DREPT FINANCIAR/ FISCAL*

Not:
A. Pentru S1-S18: de consultat: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
(https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016_03012017.htm)
Legea nr 500/2002 privind finantele publice. Legea finantelor publice
(http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_finantelor_publice.php)
Legea 273/2006 a finanelor publice locale (http://buget-finante.ro/date/LFPL.pdf)
Legea 82/1991 a contabilitatii
(https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Legea_contabilitatii.htm)

B. Pentru S19-S40: de consultat Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedur fiscal
(http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fiscala_cu_norme_2015.htm).
 Subiect S-1: Relatiile financiare. Concept
Relatiile financiare din zilele noastre reprezinta rezultatul unui proces istoric
complex, influentat de evolutia vietii economico-sociale.
Instruirea fortei publice statale a facut necesara aparitia unor mecanisme de procurare
a mijloacelor materiale si banesti pentru intretinerea structurilor acesteia.
Relatiile financiare pot fi definite ca ansamblu al relatiilor sociale, de natura
economica, care apar din procesul de realizare si repartizare a resurselor banesti necesare
statului pentru indeplinirea sarcinilor publice.
Gradul de dezvoltare a relatiilor financiare este strins legat de nivelul si evolutia
statului, astfel ca, privite in perspectiva istorica, se constata o evolutie in acest sens de la
societatile primitive spre cele moderne. Statul, ca produs al puterii suverane al poporului,
asigura realizarea si promovarea intereselor publice, generale si in acelasi timp, comune
unor categorii largi de resortisanti ai sai. Statul asigura functionarea regulata si continua a
serviciilor publice.
Investigarea stiintifica a relatiilor financiare face obiect al mai multor stiinte, din
diverse perspective de abordare. Astfel, finantele publice, stiinta cunoscuta in alte versiuni si
ca economia sectorului public, studiaza conditiile care asigura functionarea sectorului
public, raporturile dintre cheltuielile publice, sistemul de impozite si alte resurse financiare.
De asemenea, normele juridice care reglemnteaza relatiile financiare sunt studiate de
stiinta dreptului financiar, ca ramura a stiintelor juridice.
Adeseori, in vorbirea curenta se confunda notiunea de bani cu aceea de finante,
atribuindu-li-se acelasi continut. In realitate, insa, sfera relatiilor banesti include si pe cea a
relatiilor financiare.
In stiintele economice se apreciaza ca finantele sunt o parte a relatiilor banesti cu,
ajutorul carora statul isi constituie fondurile necesare asigurarii nevoilor publice si realizarii
intereselor generale.
Pentru o delimitare cit mai exacta intre notiunea de bani si cea de finante, se
aprecieaza ca sunt relatii financiare numai acele relatii banesti care constitue un transfer fara
echivalent direct si imediat, in folosul societatii.
Trasatura caracteristica a finantelor consta in aceea ca resursele banesti mobilizate la
fondurile publice nu presupun din partea statului acordarea unei contraprestatii directe,
imediat sau individualizate. Spre exemplu, sumele platite sub forma impozitelor, nu sunt
rambursabile in mod direct, adica nu presupun un contraserviciu direct si imediat.
Relatiile banesti ce se stabilesc intre stat, pe de o parte, si contribuabili pe de alta
parte, in care se constitue si utilizeaza fondurile banesti necesare satisfacerii intereselor
generale ale societatii, reprezinta tocmai continutul economic al finantelor publice.
Subliniem faptul ca exista si alte relatii banesti care nu sunt relatii financiare, ca, de
exemplu: organizarea circulatiei banesti, platile pentru marfuri, prestari de servicii, salarii
etc.
Etimologic, cuvintul finante provine de la latinescul finis, formindu-se mai tirziu
expresia financia pecuniaria, care inseamna a incheia o tranzactie patrimoniala prin plata
unei sume de bani.
Notiunea de finante s-a raspindit mai ales in Franta secolelor XVII-XVIII, cu
intelesul de bani si venituri publice destinatecheltuielilor statului.
In timp, conceptulfinantelor publice, intemeiat pe necesitatea unor operatiuni
financiare, de repartizare intre cetateni a sarcinilor banesti pentru acoperirea cheltuielilor
publice sau a economiei financiare, ca activitate desfasurata de catre stat pentru procurarea
resurselor publice, a devenit un concept consacrat in statele cu economie de piata.
L. Trotabas aprecieaza ca finantele publice au ca obiect regulile fundamentale,
organele si procedurile care permit colectivitatii publice indeplinirea tuturor atributiunilor
lor cu ajutorul mijloacelor financiare, cu conditia esentiala ca aceste reguli si procedee sa se
aplice, intr-un regim de drept public.
In lucrarile de specialitate din S.U.A. s-a sustinut ca finantele publice au ca obiect
``faptele, principiile, tehnicile si efectele preocuparii si cheltuirii fondurilor banesti de catre
organele guvernamentale si ale administrarii datoriei publice``.
Printre functiile de baza ale finantelor publice, recunoscute de doctrina, remarcam:
- functia de mobilizare, repartizare si utilizare a resurselor banesti, numita si functia
de repartitie;
- functia de control asupra crearii, repartitiei, circulatiei si utilizarii resurselor publce.
 Subiect S-2: Relatiile financiare. Structura
Asa cum rezulta din analiza istorica a evolutiei conceptului relatiilor financiare,
acestea s-au format in legatura cu aparitia, existenta si functionarea statului ca institutie
politica de organizare si conducere a societatii, indeplinind rolul de a mobiliza resurse
banesti la dispozitia acestuia in vederea asigurarii intereselor publice.
Societatile moderne au promovat principii noi de organizare a vietii sociale, dind
statului un rol diferit fata de cel recunoscut in mod traditional. Prin aplicarea descentralizarii
administrative, statul a recunoscut dreptul colectivitatilor locale de a se ocupa de satisfacerea
unor nevoi publice locale, de a asigura prestarea, in mod regulat si continuu, de servicii
publice in interesul comunitatii respective.
Acest drept derivat, recunoscut de stat colectivitatilor locale, a adus la aparitia unor
noi subiecte in raporturile de mobilizare a resurselor publice, la identificarea unei sfere a
relatiilor financiare denumita finantele publice locale. Acestea au o evolutie mai mult sau
mai putin autonoma fata de cea a finantelor statale, cu o structura de venituri si cheltuieli
coordonate prin bugetele locale ale colectivitatilor locale constituite in unitatile
administrativ-teritoriale.
Asa cum remarca I.Gliga: ``Din antichitate si pina in statele contemporane, in
structura finantelor publice s-au pastrat doua componente : cheltuielile publice si veniturile
publice.Dintre acestea, cheltuielile publice au evoluat sub mai multe aspecte asemanatoare
in statele antice, in cele din evul mediu si din perioada contemporana in virtutea asemanarii
trebuintelor banesti de intretinere a autoritatilor publice si a unor forme armate, de
dezvoltare a institutiilor si serviciilor publice etc. Spre deosebire de acestea, veniturile
publice au evoluat cu cele mai multe diferentieri, atat de la un stat la altul cit si in cursul
timpului, pastrind insa constant procedeele impozitelor si taxelor completate in functie de
necesitati cu imprumuturi publice care s-au dezvoltat treptat ajungind o componenta
distincta a finantelor publice.``
In doctrina contemporana multi autori recunosc drept componente structurale ale
relatiilor financiare urmatoarele: bugetul public (se stat, asigurari sociale de stat si local),
veniturile publice, cheltuielile publice, imprumutul de stat si finantele locale ale colectivitatii
constituite in unitatile administrativ teritoriale, controlul financiar.
Avind in vedere continutul relatiilor financiare, asa cum l-am definit anterior,
consideram ca nu fac parte din structura relatiilor financiare : circulatia baneasca
monetara, valutara, precum si relatiile banesti stabilite de agentii economici cu capital de stat
in derularea obiectului lor de activitate.
 Subiect S-3: Notiunea si obiectul dreptului financiar
Dreptul reprezinta un ansamblu de norme juridice constituite untr-un sistem unitar
intr-o societate data.
Orice omunitate umana, inca din epoca gentilica, a simtit nevoia unei organizari, a
unei discipline fara de care convietuirea ar fi fost imposibila. S-au format anumite reguli,
norme, obiceiuri, a caror respectare era necesara colectivitatii respective si care, la inceput,
era asigurata de seful familiei, apoi in ginta, in trib de seful de ginta, trib, direct sau
impreuna cu sfatul batrinilor, pentru caapoi sa se creeze un organism special chemat sa
aplice si sa asigure respectarea acestor norme. Acest organism intruchipa puterea publica si
era constituit ca ceva distinct de colectivitatea respectiva , care s-a chemat pe rind cetate
civitas, polis, apoi republica sau imperiu, cu timpul capatind denumirea de stat.
Evolutia societatii umane a confirmat dictonul latin - ``ubi societas ibi ius`` (unde
este societate este si drept).
Teoria dreptului cunoaste distinctia dintre doua mari diviziuni ale acestuia: drept
public si drept privat. Deosebirea dintre dreptul public si dreptul privat se gaseste formulata
si in dreptul roman, intre altii de juristconsultul Ulpian.
Caracterul distinct si unitar, trasaturile specifice ale relatiilor sociale dintr-un anumit
domeniu sau sector de activitate fac neceare si posibil ca ele sa fie reglementate de o
categorie aparte de norme.
Astfel, relatiile sociale din domeniul finantelor publice sunt reglementate de normele
dreptului financiar.
Faptul ca scopul urmarit de dispozitiile legale care reglementeaza relatiilr financiare
este acela de a satisface nevoile statului, in primul rind, si nu ale particularilor, face ca
dreptul financiar sa fie incadrat in diviziunea dreptului public.
Dreptul financiar poate fi definit ca ansamblul unitar de norme juridice care
reglemneteaza relatiile financiare, ca relatii sociale, in forma economica, de formare,
administrare, intrebuintare si control al resurselor financiare publice, apartinind statului,
colectivitatilor locale si institutiilor publice ale acestora.
Reglementarea juridica avinddrept obiect relatiile financiare a fost denumita in
literatura de specialitate in mai multe modalitati. Astfel, prof. I.Gliga, utilizeaza doua
denumiri : dreptul finantelor publice si drept financiar public, aratind ca prima formula
concorda cu titlul Legii finantelor publice, iar cea de-a doua exprima faptul ca este vorba de
ansamblul normelor juridice privind nu orice acte sau operatiuni financiare, ci numai acele
de domeniul finantelor publice. In acest sens, este decisiv atributul ``public`` cuprins in
intitularea ``dreptului financiar public``.
Prof. D.D. Saguna foloseste denumire de ``drept financiar si fiscal``, iar prof. I.
Condor pe aceea de ``drept fiscal si financiar``.
In ceea ce ne priveste, apreciem ca denumirea de ``drept financiar`` este acoperitoare,
aceasta fiind, de altfel si cea mai raspindita in ultimile decenii.
Dreptul financiar, ca ramura a sistemului dreptului, ca ramura a sistemului dreptului,
grupeaza toate normele juridice care reglementeaza relatiile financiare si are, la randul sau,
mai multe subramuri.
Astfel, normele juridice care privesc bugetul public si procedura elaborarii, adoptarii,
executarii si incheierii executarii bugetului pot fi grupate in subramura dreptului bugetar.
De asemenea, dreptul fiscal reprezinta o subramura a dreptului financiar care
inmanuncheaza normele juridice privind impozitele, taxele si celelalte venituri ale bugetului
public, precum si cele referitoare la procedura fiscala.
Dreptul financiar cuprinde norme juridice care reglementeaza si alte componente ale
relatiilor financiare, distincte de cele incluse in subramurile mai sus citate.
In cuprinsul dreptului financiar identificam norme juridice relative la constituirea
fondurilor si contributiilor cuvenite bugetului public, la reglementarea heltuielilor bugetare,
la relatiile dintre stat si autoritatile colectivitatilor locale, pe de o parte si persoane fizice sau
juridice, pe de alta, relatiile care deriva din aplicarea acestor norme la datoria publica,
controlul financiar s.a.
Drptul fianciar, spre deosebire de cel fiscal, nu se limiteaza numai la normele juridice
referitoare la impozite, taxe, contributii, ci cuprinde si normele in conformitate cu care statul
isi asigura sub oice forma resursele financiare.
 Subiect S-4: Normele juridice de drept financiar
Norma juridica , ca element constitutiv al dreptului, este o regula de conduita ,
instituita de puterea publica sau recunoscuta de catre acesta, a carei respectare este asigurata,
la nevoie , prin forta coercitiva a statului. Scopul normei juridice sau regulii de drept
corespunde finalitatii dreptului si anume: de a asigura convietuirea sociala, orientand
comportarea oamenilor in directia promovarii si onsolidarii relatiilor sociale potrivit
idealurilor si valorilor care guverneaza societatea respectiva.
Prescriind o conduita tipica, generica si noemele dreptului financiar au un caracter
general si impersonal, fiind menite sa se aplice la un numar nedeterminat de cazuri.
Exista anumite norme juridice de drept financiar in care regula de conuita nu apare
atit de evidenta ca prescriind un anumit comportament, ci se manifesta sub forma stabilirii
unor principii cu caracter general.
Uneori, norme ale dreptului financiar contin prevederi de principiu, prin care sunr
stabilite anumite finalitati ale activitatii de stat.
O astfel de norma - principiu intilnim in Legea Finantelor Publice nr. 500/2002,
publicata in M.Of. nr.597 din 13 august 2002, unde la art.1 se precizeaza:
``(1) Prezenta lege stabileste principiiile, cadrul general si procedurile privind
formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si
responsabilitatile institutiilor poblice implicate in procesul bugetar.
(2) Dispozitiile prezentei legi se aplica in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii
si raportarii :
a) bugetului de stat ;
b) bugetului asigurarilor sociale de stat ;
c) bugetului fondurilor speciale ;
d) bugetului trezoreriei statului ;
e) bugetelor institutiilor publice autonome,
f) bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat,
bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
g) bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de
stat si ale caror rambursare, obinzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;
i) bugetului fondurilor externenerambursabile.
Si dreptul financiar cuprinde norme juridice care definesc anumite concepte, definitii
de care trebuie sa se tina seama in interpretarea normelor in relatie cu aceste concepte.
Trasatura normei juridice de a avea un aspect general prezinta unele particularitati, in
cazul actelor normative bugetare. Prin natura lor, legile pentru aprobarea bugetului trebuie sa
stabileasca sarcini si prevederi concrete, exprimate in cifre, privind elementele bugetului
(venituri, cheltuieli, surse, destinatii). De aceea, normele juridicecuprinse in legile bugetare
au caracterul unor sarcini, stabilind un cadru precis in limitele caruia se desfasoara
activitatea financiara a institutiilor publice si intr-o anumita masura si a altor persoane
juridice sau cetateni.
Din punct de vedere al structurii logico-juridice, se remarca faptul ca si normele
drptului financiar, cuprind cele trei elemente specifice: ipoteza, dispozitie si sanctiune.
Fiind o ramura componenta a diviziunii dreptului public, dispozitiile normelor
juridice de drept finaciar au, in general, caracter imperativ.
Dintre sanctiunile cuprinse in normele dreptului financiar au caracter specific
amenda fiscala, pentru contraventii prevazute de norme ale dreptului financiar,
majorarile de intirziere pentru neplata in termenele legale a obligatiilor bugetare,
suspendarea creditarii, supravegherea activitatii economico-financiare etc.
 Subiect S-5: Izvoarele dreptului financiar
In stiintele juridice, conceptul de izvor al dreptului numit si izvor formal
desemneaza formele de exprimare a normelor juridice acte normative, cutuma,
jurisprudenta etc.
Izvoarele formale ale dreptului financiar sunt acte juridice normative, avind forta
juridica diferita in functie de tipul actului si autoritatea emitenta.
Asfel, Constitutia reprezinta Legea fundamentala in toate sistemele de drept din
statele moderne. Acest izvor prin excelenta al dreptului determina, prin normele sale,
structura statului, forma de guvernamint, componenta autoritatilor publice esentiale ale
statului, drepturile si obligatiile cetatenilor.
Constitutia Romaniei din anul 2003- forma republicata a Constitutiei Romaniei din
1991 cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor, revizuita prin legea
nr.429/2003, aprobata prin referndumul national din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin
Hotarirea Curtii Constitutionale Nr.3 din 22 octombrie 2003- este o lege fundamentala a
statului, cuprinde si reglementari in materia relatiilor financiare , cum sunt cele din Titlul IV
intitulat ``Economia si finantele publice``:
- art.135 - ``economie``;
- art.137 - ``sistemul financiar``;
- art.139 - ``Impozite taxe si alte contributii``;
- art.140 - ``Curtea de Conturi``.
De asemena si alte texte constitutionale cuprind norme care au inidenta asupra
relatiilor financiare, cum sunt:
- art.74 alin.(2): ``Nu pot face obietul initiativei legislative a cetatenilor
problemele fiscale.``
- art.111 alin(1): ``...In cazul in care o initiativa legislativa implica
modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat,
solicitarea informarii (Guvernului) este obligatorie``.
Dispozitiile Constitutiei sunt dezvoltate prin sistemul legilor organice si ordinare, al
ordonantelor Guvernului (simple sau de urgenta), al hotaririlor Guvernului Romniei de
punere in aplicare a legilor, instructiunilor si normelor metodologice ale ministerelor.
Legea, care cuprinde norme generale si abstracte pe termen indeobste nedeterminat,
este unul dintre principalele izvoare formale ale dreptului financiar, prin faptul ca ea
determina intinderea obligatiilor bugetare ale cetatenilor si autorizeaza titularii bugetului sa
efectueze cheltuieli publice. Principiul legalitatii impune ca activitatile financiare sa se
intemeieze pe dispozitiile legii, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului public
putind fi stabilite numai prin lege.
De asemenea, in sistemul izvoarelor dreptului financiar se cuprind si hotararile
consiliilor judetene, municipale, orasenesti sau comunale care cuprind reglementari in
materia finantelor publice locale.
Remarcam ca in etapa de tranzitie in care se afla Romania actele juridice normative
emise dupa adoptrea Constitutiei coexista cu regelmentari juridice cuprinse in acte adoptate
anterior acesteia si care nu contravin prevederilor Constitutiei: decrete-lege, decrete ale
Consiliului de Stat, legi adoptate anterior Constitutiei, H.C.M. etc.
In sistemul nostru de drept, obiceiul juridic, precedentul judiciar, practica judiciara,
doctrina, nu sunt recunoscute ca izvoare de drept. Desigur, acestea au un rol insemnat in
interpretarea normelor juridice, care tine de aplicarea dreptului.
O privire de ansamblu asupra materiei reglementarilor in domeniul finantelor publice
dupa anul 1990, prin prisma izvoarelor formale, ne permite sa observam fluiditatea acesteia,
care dincolo de determinarile, uneori obiective, reprezinta un element negativ.
Un stat de drept de consolideaza, este apreciat si rspectat, in buna masura si in
functie de justetea, calritatea si fermitatea legilor sale, precum si de durabilitatea lor.
 Analiza dinamicii legislative din ultimii ani in Romania demonstreaza un fenomen
ingrijorator: o stare de instabilitate legislativa, cu consecinte corespunzatoare asupra
instabilitatii raporturilor juridice.
Aceasta instabilitate vizeaza cu predilectie domeniul financiar- fiscal, alaturi de cel al
privatizarii, investitiilor , invatamintului s.a.
Este, in mod evident, necesara o mi temeinica elaborare a solutiilor normative si
evaluare a implicatiilor acestora, pentru eliminarea incoeerentelor intre normele juridice si
pentru a nu eroda autoritatea legii.
 Subiect S-6: Raporturile juridice de drept financiar
Normele juridice au un caracter abstract. Ele se realizeaza in viata prin intermediul
raporturilor juridice, care sunt definite in teoria dreptului ca fiind relatiile sociale
reglementate de normele juridice.
Premisele fundamentale ale oricarui raport juridic sunt: norma juridica, subiectele de
drept si faptul juridic.
I. Ceterchi si I. Craiovan definesc raportul juridic ca fiind ``un raport social, concret
istoric, volitional, reglementat de norma juridica, in cadrul caruia participantii se manifesta
ca titulari de drepturi si obligatii prin exercitarea carora se realizeaza finalitatea normei
juridice``.
Ne vom opri, in continuare, asupra particularitatilor pe care le prezinta raporturile
juridice de drept financiar.
Faptul juridic, ca izvor al raportului juridic de drept financiar, reprezinta acele
imprejurari care, potrivit normelor juridice, duc la aparitia, modificarea sau stingerea de
raporturi juridice, provocind, prin aceasta, anumite consecinte juridice.
Faptele juridice pot imbraca forma evenimentelor sau a actiunilor umane.
Evenimentele sunt imprejurari care se petrec independent de vointa oamenilor (ex.
inundatiile catastrofale care produc pierderi materiale genereaza efectuarea unor cheltuieli
bugetare pentru ajutorarea sinistratilor).
Actiunile umane, ca fapte juridice, reprezinta acele manifestari de vointa ale
oamenilor, licite sau ilicite, care nasc, modifica sau sting raporturi juridice. Actiunile umane
facute in scopul producerii unor efecte juridice imbracaforma actelor juridice.
Actele juridice de drept financiar saunt facute in scopul formarii, administrarii,
intrebuintarii si controlului resurselor financiare ale statului, colectivitatilor locale sau
institutiilor publiceal acestora.
Cu privire la subiectele raportului juridic de drept financiar se retine faptul ca in mod
necesar subiectiv trebuie sa fie o persoana purtatoare a autoritatii publice statul, o
colectivitate locala, o institutie publica aflata in subordonarea acestora.
Identificam in aceasta categorie: Ministerul Finantelor Publice, cu structurile sale
deconcentrate in teritoriu (directiile judetene), consiliile locale, diverse institutii publice,
Curtea de Conturi, inspectorate, oficii etc.
Subiectul pasiv al raportuluijuridic de drept financiar poate fi orice persoana juridica
sau fizica, - contibuabilul cruia norma juridica ii stabileste obligatiile sau drepturile pe linia
finatelor publice.
Este de subliniat faptul ca pozitia partilor in raportul juridic de drept financiar este
aceea de inegalitate, subiectul activ putind pretinde subiectuluipasiv prestatiile sau abtinerile
legale.
Suntem in fata aplicarii regimului juridic de drept public, care presupune o pozitie
juridica inegala a partilor in raportul juridic, opusa egalitatii prevazute de regimul de drept
privat.
Continutul raportului juridic de drept financiar ii este specifica natura financiara a
drepturilor si obligatiilor subiectelor.
Astfel, subiectul activ are dreptul de a actiona pentru executarea bugetului public, de
a actiona pentru stabilirea si incasarea, administrarea, utilizarea si controlul resurselor
finaciare publice. Subiectul pasiv are obligatia de a achitare a sarcinilor bugetare, de
folosire, potrivit destinatiilor legale a sumelor alocate din bugetul public, precum si dreptul
de a contesta modul de impunere, de executare silita, sanctiunile aplicate etc.
Obiectul raporturilor juridice financiare priveste actiunile sau sanctiunile subiectelor
in realizarea drepturilor si obligatiilor izvorite din continutul raportului juridic.
Distingem: actiuni privind stabilirea si incasarea veniturilor bugetare, actiuni privind
administrarea si repartizarea resurselor financiare, actiuni de control finaciar etc.
 Subiect S-7: Locul dreptului financiar in sistemul dreptului
Normele juridice, oricit de deosebite prin continut, sunt strins legate intre ele,
alcatuind un tot unitar. Ele formeaza un ansamblu coerent, logic, constituindu-se intr-un
sistem. Asa cum releva lucrarile de teoria generala a dreptului: ``Draptul unui stat ni se
infatiseaza nu ca o suma aritmetica data de totalitatea normelor juridice, ci ca un ansamblu al
acestora, organizate, structurate intr-un sistem pe baza anumitor principii, urmarind o
anumita finalitate``.
In raport de criteriile obiectului de reglementare juridica si al metodei de
reglementare sunt onfigurate ramurile dreptului ca principale componente ale sistemului.
In mod traditional, ramura de drept este definita, ca un ansamblu distinct de nomrme
juridice, legate organic intre ele, care reglementeaza relatiile sociale ce au acelasi obiect, si
folosesc aceeasi metoda de reglementare. Ramurile de drept nu sunt izolate unele de
celelalte, ci se gasesc intr-o strinsa interdependenta.
Recunoscind existenta celor doua mari diviziuni ale dreptului, ramura dreptului
finaciar face parte din dreptul public, intrucit, la fel ca celelalte ramuri de drept public
cuprinde norme juridice instituite in scopul satisfacerii unor interese generale publice. Asa
cum subliniaza I. Gliga, ``in acest sens este deplin demonstrativ imperativul finaciar public``
ca expresie a necesitatilor de constituire si interbuintare a fondurilor banesti desfintate
intertinerii si activitatii organelor de stat , institutiilor si serviciilor publice``.
In diviziunea dreptului public majoritatea autorilor includ dreptul constitutional,
dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual (penal si civil),
dreptul international public, iar in dreptul privat, dreptul civil, dreptul comercial, dreptul
international privat etc. S-a conturat si existenta unui drept mixt (dreptul muncii, legislatia
sociala etc.).
Legatura dreptului finaciar cu draptul constituitonal este determinata prin prisma
importantei celui din urma in oricare sistem de drept. Dreptul constitutional cuprinde
totalitatea normelor juridice care stabilesc principiile fundamentale ale organizarii de stat,
ale structurii social economice, precum drepturile si indatoririle fundamentale ale
cetatenilor.
Dreptul constitutional statueaza principiile generale in materia sistemului finantelor
publice, a bugetului national public, a impozitelor si taxelor, a controlului Curtii de Conturi,
dind expresie legaturii dintre aceasta ramura de drept si dreptul financiar.
Dreptul administrativ cuprinde principalele norme juridice care reglementeaza
relatiile sociale din domeniul administratiei publice, norme privind organizarea structurilor
administrative, raporturile dintre acestea sau fata de terti, precum si modaltatile de exercitare
a competentei.
Organele (institutiile) publice prin care se deruleaza relatiile finaciare fac parte din
structurile administratiei publice, fiindu-le aplicabile in materie de organizare, dispozitiile
dreptului administrativ. De asemenea, aplicarea unor dispozitii specifice dreptului financiar
se completeaza cu dispozitiile generale din dreptul administrativ, ca in cazul contraventiilor
din domeniul fiscal.
Se pot identifica legaturi ale dreptului financiar si cu alte ramuri ale dreptului, mai
strinse cu cele din diviziunea dreptului public (penal, international public etc.), dar si cu
ramurile dreptului privat (civil, comercial).
 Subiect S-8: Stiinta dreptului financiar
Cresterea rolului si functiilor relatiilor financiare in societatea moderna determina
necesitatea cunoasterii aprofundate a normelor juridice care le reglementeaza pentru ca, pe
baza cunostiintelor dobindite prin cercetarea stiintifica, sa fie posibila organizarea rationala
si functionarea eficienta a acestora.
Notiunea dreptului financiar are doua sensuri. Astfel intr-un prim sens, prin dreptul
financiar intelegem un ansamblu de norme juridice, care alcatuiesc o ramura distincta de
drept. In cel de-al doilea sens, prin drept financiar, itelegem acea ramura a stiintei juridice
care cerceteaza normele dreptului financiar, putindu-se vorbi de stiinta dreptului finaciar.
Dupa cum se poate observa, itre cele doua sensuri ale notiunii exista o stinsa
legatura, normele dreptului finaciar fiind obiect de cercetare pentru disciplina stiintifica a
dreptului financiar.Potrivit prof. I.Gliga ``stiinta dreptului finaciar public este ansamblul
sistematic al ideilor, teoriilor si celorlalte cunostiinte despre reglementarile juridice
referitoare la componentele structurale ale finantelor publice. In acest sens, obiectul stiintei
dreptului financiar public il constitue reglementarile juridice privind bugetul de stat si
procedura bugetara, impozitele si celelalte venituri bugetare, cheltuielile bugetare si publice,
creditul public, precum si controlul financiar de stat``.
Conceptele, teoriile si principiile stiintei dreptului financiar se afla in strinsa legatura
cu celelalte stiinte juridice, cu teoria generala a dreptului si cu stiintele juridice de ramura.
Ca ramura a stiintelor economice, stiinta finantelor publice, numita de unii autori si
``economia financiara`` studieaza relatiile financiare prin prisma determinarilor economoce,
explicind ecanismele, pirghiile si elementele tehnico-financiare pornind de la conditionarile
categoriilor economice.
Pornind de la conceptele, ideile teoriile formulate de stiinta finatelor publice, stiinta
dreptului finaciar determina continutul reglementarilor juridice privind institutiile de baza ca
buget public, impozite, taxe, credit public etc.
Orientarea si conducerea activitatii pe linia finantelor publice, prin politica
financiara, influenteaza atat procedeele tehnico- financiare, cit si reglementarile juridice in
materie.
 Subiect S-9: Conceptul de sistem fiscal
Sistemul fiscal este un produs al gindirii, deciziei si actiunii factorului uman, ca
urmare a evolutiei societatii umane, creat initial pentru a raspunde unor obiective financiare,
la care ulterior s-au adaugat si obiective de natura economico-sociala.
Elementele de natura economica si relatiile dintre acestea, concretizate in diverse
tehnici de stabilire si percepere a cuantumului diverselor prelevari fiscale, gestionarea
acestora si deciziile de natura politica constitue componentele principiale ale sistemului
fiscal.
Unii economisti considera sistemul fiscal ca fiind ``totalitatea impozitelor si taxelor
provenite de la persoanele juridice si persoanele fizice care alimenteaza bugetele publice``,
sau ``totalitatea impozitelor instituite intr-un stat, care-i procura acestuia o parte covarsituare
din veniturile bugetare, fiecare impozit avind o contributie specifica si un rol regulator in
economie``.
O alta abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale
sistemului in general si interpreteaza sistemul fiscal prin prisma relatiilr dintre elementele
care formeaza acest sistem, astfel : ``sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte,
principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (marerie impozabila, cote,
subiecti fiscali) intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii,
asezarii si perceptarii impozitelor si care nu sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in
scopul realizarii obiectivelor sistemului.``
Aceasta ultima abordare este mai riguroasa, deoarece abordarea sistematica are un
rol ordonator, contribuind la explicarea unor concepte, sistematizarea cunostiintelor,
intelegerea interconexiunilor dintre economia de schimb, prelevarile fiscale si economia
publica, identificarea si eliminarea distorsiunilor prin reglarea complexa in domeniul fiscal.
Sistemul fiscal este, asadar, un sistem complex, alcatuit dintr-un ansamblu de
elemente, si anume:
- materia impozabila ;
- subiectii sau actorii sistemului fiscal ;
- elementele modificabile.
Materia impozabila, reprezentata de venitul realizat, repartizat, consumat si
capitalizat, constitue un element evolutiv complex si cuprinde :
- venituri din munca, respectiv venituri de natura salariala ;
- venituri din capital, respectiv rente, chirii, arenzi, dividente, dobinzi etc. ;
- venituri produse de agentii economici, sub forma beneficiilor din industrie,
comert, agricultura etc. ;
- circulatia si consumul veniturilor.
Actorii sistemului fiscal, in raport cu functiile pe care le indeplinesc, se pot grupa in
trei categorii :
- actorii dotati cu putere de decizie;
- actorii insarcinati cu administratia fiscala si reglementarea litigiilor;
- contribuabili.
Organele legislative si executive reprezinta actorii de decizie politica in materie
fiscala, care se concretizeaza in dispozitii ce figureaza in Legea finantelor publice sau legea
bugetara anuala, respectiv in legile fiscale generale.
Actorii de decizie administrativa in materie fiscala au responsabilitatea gestiunii
finantelor publice, reprezentativi fiind Ministerul Finantelor Publice si organele teritoriale
subordonate. Contribuabilii sunt persoanele fizice si juridice care realizeaza venituri
impozabile din activitati desfasurate in Romania. Sistemul fiscal cuprinde si elemente
modificabile, stabilite de organele de decizie si legislative (ex. : cotele de impunere).
Relatiile care pot aparea intre elementele sistemului fiscal sunt urmare a metodelor
de evaluare a materiei impozabile, a procedeelor de determinare si modificare a cuantumului
obligatiilor fiscale, a metodelor de percepere, a stabilirii subiectilor platitori, a modului de
gestionare a creantelor fiscale de catre stat.
In practica fiscala se utilizeaza si notiunea de fiscalitate, definita de DEX astfel:
``Sistem de percepere a impozitelor si taxelor prin fisc. Totalitatea obligatiilor fiscale ale
cuiva. ``Notiunea de fisc, utilizata in literatura de specialitate, este definita ca ``administratie
insarcinata cu calculul si perceperea impozitelor`` sau ca ``institutie de stat care stabileste si
incaseaza contributiile catre stat, urmareste pe cei care nu si-au platit in termen aceste
contributii etc.``
Tot in legatura cu sistemul fiscal se utilizeaza si termenul de fiscal - ``care apartine
fiscului, privitor la fisc``.
 Subiect S-10: Functiile sistemului fiscal
Ca o categorie financiara si ca o componenta principala a sistemului resurselor
financiare publice, impozitele indeplinesc, in aria lor de manifestare, functiile atribuite
finantelor in general, dar cu unele particularitati imprimate in continutul lor economic, de
procesele de redistribuire a produsului intern brut.
Unii economisti atribuie sistemului fiscal o functie de finantare a cheltuilor publice, o
functie de redistribuire a veniturilor si averilor, conform obiectivului de echitate, si o functie
de stabilizare a economiei. Alti specialisti nu vorbesc explicit de functiile sistemului fiscal,
respectiv ale impozitelor, ci de rolul ce revine acestora, si anume:
- rolul financiar, de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice;
- rolul interventionist, de incurajare sau frinare a unor activitati economice ;
- rolul social, de redistribuire a unei parti importante din produsul intern brut intre
gruparile sociale si indivizi.
Raportat la functiile atribuite finantelor publice in ansamblu, impozitele indeplinesc
o functie de repartitie (numita si functie financiara, care ar include si finantarea cheltuielilor
publice), o functie de redistribuire a veniturilor si averilor asupra activitatilor economico-
sociale si o functie de reglare a economiei (de corectare a dezechilibrelor). La acestea se
poate adauga si o functie de control, care ar semnifica capacitatea impozitelor de a mijloci
efectuarea controlului, prin bani, asupra activitatilor economice si sociale din diferitele faze
ale procesului reproductiei economice.
In cadrul functiei financiare, prin impozite se realizeaza, in cea mai mare masura,
prima latura a functiei de repartitie atribuita finantelor publice. Aceasta, deoarece impozitul
este principala forma de procurare a resurselor banesti la dispozitia statului si, implicit, de
redistribuire a resurselor intre sfera activitatilor materiale si sfera activitatilor nemateriale,
intre diferitele ramuri si subramuri economice, intre membrii societatii.
In aproape toate tarile, o buna parte din produsul inter brut este repartizata valoric, in
faza de redistribuire, prin intermediul impozitelor.
Prin impozite, statul preia la dispozitia sa o parte din veniturile realizate de actorii
pietei factorilor de producrie: salariile cuvenite pentru munca prestata, dobinda datorata
pentru capitalul imprumutat, chiriile aferente bunurilor obtinute de persoanele fizice din
activitati independente etc.
Veniturile disponibile ale persoanelor fizice si, uneori, chiar ale firmelor, ramase
dupa suportarea impozitelor directe, sunt in continuare supuse unui proces de redistribuire
prin intermediul impozitelor indirecte, pe piata bunurilor si serviciilor, cu ocazia procurarii
de bunuri si servicii in al caror prt/tarif sunt incluse aceste impozite (accize, T.V.A., taxele
vamale etc.). In ceea ce priveste functia de redistribuire atribuita sistemului fiscal, reiese ca
impozitele mijlocesc, alaturi de alte instrumente de politica financiara, realizarea proceselor
de redistribuire a veniturilor si averilor intre membrii societatii, in conformitate cu ceea ce
societatea considera just, echitabil.
Criteriile de echitate in repartitia veniturilor si averilor difera de la o societate la alta
si de la o perioada la alta. Astfel, societatea poate considera ca fiind echitabila realizarea
unei egalizari a veniturilor si averilor (de exemplu, in fostele economii socialiste) sau
plafonarea veniturilor mari sau asigurarea unui venit minim pentru toti membrii societatii.
Despre functia de reglare, atribuita sistemului fiscal, se poate vorbi in societatea
moderna incepind cu impunerea conceptiei dupa care impozitele trebuie considerate nu
numai ca resurse financiare ale statului, ci si ca instrumente de influentare a ativitatii
economice.
Implicarea impozitului in stimularea dezvoltarii economico-sociale presupune o
corelare adegvata a proceselor de prelevare sub forma de impozite, nu numai cu cele
consumatoare de resurse, carora le sunt destinate, ci si cu cele generatoare de valoare noua,
creatoare de produs national si multiplicatoare a resurselor financiare.
Impactul regalator al impozitelor pe venituir si averi se releva cu pregnanta daca este
privit ca o parte constitutiva a produsului intern brut, respectiv a veniturilor ce revin
participantilor la procesel de productie.
Daca se urmareste stimularea intreprinzatorilor pentru cresterea productiei si a ofertei
trebuie sa se diminueze prelevarea sub forma de impozit, rezultind o crestere
corespunzatoare a venitului ramas, din care o parte mai mare va putea fi destinata unor noi
investitii. Pe seama investitiilor efectuate vor creste capacitatile de productie si numarul
locurilor de munca create si se va reduce somajul, va spori productia, iar economia se va
inscrie pe coordonate de crestere.
 Subiect S-11: Clasificarea sistemelor fiscale
Procesul de modernizare a sistemelor fiscale, in etapa actuala, este caracterizata prin:
- trecerea de la impozitele analitice, sprijinite doar de un element, determinant al
contribuabilului, la impozitele sintetice, stabilite in functie de o marime economica
considerata in totalitatea sa, ce apartine contribuabilului (venit global, cifra de afaceri,
patrimoniu);
- adoptarea de noi procedee de asezare si percepere a impozitelor;
- cresterea randamentului fiscal;
- folosirea impozitelor in scopul realizarii unor obiective ale politicii generale a
statelor ;
Dupa natura impozitelor predominante, se pot distinge:
- sisteme fiscale in care predomina impozitele directe, caracteristice statelor cel mai
avansate din punct de vedere economic si care au la baza impozitul pe venitul global si
impozitul pe veniturile persoanelor juridice;
- sistemele fiscale in care predomina impozitele indirecte, specifice tarilor dezvoltate
sau celor aflate intr-o perioada de criza economica;
- sisteme fiscale cu predominanta complexa, specifice tarilor dezvoltate economic, cu
structuri economico-sociale echilibrate si cu regimuri politice de tip social-democrat;
- sisteme fiscale in care predomina impozitele generale, specifice celor mai
dezvoltate tari, in care exista un aparat fiscal si o contabilitate foarte bine organizata si care
aplica impozitul pe venitul global si impozitul pe cifra de afaceri bruta sau neta;
- sisteme fiscale in care predomina impozitele particulare, caracteristice structurilor
fiscale neevaluate, in care impozitele sunt asezate pe anumite categorii de venituri, sub
forma indiciara sau forfetara, si actualelor tari subdezvoltate, in care impozitele lovesc
anumite venituri importante si respectiv anumite produse destinate consumului intern.
Dupa numarul de impozite, se pot distinge:
- sisteme fiscale cu mai multe impozite, care se intilnesc de fapt in toate tarile ;
- sisteme fiscale cu un singur impozit, care nu sunt decit constructii teoretice.
Proiectele privind impozitul unic, desi numeroase, nu s-au concretizat, pina in
prezent, in practica.
Se disting ca propuneri: impozitul unic asupra capitalului, impozitul unic pe
cheltuiala globala, impozitul pe venitul cu o baza cumprinzatoare etc.
 Subiect S-12: Politica fiscala
Plolitica fiscala este o componenta principala a politicii financiare, ce poate fi
promovata numai de catre stat sau autoritatii publice si care cuprinde deciziile
(reglementarile) privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor, concretizind optiunile
in materie de impozite si taxe.
Continutul politicii finciare rezida in ``metode si mijloace concrete privind
procurarea si dirijarea resurselor financiare, precum si instrumentele, institutiile si
reglementarile, financiare utilizate de stat pentru influentarea proceselor economice si a
relatiilor sociale, intr-o etapa determinanta``.
Politica fiscala se defineste prin: ``totalitatea metodelor, mijloacelor, formelor,
instrumentelor si institutiile folosite de stat si celelalte autoritati publice pentru procurarea
resurselor financiare fiscale, inclusiv pentru influentarea vietii economice sociale``.
Politica fiscala isi poate pune amprenta, influentind asupra derularii proceselor
economico- financiare si implicit asupra evolutiei intregii societati. Dar, la rindul sau, ea este
conditionata de mediul economic printr-o serie de factori, dintre care se remarca : starea
economiei, raporturile dintre sectorul public si cel privat, nivelul veniturilor cetatenilor etc.
Stabilirea legislativa asigura reducerea costurilor adminitrarii impozitelor si taxelor
atit la nivelul contribuabililor, cit si la nivelul administratiei publice centrale sau locale, dupa
caz. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul urmator: cresterea presiunii fiscale nu
determina in mod obligatiriu sporirea corespunzatoare a incasarilor fiscale, dar in schimb,
scadera presiunii fiscale creeaza conditii favorabile cresterii incasarilor fiscale (concluzii la
care au ajuns A.B. Laffer, V.A. Canto, D.H. Joines).
Plolitica fiscala se afla in raporturi de interdependenta cu politica bugetara, cu
politica monetara, cu politica valutara, cu politic preturilor, cu politica ocuparii fortei de
munca si cu politica financiara a interprinderii. Pe de alta parte, politica fiscala are obiective
si instrumente proprii de manifestare.
Ca obiective majore ale politicii fiscale se pot enumera :
-procurarea cu randament cit mai ridicat a resurselor fiscale la dispozitia autoritatilor
publice, prin creearea unui sistem de impozite adecvat politicii generale;
-realizarea procesului de redistribuire a produsului national intre sfere, domenii de
activitate, categorii de persoane si indivizi;
-influentarea (reglementarea) unor procese economico-sociale, corespunzator
obiectivelor politicii generale.
Optiunile si deciziile ce contureaza politica fiscala pot fi sintetizate pe urmatoarele
repere principale:
-creearea si ajustarea ulterioara a sistemului de impozite si taxe si contributii
obligatorii, respectiv stabilirea formelor de prelevare a resurselor fiscale la dispozitia
autoritatilor publice;
-alegera metodelor si instrumentelor tehnice utilizate in efectuarea operatiunilor de
stabilire a obligatiilor de prelevare a resurselor fiscale la dispozitia autoritatilor publice;
-creearea si reglementarea functionarii institutiilor insarcinate cu asezarea si
colectarea si adminstrarea resurselor fiscale (aparatul fiscal);
-organizarea si exercitarea controlului prin organele fiscale asupra indeplinirii
sarcinilor si obligatiilor de efectuare a prelevarilor, inclusiv combaterea evaziunii fiscale;
-conceperea modalitatilor de influentare prin impozite si taxe asupra unoe fenomene
economice si sociale, inclusiv stabilirea conditiilor de acordare a facilitatilor fiscale etc.
-optiunile privitoare la rata fiscalitatii si dimensionarea volumului resurselor fiscale
in ansamblul resurselor financiare publice, intr-o perioada sau alta, respectiv in diferite tari.
Realizarea obiectivelor de politica fiscala are la baza instrumente axate pe prelevarile
fiscale, respectiv categoriile financiare, cu tehnicile aferente tipurilor de impozite, taxe si
contributiilor obligatorii prelevate la fondurile publice. Plolitica fiscala se axeaza, in primul
rind, pe impozitele, taxele si contributiile cu caracter obligatoriu.
Astefel, politica trebuie sa precizeze modalitatile concrete de aplicare a facilitatilor,
respectiv a deducerilor fiscale, cum ar fi: reducerea/scutirea de impozit pentru partea din
profitul reinvestit, aplicarea unor cote mai mici pentru anumite categorii de venituri obtinute
din anumite activitati pe care societatea este interesata sa le dezvolte etc. Asemanator, prin
ea se stabileste regimul deducerilor de cheltuieli din venitul brut sau reducerea impozitului
de plata pentru a cointeresa contribuabilii in realzarea anumitor obiective economice sau
sociale, intre care si finantarea cercetarii stiintifice, crearea de noi locuri de munca etc.
Un rol important revine optiunilor privind administrarea impozitelor, taxelor si a
contributiilor de catre diferitele categorii de autoritati publice, respectiv delimitarea
impozitelor, taxelor si a contributiilor aflate in administrarea autoritatilor publice centrale
fata de cele administrate de autoritatile publice locale. Pentru acestea din urma, politica
fiscala are ca scop cointeresarea lor, in procurarea si administrarea eficienta (in baza
autonomiei locale) a resurselor financiare de care pot dispune.
In acelasi cadru, se inscrie ca element al politicii impozitelor alegerea modalitatilor
de impozitare a veniturilor in cote procentuale, optind intre cotele proportionale si cotele
progresive, cea de-a doua modalitate admitind fie o progresivitate mai mica, fie una mai
mare. Astfel, impunerea in cote proportionale apare ca fiind mai stimulativa, din punctul de
vedere al contribuabililor care realizeaza venituri mari, favorizind si investirea unei parti mai
mari din venitul obtinut.
In cazul impozitarii in cote procenruale progresive are loc o crestere a cotei
procentuale, din venitul total, care se cedeaza sub forma de impozit. In aceasta varianta de
impozitare, impozitul platit creste, atit sub impactul cresterii cotei procentuale, cit si sub cel
al maririi bazei de calcul, determinind diminuarea venitului disponibil posibil de utilizat, de
catre contribuabili, inclusiv pentru noi investitii. In acelasi timp, in planul formarii resurselor
financiare ale statului pe seama impozitelor, poate aparea un fenomen de diminuare a bazei
de calcul, sub influenta negativa exercitata de cresterea cotei procentuale de impozit.
In explicarea fenomenului sunt invocate doua cauze, si anume:
-restringerea activitatilor creatoare de venituri, care tind sa se reduca, in primul rind,
prin prisma scaderii volumului investitiilor, pentru care se diminueaza sursele de finantare
aferente;
-reactia contribuabililor de a se sustrage de la obligatiile privind calcularea si plata
impozitului, antrenind producerea fenomenelor de evaziune fiscala, nivelul inalt al cotei de
impunerecontribuind la stimularea evaziunii fiscale.
Un loc central insa in politica fiscala revine fiecarui impozit, atat in formarea
resurselor financiare publice, cit si in influentarea vietii economice si sociale. Astfel, un
interes major pezinta conceperea sistemului de impozite indirecte, inclusiv stabilirea
modalitatilor tehnice prin care urmeaza a se realiza preluarea acestora la dispozitia
autoritatilor publice.
Prezinta, de asemenea, interes pentru politica fiscala optiunile vizind complexitatea
sistemuli de impozite si taxe promovate, care in principiu ar trebui sa fie mai mica,
preferabil fiind un sistem mai simplu.
Un sistem de impozite si taxe complicat sub raportul instrumentelor si tehnicilor
folosite greveaza inutil activitatea financiara, stinjenindu-i pe contribuabili, si influenteaza
negativ asupra randamentului impozitului.
Ca regula generala, se constata ca in intreaga lume se folosesc sisteme de impozitare
cu un numar mai mare sau mai mic de impozite, concepute si aplicate in conditii, uneori,
asemanatoare, iar alteori diferite, in vederea atingerii unor obiective social-economice.
 Subiect S-13: Structura veniturilor bugetare
n Romnia, veniturile bugetare, potrivit structurii bugetului de stat, sunt formate din:
I. Venituri curente din care:
A. Venituri fiscale
impozite directe, din care:
- impozitul pe profit;
- impozitul pe venit;
- alte impozite directe, din care:
- impozitul pe veniturile realizate de persoane fizice i juridice nerezidente;
- impozitul pe profitul obinut din activitile comerciale ilicite sau din
nerespectarea Legii privind protecia consumatorilor;
- impozitul pe dividende de la societile comerciale.
impozite indirecte, din care:
- taxa pe valoarea adugat;
- accize i alte impozite indirecte;
- taxe vamale de la persoane fizice i juridice;
- alte impozite indirecte, din care:
- majorri de ntrziere/dobnzi, penaliti de ntrziere i penaliti pentru
venituri fiscale nevrsate la termen;
- taxe i tarife, pentru eliberarea de licene i autorizaii de funcionare;
- taxa pentru activitatea de prospeciune, explorare i exploatare a resurselor
minerale;
- taxe judiciare de timbru; taxe de timbru pentru activitatea notarial; taxe
extrajudiciare de timbru (ncepnd cu 01.01.2003, n conformitate cu OG nr.
36/2002 privind impozitele i taxele locale, aceste taxe sunt surse ale bugetelor
locale);
- amenzi judiciare etc.
B.Venituri nefiscale:
vrsminte din profitul net al regiilor autonome;
vrsminte de la instituiile publice (taxe de metrologie, taxe pentru prestaiile
efectuate i pentru eliberarea autorizaiilor de trafic international, taxe consulare, taxe i alte
venituri din protecia mediului, vrsminte din disponibilitile instituiilor publice i ale
activitilor autofinanate);
diverse venituri (din aplicarea prescripiei extinctive, venituri din amenzi i alte
sanciuni aplicate, venituri din concesiuni, ncasri din valorificarea bunurilor confiscate,
abandonate i alte sume constatate o dat cu confiscarea).
II. Venituri din capital:
venituri din valorificarea unor bunuri ale instituiilor publice;
venituri din valorificarea stocurilor de la rezervele materiale naionale i de
mobilizare.
III. ncasri din rambursarea mprumuturilor acordate
Veniturile bugetare sunt resursele bneti care se cuvin bugetelor publice, n baza unor
prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribute, alte vrsminte i alte venituri.
Veniturile bugetare se caracterizeaz, fiecare n parte, prin anumite trsturi
determinate de modul de stabilire, de provenien, termene de plat, nlesniri etc.
Elementele comune ale veniturilor bugetare sunt urmtoarele:
denumirea venitului bugetar;
debitorul sau subiectul impunerii;
obiectul sau materia impozabil;
unitatea de evaluare;
 unitatea de impunere;
asieta sau modul de aezare a venitului;
perceperea (ncasarea venitului bugetar);
termenele de plat;
ndatoririle, drepturile i obligaiile debitorilor;
rspunderea debitorilor;
calificarea venitului bugetar (stabilirea caracterului local sau central al venitului).
 Subiect S-14: Clasificarea impozitelor i taxelor
Dup trsturile de fond i de form i dup modul de percepere, distingem cea mai
important grupare a impozitelor i taxelor:
a) impozitele directe, care se stabilesc i se percep nemijlocit de la persoanele
fizice sau juridice pentru veniturile sau bunurile prevzute de lege, de exemplu:
impozitul pe profit;
impozitul pe dividende;
impozitul pe venit;
impozitul pe veniturile realizate de persoane fizice i juridice nerezidente;
impozitul pe veniturile reprezentanelor sau organizaiilor economice strine
realizate n Romnia etc.
Pltitorul de impozit coincide cu cel ce suport impozitul.
b) impozitele indirecte, care se stabilesc asupra vnzrii de bunuri sau prestrilor de
servicii (spectacole, operaiuni bancare, transport etc.) sau executri de lucrri. n general,
aceste impozite sau taxe sunt incluse n preul mrfurilor, serviciilor sau lucrrilor, astfel c se
suport de consumatorii sau beneficiarii acestora, deci de persoanele fizice sau juridice, altele
dect subiectul impozabil. n categoria impozitelor indirecte, caracterizate prin aceea c
pltitorul difera de cel ce suport impozitul sau taxa, intr:
taxa pe valoarea adugat;
accizele;
taxele vamale;
alte impozite indirecte.
ntruct specifica impozitului direct (impozitul pe venit, impozitul pe dividende etc.)
este coincidena dintre pltitorul impozitului i cel ce suport impozitul, rezult c principalul
efect economic al impozitrii directe este diminuarea venitului nominal. Aceasta este
echivalena cu reducerea masei monetare disponibile la nivelul individului prin scderea
veniturilor nete din salarii cu efect n reducerea consumului personal.
De asemenea, nivelul impozitului pe profit aplicat profiturilor realizate de agenii
economici conduce la diminuarea profitului net, care are ca efecte reducerea posibilitilor de
investiii prin autofinanare i a dividendelor de distribuit.
Randamentul fiscal al impozitrii directe (raportul dintre veniturile bugetare scontate
prin introducerea/mrirea impozitului direct i veniturile bugetare efectiv prelevate dup
introducerea/mrirea impozitului respectiv) este o funcie liniar descresctoare de
coeficientul impozitrii directe. Relaia de mai sus permite demonstrarea curbei Laffer de
eficacitate (randament) a impozitrii directe.
Impozitele indirecte acioneaz, nu n mod direct, asupra veniturilor agenilor
economici, ci prin intermediul preurilor. Preurile majorate reduc puterea de cumprare a
agenilor economici, dar nu prin reducerea veniturilor, ci prin scumpirea bunurilor i
serviciilor.
Prin impactul impozitelor indirecte asupra preurilor (n sensul creterii preurilor) are
loc o accentuare a fenomenului inflaionist n economie. Aceast inflaie este de tipul
inflaiei prin costuri, deoarece preurile cresc nu datorit aciunii cererii, ci datorit aciunii
ofertei.
Impozitele indirecte sunt percepute de consumatori prin intermediul creterii
preului la bunul sau serviciul respectiv.
Scderea veniturilor bugetare este determinat de scderea volumului impozitelor i
taxelor colectate. Creterea ncasrilor din impozite i taxe se poate realiza numai n
condiiile creterii bazei de impozitare (cretere care se poate realiza numai pe baza unei
creteri economice reale i solide, concomitent cu reducerea fiscalitii, precum i prin
mbuntirea colectrii veniturilor bugetare).
 Subiect S-15: Caracteristicile impozitelor
Impozitul este definit ca fiind plata bneasc obligatorie, general i definitiv,
efectuat de persoane fizice i juridice n favoarea bugetului statului, n cuantumul i la
termenele precis stabilite de lege, fr obligaia din partea statului de a presta pltitorului un
echivalent direct i imediat.
Caracteristicile fundamentale ale impozitului sunt:
caracterul pecuniar: impozitul este n general o prelevare bneasc;
caracterul obligatoriu: este vorba de o prelevare impus i ncasat de stat, i nu
de o prelevare cu caracter voluntar;
caracterul fr contraprestaie imediat i direct: nu exist o contraprestaie
direct, cci nu este preul unui serviciu primit, dar exist o contraprestaie indirect sub
forma utilizrii serviciilor publice;
caracterul definitiv: contribuabilul nu mai primete banii napoi, aferent impozitului
pltit;
caracterul financiar: impozitul servete la acoperirea cheltuielilor publice.
n elaborarea unui produs fiscal (impozit, tax, drepturi i contribuii cu caracter fiscal)
trebuie s se stabileasc, n momentul reglementrii, i ulterior n etapa legislativ, n mod
clar i concis, elementele care formeaz structura tehnic a impozitului.
Astfel, trebuie avute n vedere: faptul generator (evenimentul juridic sau material
care d natere la apariia obligaiei fiscale); sfera de aplicare i pltitorul impozitului
(precizarea naturii contribuabilului pltitorului - persoana fizic sau/i juridic); felul
operatiunilor impozabile (natura activitilor economice, consecinele pecuniare ale
operaiuni-lor impozabile: operaiuni cu titlu oneros i operaiuni cu titlu gratuit); aezarea
impozitului (determinarea i evaluarea materiei impozabile, recurgerea la utilizarea
unor elemente specifice principiului realittii, i respectiv principiului personalizrii
impozitului).
Calculul impozitului, respectiv determinarea cuantumului monetar al impozitului
necesit stabilirea:
persoanei care efectueaz calculul (contribuabilul de drept sau administraia
fiscal);
cota de impozitare;
scutirile, reducerile i majorrile, acordate/aplicate;
procedeul de calcul.
Pe lng stabilirea cotelor este necesar precizarea procedeului de calcul. Se poate
utiliza procedeul impunerii proporionate, al progresivitii simple, al progresivitii compuse
(n cazul impozitului pe venitul global a fost ales procedeul progresivitii compuse, cotele
crescnd pe msura creterii bazei impozabile n diverse ritmuri).
Astfel, cotele progresive compuse sunt stabilite pe trane de venituri i cresc ntr-un
ritm variabil. Pentru fiecare tran de venit impozabil exist o cot de impozit care se aplic
asupra veniturilor din trana respectiv, iar cota este cu att mai ridicat, cu ct venitul este
mai mare.
Cuantumul prelevrii fiscale se determin prin nsumarea cuantumurilor pariale,
calculate pe fiecare tran de venit.
Determinarea persoanei obligate la plata impozitului trebuie s fie n concordan
cu criteriul personalizrii utilizat pentru determinarea sferei de aplicare a acestuia. Pentru
fiecare impozit n parte trebuie s se stipuleze clar i precis persoana fizic sau juridic
obligat prin lege fie la plat, fie la calculul i plata impozitelor ctre trezoreria statului. n caz
de neplat sau plat cu ntrziere, pltitorul de impozit datoreaz major ri de
ntrziere/dobnzi, penalizri de ntrziere sau/i penaliti, dup caz.
Trebuie fcut distincie ntre contribuabili, cei care sunt obligati la plata obligaiei
fiscale (impozitul se calculeaz, se reine i se vireaz, prin stopaj la surs, de pltitorii de
venituri pentru veniturile din salarii, dividende, dobnzi etc.), respectiv pli anticipate
pentru anumite categorii de venituri realizate de contribuabili din desfsurarea de activiti
independente, stabilite de organul fiscal i pltite de acetia din urm, i cei care suport
definitiv obligaia fiscal (n cazul impozitului pe venitul global - contribuabilii persoane
fizice, care realizeaz venituri din salarii/pensii, dobnzi, dividende, cedarea folosinei
bunurilor i din activiti independente).
Impunerea reprezint operaia fiscal care const n stabilirea persoanei
(pltitorului), a termenului de plat i a sumei ce urmeaz a fi pltit statului/autoritii
publice locale ca impozit.
 Subiect S-16: Principiile impunerii
Principiile impunerii trebuie nelese ca totalitatea legilor i a noiunilor de baz ale
tiinei economice, dup care se decide cum se vor obine veniturile bugetare i se vor utiliza
acestea.
Principiile care trebuie s stea la baza unui sistem fiscal considerat raional sunt:
principiul justeii impunerii (echitaii fiscale);
principiul certitudinii impunerii;
principiul comoditaii perceperii impozitelor;
principiul eficienei (randamentului) impozitelor.
Comensurarea veniturilor i a cheltuielilor generate de aplicarea unui impozit se
poate face prin folosirea indicatorului ,,eficiena ncasrii impozitelor" sau, mai pe scurt,
eficiena impozitului.
La baza politicii fiscale a unui stat trebuie s stea principiile de echitate fiscal, de
politic financiar, de politic economic i principii social-politice.
Echitatea fiscal presupune:
stabilirea minimului impozabil, adic scutirea de la plata impozitului a
persoanelor cu venituri mici, pn la un anumit nivel, strict necesare satisfacerii nevoilor
minime de trai;
impunerea difereniat a veniturilor i averii, n funcie de mrimea acestora, de
puterea contributiv a subiectului impozabil;
impunerea general i nedifereniat (nediscriminatorie).
nfptuirea principiilor de echitate fiscal presupune i impunerea difereniat (sarcina
fiscal s fie stabilit n mod diferit, n funcie de mai multe criterii).
n rile occidentale se consider c un sistem fiscal corect i echitabil trebuie s se
bazeze pe dou principii fundamentale: principiul avantajelor i principiul capacitii de
plat.
Principiul avantajelor
Principiul avantajelor se bazeaz pe impozitarea utilizatorilor. Potrivit acestui
principiu, fiecare persoan trebuie s plteasc impozite n funcie de proporia n care
beneficiaz de investiiile (utilitile) realizate din fondurile colectate pe seama impozitelor,
pe baza programelor guvernamentale i/sau ale autoritii administraiei publice locale.
Principiul avantajelor se poate aplica cu succes n situaiile n care:
se pot identifica, la nivel local i naional, persoanele sau grupurile de
persoane beneficiare ale investiiilor/utilitilor respective;
utilizatorii au posibiliti de plat i nu exist manifestri agresive mpotriva
impozitului respectiv (mpotriva tratamentului fiscal la care sunt supui, conform acestui
principiu).
Impozitele percepute dup principiul avantajelor se pot aplica, mai mult, la nivelul
comunitilor locale, n scopul realizrii unor utiliti de care beneficiaz numai locuitorii
localitii respective.
Astzi, rile dezvoltate se bazeaz, tot mai mult, pe impozitele progresive pe venituri,
avnd n vedere mrimea venitului realizat de contribuabilul impus, implicit capacitatea de
plat/contributiv.
Principiul capacitii de plat
Conform acestui principiu, impozitele pltite de fiecare cetean trebuie s fie n
funcie de veniturile realizate sau de averea acestuia.
Criteriul general i nediscriminatoriu al impunerii
Caracterul universal al impunerii presupune ca un impozit s fie pltit de toate
persoanele fizice i juridice care obin venituri sau posed avere. Faptul c impunerea se face
difereniat sau c anumite persoane beneficiaz de un anumit minim neimpozabil rmne n
contradicie cu acest criteriu al echitii fiscale.
 Guvernele rilor dezvoltate au adoptat, n general, soluii pragmatice, care iau n
considerare ceea ce este util i avantajos din punct de vedere practic, care se bazeaz numai
parial pe principiul avantajelor i al capacitii de plat, intruct sunt foarte greu de stabilit
corelaiile care stau la baza acestora.
Principii de politic financiar
Introducerea sau modificarea unui impozit este impus din considerente de politic
financiar-fiscal, care se bazeaz pe respectarea unor principii cum ar fi: al eficienei
impozitelor, al certitudinii impunerii i al comoditii perceperii impozitelor.
n plus, la stabilirea sistemului de impozitare, se au n vedere i unele cerine, precum:
stabilitatea impozitului, elasticitatea impozitului, numrul i felul (tipul) impozitelor
utilizate.
 Subiect S-17: Stabilitatea impozitelor
Noiunea de stabilitate a impozitului poate avea mai multe sensuri, precum:
a) meninerea unui raport constant ntre veniturile ncasate i cheltuielile efectuate, ca
urmare a aplicrii impozitului respectiv;
b) obtinerea acelorai venituri bugetare, indiferent de evoluia economiei: n suma fix
sau n cota procentual din veniturile bugetului statului i din produsul intern brut (PIB).
Cu privire la sensul i coninutul noiunii de ,,stabilitate a impozitului" exist mai
multe puncte de vedere, astfel:
Un impozit este considerat stabil, atunci cnd randamentul su rmane constant de-a
lungul ntregului ciclu economic. Cu alte cuvinte, randamentul unui impozit nu trebuie
neaprat s sporeasc o dat cu creterea volumului produciei i a veniturilor n perioadele
favorabile ale ciclului economic i nici s scad n perioadele de criz i depresiune ale
ciclului economic sau
Un impozit este considerat stabil atunci cnd nu este influenat de oscilaiile
provocate de conjunctura socioeconomic. Randamentul fiscal al unui impozit stabil nu
crete o dat cu sporirea producei i a veniturilor i nu scade n perioadele de criz de
presiune, cnd se reduce materia impozabil, ci i pstreaz nivelul undeva la un prag de
mijloc. n realitate, de regul, stabilitatea impozitului este puternic influenat de aciunea
stihinic a legilor, care face ca evoluia sinuoas a produciei i a desfacerii s imprime
aceeai dinamic att venitului naional, ct i ncasrilor din impozite.
Despre stabilitatea impozitului se poate vorbi numai n rile cu economie stabil, cu
un sistem fiscal clar, precis i stabil n timp i cu un grad ridicat de informatizare a societii.
Elasticitatea impozitului n funcie de venit
Pentru un stat, este foarte important s cunoasc legtura de dependen ce exist ntre
nivelul i evoluia PIB, i nivelul i evoluia volumului ncasrilor din impozite.
Elasticitatea impozitului presupune ca acesta s poat fi adaptat n permanen
necesitilor de venituri ale statului.
Elasticitatea impozitelor n funcie de venituri (venituri de natur salarial, venituri
bugetare totale, venitul naiunii, exprimat prin PIB) arat ct de mult se modific volumul
unui impozit n momentul n care se modific veniturile afectate de impozitele respective.
Elasticitatea impozitului n functie de venit este raportul dintre variaia procentual a
impozitului i variaia procentual a venitului. Elasticitatea sau sensibilitatea impozitului la
variaia veniturilor este foarte diferit la impozitele directe fa de impozitele indirecte.

Impozitele directe sunt caracterizate printr-o elasticitate mare, n timp ce impozitele

indirecte au un coeficient redus de elasticitate (fiind caracterizate ca inelastice).
n cazul impozitului pe venit, sistemul de impozitare se bazeaz pe impunerea n cote
progresive compuse, care reprezint, din punct de vedere fiscal, cea mai echitabil form de
impozitare (asigurndu-se aplicarea n practic a principiilor echitii fiscale, respectiv
elasiti-citatea impozitului).
 Subiect S-18: Principiul eficienei impozitelor
Att nainte, ct i dup introducerea unui impozit, acesta trebuie foarte bine gndit i
din punctul de vedere al eficienei: ce venituri se vor obine i cu ce cheltuieli; care va fi
evoluia veniturilor i cheltuielilor generate de aplicarea sa. Conform ,,principiului eficienei",
impozitele trebuie percepute cu minimum de cheltuieli i prin obinerea unui volum ct mai
mare de venituri bugetare.
Eficiena ncasrii impozitelor
Pentru stat, este foarte important ca ncasarea fiecrui impozit s se fac, pe ct
posibil, integral i la termenul legal de plat, dar tot att de important este de a se cunoate i
cheltuielile fcute cu ncasarea acestuia. Eficiena ncasrii unui impozit se poate exprima i
prin cheltuielile efectuate cu ncasarea a 1.000 lei/impozit. Practic, o asemenea
comensurare nu se poate face cu exactitate, ntruct nu exist structuri organizatorice i
organe fiscale destinate pentru fiecare tip de impozit controlat.
De exemplu: impozitul pe venit aferent veniturilor de natur salarial constituie tipul de
impozit care genereaz cele mai mici costuri cu ncasarea sa, comparativ cu celelalte impozite si
taxe.
Acest lucru se datoreaz faptului c legea prevede ca angajatorii (societile comer-
ciale, regiile autonome, instituiile publice i alte entiti patrimoniale) sunt obligai s nu
achite salariile fr a calcula, reine i vira la bugetul de stat impozitul pe venit aferent
(stopaj la surs al impozitului).
Constatarea unor nereguli cu privire la unii angajatori care nu calculeaz corect
impozitul pe venit, nu-l rein i nu-l vireaz la termenele legale se poate face cu usurin de
organele fiscale, aplicndu-se sanciunile i calculndu-se majorrile de intrziere/dobnzile,
penalitile de intrziere, respectiv penalitile, conform prevederilor legale n materie.
 Subiect S-19: nregistrarea fiscal a contribuabililor
Scopul nregistrrii fiscale a contribuabililor este de a da posibilitatea administraiei
fiscale s menin o eviden complet i actualizat a tuturor contribuabililor persoane
fizice i juridice. De asemenea, codul de nregistrare fiscal este elementul cheie, necesar
pentru organizarea evidenei n sistemul de prelucrare automat a datelor, asigurnd
integrarea componentelor sistemului prin faptul c servete drept legtur ntre diferitele
subsisteme gestionate de Administraia fiscala.
Astfel, sunt obligai s se nregistreze fiscal, s completeze i s depun declaraii de
nregistrare fiscal, n vederea atribuirii codului de nregistrare fiscal i eliberrii
certificatului de nregistrare fiscal, contribuabilii care, n condiiile legii, sunt pltitori de
impozite i taxe, dup cum urmeaz:
persoanele juridice;
asociaiile familiale i asociaiile civile fr personalitate juridic;
persoanele fizice romne cu domiciliul n Romnia, pltitoare de impozit pe venit;
persoanele fizice romne fr domiciliu n Romnia i persoanele fizice
strine care realizeaz venituri din activiti desfurate pe teritoriul Romniei.
reprezentanii fiscali, desemnai potrivit legii, ai persoanelor strine care
realizeaz pe teritoriul Romniei operaiuni impozabile sau/i care intr n sfera de aplicare a
TVA;
alte persoane dect cele prezentate anterior, asociaii sau organizaii de orice
fel care, n baza actului de constituire, desfoar n Romnia activiti cu caracter
economic, social, politic, sindical, cultural, civic, filantropic ori religios, precum i cele
care, potrivit legii, au obligaia s fac reinerea la surs a impozitelor i taxelor;
instituiile publice ai cror conducatori ndeplinesc atribuii de ordonatori
de credite, precum i unitile din subordinea acestora care sunt finanate din
venituri extrabugetare sau din subvenii de la bugetul de stat i care ntocmesc bilan
contabil distinct;
persoanele juridice strine care si desfoar activitatea n Romnia prin
intermediul unui sediu permanent;
reprezentanele societilor comerciale sau ale organizaiilor economice
strine, precum i orice alte entiti care desfoar activiti, potrivit legii, pe teritoriul
Romaniei.
Pltitorii de impozite i taxe sunt obligai s solicite nregistrarea fiscal pentru
urmtoarele tipuri de sedii secundare:
sucursale, filiale;
puncte de lucru stabile, care ndeplinesc condiiile stabilite de lege.
Astfel, societile comerciale cu statut de filial au obligaia ca la nregistrarea
fiscal s declare datele de identificare i codul fiscal/codul unic de nregistrare al
societii comerciale care le-a nfiinat.
Pltitorii de impozite i taxe care au sedii secundare de tip sucursale trebuie s depun
pentru nregistrarea fiscal a acestora o declaraie de nregistrare fiscal la organul fiscal n a crui
raz teritorial se afl sediul sucursalei, nsoit de o copie de pe certificatul de nregistrare
fiscal a unitii cu personalitate juridic, n termen de 15 zile de la nfiinarea sucursalei.
Pentru celelalte sedii secundare ale persoanelor juridice romne, respectiv
reprezentane, agenii sau alte asemenea sedii, pltitorii de impozite i taxe nu au
obligaia s le declare n vederea nregistrrii fiscale, cu excepia cazurilor prevzute de
lege.
Persoanele fizice romne cu domiciliul n Romnia, care solicit deduceri personale
suplimentare pentru persoanele pe care le au n ntreinere i care nu au cetenie romn,
depun pentru acestea, o cerere pentru atribuirea codului fiscal (numr de identificare fiscal).
 Codul fiscal/codul unic de nregistrare este un cod numeric, secvenial, unic pe ar,
nesemnificativ, care identific pltitorii de impozite i taxe pe toat durata existenei
acestora.
nregistrarea fiscal a persoanelor juridice, instituiilor publice, asociaiilor familiale,
asociaiilor civile fr personalitate juridic, precum i a altor entiti care desfoar
activiti, potrivit legii, pe teritoriul Romniei se face prin completarea i depunerea
declaraiei de nregistrare fiscala, nsoit de actele doveditoare ale informaiilor nscrise n
declaraie, la organul fiscal competent, n termenul legal (n termen de 15 zile de la eliberarea
autorizaiei de funcionare sau a actului legal de nfiinare, dup caz), n vederea atribuirii
codului de nregistrare fiscal i a eliberrii certificatului de nregistrare fiscal.
 Subiect S-20: Obligaii declarative
Pltitorii, persoane juridice sau fizice, romne i strine, crora le revin obligaii
fiscale ctre bugetul de stat i bugetele locale ntocmesc i depun declaraii sau deconturi de
impunere, denumite declaraii de impozite i taxe.
Prin declaraiile de impozite i taxe se declar:
impozitele i taxele datorate, n cazul n care, potrivit legii, obligaia
calculrii impozitelor i taxelor revine pltitorului;
bunurile i veniturile impozabile, n cazul n care, potrivit legii, stabilirea
impozitului i a taxei se face de organul fiscal sau, dupd caz, de serviciile de specialitate ale
autoritilor publice locale;
impozitele colectate prin stopaj la surs, n cazul n care pltitorul are obligaia de
a calcula, reine i vrsa impozite i taxe.
Declaraia de impozite i taxe se depune de ctre pltitor la organul fiscal
competent, direct la registratura acestuia sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandat.
Declaraia de impozite i taxe trebuie s conin:
a) datele necesare pentru stabilirea identitii pltitorului:
- numele i prenumele sau denumirea pltitorului;
- domiciliul sau sediul;
- codul numeric personal sau codul fiscal/codul unic de nregistrare, dupa caz;
b) baza de impunere;
c) cuantumul impozitelor sau al taxelor, dupa caz, daca obligaia calculrii
impozitului
sau a taxei revine, potrivit legii, pltitorului;
d) semnturile autorizate i tampila, daca este cazul.
Plata impozitului sau a taxei nu suspend obligaia pltitorului de a depune declaraia
de impozite i taxe. Pltitorul este obligat s depun declaraia de impozite i taxe, chiar dac
este scutit de plata impozitului conform reglementrilor legale, precum i n alte cazuri
stabilite de ctre Ministerul Finanelor Publice. n cazuri deosebite, Ministerul Finanelor
Publice poate stabili alte termene pentru depunerea declaraiilor de impozite i taxe.
Declaraia de impozite i taxe ntocmit pentru fiecare fel de impozit sau tax se
depune de pltitor la termenul stabilit prin legea special care reglementeaz impozitul sau
taxa respective n cazul n care ultima zi de depunere este zi nelucratoare, declaraia de
impozite i taxe se consider a fi depus n termen, daca se face n ziua lucratoare imediat
urmtoare termenului de depunere.
Pltitorul este obligat s depun o declaraie de impozite i taxe i dac n cursul
anului fiscal se afla n una dintre urmtoarele situaii:
a) dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;
b) reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbie sau fuziune prin contopire,
conform legii; ncetarea activitii, precum i la terminarea activitii supuse impozitrii
sau taxrii;
c) ncetarea obligaiei de a calcula, reine i vira impozite i taxe;
d) modificri intervenite n baza de impozitare, n cazul reprezentanelor firmelor
strine cu activitate pe teritoriul Romniei, sau pentru impozitele i taxele datorate
pentru cldiri, terenuri i mijloace de transport de ctre persoanele juridice.
Declaraia de impozite i taxe se depune n termen de 15 zile de la data apariiei uneia
dintre situaiile prevzute la lit. a) sj b).
Declaraia de impozite i taxe se depune pn la data de 25 a lunii urmtoare celei n
care pltitorul s-a aflat n una dintre situaiile prevzute la lit. c), d) i e).
Pltitorii au obligaia de a ntocmi corect declarative de impozite i taxe, n
conformitate cu reglementrile legale n vigoare, nscriind clar, lizibil i complet informaiile
prevzute de formulare.
 Organul fiscal competent verific modul de completare a declaraiei de impozite i
taxe, iar n cazul n care constat erori n completarea acesteia, solicit n scris pltitorului
s se prezinte la sediul su, pentru efectuarea corecturilor necesare.
Pltitorul este obligat s se prezinte n termenul stabilit de organul fiscal competent,
pentru efectuarea corecturilor.
Dac pltitorul nu se prezint n 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea
corecturilor, organul fiscal competent stabilete din oficiu obligaia de plat.
n cazul nedepunerii declaraiei de impozite i taxe, organul fiscal transmite pltito-
rului o ntiinare, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, prin care i notific
depirea termenului legal de depunere a declaraiei.
Dac, n termen de 15 zile de la data primirii ntiinrii, pltitorul nu depune
declaraia de impozite i taxe, organul fiscal competent stabilete din oficiu obligaia de plat.
Impozitele i taxele stabilite din oficiu de organul fiscal competent se comunic
pltitorului printr-o ntiinare de plat transmis potrivit legii.
Impozitele i taxele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corecteaz la
data depunerii efective, de ctre pltitor, a declaraiei de impozite i taxe sau la data efecturii
unui control fiscal.
 Subiect S-21: Drepturile aparatului fiscal
Aparatul fiscal dispune de un ansamblu de drepturi privind asezarea, controlul,
stabilirea i incasarea creanelor fiscale, la care se adauga dreptul de a aplica sanciuni pentru
nerespectarea legislaiei financiar-fiscale.
Administraia fiscala are dreptul de a cunoate informaiile coninute n documentele
detinute de contribuabili sau de terte persoane care au legatura cu acestia, drept care nu
trebuie confundat cu verificarea contabilitatii.
Dreptul de control ce revine inspectorilor fiscali (organelor de control) nu se limiteaz
numai la verificarea informaiilor cuprinse n documentele financiar-contabile, ci include i
verificri asupra operaiunilor economice desfurate de contribuabili fr existenta unor
documente legale, precum i verificri la domiciliul/sediul contribuabililor.
n anumite situaii, inspectorii fiscali au dreptul de a aprecia i evalua materia
impozabila, prin interpretarea operaiunilor cu caracter economic i verificarea actelor care
reflecta aceste operaiuni, pentru a stabili natura reala a acestora i impozitul care trebuie
aplicat (impunerea din oficiu prin metoda estimarii).
Atunci cand, ca urmare a controlului materiei impozabile, se constata incalcari a
legislaiei financiar-fiscale de ctre contribuabili prin depunerea de declaraii fiscale
eronate/incomplete, cu omisiuni facute cu sau fr intentie, sau nedeclararea materiei
impozabile, respectiv a impozitelor datorate, inspectorii fiscali/organul fiscal au/are
dreptul de a corecta/stabili obligaia fiscala a acestora i sa aplice sanciunile legale.
Astfel, n situaia ntocmirii sau depunerii cu ntrziere a declaraiilor fiscale, a
sustragerii pariale sau totale de la plata impozitelor i taxelor, a platii cu ntrziere a
obligaiilor fiscale, inspectorii fiscali au dreptul i obligaia de a aplica sanciunile prevzute
de lege, contribuabililor vinovati, precum i stabilirea/calcularea sau aplicarea dobnzilor,
penalitilor, amenzilor, confiscarilor, n functie de fapta savarsita de contribuabili i de
prevederile legale n materie.
Administraia fiscala are dreptul de a pretinde i ncasa obligaiile fiscale de baza,
precum i cele suplimentare rezultate n urma controlului, n cadrul termenelor prevzute de
legislaia n domeniul colectarii creanelor bugetare.
Dreptul de a ncasa obligaia fiscala de baza sau suplimentara se exercita numai n
raport cu exigibilitatea fiscala i n cadrul unui anumit interval de timp stabilit prin lege, dupa
care nu se mai poate solicita contribuabililor plata obligaiilor fiscale datorita intrarii n
prescriptie.
Cu unele exceptii, autoritile au drept de prioritate n ncasarea creanelor fiscale, n
raport cu alti creditori.
n exercitarea atribuiilor ce le revin, organele de control fiscal sau, dupa caz,
serviciile de specialitate ale autoritilor administraiei publice locale au dreptul:
a) sa verifice n totalitate sau prin sondaj orice documente, inscrisuri, registre sau
evidente contabile ale contribuabililor verificati, referitoare la obiectul controlului, sa
primeasca copii de pe orice inscris, document sau nregistrare contabila;
b) sa solicite contribuabililor controlati, verbal sau n scris, toate informaiile i
justificarile referitoare la abaterile constatate. n cazul n care se solicit raspunsul n scris,
contribuabilii sunt obligati sa furnizeze informaiile respective n termen de 5 zile de la
primirea solicitarii;
c) sa retina documente n scopul protejarii impotriva instrinarii sau distrugerii, in
condiiile legii, acte, inscrisuri, registre i documente financiar-contabile sau orice element
material care face dovada stabilirii, nregistrarii i achitarii obligaiilor fiscale de ctre
contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. n cazuri exceptionale, cu
aprobarea
conducerii organului de control fiscal, perioada de retinere a documentelor poate fi prelungita
cu maximum 90 de zile;
d) sa solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentantilor legali ai acestora la sediul
organului de control fiscal. Solicitarea se face n scris i cuprinde, n mod obligatoriu,
data, ora i locul intalnirii, precum i scopul acesteia. Solicitarea se comunica
contribuabilului cu cel puin 5 zile inaintea datei fixate pentru intalnire;
e) sa faca constatari faptice cu privire la natura activitilor productoare de venituri
impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile;
f) sa confiste, n condiiile legii, obiectele sau produsele reprezentand bunuri sustrase
de la plata impozitelor i taxelor, precum i sumele n lei i n valuta dobndite ilicit;
g) sa stabileasca obligaiile fiscale prin asimilare sau estimare, n situaia n care in
evidenta contabila nu exista documente justificative sau contribuabilul refuza prezentarea
acestora, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului Finanelor publice,
respectiv al ministrului administratiei publice. Sarcina de a dovedi c metoda indirecta
utilizata pentru stabilirea obligaiilor fiscale este incorecta revine contribuabilului;
h) sa stabileasca n sarcina contribuabilului diferene de impozite i taxe, sa calculeze
majorri de ntrziere/dobnzi, penaliti i penaliti de ntrziere pentru neplata n termenele
legate a impozitelor i/sau taxelor datorate conform prevederilor legilor fiscale;
i) sa constate contraventiile i sa aplice sanciunile prevzute de legile fiscale i
contabile;
j) sa dispuna corectarea n contabilitate a eventualelor erori constatate dupa aprobarea
i depunerea situaiilor financiare anuale, n anul n care au fost constatate;
k) sa anuleze aplicarea masurilor care contravin reglementrilor contabile i fiscale i sa
dispuna masurile necesare indeplinirii corecte de ctre contribuabili a obligaiilor fiscale ce le
revin;
1) sa intre, n prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori n
prezenta altei persoane desemnate de contribuabil, n orice incinta a sediului n care isi
desfoar activitatea contribuabilul sau n locuri n care exista bunuri impozabile ori n
care se desfoar activiti productoare de venituri. Accesul este permis n cursul
programului normal de lucru al contribuabilului, iar n afara acestuia, numai cu
autorizarea scrisa a conducerii organului de control fiscal sau, dupa caz, a conducerii
serviciilor de specialitate ale autoritilor administraiei publice locale i cu acordul
contribuabilului;
m) sa verifice modul de aducere la indeplinire a masurilor dispuse de organele de
control fiscal;
n) sa beneficieze de protectie din partea organelor abilitate ale statului, la solicitarea
acestora.
n scopul determinarii modului de respectare a obligaiilor fiscale ce revin
contribuabililor i al stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele de control fiscal sunt
n drept sa solicite informaii de la:
a) persoane fizice sau juridice care detin n pastrare sau n administrare bunuri ori
sume de bani ale contribuabililor, care au relatii de afaceri cu acetia sau care pot da relatii in
legatura cu operaiunile verificate;
b) organe ale administraiei publice centrale i locale, instituii publice sau de interes
public;
c) instituii publice sau private care inregistreaza, sub orice forma, incheierile de
contracte, circulatia mrfurilor pe caile de comunicatie de orice fel, evidenta populatiei
sau a bunurilor, exploatarea proprietatilor i altele asemenea.
Persoanele, organele i instituiile menionate sunt obligate ca n termenul
specificat n solicitare sa furnizeze informaiile i sa puna la dispozitie organelor de control
fiscal sau, dupa caz, serviciilor de specialitate ale autoritilor administraiei publice
locale actele, evidentele i datele respective, n condiiile legii. Toate actele, datele i
informaiile obinute de organele de control fiscal sau, dupa caz, de serviciile de
specialitate ale autoritilor administraiei publice locale, n modalitatea prevzuta, vor
face parte din dosarul fiscal al contribuabilului i vor putea fi luate in considerare la
recalcularea impozitelor datorate de acesta.
 Subiect S-22: Obligaiile aparatului fiscal
Organele de control fiscal au urmtoarele obligaii:
a) sa cunoasca i sa aplice corect, cu obiectivitate i profesionalism, prevederile
legislaiei contabile i fiscale i normele de aplicare a acestora;
b) sa prezinte contribuabilului verificat legitimatia de control i ordinul de serviciu;
c) sa efectueze controlul n asa fel nct sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a
contribuabililor verificati;
d) sa acorde atentie intrebarilor, nelamuririlor, reclamatiilor contribuabililor i sa dea
dovada de intelegere i solicitudine n solutionarea acestora, potrivit legii;
e) sa intocmeasca i sa depuna la sediul unitii de care apartine actele de control
privind rezultatele verificrii, potrivit metodologiei de control;
f) sa utilizeze cu eficienta timpul de control, sa pastreze i sa apere secretul
operaiunilor contribuabililor verificati;
g) sa nu se angajeze direct sau indirect n relatii de afaceri cu persoane fizice sau
juridice controlate, relatii care pot afecta mdeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control
fiscal incredintate;
h) sa sesizeze organele de urmarire penala n legatura cu anumite constatari ce ar putea
ntruni elemente constitutive ale unei infractiuni constatate cu ocazia exercitarii atribuiilor de
control fiscal;
i) sa nu pretinda i sa nu primeasca nici un fel de bunuri n natura sau n bani, sa nu i
creeze avantaje n legatura cu serviciul sau cu exercitarea functiei;
j) sa consemneze, conform legii, n registrul unic de control existent la contribuabil
datele privind inceperea controlului, obiectivele i rezultatele sintetice ale acestuia;
k) sa raspunda pentru constatarile rezultate din controlul raportat la tematica stabilita
pentru verificare i n concordanta cu documentele supuse controlului.
 Subiect S-23: Obligaia bugetar/ venitul bugetar. Elementele definitorii
n notiunea de asezare a impunerii se includ toate operaiunile necesare pentru
stabilirea sumei de plata cu titlu de venit public, adica pentru determinarea n concret a
obligatiei fiscale.
Asezarea impunerii implica identificarea subiectului impunerii, determinarea
obiectului venitului public i al bazei impozabile, a cotei legale de impunere, a inlesnirilor
legale i cand este vorba de impozite, constituirea titlurilor de creanta fiscala ale statului
sau ale unitilor administrativ-teritoriale.
Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor banesti instituite prin lege,
care contribuie la constituirea fondurilor banesti ale acestuia, alcatuind un tot unitar, denumit
sistemul veniturilor bugetare.
Veniturile bugetare cuprind resursele banesti care se cuvin bugetelor prevzute la
art. 1, alin. (2) din Legea privind Finanele publice, nr. 500/2002, n baza unor prevederi
legale, formate din impozite, taxe, contributii i alte varsaminte.
Obligatia bugetara reprezinta obligatia stabilita unilateral de ctre stat prin acte
normative, n sarcina persoanelor fizice sau juridice, denumite contribuabili, de a plati o
anumita suma de bani, la termenul stabilit, n contul bugetului de stat. Obligatia bugetara
este o obligatie juridica, deoarece ea defineste coninutul unui raport juridic ce ia nastere
intre stat i persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al carui izvor este
legea, iar n caz de nevoie, executarea sa este asigurata prin intermediul constrangerii de stat.
Prin legile prin care se instituie impozitele, taxele si contributiile bugetare se stabilesc
categoriile de persoane fizice sau juridice ce datoreaz veniturile respective, elementele
veniturilor bugetare, precum i modalitatile de plata a acestora.
Modificarea obligatiei bugetare este determinata de: modificarea masei impozabile,
modificarea situatiei juridice a contribuabilului, acordarea de facilitati legale, modificarea
actelor normative ce instituie i reglementeaz venitul bugetar respectiv.
Obligatia bugetara este constatata n forma scrisa, prin titlul de creanta bugetara care
o individualizeaz la nivelul fiecrui contribuabil n raport de veniturile obinute sau de
bunurile detinute.
Titlul de creanta bugetara este ntocmit sau confirmat de organele financiare ale
statului care au atribuii n acest sens, n conformitate cu prevederile legale prin care se
reglementeaz veniturile bugetare i cu respectarea procedurii stabilite prin aceasta
reglementare pentru fiecare categorie de venit n parte.
Titlul de creanta bugetara este un act juridic declarativ de drepturi si obligatii i este
executoriu de drept.
 Elementele comune veniturilor bugetare
n structura sistemului fiscal, o componenta importanta o reprezinta totalitatea
impozitelor i taxelor i a altor contributii bugetare, pe care statul, prin organele sale
specializate, le incaseaz n baz unor reglementri legale (legi sau alte acte normative prin
care se instituie dreptul de creanta fiscala a statului sau a organelor administrativ-teritoriale,
asupra contribuabililor).
n totalul veniturilor bugetare, ponderea cea mai mare o detin cele fiscale, iar din
acestea ponderea celor indirecte este n continua crestere n raport cu a celor directe.
Elementele comune veniturilor bugetare sunt urmtoarele:
- denumirea venitului bugetar;
- debitorul sau subiectul impunerii;
- obiectul sau materia impozabila;
- unitatea de evaluare;
- unitatea de impunere;
- asieta sau modul de asezare a venitului;
- perceperea (ncasarea) venitului bugetar;
- termenul de plata;
- inlesnirile, drepturile i obligatiile debitorilor;
- rspunderea debitorilor;
- calificarea venitului bugetar.

Subiect S-24: Debitorul sau subiectul impunerii

Debitorul sau subiectul impunerii este o persoana fizica sau juridica.
n categoria persoanelor juridice, care sunt obligate la efectuarea unei anumite
prelevari la bugetul statului, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si respectiv la
bugetele fondurilor speciale, intra: regiile autonome, companiile/societatile nationale,
societatile comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, unitile cooperatiste, asociaiile i
fundatiile, entitatile publice (autoritatile publice, institutiile publice etc.), precum i
organizatiile economice straine i reprezentantele societatilor straine care desfasoara activiti
pe teritoriul Romaniei.
Persoanele fizice datoreaz bugetelor sus-mentionate impozite, taxe i alte contributii
bugetare pentru veniturile realizate, serviciile prestate de autoritatile publice centrale i locale,
precum i pentru bunurile mobile i imobile pe care le detin sau le dobndesc etc.
Persoanele fizice i juridice, precum i alte entitati patrimoniale, care datoreaz
impozite, taxe i alte contributii bugetare sunt denumite contribuabili.
La determinarea persoanei obligate la plata impozitelor, taxelor i a altor contribute
bugetare trebuie avut n vedere principiul personalizarii utilizat pentru determinarea sferei de
aplicare a acestora, precum i a capacitatii de plata a contribuabilului. Pentru fiecare impozit,
taxa sau contributie bugetara n parte, trebuie sa se stipuleze clar i precis persoana fizica
sau juridica obligata prin lege fie la plata, fie la calculul i plata obligatiilor fiscale.
Trebuie facuta distinctie intre contribuabili, cei care sunt obligati la virarea obligatiei
fiscale (platitori de venituri pentru care impozitul se calculeaza, se retine si se vireaza, prin
stopaj la sursa; venituri din salarii, dividende, dobnzi etc.) i persoana care suporta definitiv
obligatia fiscala - contribuabilul persoana fizica. n cazul impozitelor i taxelor locale,
impunerea se efectueaz de organele fiscale ale administraiei publice locale, iar plata lor se
face de persoana fizica sau juridica, subiect al impunerii.
 Subiect S-25: Obiectul venitului bugetar sau materia impozabila
Obiectul venitului bugetar, denumit i materia impozabila sau obiectul impunerii il
constituie/reprezinta veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile.
Determinarea materiei impozabile pentru fiecare impozit/taxa n parte este influentata
de criteriile reale i operaiunile impozabile, exonerarile i scutirile partiale i totale i criteriul
teritorial (pentru fiecare impozit/taxa trebuie sa se specifice teritoriul n care se aplica la nivel
central sau local) utilizate n determinarea sferei de aplicare. De asemenea, la determinarea
materiei impozabile apare necesitatea optiunii intre principiul realitatii (nu se tine seama de
interesele individuate, familiale, sociale i de situatia personala a contribuabilului) i prin-
cipiul personalizarii impozitului (se au n vedere natura si importanta bunurilor
economice, a veniturilor obinute, obligatiile de intretinere a membrilor familiei i
cheltuielile profesionale ale contribuabilului).
Venitul impozabil poate fi: beneficiul sau profitul regiilor autonome, companiilor/
societatilor nationale, societatilor comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, i al
societatilor comerciale cu capital integral strain, al organizatiilor economice straine sau al
reprezentantelor societatilor straine, precum i ale altor entitati patrimoniale care desfasoara
activiti economice pe teritoriul Romaniei, dividendele distribuite actionarilor sau
asociatilor, respectiv venitul realizat de un contribuabil persoana fizica etc. Bunurile
impozabile sau taxabile pot fi: cladiri, constructii, terenuri, mijloace de transport etc.
De asemenea, pot constitui obiect al impunerii i actele realizate de organele statului
sau ale autoritatilor publice locale, precum i serviciile prestate contribuabililor persoane
fizice i juridice de persoanele fizice care exercita profesii libere: avocati, notari, experti
contabili, auditori financiari, executori judecatoresti etc.
Baz de calcul (materia impozabila) poate sa fie aceeasi cu obiectul venitului
bugetar (de exemplu, n cazul impozitului pe profit, impozitului pe venit, taxei pe valoarea
adaugata, taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozitului pe terenurile pe
care sunt construite cladiri etc.) sau sa difere de aceasta (de exemplu, n cazul taxelor de
succesiune, obiectul il constituie dezbaterea succesiunii i actele ntocmite cu acest prilej,
dar baza de calcul este valoarea succesiunii sau n cazul impozitului pe cladiri, obiectul este
imobilul, iar baz de calcul este valoarea acestuia).
 Subiect S-26: Unitatea de evaluare / evaluare. Cotele
Unitatea de impunere reprezinta unitatea n care se exprima obiectul sau materia
impozabila (leul, n cazul veniturilor impozabile; metru patrat sau ha, n cazul suprafetelor de
teren; cm3, n cazul determinarii taxei asupra mijloacelor de transport n functie de capacitatea
cilindrica etc.).
Unitatea de evaluare a venitului bugetar reprezinta elementul care exprima cuantumul
unitar al acestuia n raport cu baz de calcul. In functie de posibilitatile tehnice de evaluare,
determinate de obiectul i natura venitului, se stabilesc cota fixa sau cota procentuala.
Cota de impunere reprezinta suma sau procentul care se aplica asupra obiectului
impozabil (bazei impozabile) i cu ajutorul caruia se calculeaz venitul bugetar.
Cotele fixe se folosesc, n special, atunci cand obiectul venitului public (baz
impozabila) se exprima n uniti naturale: suprafata de teren, capacitatea cilindrica, eliberarea
unui act etc., i sunt stabilite n suma fixa (egala) i rmn neschimbate independent de
marimea venitului impozabil, de averea sau situatia sociala a platitorului.
Cotele procentuale se folosesc n cazurile n care obiectul impozitarii il constituite
valoarea obiectului detinut sau venitul realizat de contribuabil i se aplica numai la bazele
impozabile exprimate valoric, n bani.
Aceste cote sunt de trei feluri: proportionate, progresive (simple si compuse) i
regresive. Cota procentuala proportionala se caracterizeaz prin aceea ca procentul ramane
neschimbat, indiferent de volumul materiei impozabile/marimea obiectului impozabil sau
modificarile intervenite n baz de calcul (impozitul pe profit, impozitul pe dividende etc.).
Cota progresiva se caracterizeaz prin aceea ca ea creste o data cu cresterea bazei de
calcul (ntr-un ritm constant sau variabil) i se aplica, de obicei, asupra veniturilor realizate de
contribuabili.
Cotele progresive pot opera orizontal (cota de impozit este diferita n functie de
natura venitului i categoriile de platitori, desi veniturile impozabile au aceeasi marime) sau
vertical (cota de impozit creste pe masura sporirii veniturilor, precum i n functie de natura
venitului impozabil i de categoriile de platitori). La un anumit nivel al venitului
progresivitatea se opreste, iar cotele devin degresive (proportionate). Aplicarea
degresivitatii se justifica pentru a se evita situatia egalitatii intre nivelul venitului impozabil
i cuantumul impozitului sau depasirea de ctre impozit a venitului.
Cotele progresive verticale pot fi: simple (procentul de impunere aferent transei
superioare a venitului impozabil se aplica la ntregul venit realizat de platitori) i compuse sau
pe transe (cota de impozit se aplica fiecarei transe de venit; impozitul datorat se obtine prin
insumarea impozitului corespunztor fiecarei transe de venit impozabil).
Cotele progresive simple se utilizeaz mai rar, deoarece duc la salturi mari n
impunere, ca urmare a faptului ca nu se are n vedere trecerea de la o transa la alta (de
exemplu, cota taxei pentru instrainarea de bunuri imobile, taxa de timbru asupra
succesiunilor, al carei cuantum se stabileste n functie de valoarea succesiunii i de gradul de
rudenie al succesorilor).
Cotele progresive compuse sunt elastice i au o larga utilizare n Romania (de
exemplu, in cazul impozitului pe venitul global se aplica o progresivitate pe transe, cota
procentuala creste o data cu majorarea materiei impozabile, utilizandu-se o prgresivitate
compusa).
Cotele procentuale regresive se caracterizeaza prin aceea ca, pe masura ce baza
de calcul creste, ele scad (de exemplu, taxele de timbru pentru autentificarea actelor de
instrainare a imobilelor si taxele asupra succesiunilor).
Iata un sistem de cote de impunere n care cifrele sunt conventional (calculate la
limita
 Subiect S-27: Asieta sau modul de asezare a venitului
Asieta reprezinta modalitatea de asezare a obiectului sau marfii bugetare,
identificarea subiectului i materiei impozabile, evaluarea acesteia i stabilirea sumei de plata
cu titlu de venit bugetar, adica determinarea concreta a obligatiei fiscale.
Activitatea de asezare incepe cu constatarea i evaluarea obiectului sau materiei
impozabile, precum i a platitorului de venit bugetar. Activitatea de impunere consta n
aplicarea i respectarea intocmai a unor prevederi legale.
Asezarea unei obligatii bugetare presupune cunoaterea i aplicarea legislaiei
fiscale n materie, referitoare la: debitorul impunerii, obiectul impunerii sau materia
impozabila, unitatea de evaluare, cotele de impunere, unitatea de impunere etc.
n activitatea de impunere se utilizeaz diferite metode i tehnici, n functie de felul
impozitului sau al taxei, de statutul juridic al platitorului i de instrumentele folosite.
n situatiile n care evaluarea obiectului impozabil se face n functie de veniturile
anuale realizate, impunerea poate fi provizorie, n timpul anului, i definitiva, la sfarsitul
anului. Impozitul pe venit, de exemplu, aferent veniturilor estimate/realizate de persoanele
fizice din cedarea folosintei bunurilor, din desfurarea de activiti independente, din
exercitarea de profesii libere, reprezentand plati anticipate, se stabileste trimestrial, iar la
sfarsitul anului n baz datelor declarate prin declaraia de venit global, declaraii speciale,
inclusiv a veniturilor din salarii, dupa caz, se determina venitul anual global impozabil i
respectiv impozitul anual de plata sau de restituit.
n functie de cum se insumeaz elementele de calcul, impunerea poate fi separata sau
globala. Modalitatea de impunere separata se aplica n cazul veniturilor impozabile
realizate de persoanele fizice romane fr domiciliu n Romania i persoanele fizice
straine din activiti independente desfurate n Romania sau din cedarea folosintei
bunurilor imobile situate pe teritoriul Romaniei, iar modalitatea de impunere globala se
aplica pentru veniturile realizate din mai multe surse de persoanele fizice romane, n cazul
impozitului pe venitul global.
Unul dintre instrumentele/documentele specifice utilizate n impunerea veniturilor
realizate de contribuabili sau a bunurilor mobile i imobile detinute n proprietate (sau n
concesiune) de acestia este declaraia de impunere. Prin aceasta declaratie, platitorul
(contribuabilul) aduce la cunostinta organului fiscal competent ( in raza caruia se afla bunul
imobil sau n raza caruia isi are domiciliul contribuabilul, pentru bunurile mobile i/sau
veniturile impozabile realizate), n termen de 15 zile, dobndirea unui bun imobil sau mobil,
respectiv realizarea de venituri impozabile ce urmeaz a fi supuse impunerii.
Declaraia de impunere poate fi, de exemplu, n cazul impozitului pe venitul global,
declaraia privind venitul estimat din cedarea folosintei bunurilor sau din activiti
independente, declaraia speciala, respectiv declaraia anuala (la asociatiile fr personalitate
juridica), declaraia de venit global i declarative informative.
De asemenea, declaraiile fiscale pot fi anterioare realizarii veniturilor (declaraia de
nregistrare pentru luarea n evidenta ca platitori de impozite i taxe), respectiv declaraii
ulterioare (deconturi lunare, decontul anual privind impozitul pe profit, taxa pe valoarea
adaugata sau acciza, respectiv declaraia privind obligatiile la bugetul de stat, lunara i
respectiv trimestriala).
Alte documente pe baz crora se face impunerea sunt:
- procesul-verbal de control ntocmit de organele de control fiscal, ca urmare
a verificarilor efectuate la sediul/domiciliul platitorilor persoane fizice sau juridice cu privire
la modul de constituire i plata a obligatiilor fiscale. Prin acest document se pot stabili, de
ctre organele de control fiscal, diferene de impozite i taxe, dobnzi, penaliti de
ntrziere si penaliti aferente, dupa caz. Procesul-verbal de control constituie titlu
executoriu, daca nu este contestat n termenul legal;
- instiintare de plata, prin care platitorului i se aduc la cunostinta impozitul datorat,
dobnzile, penalitile de ntrziere i penalitile aferente, dupa caz, precum i termenele de
plata (de exemplu, n cazul impozitului pe cladiri, impozitului pe teren, taxei asupra mijloa-
celor de transport etc.).
Impunerea poate imbraca mai multe forme:
- autoimpunerea (entitatile patrimoniale, agentii economici persoane juridice si
entitatile publice etc. identifica singure obiectul impozabil, evalueaz baz de calcul si
determina sumele de plata reprezentand obligatii fiscale i le declara organelor fiscale
competente, utilizand n acest sens declaraiile fiscale <declaraii privind impozitul i taxele
datorate bugetului de stat i/sau bugetelor locale>, de exemplu, n cazul impozitul ui pe profit,
impozitului pe veniturile de natura salariala, TVA, accize etc. - denumite deconturi);
- impunerea efectuat de organele fiscale competente (ale MFP pentru bugetul de
stat i ale administraiei publice locale, pentru bugetele locale), aplicand cotele de impozitare
asupra venitunlor i bunurilor impozabile (impozitul pe venit aferent veniturilor estima te
realizate de persoanele fizice pe baz crora se stabilesc plajile anticipate, respectiv
impozitul anual aferent venitului anual global impozabil realizat de acestia; cladiri, terenuri,
constructs, mijloace de transport - valoarea, suprafata, capacitatea cilindrica, pe baz
crora stabilesc impozitele i taxele locale aferente).
Impunerea directa se efectueaz prin evaluarea directa a obiectului sau materiei
impozabile, de ctre organul fiscal competent, respectiv serviciile de specialitate ale
autoritatilor publice locale.
Evaluarea directa se poate realiza prn unul dintre urmtoarele procedee:
a) pe baz declaratiei contribuabililor, adica a declaratiei de impunere. Aceasta
presupune ca subiectii impunerii au obligatia sa organizeze evidenta contabila n partida dubla
sau simpla, sa depuna declaraii cu privire la veniturile realizate i bunurile detinute, pe baza
crora organele fiscale evalueaz materia impozabila (aceasta metoda este utilizata la
impozitarea veniturilor persoanelor fizice, profitunlor realizate de persoanele juridice,
precum si n cazul unor impozite i taxe locale).
b) pe baz declaratiei unei terte persoane - persoana fizica sau juridica care cunoate
marimea materiei impozabile este obligata sa declare organelor fiscale competente
datele necesare evaluarii acesteia (n cazul impozitului pe venit aferent veniturilor din
salarii, impozitului pe dividende, n general n situafiile n care platitorii de venituri au
obligatia calcularii, retinerii prn stopaj la sursa i virarii la buget a obligatiilor fiscale
datorate de beneficiarii de astfel de venituri).
Evaluarea indirecta se poate efectua prn mai multe procedee, dupa cum urmeaza:
a) pe baz semnelor (indiciilor) exterioare ale obiectului impozabil (utilizat n tara
noastra n cazul impozitului pe cladiri, impozitului pe teren etc.)
b) pe baz evaluarii forfetare (organul fiscal competent stabileste mpreun de
comun acord cu platitorul, marimea aproximativa a materiei impozabile - se aplica n cazul
verificarilor la fata locului etc.)
c) pe calea evaluarii administrative (evaluarea se efectueaz de organul fiscal
competent pe baz datelor ce le define informaii din baz de date cu privire la debitor,
declaraii fiscale, fisa platitorului etc., denumita i impunere din oficiu, respectiv pe
baza actelor de control fiscal efectuate de organele de specialitate). n acest caz,
contribuabilii pot contesta actele de control i de impunere conform cailor de atac
administrative si jurisdictionale n materie.
 Subiect S-28: Termenul de Plata
Termenul de plata este un element specific venitului bugetar si reprezinta data la care
sau pana la care un anumit venit bugetar trebuie varsat la buget.
Exigibilitatea obligatiei bugetare este stabilita prin actele normative ce reglementeaz
venitul bugetar respectiv.
n stabilirea termenului de plata se au n vedere atat incasarea ritmica la buget a
veniturilor, cat i posibilitatile de plata a contribuabililor (platitori de impozite, taxe i alte
contribute bugetare). Termenul se fixeaz fie sub forma unui interval de timp: an, trimestru,
luna, chenzina, decada etc., n cadrul caruia sumele datorate trebuie virate la buget, data-
limita fiind ultima zi a perioadei respective, sau ca o zi fixa a platii, cand atat scadenta, cat i
obligatia platitorului se naste, de regula, n momentul cand acesta a intrat n posesia obiectului
impozabil/a dobndit bunul, iar stingerea are loc la termenul de plata.
De exemplu, taxa pe valoarea adaugata se datoreaz din momentul ncasarii/facturarii
mrfurilor/ produselor sau a tarifelor serviciilor prestate, ce cuprind i obligatia fata de
buget, dar termenul scadent de plata este 25 ale lunii urmtoare lunii n care au avut loc
operaiunile impozabile, sau n cazul impozitului pe profit, termenele de plata sunt
trimestriale (pana la 25 ale lunii urmtoare trimestrului la care se refera obligatia de plata),
lunar, n cazul societatilor bancare i anual, n cazul agentilor economici care realizeaz
venituri din agricultura, respectiv 5 zile de la data depunerii bilantului contabil incheiat la
sfarsitul exercitiului financiar, data cand se efectueaz regularizarea diferenelor de impozit
de plata sau de restituit (31 martie, respectiv 30 aprilie pentru entitatile economice care
aplica Standardele Internationale de Contabilitate.
Contributiile la bugetul asigurarilor sociale de stat, la bugetul asigurarilor pentru
somaj i la fondul asigurarilor sociale de sanatate, dupa calcularea i retinerea acestora
conform reglementrilor legale n materie, se vireaz pana la data de 20 a lunii urmtoare
celei pentru care se efectueaz plata drepturilor salariale.
Impozitul pe dividende calculat i retinut la data platii dividendelor se plateste pana la
data de 20 a lunii urmtoare celei n care s-a facut plata dividendelor. In cazul n care
dividendele distribuite nu au fost platite pana la sfarsitul anului n care s-au aprobat situatiile
financiare anuale, impozitul pe dividende se plateste pana la data de 31 decembrie a anului
respectiv.
Pentru celelalte impozite cu retinere la sursa, calculate i retinute de platitori la data
platii veniturilor, termenul de plata este data de 20 a lunii urmtoare celei pentru care s-a platit
venitul.
 Subiect S-29: nlesnirile la plata obligatiilor bugetare
Inlesnirile sunt elemente prevzute prin actele normative care instituie veniturile
bugetare, de care se tine seama la evaluarea bazei de calcul, n determinarea cuantumului
venitului bugetar, precum si la ncasarea acestuia. Inlesnirile acordate la plata veniturilor
bugetare se refera la reduceri, scutiri, esalonari i amanari ale platii acestora la bugetele
publice.
Reducerile i scutirile stabilite prin actele normative care reglementeaz veniturile
bugetare au n vedere anumite situatii deosebite, n care anumiti platitori (contribuabili)
realizeaz obiectul sau materia impozabila, inclusiv anumite criterii: varsta, vadul comercial
etc.(de exemplu: n cazul impozitului pe venit, aceste criterii se au n vedere la stabilirea
normelor de venit anual).
De asemenea, acordarea inlesnirilor are ca scop stimularea unor activiti economice
(in cazul impozitului de venit sunt scutite veniturile realizate de persoanele fizice din
agricultura, silvicultura, apicultura etc.), valorificarea anumitor resurse materiale, dezvoltarea
economica a zonelor defavorizate (crearea de parcuri industriale, cu acordarea de facilitati:
scutiri la plata impozitului pe profit, taxa pe valoarea adaugata si taxe vamale pentru importul
de utilaje, instalatii i materii prime etc.).
La acordarea scutirilor se are n vedere un scop social (in cazul persoanelor
handicapate, dezvoltarea zonelor defavorizate) sau dezvoltarea/rentabilizarea unor
activiti economice.
Bonificatiile se acorda pentru a stimula platitorii de impozite i taxe n a-si achita
obligatiile inainte de expirarea termenelor scadente, de regula, pana la primul termen de plata
(de exemplu, n cazul impozitului pe cladiri i taxei pe terenuri se acorda o bonificatie de
10% pentru contribuabilii care achita integral obligatia de plata, pana la data de 15 martie a
anului fiscal primul termen de plata), ceea ce este n avantajul statului sau al autoritatii
publice locale, n condiiile inflatiei.
Amanarile sau esalonarile la plata obligatiilor bugetare se aproba, n condiiile legii,
potrivit competentelor, de Ministerul Finanelor Publice i unitile teritoriale subordonate
(pentru resursele bugetului de stat), de autoritatile administraiei publice locale (pentru resursele
bugetelor locale), respectiv de autoritatile centrale i unitile lor teritoriale care administreaz i
gestioneaz contributiile obligatorii i respectiv fondurile speciale, n vederea ncasarii lor la bu-
getele respective, acestea reprezentand obligatii bugetare restante nregistrate de contribuabili.
 Subiect S-30: Drepturile contribuabililor
Funcionarii din cadrul unitilor fiscale informeaz si acorda sprijinul necesar, pentru
intelegerea si indeplinirea obligatiilor fiscale. In acest sens exista create la nivelul Ministerul
Finanelor Publice i al unitilor fiscale teritoriale servicii/birouri de acordare de asistenta
persoanelor fizice i juridice n domeniul financiar-fiscal.
Pentru aceasta este necesar ca toti contribuabilii sa prezinte, cat mai clar i mai
complet, toate faptele i documentele necesare. In afara informaiilor de baz n materie de
impozite i taxe, se pun la dispozitia contribuabililor, n mod gratuit, forrnularele privind
impozitele i taxele, precum i dispozitiile de completare a acestora, i respectiv programe
informatice pentru transmiterea declaraiilor fiscale n format electronic.
Funcionarii din cadrul unitilor fiscale sunt obligafi sa pastreze secretul asupra
informaiilor furnizate de contribuabili, acestea fiind utilizate numai n scopurile prevzute de
lege. Aceste informaii pot fi transmise altor persoane fizice i juridice doar cu respectarea
prevederilor legale, dar numai dupa consimtamantul scris al contribuabilului.
De asemenea, organele fiscale transmit informaii referitoare la un contribuabil n
condiiile legii:
- altor autoritati cu atribuii fiscale n scopul realizarii unor obligatii ce decurg din
aplicarea unor legi fiscale;
- unei autoritati din domeniul muncii i protectiei sociale, care face plati de asigurari
sociale sau alte plati similare;
- autoritatilor fiscale ale altei tari, n baz unei conventii de evitare a dublei
impuneri;
- autoritatilor judiciare competente.
Contribuabilii sunt ndreptatiti sa li se asigure un tratament impartial, prn stabilirea i
ncasarea sumei exacte a impozitelor i taxelor datorate. Funcionarii unitilor fiscale trebuie
sa trateze n mod egal toti contribuabilii i sa nu favorizeze pe nimeni, sub nici o forma.
Contribuabilii au dreptul la respect i consideratie din partea funcionarilor tuturor unitilor
fiscale. Funcionarii acestor uniti trebuie sa manifeste solicitudine, respect i promptitudine
n relatiile de serviciu cu contribuabilii.
Funcionarii unitilor fiscale pot efectua modificari n formularele de declaraii fiscale
prezentate de contribuabili, n condiiile prevzute de lege. n acest caz, contribuabilii au
dreptul de a fi instiintati n legatura cu rectificarile respective.
Atunci cand contribuabilii considers ca s-au stabilit gresit obligatiile fiscale sau cand
apreciaz ca a fost luata o decizie eronata, au dreptul sa conteste decizia respectiva.
n asemenea situatii, funcionarii unitilor fiscale trebuie sa indice posibilitatile de
contestare (caile de atac administrative i jurisdictionale).
Contribuabilii au dreptul de a solicita organelor fiscale, n anumite situatii prevzute
de lege, amanarea sau esalonarea platii impozitelor i taxelor, precum i reducerea, scutirea,
amanarea sau esalonarea platii majorrilor de ntrziere/dobnzilor stabilite pentru neplata n
termen a obligatiilor fiscale, n condiiile legii.
Sumele platite n plus fata de obligatiile legale se compenseaz cu alte obligatii
bugetare neplatite sau se restituie n condiiile legii.
Contribuabilii pot invoca prescriptia, atunci cand actiunea organelor fiscale privind
stabilirea i ncasarea impozitelor i taxelor a depasit termenul prevzut de lege.
Pe intreaga perioada a unui control efectuat de autoritajile fiscale, contribuabilii au
dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate (contabili autorizati, experji contabili,
auditori financiari, juristi etc). De asemenea, ei pot imputernici o persoana, n calitate de
consilier sau consultant, n vederea reprezentarii lor n relatiile cu organul fiscal competent.
Contribuabili au dreptul sa cunoasca identitatea i functia salariatului caruia se
adreseaz n cadrul unei uniti fiscale sau care li se adreseaz n timpul exercitarii atribuiilor
sale de serviciu.
 Subiect S-31: Obligatiile contribuabililor
n relatiile cu autoritatile fiscale, contribuabililor le revin urmtoarele obligatii:
Orice persoana fizica sau juridica care realizeaz venituri din diferite surse, sau care
detine anumite bunuri mobile i imobile, este obligata sa le declare i sa achite impozitele i
taxele datorate, potrivit dispozitiilor legale n vigoare.
Astfel, fiecare contribuabil este obligat sa declare cu sinceritate si corectitudine
impozitele datorate, veniturile realizate, bunurile mobile i imobile aflate n proprietate sau
obinute cu orice titlu legal, precum i alte valori, pentru care trebuie sa plateasca impozite i
taxe.
Persoanele juridice sunt obligate sa completeze i sa depuna la organul fiscal compe-
tent declarative de nregistrare fiscala prevzute de lege, n vederea atribuirii codului
fiscal/codului unic de nregistrare fiscala, dupa caz, si eliberarii certificatului de nregistrare
fiscala.
Contribuabilii sunt obligati sa depuna n termenele stabilite prin lege toate
documentele prevzute (deconturi, declaraii de impunere, bilanturi contabile etc.), la unitatea
fiscala n raz careia isi au domiciliul sau sediul, dupa caz, sau unde sunt luati n evidenta
fiscala.
Contribuabilii sunt obligati sa pastreze evidentele contabile, registrele de contabilitate,
precum i documentele justificative care stau la baz nregistrarilor n contabilitate timp de 10
ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar n cursul caruia au fost ntocmite,
cu exceptia statelor de salarii, care se pastreaz timp de 50 de ani. Documentele justificative
care stau la baz nregistrarilor n contabilitate angajeaz rspunderea persoanelor care le-au
ntocmit, vizat i aprobat. nregistrarile n evidentele contabile angajeaz rspunderea celui
care le efectueaza.
Contribuabilii au obligatia de a plati n termenul stabilit prin lege, din proprie initiativa
sau la solicitarea unitii fiscale, impozitele i taxele datorate, inclusiv sumele din impozitele
i taxele retinute conform prevederilor legale de la salariati/beneficiari de venituri. In cazul n
care nu achita n termen impozitele i taxele, acestia datoreaz dobnzi pentru fiecare zi de
ntrziere, pana n ziua platii, inclusiv, precum i amenzi, penaliti de ntrziere i penaliti,
dupa caz.
Contribuabilii au obligatia de a permite efectuarea controlului fiscal privind legalitatea
i corectitudinea calculului sumelor datorate ca taxe si impozite i sa coopereze la
desfurarea n condiii optime a acestuia. De asemenea, sunt obligati sa puna la dispozitia
celor n drept toate documentele contabile, evidentele i oricare alte elemente solicitate n
scopul cunoaterii exacte a obiectelor si surselor impozabile.
Documentele neprezentate cu rea-credinta, dovedita cu ocazia controlului fiscal
efectuat la sediul, domiciliul sau resedinta contribuabilului ori la sediul organului de
control fiscal, nu vor fi luate n considerare ulterior la solutionarea contestatiilor impotriva
masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere ntocmite de organele Ministerului
Finanelor Publice.".
 Subiect S-32: Calificarea venitului bugetar
Calificarea venitului bugetar se refera la stabilirea caracterului local sau central al
venitului.
Cunoaterea elementelor tehnice comune ale veniturilor bugetare este utila
contribuabililor, pentru a putea interveni n restabilirea legalitatii atunci cand constata
deficiente n aplicarea legii de ctre organele cu atribuii i competente n realizarea
veniturilor bugetelor publice. De asemenea, cunoaterea acestor elemente este necesara
pentru o repartizare echitabila a sarcinilor fiscale, pentru planificarea veniturilor bugetare
i corelarea lor cu volumul cheltuielilor publice.
Veniturile bugetare ale statului, n functie de regularitatea cu care se realizeaza, se
impart n venituri ordinare (curente) i venituri extraordinare.
Veniturile curente sunt considerate resursele care se incaseaz cu regularitate la
bugetul statului, constituind o sursa permanenta i continu. n cadrul veniturilor curente ale
statului se cuprind impozitele, taxele i alte contribute bugetare.
Veniturile extraordinare sunt considerate resursele la care apeleaz statul numai n
cazuri exceptionale, numai atunci cand resursele din veniturile curente nu acopera integral
cheltuielile bugetare. Din aceasta categorie fac parte imprumuturile interne i externe, precum
i emisiunile monetare.
Impozitele i taxele locale sunt instituite n acord cu prevederile Constitutiei Romaniei
i ale Legii administraiei publice locale, respectiv ale Legii Finanelor publice locale i n
concordanta cu nevoile economiei de piata i cu principiile autonomiei locale i
descentralizarii serviciilor locale.
Impozitele i taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unitilor
administrativ-teritoriale (municipii, orase, comune, sectoare ale municipiului Bucuresti,
precum i ale judeelor) i se utilizeaz pentru acoperirea cheltuielilor publice locale.
Legislaia n domeniul finanelor publice locale prevede n competena consiliilor
locale instituirea de taxe pentru serviciile publice nou create la nivelul comunitilor locale,
n scopul satisfacerii unor necesitati ale locuitorilor.
Aceste taxe speciale trebuie sa acopere cheltuielile cu administrarea i gestionarea lor
i constituie venituri cu destinatie special, prin satisfacerea scopurilor pentru care au fost
infiintate.
 Subiect S-33: Perceperea (ncasarea) venitului bugetar
Creantele bugetare constau n impozite, taxe i contributii, amenzi i alte sume ce
reprezinta venituri publice i se realizeaz prin: ncasare efectiva (inclusiv prin plata
voluntara), executare silit i alte modalitti prevzute de lege.
Impozitele, taxele, contributiile i celelalte venituri ale bugetului de stat, bugetelor
locale i ale bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate, de orice natura i
provenienta, se incaseaz n conformitate cu prevederile legale n vigoare, precum i potrivit
dispozitiilor legilor bugetare anuale.
Controlul fiscal pentru stabilirea, urmarirea i ncasarea debitelor pe anii precedenti, n
limita perioadei de prescriptie, se efectueaz potrivit prevederilor actelor normative n
vigoare la data operaiunilor supuse controlului.
Activitatea de urmrire a impozitelor, taxelor i a altor contributii bugetare se
desfoar de aparatul fiscal sau alte organe prevzute de lege i are n vedere identificarea
contribuabililor platitori, detinatori de bunuri impozabile sau care realizeaz venituri
impozabile, supravegherea i indrumarea permanenta a acestora pentru a-si indeplini la
termen i n totalitate toate obligatiile fiscale fa|a de bugetele publice, precum i evidenta
stricta a debitori lor i a sumelor ncasate n contul debitelor.
Perceperea veniturilor bugetare presupune ncasarea efectiva a sumelor datorate de
platitori, nregistrarea lor n conturile bugetare deschise la trezoreria statului, cand are loc i
stingerea efectiva a obligatiei fiscale.
Perceperea veniturilor bugetare se realizeaz prin mai multe ci i metode. Astfel, n
cazul platitorilor de taxa pe valoarea adaugata, accize, impozit pe profit, obligaia calcularii i
platii sumelor reprezentand obligatiile fiscale respective revine contribuabililor, acestia
purtand intreaga responsabilitate pentru determinarea corecta i plata la termen a acestora.
O alta modalitate de percepere a veniturilor bugetare este stopajul la sursa (obligatia
calcularii, retinerii i varsarii la buget a impozitului revine platitorilor de venituri ctre
beneficiarii persoane fizice i juridice), cum este cazul impozitului pe venit aferent veniturilor
din salarii, din activiti desfurate de persoane fizice pe baz de contract de comision sau
mandat comercial, din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala, din dividende,
dobnzi etc.
Persoanele fizice i juridice platitoare de astfel de venituri le revine obligatia platii la
termen a impozitelor datorate la buget, precum i obligatia depunerii/transmiterii la organul
competent a declaraiilor de impozite i taxe lunare, trimestriale sau anuale (inclusiv a
declaraiilor informative, pe surse de venit i pe beneficiari de venit, prin care sunt aduse la
cunostinta organelor fiscale: baz de calcul a impozitului i impozitul datorat i virat n
contul beneficiarilor de astfel de venituri).
Alte situatii apar cand, pe baz verificarii, organele cu atribuii de control fiscal
stabilesc impozite, taxe i contributii sau diferene fata de cuantumul impozitelor, taxelor i
contributiilor declarate de contribuabili, situatie n care aceste obligatii fiscale noi/
suplimentare se inregistreaz n evidenta fiscala a unitilor fiscale teritoriale n vederea
urmaririi i ncasarii lor la buget.
n cazul impozitelor i taxelor locale, respectiv a impozitului pe venitul agricol, a
impozitului pe cladiri, taxei asupra mijloacelor de transport, taxei asupra terenurilor etc.,
impunerea se face de organele de specialitate ale unitilor administrativ-teritoriale pe baza
declaraiilor de impunere depuse de contribuabilii respectivi sau/si n baza verificarilor
efectuate de organele de control fiscal.
Aparatul fiscal inregistreaz n evidenta fiscala declaratiile privind bunurile mobile i
imobile detinute de contribuabili persoane fizice i juridice, calculeaz impozitele i taxele
datorate i comunica platitorilor de obligatii fiscale cuantumul lor i termenele de plata, prin
transmiterea la domiciliul/sediul acestora a unei instiintari de plata.
Alte categorii de impozite i taxe datorate de contribuabili bugetelor locale sunt: taxa
de timbru pentru eliberari, legalizari i autentificari de acte; taxe de succesiune; taxe consulare
etc; taxe de autorizare pentru desfurarea de activiti independente; taxa autorizatie pentru
constructii etc. Perceperea acestor taxe se face prin organele de specialitate ale unitilor
administrativ-teritoriale sau de unele organe de drept (notarii publici, organele de politie,
instantele de judecata etc.), iar corectitudinea calcularii acestora i plata lor la termenele
legale se verifica de organele cu atribuii de control (legalitatea i perceperea taxelor de
timbru, a taxelor de autorizare etc).
 Subiect S-34: Creana bugetar. Modul de realizare
n Constitutie este prevzuta obligaia tuturor persoanelor fizice i juridice de a
contribui prin impozite i taxe la cheltuielile publice. Obligatia fiscala consta n indatorirea
de a plati n contul bugetului public (bugetul de stat, bugetul asigurarile sociale de stat,
bugetele locale) impozitele, taxele i alte contributii bugetare reglementate prin lege. Obligaia
fiscala este o obligatie legal (stabilita exclusiv prin acte normative prin care se instituie
impozite i taxe) i o obligatie juridica (da nastere la relaii juridice intre platitorul
obligatiei fiscale i stat sau organele administrativ-teritoriale). Ca urmare a raporturilor
juridice ce apar intre platitori i stat, respectiv unitile administrativ-teritoriale, n baza
obligatiei fiscale, pentru acestia din urma se naste creana fiscala.
Administrarea impozitelor i taxelor cuprinde n sfera sa i colectarea prin care se
asigura prin diferite metode (de la plata voluntara pana la executarea silit) ncasarea
obligatiilor fiscale. Activitatea de colectare consta n exercitarea functiei administrative care
conduce la stingerea creantelor bugetare i a creantelor debitorului, reprezentand sume de
rambursat sau de restituit de la buget.
Stingerea creantelor bugetare se realizeaz prin:
- plata voluntara efectuata de debitor;
- executare silita;
- alte modalitati prevzute de lege (compensarea, conversia creantelor,
anularea obligatiilor fiscale, scaderea n cazul declararii insolvabilitatii debitorului
etc.).
Constituie obiect al colectarii creantele bugetare: impozitele, taxele, contributiile,
amenzile i alte venituri bugetare, precum i accesoriile acestora, respectiv dobnzi,
penaliti i penaliti de ntrziere.
 Subiect S-35: Titlul de crean
Titlul de creanta este actul prin care se stabileste i se individualizeaz obligatia de
plata privind creantele bugetare prezentate anterior, intocmit de organele de specialitate sau de
persoanele imputernicite potrivit legii, dupa cum urmeaza:
actul/documentul de impunere pentru obligatiile bugetare provenite din impozite si
taxe i contributii care se emite de ctre organele de specialitate pe baza declaraiilor
depuse de contribuabili sau alte documente privind materia impozabila {contribuabilii
persoane fizice pltitoare de impozit pe venit i persoanele juridice i alte entitti
patrimoniale);
declaraia sau documentul ntocmit de platitori prin care declara impozitul, taxa,
contributia ori alte venituri bugetare, n cazul obligatiilor bugetare care se stabilesc de ctre
acestia, potrivit legii (n cazul impozitului pe venitul - pltitorii de venituri pentru care
impozitul pe venit se calculeaz, reine i vireaz prin stopaj la sursa);
documentul care cuprinde rezultatele controlului financiar-fiscal efectuat de
organele abilitate de lege;
n acest scop, pentru diferenele constatate intre obligatiile de plata determinate de
platitor i cele legal datorate, inclusiv dobnzile i penalitile de ntrziere, precum i alte
penaliti, stabilite conform legii, cu privire la impozite, taxe, contributii i alte venituri
bugetare (de exemplu, valorificarea rezultatelor controlului fiscal, pentru pltitorii de
venituri pentru care impozitul pe venit se efectueaz prin stopaj la surs).
declaraia vamal pentru obligatiile de plata n vama;
procesul-verbal de constatare a contraventiei, intocmit de organul prevzut de
lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;
procesul-verbal sau documentul prin care se stabileste i se individualizeaz
suma de plata, pentru obligatii bugetare reprezentand dobnzi, penaliti stabilite de
organele competente pe baza evidentelor proprii;
decizia emisa de organul competent n cazul solutionarii unei cai administrative
de atac sau hotrre judectoreasc definitiv i irevocabil prin care se stabileste
obligaia la plata a creantelor bugetare;
alte documente emise de organele competente prin care se constata i
se individualizeaz creante bugetare.
Titlul de creanta fiscala (ntocmit n forma scrisa) constituie titlu executoriu prin
care se individualizeaz obligatia, respectiv creanta fiscala i poate fi atacat pe cale
administrativa i pe cale juridica, n condiiile legii. Formele titlurilor de creanta fiscala
sunt: titlul de creanta explicit i titlul de creanta implicit.
Titlul de creanta explicit se ntocmete n scopul de a constata i individualiza un
impozit, o taxa sau alt venit bugetar n sarcina unui contribuabil - subiect al impunerii.
Documentele (titlurile de creanta fiscala) care se intocmesc de organele fiscale ale
Ministerului Finanelor Publice, ale unitilor administrativ-teritoriale i alte organe cu
atribuii n administrarea i gestionarea veniturilor publice, i respectiv de contribuabili sunt:
procese-verbale de impunere, decizii de impunere privind plti anticipate n contul
impozitului anual, decizii de impunere anual (n cazul impozitului pe venitul global),
procese-verbale de control, note de constatare, declaraii vamale, declaraii de impozite i
taxe (deconturi de TVA, privind accizele i impozitele indirecte etc.), declaraii privind
obligatiile la bugetul de stat, declaraii de impunere privind impozitele i taxele locale etc.
Titlul de creanta implicit se ntocmete de platitori sau organele fiscale competente (de
exemplu, state de salarii, utilizate pentru calculul impozitului pe venit datorat bugetului
statului i a contributiilor obligatorii, potrivit legii: contributia individual la asigurarile
sociale, contribuiile pentru constituirea fondului de somaj, contributia pentru asigurarile de
sanatate, contributii datorate de angajati i contribuabili persoane fizice, respectiv de
angajatori).
 n cazul n care obligatia bugetara nu a fost achitata de debitor, sunt obligati la plata
sumei datorate, dupa caz, n condiiile legii, urmtorii:
mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;
cel care preia, n tot sau n parte, drepturile i obl igatiile debitorului supus
diviziunii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;
persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului printr-un angajament de
plata sau printr-un alt act incheiat n forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la
nivelul obligatiei de plata;
asociatii sau actionarii la societatea comerciala debitoare;
alte persoane, n condiiile legii.
 Subiect S-36: Exigibilitate. Termenul de plata al obligatiei bugetare
Exigibilitatea obligatiei bugetare este stabilita prin actele normative ce reglementeaz
venitul bugetar respectiv.
Pentru obligatiile bugetare restante esalonate sau amanate la plata, conform legii,
precum i pentru dobnzile datorate pe perioada esalonarii, respectiv amanarii, termenele de
plata se stabilesc n documentul prin care se acorda inlesnirile la plata. n cazul n care
termenul de plata al obligatiei bugetare expira intr-o zi nelucratoare, acesta se prelungeste
pana n ziua lucratoare imediat urmtoare.
Pentru diferenele de obligatii bugetare stabilite prin actele de control sau obligatiile
bugetare stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobnzilor i penalitilor de ntrziere pe
baza evidentei pe platitori, termenul de plata se stabilete astfel:
daca data comunicarii este cuprinsa n intervalul de 1 - 15 din luna, termenul de
plata este pana la data de 5 a lunii urmtoare;
daca data comunicarii este cuprinsa n intervalul 16-31 din luna, termenul de
plata este pana la data de 20 a lunii urmtoare.
Actele de control prin care s-au stabilit diferene de obligatii bugetare constituie i
ntiintare de plata de la data semnarii de ctre debitori ori de la data comunicarii, dupa caz,
conform legii. Exercitarea de ctre platitori a cailor de atac la organele competente cu
privire la stabilirea obligatiilor bugetare nu suspend obligatia de plata a acestora.
Pentru neachitarea la termenul scadent a obligatiilor bugetare debitorii datoreaz
dobnzi i penaliti de ntrziere, respectiv penaliti, dupa caz.
Dobnzile se calculeaz pentru fiecare zi de ntrziere incepand cu ziua imediat
urmtoare scadentei obligatiei bugetare i pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Penalitatea de ntrziere se datoreaz pana la data inceperii procedurii de executare
silit. Cota penalitilor de ntrziere se poate modifica anual prin Legea bugetului de stat.
Nivelul dobnzii se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului
Finanelor Publice, corelat cu nivelul de referinta al BNR, o data pe an, n luna decembrie
pentru anul urmtor sau n cursul anului, daca aceasta se modifica cu peste 5 puncte
procentuale.
Pentru obligatiile bugetare neplatite la scadenta de persoanele fizice reprezentand
impozitul pe venitul global, se datoreaz dobnzi dupa cum urmeaza:
pentru anul fiscal de impunere, dobnzile pentru plile anticipate neefectuate
in termen se calculeaz pana la data platii debitului, n cazul n care acesta este platit n
cursul anului de impunere, i respectiv pana la data de 31 decembrie, pentru plile
anticipate neachitate pana la finele anului de impunere;
- dobnzile pentru sumele neachitate, inscrise n deciziile de plai anticipate cu titlu
de impozit pentru anul precedent, se calculeaz incepand cu data de 1 ianuarie a anului
urmtor pana la data stingerii acestora prin orice modalitate, inclusiv;
- n cazul n care impozitul pe venit din deciziile de impunere anuala este inferior
sumei datorate cu titlu de plati anticipate, dobnzile se recalculeaz incepand cu data de 1
ianuarie a anului urmtor celui de impunere, asupra soldului neachitat din plati anticipate la
data de 31 decembrie a anului de impunere, diminuat cu impozitul de regularizare (de
scazut), rezultat din deciziile de impunere anuala.
Plata obligatiilor bugetare se efectueaz de debitori distinct pe fiecare impozit, taxa,
contributie sau alte venituri bugetare, inclusiv dobnzi i penaliti de orice fel, n urmtoarea
ordine:
obligatii bugetare cu termene de plata n anul curent;
obligatii bugetare reprezentand impozite, taxe, contributii i alte venituri bugetare
datorate i neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, n ordinea vechimii, pana la
stingerea integral a acestora.
dobnzi, penaliti de ntrziere i alte penaliti aferente obligatiilor bugetare;
obligatii bugetare cu termene de plata viitoare.
 Compensarea obligatiilor bugetare datorate de debitor cu creantele acestuia se face de
autoritatea competenta (Ministerul Finanelor Publice, prin unitile fiscale teritoriale) pentru
obligatii ctre bugetul de stat, la cererea debitorului, n termen de 30 de zile, sau din oficiu.
n cazul obligatiilor bugetare stinse prin compensare, data stingerii este, pentru
compensarile la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar
pentru compensari efectuate din oficiu, data depunerii cererii de rambursare sau restituire.
Compensarea se efectueaz cu:
obligatii bugetare cu termene de plata n anul curent;
cu obligatii reprezentand impozite i taxe, contributii i alte venituri bugetare,
datorate i neachitate la 31 decembrie a anului precedent, n ordinea vechimii, pana la
stingerea integral a acestora;
cu dobnzi, penaliti de ntrziere i alte penaliti aferente obligatiilor bugetare
neachitate la finele anului precedent;
cu obligatii bugetare cu termene de plata viitoare, numai la cererea platitorului.
 Subiect S-37: Modalitati de stingere a obligatiilor bugetare. Executarea
silit
Stingerea creantelor bugetare se realizeaz prin plata voluntara efectuata de
debitor, prin compensare, prin executare silit, prescriptie ori prin alte modalitati
prevzute de lege, intreprinse de ctre creditorul bugetar.
Executarea silit se desfoar pana la stingerea creantelor bugetare inscrise n
titlul executoriu, inclusiv a dobnzilor, penalitilor de ntrziere i a altor penaliti ori a altor
sume, datorate sau acordate potrivit legii prin aceasta, precum i a cheltuielilor de executare,
n cazul n care debitorul nu isi plateste de buna voie obligatiile bugetare datorate.
Executarea silit incepe prin comunicarea unei somaii n care i se notifica
debitorului ca are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate, n termen de 15 zile, sau sa
faca dovada stingerii obligatiei bugetare, n caz contrar aplicandu-se modalitaile de
executare silit prevzute de lege. Somatia este insotita de o copie certificata de pe titlul
executoriu.
Titlul executoriu
Executarea silit a creantelor bugetare se efectueaz numai n temeiul unui titlu executoriu
emis, potrivit legii, de organul de executare competent n a carui raz teritoriala isi are sediul sau
domiciliul debitorul, persoana fizica sau juridica, ori unde acesta este luat n evidenta fiscala.
Titlul executoriu, n cuprinsul caruia s-a inscris creanta bugetara, conine:
- antetul organului emitent;
- numele i prenumele sau denumirea debitorului;
- codul unic de nregistrare i/sau codul numeric personal;
- domiciliul sau sediul debitorului;
- orice alte date de identificare ale debitorului;
- cuantumul i natura sumelor datorate i neachitate;
- temeiul legal al puterii executorii a titlului;
- data intocmirii titlului;
- stampila i semnatura organului de executare.
Pentru debitorii obligati n mod solidar la plata creantelor bugetare se intocmeste un
singur titlu executoriu. Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc
creante bugetare, se transmit n termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare
silit, organelor prevzute de lege (creditorii bugetari care administreaz creantele bugetare,
prin organele proprii centrale sau teritoriale, dupa caz, ori cele ale administraiei publice
locale, respectiv institutiile publice pentru creantele bugetare pe care le incaseaza, adminis-
treaz i le utilizeaza, provenite din venituri proprii, precum i cele rezultate din raporturi
juridice contractuale), denumite organe de executare.
Executarea silit se poate ntinde asupra tuturor veniturilor i bunurilor proprietate a
debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaz numai n masura
necesara pentru realizarea creantelor bugetare i a cheltuielilor de executare. Procedura de
executare silit se efectueaz din oficiu i odata nceputa, se poate suspenda, intrerupe sau
poate inceta n cazurile i sub forma prevzuta n lege.
Astfel, executarea silit se suspenda:
cand suspendarea este dispusa de instanta sau de creditorul bugetar;
de la data comunicarii aprobarii nlesnirii de plata;
n alte cazuri prevzute de lege.
Executarea silit se intrerupe:
daca s-au stins integral creantele bugetare prevzute n titlul executoriu, inclusiv
dobnzile, penalitile de orice fel i cheltuielile de executare;
a fost desfiintat titlul executoriu;
n alte cazuri prevzute de lege.
 Subiect S-38: Modalitati de executare silit. Executarea silit prin
poprire
Organele de executare silit pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre
urmtoarele modalitati de executare silit: prin poprire, executarea silit a bunurilor mobile
i imobile sau a unui ansamblu de bunuri.
Executarea silit prin poprire se aplica oricror sume urmaribile reprezentand
venituri i disponibilitati n lei i n valuta, titluri de valoare sau alte bunuri
mobile necorporale, detinute i/sau datorate cu orice titlu debitorului de ctre terte
persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului i/sau le vor detine tertii n viitor
n temeiul unor raporturi juridice existente.
Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca
angajat, pensiile de orice fel, precum i ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie special
sunt supuse urmaririi numai n condiiile prevzute de Codul de procedura civila.
Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau juridice se infiinteaz de
ctre organul de executare printr-o adresa care va fi transmisa prin scrisoare recomandata, cu
dovada de primire, tertului poprit, mpreun cu o copie certificata de pe titlul executoriu.
Debitorul va fi instiintat despre infiintarea popririi. Poprirea infiintata anterior, ca masura
asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu,
facuta tertului poprit, i nstiintarea despre aceasta a debitorului.
Tertul poprit este obligat ca, n termen de 5 zile de la data primirii comunicarii de la
organul de executare, sa instiinteze organul de executare daca datoreaz vreo suma de bani cu
orice titlu debitorului.
Dupa infiintarea popririi tertul poprit este obligat sa faca de indata reinerile prevzute
de lege i sa vireze sumele retinute n contul indicat de organul de executare, comunicnd
totodata n scris despre existenta altor creditori.
Pentru stingerea creantelor bugetare, debitorii detinatori de conturi bancare pot fi
urmariti prin decontare bancara, utilizandu-se procedurile descrise anterior. Sumele existente,
precum i cele viitoare provenite din ncasarile zilnice n conturile n lei i n valuta sunt
indisponibilizate.
 Subiect S-39: Executarea silit a bunurilor mobile
Executarea silit a bunurilor mobile ale debitorului se face prin aplicarea
sechestrului i valorificarea acestora, n temeiul unui titlu executoriu, chiar daca acesta se afla
la un tert.
n cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare
vietii i muncii debitorului, precum i familiei sale:
bunuri mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor i formarea
profesionala, precum i cele strict necesare exercitarii profesiei sau altor ocupatii cu caracter
permanent, inclusiv cele necesare desfurarii de activiti agricole (unelte, seminte, furaje,
animale de producie i de lucru);
bunuri strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului i familiei sale,
precum i obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
alimente necesare debitorului i familiei sale pe timp de 2 luni, iar n cazul
debitorului care se ocupa exclusiv de agricultura, alimentele strict necesare pana la noua
recolta;
combustibilul necesar debitorului i familiei sale pentru ncalzit i pentru
prepararea hranei pe timp de trei luni de iarna;
bunuri declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfurarii activitii de comert nu sunt
exceptate de la executarea silit.
Executarea silit a bunurilor imobile se intinde asupra bunurilor imobile proprietate
a debitorului, precum i asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevzute de Codul civil.
n cazul debitorului persoan fizic nu poate fi supus executarii silite spatiul minim de
locuit de debitor i familia sa (nu sunt aplicabile n cazurile n care executarea silit se face
pentru stingerea creantelor bugetare rezultate din savrsirea de infractiuni, precum i n
cazul stabilirii rspunderii asociatilor i/sau administratorilor societtilor debitoare).
Creantele bugetare nscrise n titlul executoriu se sting cu sumele realizate n urma
valorificarii bunurilor mobile si/sau imobile, n ordinea vechimii, mai intai creanta
principal i apoi accesoriile acesteia. Daca suma ce reprezinta atat creanta bugetara, cat i
cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silit, cu
diferenta se va proceda la compensarea cu alte creante bugetare, sau se restituie, la cerere,
debitorului.
 Subiect S-40: Insolvabilitatea / anularea obligatiilor bugetare
Insolvabilitatea este aplicabila n urmtoarele situatii:
debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
cand dupa incetarea executarii silite pornite impotriva debitorului raman debite
neachitate;
debitorul a disparut sau a decedat fr sa lase avere;
debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut i la acestea sau in
alte locuri unde exista indicii ca a avut avere, nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile.
n cazul n care se constata ca debitorii au dobndit venituri sau bunuri urmaribile
dupa declararea starii de insolvabilitate, organele de executare trebuie sa ia masuri necesare
de redebitare a sumelor i de executare silit.
Masurile intreprinse de organele de executare nu se suspend ca urmare a
declansarii procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului.
Anularea obligatiilor bugetare se face n cazuri temeinic justificate, la propunerea
ordonatorilor principali de credite, prin hotarare a Guvernului. In situatiile n care cheltuielile
de executare sunt mai mari decat obligatiile bugetare supuse executarii silite, conducatorul
organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.