Drept Roman curs II

Esenta dr. sclavagist

Distinctia dintre dreptul public si dreptul privat a fost

cunoscuta si de romani,transmitandu-se o definitie celebra a lui
Ulpian (Ulpius Domitius,jurisconsult al ep clasice) : Publicum
ius est quod ad statum rei romanae spectat,privatum
quod ad singulorum utilitatem. [Dr public este cel care
priveste organizarea statului roman, iar cel privat este cel care
priveste interesele fiecaruia]

Aceasta definitie este partial corecta,dar si

criticabila,intrucat tinde sa infatiseze dreptul,cel putin dreptul
privat,ca fiind un drept,un instrument destinat sa apere la fel
interesele tuturor membrilor societatii.Ulpian omite sa observe
ca dreptul exprima interesele fortei sociale detinatoare a puterii
politice,interesele titularilor puterii politice,caci prin intermediul
dreptului acestia isi exercita puterea,isi consolideaza pozitia in
societate si isi protejeaza atat interesele cat si privilegiile in
raport cu celelalte categorii sociale.

Criteriul corect de delimitare intre dreptul public si cel

privat il reprezinta sfera de reglementare,caci dreptul public
reglementeaza raporturile sociale stabilite intre stat pe de o
parte ca titular al puterii si pe de alta parte celelalte subiecte de
drept, pe cand dreptul privat reglementeaza raporturile sociale
stabilite intre persoane fie ele persoane fizice sau juridice
,raporturi care de regula au un continut patrimonial,adica
exprimabil in bani.

Dreptul privat se aplica unei sfere distincte a raporturilor

sociale,caci el reglementeaza raporturile sociale patrimoniale
dar si conditia juridica a persoanei precum si raporturile dintre
persoane ce se stabilesc cu ocazia judecarii proceselor private.
Obiectul de studiu al dreptului privat roman
1. Izvoarele dreptului privat roman
o Obiceiul
o Legea
o Edictele magistratilor
o Jurisprudenta
o Senatusconsultele
o Constitutiunile imperiale
2. Procedura civila romana
o Procedura legisactiunilor
o Procedura formulara
o Procedura extraordinara
3. Dreptul civil roman
o Persoane
o Bunuri
o Succesiuni
o Obligatiuni

Influenta dreptului privat roman asupra

evolutiei dreptului romanesc
1.Epoca formarii poporului roman si a dreptului sau
obisnuielnic(cutumiar) pe un fond juridic de drept roman

2.Epoca dreptului feudal scris romanesc

3.Epoca elaborarii codurilor moderne (cele 2 coduri civile :

1864 si 2011)

A. In Dacia Traiana in procesul sintezei etnice dintre

civilizatia daca si cea romana s-a petrecut si un
fenomen de sinteza juridica ,asimilandu-se in cadrul
 acesteia unele institutii ale dreptului privat roman.
Initial,la inceputul stapanirii romane in Dacia, normele
romane erau rezervate exclusiv cetatenilor romani aflati
in Dacia,dar cu timpul ,pe masura intrepatrunderii
etnice intre cele doua popoare si al sintezei juridice care
a inceput sa se produca,aceste norme de drept roman
au fost aplicate si populatiei autohtone,dovada in acest
sens fiind documentele intitulate Tripticele din
Transilvania (tablite cerate ce au fost descoperite
la Alburnus Maior [Rosia Montana] intre 1786-
1855 ) si care reprezinta de fapt o culegere de
contracte de vanzare-
cumparare,imprumut,depozit,munca si care permit
concluzia ca la jumatatea sec al II-lea e.n. in Dacia se
afla in plin proces de aplicare un drept nou bazat pe
elemente ale dreptului roman,elemente asupra carora
cutuma locala si-a exercitat influenta. Din aceasta
interactiune rezulta institutii juridice noi,cu o fizionomie
originala si chiar cu o functie superioara normelor
dreptului privat roman.In aceasta etapa asadar,influenta
dr roman s-a petrecut pe cale directa,nemijlocita.
B. Acesta nu a mai fost insa cazul in cea de-a doua etapa
de asimilare a dreptului,cand ,dupa formarea statelor
feudale romanesti influenta dr roman nu a mai fost
directa,ci una indirecta,ea fiind realizata prin filiera
bizantina,caci dupa moartea lui Iustinian(565) Imperiul
Roman de Rasarit s-a bizantinizat -> Imp. Bizantin,
relatiile sclavagiste au fost inlocuite cu relatiile
feudale,lb latina a fost inlocuita cu lb romana iar
normele dreptului roman ne-au parvenit prin aceasta
filiera mediatica.Aceasta influenta mediata s-a realizat
prin intermediul legiuirilor bizantine,din care se cuvin a
fi mentionate mai importante Prohironul si
Epanagoga date de Vasile Macedoneanul ,
Bazilicalele in timpul lui Leon al II-lea Filosoful,
Nomos Gheorghikos a grar si Hexabiblul lui
Constantin Armenopol. Aceste 5 monumente de
 drept feudal bizantin au influentat substantial aparitia
dreptului feudal romanesc scris ,cele mai importante
pravile laice romanesti aparand ca rezultat al acestei
influente : Cartea Romaneasca de Invatatura
( 1646) , Indreptarea Legii (1652) , Pravilniceasca
Condica ( 1775) , Codul Calimach (1817) si
Legiuirea Caragea ( 1818).
C. Cu timpul s-a constatat ca noile raporturi economice
create dupa revolutiile burgheze nu mai pot fi
reglementate de un drept feudal care nu se adresase
unei societati intemeiate pe proprietatea privata si
productia de marfuri ,motiv pt care in vederea elaborarii
noilor reglementari, apte sa slujeasca noilor raporturi
economice si sociale,s-a facut din nou apel direct la
dreptul roman,iar primul nostru cod civil , Codul Civil
Alexandru Ioan ( 1864,intrat in vigoare 1865) a
fost elaborat dupa modelul Codului Civil Napoleon
(1804) si atat comisarii lui Napoleon,cat si comisarii lui
Cuza s-au adresat in demersul lor direct normelor
dreptului roman,in special Digestelor de unde au preluat
nealterate constructii juridice,categorii si principii ce
serveau perfect exprimarii juridice a noilor realitati
caracterizate printr-o economie bazata pe o sustinuta
productie de marfuri si pe o economie de schimb in
plina dezvoltare.Aceasta preluare directa se resimte in
special in materia bunurilor si a obligatiilor. In 2011, a
aparut Noul Cod Civil ( adoptat prin legea nr
287/2009 si pus in aplicare prin legea nr 71/2011 ,
intrand in vigoare la 1 Octombrie 2011) care preia
aceleasi principii,categorii si constructii juridice.

Diviziunile dreptului roman

Diviziunea fundamentala a dreptului,confirmata si de
Cicero summa divisio este aceea intre drept public si drept
privat. Ulpian la randul sau ne arata ca dreptul privat se imparte
in dreptul civil ( ius civile) , dreptul gintilor ( ius gentium) si
dreptul natural (ius naturae).

Ius civile in decursul timpului a fost susceptibil de mai multe

sensuri.

Intr-o prima acceptiune,prin ius civile se intelegea

totalitatea normelor juridice aplicabile exclusiv intre cetatenii
romani,motiv pt care ius civile a mai fost denumit si ius
quiritium(dupa numele vechilor cetateni romani care se
numeau quiriti) . In primele secole ale epocii,romanii aveau un
sistem social si juridic ermetic,inchis,intrucat ei nu recunosteau
strainilor niciun drept si, mai mult decat atat,orice strain venit la
Roma cadea automat in sclavie.Explicatia unei asemenea
atitudini prezida in caracterul natural inchis al economiei
romane ,in ca774re schimburile si contactele cu alte comunitati
erau sporadice.Mai mult decat atat,pt a face strainilor
inaccesibil dreptul roman,romanii l-au incarcat de solemnitati si
de un formalism riguros ,formalism care se caracteriza printr-o
reglementare foarte precisa si printr-un mod extrem de
complicat de incheiere a actelor juridice,care presupunea
recurgerea la formule solemne si la simboluri. In mod
firesc,datorita acestor complicate formalitati,actele juridice se
incheiau anevoios,iar ritmul vietii juridice ,in consecinta,era
unul foarte lent.Catre sfarsitul republicii insa,la Roma are loc
ceea ce s-a numit revolutia economica in cadrul careia
productia de marfuri si schimburi au dobandit o mare dezvoltare
si in consecinta,relatiile cu strainii s-au extins tot mai mult. In
aceste noi conditii,vechiul drept civil,rigid si formalist devenise
anacronic,transformandu-se intr-o piedica in calea dezvoltarii
relatiilor de schimb,motiv pt care romanii , pt a adapta vechiul
drept civil la noile imprejurari economice au recurs la sprijinul
magistratilor si in special la praetor(cel mai important magistrat
judiciar roman),care au savarsit o serie de reforme prin care au
explicat,completat si chiar modificat implicit vechile
reglementari,astfel incat acestea sa devina aplicabile noilor
realitati.(!! car. Dogmatic) Pe de alta parte,si regimul strainilor
la Roma s-a schimbat,romanii instituind ospitalitatea si
clientela pt acestia. Era considerat oaspete strainul care
venea la Roma pt o perioada determinata,de regula cateva zile,
si care pt a nu cadea in sclavie trebuia sa se puna sub
autoritatea unui cetatean roman de vaza. Client era socotit acel
strain care venea la Roma pt o perioada mai indelungata,uneori
pt totdeauna ,si care in acest scop trebuia sa apeleze la un
cetatean roman important , numit patronus , care sa-l
garanteze atat cu reputatia sa,cat si cu bunurile sale.

Intr-o a doua acceptiune,ius civile s-a inteles dreptul

izvorat din interpretarea jurisconsultilor.In aceasta acceptiune
dreptul civil cuprinde normele si principiile de drept create de
jurisconsulti cu ocazia solutionarii unor cazuri noi prin
interpretarea creatoare a normelor vechi de drept civil.

Un al treilea sens,romanii desemnau prin ius civile chiar

intregul drept privat,cu exceptia celui izvorat din edictele
magistratilor,acesta configurandu-se ca o ramura de drept
distincta,numita drept pretorian.

Ius gentium un drept creat tot de romani pt a fi aplicabil in

raporturile dintre cetatenii romani si straini/necetateni.

Aceasta ramura a dreptului privat roman se dezvolta ca

urmare a extindere relatiilor romanilor cu strainii,in contextul
dezvoltarii relatiilor comerciale.Se poate spune ca ius gentium
reprezinta o replica la adresa lui ius civile,care era rigid si
formalist, din cauza ca dreptul gintilor se caracterizeaza prin
suplete,elasticitate si prin simplitatea si eficienta
institutiilor sale. Spre deosebire de ius civile,dreptul gintilor
pune in centrul sau vointa umana,factorul subiectiv uman,iar
actele incheiate potrivit dreptului gintilor se incheie in marea lor
majoritate prin simpla manifestare de vointa a partilor
contractante,fara a mai fi necesare formule solemne,simboluri
sau gesturi rituale.

Aceste certe avantaje i-au determinat chiar pe romani sa

aplice in raporturile dintre ei normele dreptului gintilor,practica
ce s-a amplificat tot mai mult ,ajungandu-se ca in epoca post-
clasica dreptul gintilor sa inlocuiasca cu totul vechiul
drept civil.

Din texte reiese ca uneori ius gentium era utilizat si in

sensul care astazi se da dreptului international
public,marturie in acest sens fiind afirmatia lui Titus Livius :
dreptul gintilor ar fi dreptul aplicabil in raporturile
dintre cetati (state) ,iar din alte texte reiese ca uneori
romanii confundau dreptul gintilor cu dreptul natural.

Ius naturae concept care la romani desemna un sistem de

principii valabil pentru toate popoarele si pentru toate
timpurile.Ulpian chiar sarja si spunea ca dreptul natural ar fi
un drept aplicabil tuturor vietuitoarelor.

Romanii au ajuns la dreptul natural in urma contractului

cultural avut cu filosofia greaca ,si in special cu filosofia stoica,si
din aceasta pricina conceptul de ius naturae are o valoare mai
mult filosofica decat una practic juridica.De fapt,la o analiza
atenta,conceptul de ius naturae ca drept aplicabil tuturor
oamenilor si popoarelor,este un concept atat fantastic cat si
fals. Este fantastic pt ca in mod obiectiv romanii nu au putut
cunoaste toate popoarele contemporane lor,pt a putea crea un
sistem de drept aplicabil tuturor; este fals pt ca si in ipoteza in
care ei ar fi putut face acest lucru , nu toate popoarele se aflau
la acelasi nivel de dezvoltare economica pt a le putea fi aplicat
acelasi drept.De aceea spunem ca in realitate,conceptul de ius
naturae ramane cantonat in sfera pur teoretica,fara a
avea valente in reglementarea juridica propriu-zisa.
Dar ,din texte reiese ca uneori dreptul natural era desemnat
ca fiind aequm et bonum,iar din aceasta perspectiva a
echitatii,putem spune ca intr-adevar dreptul natural a avut
reflexe si pe plan practic si avem in vedere situatia in care
praetorul era confruntat cu solutionarea unui litigiu in care
reclamantul formula pretentii pentru care praetorul in edictul
sau nu gasea o formula corespunzatoare. La romani,fiecarei
pretentii ,fiecarui drept subiectiv ii corespundea un anumit tip
de formula care se afla in edictul praetorului(un fel de program
de activitate) si la care praetorul recurgea ori de cate ori
organiza un proces in care se invoca un atare drept.

Conceptul de ius naturae a fost valoros si in epoca

revolutiei burgheze pt ca el evoca un drept comun pt toate
fiintele omenesti si propovaduia implicit egalitatea tuturor in
fata legilor,idee care a fost dezvoltata in epoca revolutiei
burgheze si care a stat la baza teoriei contractului social al
lui J.J. Rousseau si care reprezinta baza constitutionala a