Sunteți pe pagina 1din 3

Calinescu, personajele (varianta de comentariu)

Otilia Marculescu
Otilia Marculescu este cel mai modern personaj al romanului, atat prin tehnicile
de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand eternul feminin
enigmatic.
Otilia, o tanara de optsprezece ani, e fiica celei de a doua sotii a lui Costache
Giurgiuveanu, o femeie frumoasa si bogata, care murise de suparare, si-I lasase lui
toata averea, laolalta cu indatorirea cresterii Otiliei, ramasa de mica fara mama. Costache
o creste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica s-o infieze oficial sau sa-i asigure, in mod
concret, un viitor.
Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celelalte personaje feminine
din literatura romana prin aceea ca ea se afla permanent intr-un proces dinamic, in
continua devenire.
Portretul fizic, realizat prin ochii lui Felix, sugereaza trasaturile sale morale de
delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate: un cap
prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica,
imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare
colcreta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat
Definita prin felul de a fi, prin fata, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia e un
personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi
trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare, deseori dovedind in mod
surprinzator luciditate si tact. E un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in
acelasi timp: alearga desculta prin iarba din curte, sta ca un copil pe genunchii lui
Pascalopol, dar e lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei
doi nu se pot casatori, dovedind o cunoastere desavarsita a propriei firi: Eu am un
temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.
Fata de Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna
pentru el. Rationalul Felix, vede in Otilia, o fata admirabila, superioara, pe care n-o
inteleg. Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe femeia in devenire, are rabdare cu ea, dar
nu distinge ce e patern si ce e viril in dragostea lui pentru pentru tanara, pe care o
considera o artista si care il incanta si il emotioneaza, e ca o randunica. Pentru
Stanica Ratiu, Otilia e o femeie cu spirit practic, care stie ce vrea si cum sa se descurce
in viata: desteapta fata!. Aglae o considera o zanateca, o stricata, care suceste capul
baietilor de familie, deoarece chiar si pe Titi reusise sa-l cucereasca, iar Aurica o uraste si
o invidiaza pentru ca are succes la baieti.
Otilia traieste drama singuratatii, a viitorului ei ambiguu departe de mult visata
fericire, deoarece - se destainuie ea lui Felix, o femeie se bucura de viata adevarata doar
cativa ani. Otilia intruchipeaza, asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor,
care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.

Felix Sima
Romanul pune in centrul narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix, de
aceea poate fi considerat, din acest unghi, un bildungsroman.
Felix Sima e fiul doctorului Iosif Sima, de la Iasi, care murise si-l lasase pe baiat
in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu. Acesta din urma, caruia Felix obijnuia din
familie sa-i spuna unchiul, era cumnatul tatalui sau, deoarece fusese casatorit cu
singura lui sora, care murise cu multi ani in urma.
Dupa moartea mamei, cu mai bine de zece ani in urma, dupa o lunga si grea
suferinta si dupa moartea tatalui in anul trecut, Felix mostenise o casa cam veche, dar
solida si rentabila si un oarecare depozit de bani pe care le administra mos Costache
de un an de zile, de cand baiatul ramasese orfan. Tanarul venise la Bucuresti, la unchiul
sau, ca sa urmeze cursurile facultatii de medicina, ca si tatal sau.
Portretul fizic ilustreaza, prin detaliile descrierii, portretul moral al personajului:
fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminina, cu suvite mari ce-i cadeau de sub
sapca, obrazul de culoare maslinie, iar nasul de o taietura elenica ii dadea o nota
voluntara, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean.
Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele, concentreaza inca de la-nceput o
fire rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de
observatie foarte dezvoltat. De la inceput, Felix simte pentru Otilia o simpatie spontana,
care se transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a crede
barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Il descumpaneste
comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de atitudine ale
fetei, trecerii ei de la o stare la alta.
Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol il deznadajduieste, insa nu renunta la
cariera, ba dimpotriva esecul in dragoste il maturizeaza, Felix pastrand in amintire o
iubire romantica, inaltatoare, care-i da putere, fiind un corolar al muncii sale. Lucid si
rational, el intelege ca intr-o societate degradata, dragostea nu mai poate fi un sentiment
pur, casatoria devenind o afacere pentru supravietuire si nu o implinire a iubirii. Felix
insusi se casatori intr-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intr-un cerc de
persoane influente.
In relatiile cu celelalte persoanje, Felix apare ca un intelectual superior, situandu-
se deasupra superficialitii si meschinariei lumii burgheze, conducandu-se deasupra dupa
un cod superior de norme etice: sa-mi fac o educatiei de om. Voi fi ambitios, nu
orgolios.
Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate, traind experienta iubirii
entuziaste si ambitia realizarii in plan profesional. Uneori se imagina un medic mare,
savant, autor celebru, om politic, iar alteori, dimpotriva, era cuprins de un total
dezinteres profesional, incarcat de generozitate sentimentala, o vedea pe Otilia
amenintata de banditi, de care o salva, iar ea tremurand, il strangea cu bratele ei subtiri
de gat.
Din acest punct de vedere, opera Enigma Otiliei poate fi considerata un
bildungsroman.

SI SCHEME DE COMENTARIU
Felix si Otilia
- personaj principal
- tipul intelectualului adaptat
- istoria lui personala-fiu de doctor orfan, are avere proprie, fusese elev la un liceu
din Iasi, student la Bucuresti, verisor prin alianta al Otiliei
- portretul fizic =caracterizare directa de catre narator- combinatie de adolescentin
si masculin
- portretul moral se realizeaza direct prin caracterizari facute de Otilia si indirect
rezultand din faptele, comportamentul si vorbele pesonajului
- se indragosteste de Otilia, fapt previzibil, caci nu mai traise niciodata in preajma
unei tinere
- este naiv si lipsit de experienta, e contrariat de multe dintre faptele Otiliei.Nu
intelege resorturile interioare ale acesteia pentru ca nu are nici maturitatea
necesara, dar nici nu este nativ predispus la intelegerea si aprofundarea aspectelor
atipice.
- Este o fire rationala, echilibrata, ordonata, cu o gandire pozitivista, stiitifica,
exclunzand impulsurile pasionale si imaginatia- caracter apolinic.
- Desi e bine ancorat in social,(se orienteaza rapid catre drumul cel mai scurt spre
ascensiunea in domeniul stiintific si va urca in ierarhia universitara, el nu devine
doctor practicant intr-un cabinet, preferand laboratorul aseptic de cercetare nu
are vocatie umanista si umanitara , ci raceala si rigoare stiintifica- acestea sunt
limite care impiedica accesul la cunoasterea autentica a Otiliei. El ii marturiseste
Otiliei ca ,,nu poate suferi ideea de a nu insemna nimic in viata, de a nu contribui
cu nimic la ea, iar in acest context femeia pe care o iubeste ar trebui sa devina ,,
tovarasa aspiratiilor lui de viata, fapt care o sperie pe Otilia, care se simte
inferioara lui.

Otilia
- personaj principal eponim
- eroina greu de incadrat intr-un tipar uman, pare sa dea viata unui concept abstract,
acela de mister feminin
- istoria personala-fiica celei de-a doua sotii a lui mos Costache, neadoptata, are
avere proprie, il are ca tutore pe mos Costache
- se afla la granita dintre adolescenta si tinerete, cand nu mai este nici copil , dar
nici femeie si de aici provine ambiguitatea personajului.
- Otilia este un cumul de atitudini si comportamente contradictorii, imbinand
superficialitatea cu maturitatea , naivitatea cu profunzimea, cochetaria cu
luciditatea analitica
- Relatia cu Pascalopol nu e generata de averea lui Pascalopol, ci de siguranta si
seninatatea pe care i le inspira acest barbat, dispus sa-i faca toate capriciile,
indeplineasca , lasandu-i libertatea neafectata. Felix o sperie prin ,,tinuta acestuia
indarjita prin viata, prin seriozitate si vointa, marturisindu-i la un moment dat
ca ,,noi fetele suntem mediocre, iremediabil mediocre si singurul meu merit este
acela ca eu imi dau seama de asta. Il paraseste pe Felix, nu pentru ca l-ar iubi pe
Pascalopol sau pentru ca ar fi interesata de averea acestuia, ci pentru ca e
dezamagita de stapanirea de sine a tanarului, constientizand ca nu poate avea
viitor o relatie dintre un barbat apolinic si o femeie dionisiaca.