adica
regiunea de pe la Nicopole si Vidin, lund prada foarte multa; si facnd nu putin omor, a
trecut napoi (peste Dunare) si s-a ntors n tara sa".

Dispretul fata de orice norme diplomatice si fata de statutul solilor, precum si fata de
respectarea tratatelor ncheiate sunt alte defecte pe care Kritobulos i le atribuie lui Vlad
Tepes. Referindu-se la aceste aspecte, cronicarul bizantin relateaza ca "dupa aceea,
cnd mparatul trimite soli la el, sa-i aduca aminte de tratatele ncheiate si care sa-i
vorbeasca de pace si sa-l ntrebe de pricina necredintei, acesta, nainte sa afle de ce au
venit, i-a prins pe acestia si i-a tras n teapa, vocifernd multe si urte amenintari la
adresa mparatului".

Succesele initiale obtinute l-au facut pe Vlad Tepes sa devina un ndraznet si un

fanfaron, sustine cronicarul bizantin. Tactica defensiva adoptata de domnul Tarii
Romnesti, pus nsa n situatia de a se confrunta cu puterea militara a sultanului si
refuzul sau de a se angaja ntr-o lupta decisiva cu acesta sunt pentru Kritobulos semne
ale lasitatii, iar atacul de noapte asupra taberei otomane este actul unui om lipsit de
ratiune si talent militar, dispus nsa sa sacrifice totul numai pentru a se razbuna pentru
pierderea tronului. "Iar acel ndraznet si fanfaron, - sustine cronicarul bizantin - neputnd
tine piept naprasnicei navale a mparatului, a luat-o ndata la fuga, ajungnd la locurile
cele mai adapostite ale tarii, se atinea prin codri, asteptnd sa vada sfrsitul lucrurilor ce
se ntmplau. mparatul nsa prada si pustia tara lui si la urma l puse domn al getilor pe
Radu, fratele aceluia [...]. Iar Draculea, descurajat acum cu totul de starea lui de lucruri si
nemaiavnd nicio nadejde n viitor de domnie, s-a hotart ca, omornd, sa faca un rau
dusmanilor, chiar de-ar fi el nsusi s-o pateasca. Si hotarnd aceasta n fara de mintea
lui, vrea n timp de noapte sa atace tabara. Si la miez de noapte, ataca fara nicio ordine
si rnduiala o margine de tabara si face mult omor printre animale, camile, cai si catri;
caci peste oameni n-a dat [...]. Iar Draculea, strecurndu-se pe aici pe undeva si
scapnd cu fuga, a plecat la peoni (unguri, n.n.); acestia nsa, prinzndu-l, l-au aruncat
n nchisoare".

Viteaz si curajos fara seaman

n opozitie totala cu aceste opinii se situeaza cele provenite din surse favorabile lui Vlad
Tepes. Acestea accentueaza exclusiv calitatile domnului muntean, fie trecnd cu
vederea, fie punnd ntr-o lumina favorabila, defectele acestuia. n acesasta categorie se
nscriu, n primul rnd, povestirile romnesti despre Vlad Tepes, precum si o serie de
relatari ale unor umanisti apuseni care au trait la curtea Ungariei sau a Transilvaniei n
secolul al XVI-lea.

Conform uneia dintre povestirile romnesti, "Vlad-voda era viteaz, curajos fara seaman,
dar si nemilos fara crutare cu cei lenesi si rai, precum si cu dusmanii tarii, pe care
obisnuia pe toti sa-i traga n teapa si de aceea oamenii l-au poreclit Tepes-voda. El era
nepot al lui Mircea cel Mare si tinea mult ca tara lui sa fie libera si neatrnata fata de
turci si de aceea era iubit si temut de soldatii sai".

O alta povestire relateaza ca Vlad Tepes "a fost un domn grozav de aspru. Pe cine
prindea cu minciuna, ori ca se poarta rau cu ai batrni, ori ca asupreste pe sarac, iute-
iute l pedepsea cu teapa. Tot cu teapa pedepsea el si pe turcii care veneau, cnd si
cnd, pe la noi dupa jafuri". n aceleasi povestiri se arata ca "au fost odata niste vremuri
n care domnea n Tara Romneasca un voda pre nume Vlad, poreclit Tepes. Acest
domn era aspru foarte, dara drept. Pe hoti, pe mincinosi si pe lenesi nu-i putea suferi. El
facu tot ce putu pentru a conteni ast soi de oameni din tara", ca urmare conchide
povestirea mentionata, "nici tu minciuna, nici tu napastuire, nici tu betie, ori alt lucru ce-l
strica pe om nu se mai afla" n tara, conturnd astfel o imagine idilica a statului n timpul
domniei lui Vlad Tepes.

Deosebit de apreciative la adresa lui Vlad Tepes sunt si relatarile unor umanisti de la
sfrsitul secolului al XV-lea si din secolul al XVI-lea, care au trait si activat perioade mai
lungi sau mai scurte de timp la curtea regala a Ungariei si n Transilvania sau chiar n
Tara Romneasca si Moldova. Aici acestia au avut prilejul ca culeaga numeroase,
importante si interesante informatii despre viata si domnia renumitului domn al Tarii
Romnesti.

Dragul Voievod
O asemenea opinie favorabila lui Vlad Tepes degaja nsemnarile diplomatului raguzan
Michael Bocignoli, care a vizitat Tara Romneasca n timpul domniei lui Neagoe Basarab
(1512-1521), cuprinse ntr-o scrisoare redactata n anul 1524. Relatnd luptele cu turcii
ale fostului domn al Tarii Romnesti, diplomatul raguzan ne prezinta imaginea unui
suveran echilibrat, chibzuit, bun gospodar, viteaz, un talentat strateg si excelent militar.
Referindu-se la aceste calitati ale lui Vlad Tepes, Michael Bocignoli consemneaza n
scrisoarea sa ca "a fost odinioara la ei (la munteni, n.n.) un domn - pe care ei l numesc
voievod - cu numele de Dragul, barbat ager si ct se poate de priceput n treburile
ostasesti. Acesta nu numai ca-si apara deosebit de bine tara, dar iarna cnd ngheta
Dunarea, cum se ntmpla adesea, calca hotarele turcilor si pustia [tinuturile lor] cu focul
si sabia. nfuriat de acest lucru, Mohamed [...] trecnd Dunarea pentru a razbuna
[aceste] vatamari, a intrat n Tara Romneasca [dar] Dragul nu i-a iesit nicidecum
nainte, caci el si dusese de pe ogoare si din sate nu numai oamenii si vitele, dar chiar si
toate cele trebuitoare traiului n adncurile padurilor nconjurate de mlastini, astfel ca
armata turca trebuia sa-si aduca din alta parte cele de nevoie pentru hrana, iar Dragul,
pregatindu-si si ctiva calareti noaptea, foarte adesea [sau] ziua de cele mai multe ori
iesea din paduri pe drumuri ocolite si poteci cunoscute si nimicea pe neasteptate pe
multi turci, fie n cautarea hranei, fie despartiti mai mult de trupa: uneori ataca tot grosul
lor pe cnd nu se asteptau nicidecum la aceasta si dupa ce rapunea pe multi [din ei]
pna sa se adune [de lupta], fugea iarasi n paduri si nu-l lasa pe dusman sa dea lupta n
conditii egale. De aceea Mahomed, cum nu avea nici aprovizionare pentru armata si
cum nici nu voia sa-si primejduiasca ostasii atacndu-l pe Dragul ce statea nchis n
desisurile padurilor, a fost silit sa se ntoarca pe unde venise, fara prada, fara izbnda si
dupa ce a pierdut pe multi dintre ai sai".

Ceea ce subliniaza n mod expres diplomatul raguzan n scrisoarea sa este faptul ca

Vlad Tepes era, mai ales, un domn dedicat pna la sacrificiu cauzei libertatii si afirmarii
tarii sale. "Iar domnisorii romnilor - relateaza n continuare Michael Bocignoli - scapati
de teama dusmanului, uitnd de tot binele avut de la Dragul, au nceput sa urzeasca
lucrari dusmanoase ntru rapunerea lui Dragul, sa se dea n laturi de la slujba
ostaseasca, sa-i laude pe turci, sa ponegreasca ispravile lui Dragul, sa declare ca
izbnda va ajunge odata mai daunatoare nvingatorilor dect nvinsilor, si sa sustina ca
ei nu pot rabda sa-i aiba pe turci de dusmani, si sa-si dea parerea ca trebuie ncheiata o
alianta cu ei chiar cu stabilirea unui tribut - n timp ce Dragul dimpotriva se straduia sa-i
ndemne sa nu ceara pace de la [dusmanii] nvinsi [ci] sa se apere cu armele [aparndu-
si] si toate ale lor si sa-i convinga sa traiasca n libertate si n sfrsit sa spuna [raspicat]
ca nu va ngadui niciodata ct va trai ca Tara Romneasca sa ajunga tributara turcilor. Si
cum el staruia n acesta parere a fost macelarit prin viclesug de domnisori si n locul lor a
fost pus un altul".

Informatii pretioase despre personalitatea lui Vlad Tepes ne ofera si umanistul Felix
Petancic, si el raguzan de origine, care a activat o perioada de timp nsemnata, la
cumpana secolelor XV-XVI, n cadrul Bibliotecii Corviniene din Buda. Referindu-se la
lupta antiotomana, dusa de Vlad Tepes al carui talent militar este subliniat cu pregnanta,
umanistul raguzan consemneaza ca "Dracula mpreuna cu putini [luptatori] dar alesi,
atunci cnd Mahomed, mparatul turcilor, cuprinsese Valahia Mare si se grabea sa o
ocupe pe cea mica, l-a atacat aci n a doua veghe a noptii, si l-a pus pe fuga cu mare
macel al [oamenilor] sai si l-a silit sa-si faca ntoarsa calea cu mare rusine".

Cel mai mare elogiu i este adus lui Vlad Tepes de carturarul Anton Verancsics
(Verantio), care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii n Transilvania si Ungaria, unde
a ocupat nalte functii n ierarhia bisericeasca. n referirile sale la romnii din Tara
Romneasca el afirma ca "s-a nceput mai nti de catre turci a-i numi draguli de la prea
viteazul lor principe Dragula [...]. Astfel si Dragula e un diminutiv de mngiere de la
Drago, ceea ce nseamna "cel drag"".

O personalitate complexa
Deosebit de importante pentru creionarea unei imagini mai apropiate de realitate a
controversatului domn muntean, sunt acele surse care ne prezinta de pe pozitii oarecum
neutre, att defectele, ct si calitatile lui Vlad Tepes, fara a exagera nepermis ntr-o
directie sau n alta. n aceasta categorie se nscrie povestirea slava despre viata lui Vlad
Tepes, cteva cronici bizantine, contemporane, din a doua jumatate a secolului al XV-
lea, precum si unele relatari tardive ale unor umanisti din secolul al XVI-lea.

Asa cum am aratat, asemenea informatii favorabile despre Vlad Tepes aflam, n primul
rnd, din naratiunea slava intitulata Povestire despre Dracula voievod, redactata la ctiva
ani de la moartea domnului. Autorul sau, fara ndoiala, un cleric provenit din mediul
ortodox, a cunoscut naratiunile germane, care l-au influentat evident. Lucrarea nsasi
debuteaza cu o prezentare deloc magulitoare a domnului muntean, aratnd ca "a fost n
Tara Munteneasca un voievod crestin de credinta greceasca, anume Dracula pe limba
romneasca, iar pe a noastra, diavol, att era de rau. Precum i-a fost numele, asa si
viata". n pofida acestei prime aprecieri nefavorabile, autorul naratiunii ne prezinta nsa
imaginea unui mare stapnitor, perfect constient de pozitia si statutul sau.

Talentul militar, curajul si vitejia domnului muntean, precum si intransigenta sa n fata

lasitatii sunt alte calitati pe care autorul naratiunii slave i le recunoaste lui Vlad Tepes. Ele
sunt evidentiate ndeosebi cu prilejul luptelor cu turcii. Relatnd acest moment crucial al
domniei lui Vlad Tepes, naratiunea consemneaza ca n fata atacului otoman, "el a adunat
oastea ct avea, [30.900] si a lovit pe turci noaptea si a nimicit o multime dintre dnsii si
nu a putut sa se bata cu oameni putini mpotriva marii ostiri si s-a ntors napoi. Si pe cei
care au venit cu dnsul din aceasta lupta, a nceput el nsusi sa-i cerceteze. Care era
ranit n fata, aceluia i dedea mare cinste si-l facea viteaz al sau, care era ranit la spate,
pe acela poruncea sa-l puie n teapa, spunndu-i n loc de prohod: "Tu nu esti barbat, ci
femeie". Iar atunci, cnd a pornit mpotriva turcilor, astfel a vorbit ntregii lui osti: "Cine se
gndeste la moarte, acela sa nu mearga cu mine, sa ramie aici".".

Spiritul de dreptate si cinstea sunt alte calitati recunoscute lui Vlad Tepes. "Si asa de
mult ura raul n tara lui, - relateaza naratiunea slava - nct, daca cineva facea un rau,
furt sau tlharie sau vreo minciuna sau nedreptate, niciunul dintre acestia nu ramnea
viu. Fie ca era boier mare sau preot sau calugar sau om de rnd, chiar daca cineva avea
mare bogatie, nu se putea rescumpara de la moarte. Si att de temut era, nct era ntr-
un loc al lui un izvor si o fntna si la aceasta fntna si la izvor veneau multi calatori din
multe parti si mergeau multi oameni si beau din fntna si din izvor, caci apa era rece si
dulce. El a asezat la acea fntna, n loc pustiu, o cupa mare si minunata de aur. Si cine
voia sa bea apa, si bea din acea cupa, o punea napoi la locul acela si ct a tinut-o
vremea, nimeni nu a ndraznit sa ia acea cupa".

Defectele relevate de Povestirea slava

Alaturi de aceste calitati incontestabile recunoscute lui Vlad Tepes, Povestirea slava,
evidentiaza si grave defecte ale domnului Tarii Romnesti. ntre acestea, cruzimea, setea
de snge, intoleranta si violenta se afla la loc de frunte. Astfel, relatnd campania n
Imperiul Otoman din iarna anilor 1461-1462, naratiunea consemneaza: "El a strabatut
prin tara lui vreo 5 zile si pe neasteptate s-a ntors si a nceput sa prade cetatile si satele
si a prins multime mare si i-a taiat, pe unii turci i punea n teapa, iar pe altii i taia n
doua jumatati si-i ardea, pe nimeni nu a lasat, pna la copii de tta; toata tara a facut-o
pustie".

Referindu-se la aceleasi defecte, sursa mentionata relateaza n alta parte ca "daca o

femeie oarecare gresea cu adulter fata de barbat, el poruncea sa-i reteze rusinea si sa-i
jupoaie pielea si s-o lege goala si pielea s-o atrne pe masa n mijlocul cetatii si a
trgului. Si fetelor care nu-si pastrau fecioria si vaduvelor de asemenea le facea si altora
le taia snii, altora le jupuia pielea de pe rusinea ei si baga n rusinea ei o vergea de fier
nrosit si iesea prin gura si asa o lega si statea la stlp goala, pna ce cadea carnea si
oasele ei sau va fi hrana pasarilor".

n sfrsit, retinem n acest punct al demersului nostru o ultima relatare cu privire la

defectele grave ale lui Vlad Tepes. Astfel, povestirea slava relateaza ca "odata se ospata
sub trupurile oamenilor morti, care erau pusi n teapa, multime, n jurul mesei lui si solii
de unde veneau la el, acolo mncau pine si-si mplineau solia, el mnca ntre dnsii si
se ndulcea de aceea". n alta parte a naratiunii sale, autorul Povestirii slave despre
Dracula voievod consemneaza ca "se spune despre dnsul ca seznd n temnita, nu s-a
lasat de obiceiul sau cel rau, ci vna soareci si cumpara pasari la trg si asa le chinuia,
pe unele le punea n teapa si altora le taia capul, altora le smulgea penele si le dadea
drumul".
n sfrsit, un alt aspect al comportamentului lui Vlad Tepes, criticat de autorul Povestirii,
atitudine absolut explicabila daca avem n vedere faptul ca acesta provenea din mediul
ecleziastic ortodox, este nestatornicia n credinta a domnului muntean care, mnat de
dorinta de putere si marire, a acceptat catolicismul. "Murind acel voievod, - relateaza
povestirea slava - regele a trimis la el n temnita spunndu-i, daca doreste sa vie voievod
n Tara Munteneasca ca si mai nainte, atunci sa primeasca credinta latina. Daca nu,
atunci va muri n temnita. Lui Dracula i-a placut mai mult dulceata lumii trecatoare dect
cea vesnica si fara de sfrsit si s-a lepadat de ortodoxie si s-a departat de adevar si a
lasat lumina si a primit ntunerecul. Vai nu a putut rabda greutatile vremelnice ale
temnitei si s-a pregatit de chinurile cele fara de sfrsit si a parasit credinta noastra
ortodoxa si a primit nselaciunea latina".

Prezentarea facuta de Dukas...

n categoria de lucrari prezentate la acest capitol al studiului nostru se includ, asa cum
am aratat mai sus, si unele realizari ale istoriografiei bizantine din a doua jumatate a
secolului al XVI-lea, si anume cronicile lui Dukas si Laonikos Chalkokondylas, ambii
contemporani domnului muntean. Lucrarile sunt cu att mai importante cu ct pozitia de
neutralitate adoptata de autorii lor, cel putin n abordarea problemelor care ne
intereseaza pe noi, le face net superioare celorlalte.

n ceea ce-l priveste pe Dukas, acesta nceraca si el sa explice etimologia cognomenului

Dragulios, aplicat, att lui Vlad Dracul, ct si lui Vlad Tepes. n acest sens, cronicarul
bizantin ne ofera o semnificatie a termenului apropiata de cea din Pavestirea slava
despre Dracula voievod, sustinnd ca supranumele Dragulios se datora faptului "ca era
rau si viclean n felul lui; caci numele de Dragulios se si talmaceste prin rau si viclean".

Cele mai multe informatii despre personalitatea lui Vlad Tepes ni le ofera Dukas n
contextul prezentarii luptelor domnului Tarii Romnesti cu turcii. Cronicarul bizantin ne
permite astfel conturarea imaginii unui domn ferm, stapn pe sine, precum si un excelent
militar. Aceasta latura a personalitatii sale este nsa dublata de una ntunecata, dominata
de o cruzime excesiva. Cele doua componente ale personalitatii domnului muntean ne
sunt prezentate de Dukas ca un tot inseparabil. n acest context, prezentnd debutul
conflictului cu Imperiul Otoman si campania de la sud de Dunare din iarna anilor 1461-
1462, Dukas relateaza ca sultanul, "trimite la voievodul un sol, amintindu-i sa vina n
graba la nchinaciune si sa aduca neaparat cu sine 500 de baieti si tributul ce-l da n
fiecare an, adica zece mii de galbeni de aur.

Voievodul i-a raspuns nsa: galbenii i are gata sa-i dea, baietii nsa nu poate; ct despre
sine sa vina nsusi la nchinaciune si aceasta e mai cu neputinta. Auzind tiranul (sultanul,
n.n.) acesta s-a nfuriat si, trimitnd pe unul din oamenii lui de seama cu unul din
secretarii sai, a spus: "Aduceti-mi tributul! Si despre celelalte ma voi gndi eu". Iar ei
venind si aratnd romnului cele spuse de sultan, mai nti pe ei i-a tras n teapa, o
moarte neomeneasca, dureroasa si urta. Pe urma, trecnd cu armata, a strabatut cu
dusmanie partile Dristrei si, lund mult popor de rnd, i-a trecut pe toti n Tara
Romneasca si le-a luat viata cu acelasi fel de moarte n teapa. Un comandant din
marginile acelea, [...], a trecut n Tara Romneasca cu zece mii de turci; romnul nsa
ciocnindu-se cu ei, pe care i-a ucis n razboi, pe care nsa i-a prins de vii, pe toti amarnic
i-a osndit la moarte si pe comandantul lor Chamza, trasi fiind n teapa".

Aceleasi trasaturi de caracter ale lui Vlad Tepes, alaturi de altele precum acelea de bun
organizator, prevazator, excelent strateg, fin cunoscator al psihologiei umane, ne sunt
relevate de Dukas si cu prilejul prezentarii campaniei sultanale din Tara Romneasca din
vara anului 1462. Cu aceasta ocazie, cronicarul bizantin ne informeaza ca atacat de
fortele otomane net superioare, "romnul i-a mutat pe toti supusii lui n locuri strmte de
munte si n locuri pustii si n locuri acoperite de paduri; si cmpurile le-a lasat pustii si
vitele de tot felul le-a mnat mai nauntrul hotarelor dinspre alani si huni; iar nsusi cu
armata de sub el se tinea toata ziua n locuri scutite de sihle si paduri dese. Tiranul,
trecnd Dunarea, a strabatut loc mai bine de 7 zile si n-a gasit nimic, nici om, nici cel mai
nensemnat animal si nici ceva de mncare sau de baut. Si ajungnd ntr-un loc frumos
asezat ca o livada, vede mii si mii de pari saditi n pamnt ncarcati n loc de fructe cu
oameni morti, si n mijloc pe Chamza [...], n mbracamintea de in subtire si purpura ce-o
purta, tras n teapa. La vederea acestei amenintari, tiranul s-a nspaimntat si noaptea,
cnd a ridicat corturile, fiindu-i frica, a tras santuri si a ridicat valuri si sta n mijlocul lor.
Romnul nsa, sculndu-se dis-de-dimineata si rnduindu-si bine oamenii de sub el, a
navalit, cnd era nca ntuneric, si nimerind n partea dreapta a taberei, a intrat deodata
nauntru si pna n ziua a taiat turci fara numar; si pna ce s-a luminat de ziua, multi turci
s-au ucis ntre ei. Cnd nsa s-a facut dimineata, romnii au intrat n tarcurile lor si s-au
culcat; iar tiranul, sculndu-se plin de rusine, a trecut Dunarea si a ajuns la Adrianopol".

Informatia transmisa de Dukas si afla confirmarea si n raportul legatului papal la Buda,

Nicolae de Modrussa, care evidentiaza si el calitatile militare ale domnului Tarii
Romnesti, precum si impresia produsa de Vlad Tepes n rndul adversarilor sai. Astfel,
acesta relateaza ca n timpul atacului de noapte, "Dracul, dupa ce a provocat un macel
de necrezut, fara a pierde ntr-o ciocnire att de mare pe multi dintre ai sai, dintre care
totusi foarte multi au fost raniti, a parasit tabara dusmana nainte de zorii zilei si s-a
rentors n aceiasi munti [de unde venise], fara ca cineva sa ndrazneasca a-l urmari,
ntr-att le daduse de furca si vrse groaza n toti".

...si de Chalkokondylas
Interesante si ample referiri cu privire la personalitatea lui Vlad Tepes ne ofera un alt
cronicar bizantin contemporan, Laonikos Chalkokondylas. Ca si alti contemporani sau
predecesori ai sai, Chalkokondylas ne contureaza o personalitate complexa si
contradictorie a domnului Tarii Romnesti, cu pronuntate calitati si defecte.

Fermitatea si asprimea, duse uneori pna la paroxism, ale domnului muntean, puse nsa
n slujba ntaririi autoritatii centrale, sunt primele trasaturi de caracter ale acestuia asupra
careia insista cronicarul bizantin. Spre deosebire de omologii sai, Chalkokondylas nu
pune masurile aspre luate de Vlad Tepes, pe seama cruzimii si a caracterului sngeros si
violent al acestuia, ci le prezinta ca pe niste necesitati dictate de interese de stat,
obiectivele sale fiind acelea de a-si consolida autoritatea pe plan intern n raporturile cu o
boierime recalcitranta si ostila, adepta a controlarii domnului si a colaborarii cu turcii, si
crearea premiselor pentru asigurarea independentei tarii, pe plan extern. "Dar cum a
ajuns la domnie - relateaza cronicarul bizantin referindu-se la aceste aspecte - mai nti
si-a facut o garda personala nedespartita de el; dupa aceea chemnd cte unul din
boierii sai, despre care putea crede ca ar fi n stare sa ia parte la tradarea pentru
schimbarea domnilor, l slutea si tragea n teapa cu toata casa, pe el, pe copii, femeie si
slujitori, nct am auzit ca acesta singur dintre toti barbatii, cti stim noi, a ajuns sa faca o
mare ucidere de oameni. Caci ca sa-si ntareasca domnia, sa fi ucis n putin timp la
douazeci de mii de barbati, femei si copii; si nconjurndu-se de un numar de ostasi si
trabanti alesi si devotati, acestora le daruia banii si averea si cealalta bunastare si
situatie a celor ucisi, nct peste putin timp s-a ajuns la o schimbare radicala si omul
acesta a prefacut cu totul organizarea Daciei (Tarii Romnesti, n.n.). Si peoni (unguri,
n.n.), nu putini, despre care se credea ca au vreun amestec n treburile publice,
necrutnd pe niciunul dintre acestia, i-a ucis n numar foarte mare. Cnd asadar a crezut
ca-si are domnia Daciei pe deplin consilidata, se purta cu gndul sa se lepede de
mparatul".

Fin cunoscator al modului de actiune si al mentalitatii turcilor, Tepes reuseste sa evite cu

abilitate capcana ntinsa de Hamza-beg, iar cnd acesta l-a atacat "s-a luptat n chip
remarcabil si biruindu-l, l-a prins si din ceilalti care au luat-o la fuga, a nimicit nu multi. Pe
acestia cum i-a prins, i-a dus cu totii si i-a tras n teapa, dupa ce i-a ciuntit mai nti".

Prin masurile ntreprinse pe plan intern, domnul Tarii Romnesti s-a facut temut si
respectat. Semnificativa din acest punct de vedere este o ntmplare relatata de
Chalkokondylas conform caruia, un ostas romn facut prizonier a fost dus n fata marelui
vizir Mahmud pasa care "l-a ntrebat daca ar sti pe unde se atine acuma Vlad, domnul
Daciei. Iar el i-a raspuns ca stie bine, dar despre aceasta, de frica aceluia, n-ar putea
spune nimic. Atuncea, cum i spuneau mereu ca-l vor ucide, daca nu afla de la el ce
voiesc sa-l ntrebe, el spunea ntr-una ca e gata sa moara oricnd, dar sa descopere
ceva cu privire la acela, n-ar putea s-o ndrazneasca".

Masurile draconice luate de Tepes pe plan intern, vizibile la tot pasul, precum si
fidelitatea populatiei fata de domn l-au impresionat, att pe Mehmed II, ct si pe ceilalti
turci, strnindu-le, n acelasi timp, admiratia si teama. Spre exemplu, Chalkokondylas
sustine ca ajungnd n fata cetatii de scaun, unde a fost primit cu focul tunurilor de catre
aparatorii acesteia, si vaznd "cmpia de tepe, care se ntindea n lungime pna la
saptesprezece stadii si n latime pna la sapte" n care erau nfipti "barbati si femei si
copii, la douazeci de mii [...]; spectacol pentru turci si pentru nsusi mparatul", acesta,
"cuprins de uimire, spunea ntr-una ca nu poate sa ia tara unui barbat care face lucruri
asa de mari si, mai presus de fire, stie sa se foloseasca asa de domnia si de supusii lui.
Mai spunea ca acest barbat care face astfel de ispravi, ar fi vrednic de mai mult. Si
ceilalti turci, vaznd multimea de oameni trasi n teapa, s-au nspaimntat foarte".

Un spatiu nsemnat este acordat de Laonikos Chalkokondylas prezentarii luptelor dintre

romni si turci din timpul campaniei sultanale n Tara Romneasca din vara anului 1462.
Cu acest prilej, cronicarul bizantin ne releva indirect alte calitati ale lui Vlad Tepes:
drzenia, vitejia, precum si talentul de militar si strateg deosebit. De altfel, n ciuda unor
esecuri minore ale domnului muntean, pe care nu le ascunde, cronicarul bizantin ne
prezinta o victorie clara a acestuia asupra turcilor.

Si opinia unui german

Cel putin la fel de interesante si de concludente sunt si stirile despre Vlad Tepes,
transmise de umanistul german Sebastian Mnster (secolul XVI). Desi inspirate, fara
ndoiala, de povestirile germane si de opiniile tardive care circulau n Europa apuseana
despre domnul muntean, informatiile transmise de Mnster despre acesta urmeaza
totusi o nota apropiata de cea a lui Chalkokondylas si Michael Bocignoli, privindu-l pe
Vlad Tepes de pe o pozitie favorabila.

Sub influenta surselor amintite, umanistul german ne prezinta si el un Vlad Tepes cu un

caracter crud, sngeros si violent, chiar daca emite unele rezerve asupra veridicitatii
informatiilor folosite. "Se povesteste - relateaza el - ca atunci cnd solii turcilor au refuzat
sa-si scoata n semn de cinstire turbanele [invocnd] datina stramoseasca, el, ca o
confirmare a cestei datini, a pus sa li se nfiga trei cuie n cap, ca sa nu mai poata sa si
le scoata; si a tras n teapa numerosi turci, iar el stnd printre ei se ospata stralucit cu
prietenii. Si pe deasupra ca a strns la un stralucit ospat pe toti cersetorii si lenesii, pe
cei chinuiti de boala si de soarta, pe cei batrni si prapaditi care nu mai erau buni la
nimic, apoi cnd erau mbuibati de mncare si de vin, i-a nimicit dndu-le foc. Se mai
spune de asemenea ca adesea a pus sa li se jupoaie picioarele prizonierilor turci si sa li
se frece cu sare pisata si apoi cnd acestia se vaietau de durerea talpilor frecate cu sare
punea sa fie aduse capre care cu limba lor aspra le mai mareau nca chinul. Unui
negustor florentin care ntreba cu mare grija cum sa-si fereasca banii [de primejdia
hotilors i-a poruncit sa-i lase noaptea n mijlocul drumului si, dupa ce nu i-a lipsit nimic
din banii numarati, l-a lasat sa plece nevatamat".

Rezultatele politicii interne a domnului muntean, de o severitate dusa pna la paroxism,

sunt nsa apreciate ca pozitive de umanistul german. Ca urmare, acesta conchide ca
Vlad Tepes "s-a purtat cu atta asprime nct n [aceas tara barbara putea orisicine sa
stea cu avutiile sale n mijlocul padurilor n cea mai mare siguranta".

ncheiem demersul nostru cu concluzia ca sursele de care dispunem, contemporane sau

tardive, ne permit creionarea aproximativa a imaginii unui Vlad Tepes cu un caracter
puternic si contradictoriu n care se mbina calitati deosebite - vitejia, cinstea, fermitatea,
dragostea de tara, dorinta de dreptate, bun strateg si militar - si defecte - cruzimea, setea
de snge, violenta - mpinse pna la extrem. Din acest punct de vedere domnul muntean
se ncadreaza perfect, prin faptele sale, n galeria unor mari personalitati ale istoriei
universale precum, Ludovic al XI-lea regele Frantei, Richard al III-lea regele Angliei, Ivan
al III-lea marele cneaz al Moscovei, Francesco Sforzza, ducele de Milano, Cezare
Borgia, sau chiar marele sau adversar, sultanul Mehmed al II-lea. n pofida defectelor
sale, calitatile de care a dat dovada l-au impus pe domnul Tarii Romnesti, alaturi de
Ioan de Hunedoara si Stefan cel Mare, ca o personalitate marcanta a secolului al XV-lea
romnesc.
NOTE
1. I. Stabarus, Povestiri medievale despre Vlad Tepes-Draculea, Bucuresti, 1978, p. 128-
145.
2. Calatori straini despre Tarile Romne, vol. I (ed. M. Holban), Bucuresti, 1968, p. 126
(n continuare: Calatori straini, I).
3. Cronici turcesti privind Tarile Romne. Extrase, vol. I: Sec. XV-mijlocul sec. XVII, ed.
de M. Guboglu si M. Mehmet, Bucuresti, 1966, p. 67-68 (n continuare: Cronici turcesti,
I).
4. Ibidem, p. 68.
5. Ibidem, p. 93.
6. Ibidem.
7. Ibidem, p. 198-199.
8. Ibidem, p. 199.
9. Ibidem.
10. Ibidem, p. 199-200.
11. Ibidem, p. 317.
12. Ibidem.
13. Ibidem, p. 454-455.
14. Ibidem, p. 455.
15. Ibidem, p. 42.
16. Ibidem, p. 61-62.
17. Calatori straini, I, p. 127-128; Cronici turcesti, I, p. 68-72, 93-94, 125-126, 200-206,
244, 318-321, 406-407, 455-457.
18. Critobul din Imbros, Din domnia lui Mahomed al II-lea. Anii 1451-1467, ed. V. Grecu,
Bucuresti, 1963, IV, 10, 1 (n continuare: Critobul).
19. Ibidem, IV, 10, 3-4.
20. Ibidem, IV, 10, 5.
21. Ibidem, IV, 10, 7-9.
22. I. Stavarus, op. cit., p. 166-167.
23. Ibidem, p. 170.
24. Ibidem, p. 172, 179.
25. Calatori straini, I, p. 176-177.
26. Ibidem, p. 177.
27. Ibidem, p. 444.
28. Ibidem, p. 399-400.
29. Cronicile slavo-romne din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ed. P.P.
Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 200, 207.
30. Ibidem, p. 200, 202-203, 204-205, 206, 207, 209-210, 211-212, 213.
31. Ibidem, p. 200-201, 207-208.
32. Ibidem, p. 201-202, 208-209.
33. Ibidem, p. 201, 208.
34. Ibidem, p. 203, 210.
35. Ibidem, p. 204, 211.
36. Ibidem, p. 206, 212.
37. Ibidem, p. 205, 212.
38. -Ducas, Istoria turco-bizantina (1341-1462), ed. V. Grecu, Bucuresti, 1958, XXIX, 8.
39. Ibidem, XLV, 20-21.
40. Ibidem, XLV, 22.
41. Apud R. St. Ciobanu, Pe urmele lui Vlad Tepes, Bucuresti, 1979, p. 198.
42. L. Chalcocondil, Expuneri istorice, ed. V. Grecu, Bucuresti, 1958, IX, p. 283 (n
continuare: Chalcocondil).
43. Ibidem, IX, p. 284.
44. Ibidem, p. IX, 289; Cf. I. Stavarus, op. cit., p. 167, unde una din povestirile romnesti
prezinta un episod identic cu cel relatat de cronicarul bizantin.
45. Ibidem.
46. Ibidem, IX, p. 285-291.
47. Calatori straini, I, p. 506, 509-510.
48. Ibidem.

Domnitorul Vlad epe:

subiect al manipulrii, de
peste 500 de ani
Autor Marius Diaconescu 20.09.2010 10597 vizualizri

Articole scrise de acelasi autor

o Romnul Iancu de Hunedoara: legend, o enigm i un

miracol
o Incapacitatea interpretrii analizei ADN-ului genereaz
falsuri grosolane: Prinul Negru al rii Romneti este pur i
simplu o invenie

o Cine sunt aromnii?

Cel mai vestit romn din Evul Mediu este, fr ndoial, Vlad epe. Numele lui era
cunoscut din Imperiul Otoman pn n spaiul german, fiind subiect al povestirilor
de groaz nc din timpul vieii sale. Popularitatea lui a fost renviat la sfritul
secolului al XIX-lea prin romanul lui Bram Stoker i astzi datorm filmelor cu
Dracula asocierea dintre acest personaj i Romnia. Dar cine a fost el cu
adevrat?

Vlad epe a fost fiul lui Vlad Dracul, domnul rii Romneti. Vlad, tatl, fusese primit
n Ordinul Dragonului de ctre Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, din care cauz
i se spunea Dracul, de la dragon. Sub numele Dracula sau Draculea, n sensul al lui
Dracul, era cunoscut de contemporani fiul su, Vlad, n timp ce turcii l numeau epe,
din cauza pedepsei sale preferate trasul n eap. La noi s-a ncetenit n traducere
romneasc porecla dat de turci, Vlad epe, n timp ce porecla Dracula, preferat de
occidentali, a cptat un alt sens, dat de personajul principal al romanului lui Bram
Stoker.

Copilria i adolescena i-a trit-o mai mult pe meleaguri strine, prin Transilvania i
Ungaria, alturi de tatl su, iar dup ce Vlad Dracul, pus pe tron de Sigismund de
Luxemburg, s-a supus sultanului, a petrecut civa ani n Imperiul Otoman, ca ostatic.
Pn la preluarea domniei a trit mai mult n afara rii, ceea ce poate explica politica sa
intern. A cunoscut culturi diferite: cea maghiar i german din Transilvania, cea
otoman i poate mai puin pe cea romneasc. Aceste contacte cu medii diverse i-au
permis crearea unui concept propriu despre ideea de guvernare.

Justiiar? Mai degrab lider autoritar

Povestirile contemporane despre Vlad epe germane, slave sau romneti, au pstrat
n memoria timpului cteva aciuni ferme de guvernare. Chiar dac ele sunt transmise
ntr-o formul mai degrab anecdotic, aceste legende medievale ne dezvluie
dimensiunile i principiile programului su de guvernare: msuri drastice mpotriva hoiei
(povetile cu negustorii, cu preoii sau cu cupa de aur la izvor); promovarea muncii i
pedepsirea leneilor (povestea soiei lenee care a fost pedepsit pentru c nu i-a cusut
o cma suficient de lung soului ei); primul program cunoscut de integrare a iganilor,
prin implicarea lor n luptele cu turcii (povestea despre forarea iganilor s lupte cu
turcii); primul program cunoscut de igienizare a societii romneti prin eliminarea fizic
a ceretorilor (povestea despre ospul dat tuturor ceretorilor); desfurarea unui
comer cinstit (povetile despre negustorii strini) i, desigur, fidelizarea boierimii prin
pedepsirea drastic a trdtorilor.

Programul coerent de dezvoltare economic este dovedit i de raporturile cu saii din

Transilvania. Acetia se bucurau de privilegii comerciale n ara Romneasc, care le
acordau un regim vamal preferenial i libertatea comerului. Conform concepiei lui Vlad
epe, trebuia s se aplice principiul reciprocitii pentru ca negustorii romni din ara
Romneasc s beneficieze de aceleai privilegii n Transilvania.

Domnitorul a profitat de implicarea sa n rzboiul civil din Ungaria pentru a-i impune
punctul de vedere. Dup moartea regelui Ladislau V Postumul a nceput n Ungaria un
rzboi civil ntre tabra celor care l sprijineau pe Mathias Corvin, condus de
guvernatorul Mihail Szilagyi, unchiul viitorului rege, i partida fidel habsburgilor, ntre
care i saii ardeleni. n acest context s-au desfurat primele expediii ale lui Vlad
epe n sudul Transilvaniei pentru forarea sailor s renune la sprijinirea habsburgilor
la tronul Ungariei. Profitnd de rolul su de arbitru, le-a impus sailor din Braov
principiul reciprocitii n comerul bilateral, deschiznd calea negustorilor romni.

Adversar al boierilor? Depinde de situaie

Cele mai mari provocri ale lui Vlad epe n politica intern au fost relaia cu boierii i
ntrirea autoritii domneti. Fr sprijinul boierimii niciun domnitor nu putea s
guverneze! Orice os domnesc, adic orice urma de domn, legitim sau bastard, putea s
aspire la tron. Teoretic, el trebuia s fie ales de ctre ar. Principiul ereditar-electiv al
succesiunii la tron a fost aplicat parial, deoarece dup moartea lui Mircea cel Btrn
(1418) au intervenit ntotdeauna puterile vecine, Ungaria sau Poarta Otoman, pentru a-
i impune un domnitor fidel.

Disputa dintre cele dou puteri suzerane a alimentat anarhia din ara Romneasc,
deoarece s-au format diverse partide boiereti, care, adesea, se regrupau n jurul unui
pretendent la tron n momentul n care erau nemulumii de domnitorul n funcie. Astfel,
rolul boierimii era fundamental n guvernarea rii, ea putnd s ncline balana n
favoarea unuia sau altuia dintre pretendenii la domnie. Boierii aveau puterea
economic, fiind principalii proprietari de moii, precum i puterea militar, prin cetele
boiereti care erau o component important n oastea rii. Domnitorul nu putea s
guverneze fr sprijinul boierilor. ns putea s i acuze de hiclenie, adic de trdare, i
astfel s i execute i s le confite averile.

Vlad epe tia foarte bine rolul boierilor n guvernarea rii i era contient de
necesitatea fidelizrii lor. Mai avusese experiena unei scurte domnii n 1448, cnd
urcase pe tron cu sprijinul turcilor, n timpul n care domnitorul Vladislav al II-lea participa
la btlia de la Kossovopolje, n 1448, alturi de Iancu de Hunedoara. A fost o domnie
efemer din cauza lipsei unui sprijin ferm din partea rii. La ntoarcerea din campania
militar Vladislav l-a alungat fr mare greutate din ara Romneasc. Acelai pericol al
pierderii tronului plana asupra lui Vlad epe i dup urcarea pe tron, n 1456.

Vlad epe a optat pentru o domnie autoritar, n care poziia domnului s primeze n
faa boierimii. Nu a pregetat s i pedepseasc pe trdtori, inclusiv pe cei din familia
domneasc, pentru a elimina pericolul formrii unui nucleu partizan n jurul unui
pretendent. Orice bnuial de trdare inducea rapid la acuzarea celui bnuit i
pedepsirea sa, de obicei cu tragerea n eap i confiscarea averii.

Cum i fideliza armata? Permind jaful

Pentru succesul igienizrii clasei politice, adic a boierimii, pe lng nfricoarea ei, avea
nevoie i de sprijinul otirii sale. Campaniile de jaf n Transilvania, care oficial aveau rolul
de a-i aduce pe sai n tabra lui Mathias Corvin, apoi de a-i pedepsi pe acetia i pe
romnii din Fgra i Amla pentru sprijinirea pretendentului Dan, i-au ntrit lui Vlad
epe autoritatea prin fidelizarea otirii. Orice rzboi n epoca medieval nsemna
jefuirea celor nvini. Att povestirile medievale, ct i documentele de epoc au
consemnat jefuirea regiunilor atacate n campaniile din sudul Transilvaniei.

Beneficiarii acestor jafuri erau otenii lui Vlad epe, care puteau astfel s se bucure c
domnul i conducea n campanii victorioase. La fel a procedat i n campaniile
antiotomane din sudul Dunrii din 1461-1462, cnd, pe lng numrul mare al turcilor
ucii, izvoarele consemneaz prdarea satelor i oraelor prin care a trecut oastea lui
Vlad epe.
Se voia respectat n Europa

Desigur c aspectul cel mai important al domniei lui Vlad epe este politica sa extern,
care nu trebuie redus doar la campaniile militare. El a trit ca refugiat politic sau ostatic
muli ani n ambele ri suzerane, n Ungaria i n Imperiul Otoman. Astfel, el a
contientizat foarte bine statutul rii Romneti i poziia domnului ei pe plan
internaional. Nu degeaba s-a strduit el s se impun n faa solilor strini ca un principe
care trebuie s fie tratat cu respectul cuvenit. Legendele consemneaz anecdotic mai
multe aciuni n acest sens. Este demn de remarcat faptul c ntotdeauna el se numete
mare stpnitor, comparabil ca rang i poziie cu ceilali mari stpnitori! Un sol al
regelui Mathias Corvin este onorat cu multe daruri deoarece a tiut s vorbeasc potrivit
i i-a artat respectul cuvenit.

Potrivit legendei, epe i-ar fi spus: Tu ntr-adevr poi s umbli n solie de la stpnitorii
cei mari, la ali stpnitori mari, pentru c eti nvat de stpnitorul tu cum s vorbeti
cu stpnitorii cei mari. Alii ns s nu ndrzneasc, ci mai nti vor fi nvai cum s
stea de vorb cu stpnitorii cei mari (Ioan Stvru, Povestiri medievale despre Vlad
epe Draculea. Studiu critic i antologie, ediia a II-a revzut, Editura Univers,
Bucureti, 1993, p. 137-138). Este o egalitate la care a aspirat n ciuda statutului
internaional al rii Romneti.

Duman al turcilor? Doar cnd avea interesul

Situat ntre Imperiul Otoman i regatul Ungariei, ara Romneasc a avut rolul unui stat
tampon ntre cele dou puteri. Aceast poziie i-a fost favorabil atta timp ct cele dou
puteri erau ntr-un oarecare echilibru politic i militar.

Ungaria a jucat rolul de factor de echilibru n regiune, rol dovedit de efectele dispariiei
sale dup btlia de la Mohacs, din 1526. Att regele Ungariei, ct i sultanul otoman
pretindeau rolul de suzerani ai domnilor rii Romneti. Aceast suzeranitate se
manifesta n primul rnd prin impunerea unui domnitor care asculta, adic era
credincios. n funcie de interesele lor n ara Romneasc, precum i de preponderena
militar a uneia sau a alteia dintre cele dou puteri n bazinul Dunrii de Jos, domnitorul
era pus fie de turci, fie de unguri.

n perioadele de pace dintre cele dou puteri era acceptat oficial un regim al dublei
suzeraniti. Potrivit tratatelor de pace, domnitorul romn trebuia s asculte i s
plteasc tribut sultanului i, n acelai timp, s asculte de regele Ungariei. De fapt,
acest regim al dublei suzeraniti funciona neoficial i n cea mai mare parte a
perioadelor de conflict ntre cele dou puteri (exceptnd perioadele n care conflictul
militar se desfura n ara Romneasc sau n imediata ei vecintate).

Aproape ntotdeauna domnul pus n funcie de turci se strduia s depun sau s

promit omagiul fa de regele Ungariei prin intermediul unei solii secrete. La fel,
domnitorul instalat de unguri cuta s aib relaii bune cu turcii acceptnd plata tributului.
n vara anului 1456, Vlad epe a urcat pentru a doua oar pe tron, de aceast dat cu
ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care pregtea cruciada antiotoman de la Belgrad. nc
de prin 1452 Vlad era inut de Iancu n sudul Transilvaniei ca element de presiune
asupra domnitorului Vladislav al II-lea. Momentul mult ateptat a venit cu ocazia
conflictului deschis cu turcii, deoarece Iancu dorea s i asigure flancul estic. Instalat de
Iancu de Hunedoara, Vlad epe se recunotea vasal al regelui Ungariei, Ladislau V
Postumul. Dup moartea marelui cpitan la sfritul lui august 1456, rpus de cium
dup victoria asupra turcilor, epe s-a reorientat ctre relaii tributare cu Imperiul
Otoman. Cel puin n 1457 i 1458 el a mers personal la sultan s i se nchine i s
predea tributul.

Un important pion n cruciada Papei

Situaia s-a schimbat radical n 1459. Conflictul nu s-a deschis imediat. Domnitorul a
motivat ntrzierea plii tributului prin pagubele produse de rzboaiele cu saii i ungurii
din Transilvania i a amnat nchinarea personal invocnd riscul de a fi nlocuit din
domnie de pretendenii sprijinii de Ungaria n timpul unei eventuale cltorii.

De fapt, n 1459, resturile despotatului srb au fost cucerite de ctre turci, care au
transformat Serbia n paalc. Acest episod a marcat puternic boierimea muntean, care
se temea de urmri similare pentru ara Romneasc. Paalcul nsemna pierderea
tuturor privilegiilor i averilor boiereti. Aceast team i-a adunat pe boieri n jurul lui Vlad
epe i mpreun au decis lupta antiotoman!

Era n acel moment un context favorabil pe plan internaional, care le conferea

susintorilor luptei antiotomane o oarecare siguran. La Mantova, Papa Pius al II-lea a
plnuit organizarea unei ample cruciade antiotomane, n care un rol important i revenea
Ungariei conduse de tnrul rege Mathias Corvin.

Dac transformarea Serbiei n paalc i pericolul similar pentru ara Romneasc au

ridicat problema raporturilor viitoare cu Poarta, planul de cruciad de la Mantova a fost
factorul decisiv pentru Vlad epe i boierii si. Trebuie reinut faptul c, la fel ca i n
cazul altor domnitori romni care au luptat cu turcii, contextul internaional favorabil i-a
antrenat pe romni n lupta antiotoman. Este o fals i permanent teorie n
istoriografia noastr potrivit creia romnii au luptat singuri cu turcii i au aprat Europa.

Potenialul militar al rii Romneti era prea redus pentru a putea face fa singur
pericolului otoman pe termen mediu i lung. Iar Vlad epe i boierii si erau contieni
de acest potenial.
Campania din sudul Dunrii din iarna 1461-1462 era un act integrat cruciadei plnuite la
Mantova. n primul rnd, se urmrea slbirea liniei defensive otomane de pe linia
Dunrii, fiind distruse cele mai multe puncte de trecere a Dunrii. Pe de alt parte,
jefuirea regiunilor sud-dunrene de ctre oastea lui Vlad epe le oferea otenilor o plat
anticipat pentru greul ce urma s vin.

Este impresionant inventarul riguros al turcilor ucii n aceast campanie: 23.884. Era
inut evidena pe fiecare sat sau ora prjolit de oastea muntean! La 11 februarie
1462, Vlad epe l informa pe suzeranul su, regele Ungariei, Mathias Corvin, despre
succesul campaniei sale i i trimitea un catastif cu numrul celor ucii. Ecoul a fost
impresionant la curtea de la Buda, dac un funcionar de rang inferior de la trezoreria
maghiar a considerat necesar s l informeze pe un perceptor de dri dintr-un comitat
din nordul Ungariei c voievodul Dracula a ucis 24.000 de turci (Arhivele Naionale
Maghiare, DL 70267).

Desigur c cel mai impresionant moment din luptele cu turcii l reprezint atacul de
noapte asupra taberei otomane din iunie 1462. Dup cum domnitorul anticipase, turcii au
venit s l pedepseasc pentru aciunile sale. nsui sultanul Mahomed, cuceritorul
Constantinopolelui, era n fruntea unei armate numeroase, probabil de circa 100.000 de
turci cu tot cu personalul auxiliar. Au fost mai multe confruntri mrunte deoarece Vlad a
evitat o ciocnire direct, fiind contient c nu ar putea face fa cu cei 25-30.000 de
oteni ai si.

ntr-o noapte, a atacat tabra otoman deghizat, mpreun cu cteva mii de oteni ai si,
n soldai turci, cu scopul de a-l ucide pe sultan. Ideea nu este original. n urm cu apte
decenii, n 1389, un soldat srb l-a asasinat pe sultan la Kossovopolje ntr-o aciune
nocturn. Romnii au ratat cortul sultanului, dar au semnat destul panic nct cteva
mii de turci s piar n acest atac curajos.

Fcnd jocul turcilor, tefan cel Mare l atac pe epe

n aceeai perioad de timp, n care sultanul ocupa o parte a rii Romneti, ara
Romneasc suferea un alt atac la cetatea Chilia chiar din partea Moldovei lui tefan cel
Mare. Cetatea Chilia avea o garnizoan maghiar i muntean nc din timpul lui Iancu
de Hunedoara. tefan cel Mare, n alian cu turcii, a atacat cetatea Chilia, un important
nod comercial care aducea venituri mari n vistieria celui care o stpnea. Moldovenii au
atacat pe uscat, n timp ce corbiile otomane au atacat pe mare, ns fr succes. Nu
are rost s i cutm scuze lui tefan cel Mare, care a uitat c Vlad epe l-a ajutat n
1457 s urce pe tron i l-a atacat exact cnd acesta era la cea mai mare ananghie. Cei
care vorbesc aiurea despre unitate medieval romneasc ar trebui s nu uite acest
episod, ca multe altele n care muntenii i moldovenii se cspeau ori de cte ori aveau
ocazia!

Dup insuccesul asupra Chiliei, tefan a intenionat s intre cu oastea sa n zona

Buzului, unde putea s fac jonciunea cu turcii. ns Vlad a reuit s nlture pericolul
printr-un efort militar fenomenal, n care talentul su de strateg militar a fost nsoit de
fidelitatea supuilor si. Sultanul a plecat din ara Romneasc fr s o cucereasc. A
lsat n schimb o unealt care i-a adus ara la supunere fr un prea mare efort militar.

Boierii se reorienteaz politic spre Radu cel Frumos

n suita sultanului s-a aflat fratele mai mic al lui Vlad, Radu cel Frumos. Prezena lui a
fost un indicator sigur pentru boierime c sultanul nu intenioneaz s transforme ara
Romneasc n paalc, ci doar s l schimbe pe domnitor. Treptat, boierimea muntean
a trecut de partea lui Radu cel Frumos, care s-a dovedit un diplomat mai abil dect
fratele su, Vlad epe, mai priceput n arta militar.

Radu cel Frumos i-a atras pe boieri de partea sa i, mai mult, a nceput negocieri cu
ardelenii, ca regele Mathias Corvin s l recunoasc pe tronul rii Romneti. Deja la
15 august 1462, vicecomitele secuilor le cerea braovenilor s respecte pacea ncheiat
cu Radu, domnul rii Romneti. Prsit de boieri, nconjurat doar de civa credincioi,
Vlad epe s-a refugiat n Transilvania n ateptarea lui Mathias Corvin, regele Ungariei.

Oastea maghiar avea obiceiul s se mobilizeze doar la nceputul lunii septembrie, din
care cauz efortul militar al lui Vlad a fost susinut doar de trupe reduse numeric, trimise
probabil din secuime sau dintre ardeleni pn la mobilizarea cea mare. Regele Mathias
s-a aflat n sudul Transilvaniei, n apropierea rii Romneti, circa dou luni
octombrie-noiembrie 1462. nc la 11 noiembrie oastea transilvan de sub conducerea
voievodului se afla n preajma regelui pentru rzboiul care era plnuit n ara
Romneasc. Un rzboi care nu a mai avut loc, n ciuda pompei i propagandei cu care
a nceput.

Demersurile diplomatice ale lui Radu cel Frumos au avut succes datorit mijlocirii
dumanilor lui Vlad epe, negustorii braoveni, afectai de politica lui comercial i de
jafurile din anii trecui.
Faptul c Mathias a stat dou luni n sudul Transilvaniei mpreun cu o armat
numeroas sugereaz inteniile belicoase, ns neentuziaste, ale tnrului rege.
Nemaifiind oaste turceasc n ara Romneasc, pericolul imediat pentru Ungaria a
disprut.

Atenia regelui era atras spre alte evenimente din Austria, unde, la Viena, inamicul su
i pretendentul la coroana maghiar, Frederic de Habsburg, se confrunta cu rscoala
vienezilor. Mathias nc nu era ncoronat cu coroana oficial a regatului, care era n
posesia habsburgilor, ceea ce putea determina contestri ale legitimitii sale printre
nobilii maghiari.

Victim a manipulrii i 12 ani de temni

Dumanii lui Vlad au ticluit o scrisoare a acestuia ctre sultan, care a fost interceptat de
oamenii regelui. Potrivit acestei scrisori, Vlad i promitea credin lui Mahomed i se
oferea s l ajute la cucerirea Transilvaniei. Scrisoarea a fost invocat ca pretext pentru
arestarea lui Vlad, petrecut, foarte ciudat, la grania rii Romneti, cnd ar fi trebuit
s nceap campania militar.

Acuzat de trdare, voievodul nostru a fost arestat i nchis aproape 12 ani la Viegrad,
reedin regal pe Dunre situat la nord de Buda. Regele Mathias Corvin l-a
recunoscut pe tronul rii Romneti pe Radu cel Frumos, care a domnit 11 ani fr s
fie deranjat de ctre cele dou mari puteri suzerane. Practic, s-a exercitat din nou
regimul dublei suzeraniti.
Dup eliberarea sa, n 1474, Vlad epe a condus cteva campanii militare maghiare n
Bosnia mpotriva turcilor. Dup o promisiune de a fi pus pe tron n 1475 nerealizat, abia
n 1476, n contextul rzboaielor cu turcii conduse de tefan cel Mare, devenit ntre timp
i el vasal al regelui maghiar Mathias Corvin, Vlad epe a ajuns din nou domnitor
pentru scurt timp. Nu s-a bucurat de sprijinul boierimii, care nu uitase domnia sa
autoritar i, dup cum ne spun cronicarii strini, a fost rpus de ai si.

A fost un sadic? Depinde cine povestete

Vlad epe a intrat n legend nc din timpul vieii sale. Exist mai multe povestiri
germane i slave, precum i legende romneti, dintre care unele cu subiecte comune.
Povestirile germane au pus accentul pe cruzimea domnitorului. Istoricii susin c aceste
povestiri au fost rspndite intenionat de ctre sai i de Mathias Corvin pentru a se
justifica astfel arestarea acestuia i stoparea cruciadei.

Dac suntem adepii teoriilor complotiste putem s acceptm i aceast explicaie. ns

nu trebuie s uitm mijlocul prin care aceste povestiri se rspndesc i nici s neglijm
publicul care le ascult. Dac astzi spunem bancuri la un foc de tabr, s admitem c
n Evul Mediu acest gen de poveti cu grozvii erau predilecte pentru cei care
nsufleeau atmosfera la hanurile de la rscruci de drumuri.

Cu ct grozviile erau mai mari, cu att atenia celor din jur era mai captat i probabil c
rsplata, un pahar de butur, era mai uor de primit. Iar fiecare povestitor mai aduga
cte ceva de la el pentru a mri farmecul povestirii. Un mecanism simplu de difuzare a
povestirilor medievale, pe care noi ns l uitm azi, orbii de teoriile complotiste.

Primii care au rspndit aceste povestiri au fost negustorii sai care plecau pn departe
cu negoul lor. Povestirile erau rspndite n Ungaria i n spaiul german. Mathias Corvin
le-a folosit pentru a se justifica n faa Papei i i le-a comunicat i lui n scris. Dar scribii
lui le-au preluat din mediul n care circulau, probabil chiar la Curtea de la Buda. Oricum,
era un prizonier de seam n castelul regal din Viegrad!

Vlad epe a rmas n imaginarul nostru ca un model de ef de stat prin aciunile sale
ferme de guvernare i igienizare a societii. Desigur, i-am acordat un rol esenial n
pleiada lupttorilor antiotomani, desprinzndu-l, ca de obicei, din contextul internaional.
n ciuda crilor scrise despre el, rmne nc loc destul pentru tratarea corect a locului
su n istorie.

Marius Diaconescu este lector doctor universitar la Facultatea de Istorie a Universitii

din Bucureti. A publicat numeroase studii i cri, consultnd arhive din Austria, Polonia,
Ungaria i Vatican.
1