REFERAT

Tema: Abordarea istorica a procedurii insolventei

Disciplina: Insolventa si faliment

Abordarea istorica

Bucuresti 2015
 Potrivit legislatiei romane, istoric vorbind, termenii faliment si insolventa au avut acelasi
sens, astfel in conformitate cu normele legale anterioare care reglementau procedura insolventei, termenul
procedura falimentului cuprindea si reglementa atat procedura de reorganizare, cat si procedura de
lichidare; aceasta din urma fiind in mod inadecvat si inspirat denumita etapa falimentului - lichidarea
debitorului, fapt ce a creat perceptia publica potrivit careia falimentul inseamna inceputul sfarsitului si prin
urmare s-a aplicat un stigmat general asuprea agentilor economici care sunt supusi procedurii falimentului.
Totusi, dupa adoptarea Legii 85/2006, termenul de insolventa a inceput sa fie utilizat in mod corect.

Evolutia istorica a institutiei falimentului

1. Perioada veche
In Antichitate legile evreilor reglementau o descarcare periodica de datorii debitorilor
comercianti, ceea ce le permitea deschiderea de noi afaceri.
Institutia dreptului falimentului isi are originile din perioada dreptului roman ca remediu la sanctiunile
deosebit de severe adoptate prin Legea celor 12 Tablete , ori contractele de constituire de . care permiteau
o executie asuprea persoanelor , desi in acea epoca nu se facea deistinctie intre comercianti si
necomercianti.
Cu timpu, executarea silita asupra patrimoniului a inlocuit executarea silita asupra persoane, astfel a inceput
sa se faca o executie asuprea averii debitorilor, creditorii avand posibilitatea sa obtina o missio in
possessione cu consecinta desesizarii debitorului de administrarea bunurilor sale treceau in mainile unui
curator bonorum (judecator silnic).
Desesizarea nu se facea pentru dobandirea proprietatii, ci pentru vanzarea ei in vederea satisfacerii
cerantelor debitorului.
Procedurea astfel deschisa se va desfasura sub imperiul principiului publicitatii, fapt ce atragea infamia
debitorului , infamie ce putea fi inlaturata numai prin cesiunea bunurilor in favoarea creditorului.

2.Perioada medievala - caracter penal si corporatist, aplicabil numai comerciantilor

Traditia dreptului roman a fost pastrata si imbunatatita in special in statutele oraselor italiene, dar
cu inasprirea situatiei falitului.
Debitorul oferea benevol in gaj bunurile sale.
Conform prevederilor dreptului medieval, comerciantii se bucureau de anumite avantaje la obtinerea
creditelor, insa cei care abuzau sau nu puteau restitui la termen sumele imprumutate erau tratati ca niste
infractori. Cu trecerea timpului procedura publica a inlocuit procedura privata, in sensul ca un judecator era
cel care dispunea sechestrul real.
In dreptul cetatilor italiene se regasesc principiile care vor sta la baza institutiei falimentului.
Este considerata ca o prima reglementarei care a pus bazele institutiei si procedurii falimentului, a avut loc
in Franta prin Ordonanta lui Colbert (Ordonanta coemrtului) promulgata sub domnia regelui Ludovic XIV
(1673).

3.Perioada moderna

Sub influenta lui Napoleon, nemultumit de comportamentul unor furnizori ai armatei, regimul
falimentului consacrat de Codul comercial francez de la 1807 a fost extrem de sever si intransigent.
Codul comercial italian din 1882 si Codul comercial roman din 1887 au preluat conceptul Codului
comercial francez.

Bucuresti 2015
Sanctiunile prevazute de Codul comercial francez erau foarte severe: frauda era considerata ca fiind
prezumata, iar falitul era intemnitat prin sentinta declarativa de faliment.

4. Perioada contemporana

Tratamentul aplicabil comerciantului in dificultate a suferit schimbari majore incepand cu a doua

jumatate a secolului XIX. Noua conceptie era menita sa ajute comerciantul sa supravietuiasca.
A inceput sa fie promovat principiul conform caruia e oportun sa se incerce salvarea comerciantului
respectiv.

Falimentul in dreptul romanesc

La inceputul secolului XIX, in dreptul roman apar primele legi privitoare la faliment cuprinse in
Codul Caragea si Codul Calimach (1817).

Codul Caragea, la partea pentru imprumutare si datorie prevedea ca in cazul in care datornicul (molfuz)
molfuzeste (stare de faliment) el trebuie sa obtina milostivirea creditorilor, altfel el este molfuz prefacut.
(falit fraudulos).
Codul calimach, in conformitate cu aceasta procedura, procedura falimentului parcurge urmatoarele etape:
-Deschiderea concursului prin publicarea edictului (o sentinta declarativa de faliment)
-Catagrafia si pretuirea averii
-Carmuirea averii supusa la concurs creditorului
-Limpezirea infatisatelor sume (createle declarate)
-Impartirea averii concursului
-Sfarsitul sau desfiintarea concursului

Condica pentru comerciu (adoptata in 1940; considerata prima lege romana completa a falimentului)
Codul comercial din 1887 (considerat ca fiind legiferarea cea mai complexa in materie comerciala; dreptul
falimentului este reglementat aici in Cartea a III-a art 695-888)

Actuala reglementare legislativa

Avand in vedere ca multe din prevederile referitoare la faliment cuprinse in momentul respectiv
in Codul coemrcial nu mai corespundeau realitatilor, in 1995, a fost adoptata Legea 64/1995.
Aceasta lege s-a caracterizat in primul rand prin protectia impotriva urmaririi silite private in detrimentul
unei politici economice sanatoare si ocrotirii locurilor de munca.
De-a lungul timpului Legea 64/1995 a suferit mai multe modificarei, ultima Legea 85/2006.

Notiunea procedurii insolventei si a falimentului

Procedura colectiva este definita ca fiind procedura in care creditorii recunoscuti participa
impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de lege.
Modalitatile in care se realizeaza scopul legii sunt:
-procedura generala
-procedura simplificata
-procedura de reorganizare judiciara
-procedura falimentului
Insolventa este definita in art. 3 punctul 1 din lege ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se
caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Bucuresti 2015
Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul dupa 90 de zile de la scadenta nu a platit
datoria sa.
Insolventa este iminenta atunci cand se divedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile sale
exigibile cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Procedura generala preprezinta procedura prevazuta de lege prin care un debitor care prezinta conditiile
prevazute la art. 1 al. (1) fara a le indeplini si pe cele de la art. 1 al. (2) intr dupa perioada de observatie
succesiv in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau separat.
Procedura generala se aplica urmatorilor categorii de debitori: societati comerciale, cooperatiste,
cooperatist, agricole, grupuri de interese economice sau orice alte persoane juridice de drept privat care
descasoare activitati economice.
Procedura simplificata este procedura prin care debitorul care indeplineste conditiile art. 1 alin. (2) intra in
procedura falimentului fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie,
perioada in care se va analiza daca debitorul comerciant face parte din categoriile art. 1 alin (1) si : nu
detine niciun bun in patrimoniu, documentele contabile nu pot fi gasite, administratorul nu poate fi gasit si
sediul nu mai exista sa nu corespunde adresei din Registrul COmertului.

Debitorii pot fi: a)comercianti persoane fizice actionand individual, b) ascociatii familiale, c) societati
comerciale dizolvate anterior forumlarii cererii introductive, d) debitori care si-au declarat prin cerere
introductiva intentia de a intra direct in faliment, e) cei care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura
introductiva.

Legislatia romanesca actuala a insolventei: Legea nr. 85/2006 si Legea nr. 637/2002
Legislatia romneasca privind falimentul a cunoscut mai multe modificari de
substanta n perioada de dupa 1989. n prezent, cadrul legal este dat de Legea 85/2006
privind procedura insolventei; anterior cadrul legal era dat de Legea 64/1995 cu modificarile si completarile
ulterioare, din care cele mai importante sunt Legea 99/1999, Legea 82/2003 de aprobare a
OG 38/2002 si Legea 149/2004.

Legea nr. 85/2006-principalele repere.Legea 85/2006 a adus diversificarea procedurilor,

reglementnd doua proceduri alternative-procedura gnerala (art. 3 pct. 24 ) si procedura simplificata (art. 3
pct. 25).
Cresterea exploziva a comerciantilor si a necomerciantilor care desfasoara activitati economice ,
entitati cu vocatie de a intra sub incidenta Legii 64/1995, nu a fost nsotita de o crestere economica pe
masura.Conformndu-se constatarilor si recomandarilor Bancii Mondiale, Legea 85/2006 s-a aliniat
imperativelor acestei etape, simplificnd iesirea de pe piata a entitatilor neperformante de vreme ce intrarea
lor pe piata este facila.
n general, reorganizarile reusite au tendinta de a stagna la o cifra statistica minora, majoritatea
covrsitoare a procedurilor deschise finalizndu-se prin esecul planului sau prin procedura falimentului.
Legea 64/1995 permitea derularea unei proceduri ndelungate si costisitoare, ale carei costuri erau
acoperite din fondul comun constituitt n acest scop si nu din averea debitorului. Esecul reorganizarii
precum si neutilizarea acestei proceduri se nregistreaza statistic mai ales la entitatile cu cifre de afaceri si
numar de salariati minore.Sub aspect statistic peste 90% din societatile comerciale susceptibile de a intra
sub incidenta insolventei sunt ntreprinderi mici si foarte mici.[
Aceasta situatie a impus masuri legislative energice si eficiente pentru consacrarea celor doua
proceduri alternative, procedura simplificata si procedura generala.Conform textului art. 3 pct. 25 din Legea
85/2006 privind procedura insolventei, procedura simplificata reprezinta procedura prin care un debitor care
ndeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. 2 intra direct n procedura de faliment, fie odata cu
deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maxim 60 de zile, perioada n care
vor fi analizate elementele aratate la art. 1 alin (2) lit. c) si d).

Bucuresti 2015
 Spre deosebire de procedura simplificata, procedura generala se aplica debitorilor ce ndeplinesc
conditiile de la art. 1 alin (1), fara a le ndeplini simultan pe cele de la art. 1 alin. (2).Acestia intra dupa
perioada de observatie succesiv n procedura de reorganizare si n procedura de faliment, sau separate,
numai n reorganizare judiciara sau doar n procedura de faliment.
n ambele variante este necesara o perioada initiala de observatie pentru clarificarea destinului
debitorului.
n procedura simplificata, este posibila suprimarea acestei perioade de observatie, trecndu-se direct
la procedura falimentului.Atunci cnd este aplicata perioada de observatie, ea nu va dura mai mult de 60 de
zile necesare pentru a fi verificate elementele mentionate la art. 1 alin. (2) lit. c) si d).
n procedura generalaperioada de observatie este cuprinsa ntre data deschiderii procedurii si data
confirmarii planului sau dupa caz, a intrarii n faliment.
Legea 85/2006 realizeaza o mai adecvata denumire a unor termini, ncepnd cu titlul, denumirea
corecta fiind "Legea privind procedura insolventei".
Legea distinge de asemenea ntre insolventa vadita si insolventa iminenta.Cele doua concepte
exprima att stadiul n care se afla insolventa, ct si perceptia acestei stari de catre subiectele de drept
diferite.
Astfel, pentru creditor insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cnd debitorul dupa 30 de zile
de la scadenta nu a platit datoria fata de el.Este o prezumptie legala instituita pentru a servi creditorului
care nu cunoaste situatia patrimoniului debitorului n ansamblul acesteia sub aspectul datoriilor si al
fondurilor banesti.
Pentru debitor insolventa este certa si efectiva atunci cnd fondurile banesti de care dispune sunt
insuficiente pentru plata datoriilor exigibile.Pentru acelasi debitor insolventa este iminenta atunci cnd are
certitudinea ca la scadenta nu va putea plati datoriile exigibile angajate cu fondurile banesti disponibile la
aceeasi data.
Art. 3 contureaza mai bine notiunile de creditor si creanta. Creditorul apt sa ceara deschiderea
procedurii trebuie sa posede mpotriva patrimoniului debitorului o creanta certa si lichida, care a devenit
exibgibila de peste 30 de zile.Creditorul care poate participa la procedura decshisa este cel care a solicitat n
termenul prescris de lege, nregistrarea creantei sale n tabelul definitiv sau n tabelul definitiv consolidate,
facnd dovada certa acreantei sale fata de patrimoniul debitorului.Salariatii debitorului au aceasta calitate,
dar sunt dispensati de obligatia de a depune personal declaratiile de creanta.Creanta poate fi garantata atunci
cnd beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului.Este vorba de o creanta
bugetara daca reprezinta impozite, taxe, contributii amenzi si alte venituri bugetare sau accesorii ale
acestora.Creanta trebuie sa aiba o valoare minima de 10.000.RON pentru a se putea obtine deschiderea
procedurii la cererea creditorului. In cazul creantelor salariale valoarea este de 6 salarii medii pe economie.
Creditorii chirografari sunt cei definiti la pct. 13 din lege ca fiind acei creditori care nu poseda nici
garantii reale fata de patrimoniul debitorului, nici privilegii nsotite de dreptul de retentie pentru creantele
lor nascute anterior deschiderii procedurii sau pentru creante noi aferente activitatilor curente din perioada
de observatie.
Procedura de reorganizare judiciara sau falimentul au ramas aceleasi dar conceptele au fost mai clar
definite.Autoritatea judecatorului sindic asupra practicianului n insolventa se exprima si n posibilitatea de
amendare sau de nlocuire a practicianuluiconform dispozitiilor art. 22. Totodata judecatorul sindic va
putea, la cererea oricarei persoane interesate, sa-l oblige pe practician la repararea prejudiciului cauzat.
Legea atribuie un rol sporit comitetului creditorilor, transformndu-l ntr-un adevarat organ
deliberativ al creditorilor.n prima etapa a procedurii comitetul este desemnat de judecatorul sindic prin
ncheiere, dupa ntocmirea tabelului preliminar de creante si cuprinde un numar de 3, 5 sau 7 creditori dintre
care cei cu creante garantate, bugetare si cu creante chirografare, cele mai mari prin valoare.Judecatorul
sindic va desemna si un presedinte al comitetului care va fi citat n procedura pentru comitet, aceasta
desemnare fiind provizorie.

Bucuresti 2015
 Adunarea creditorilor n prima sedinta va putea alege un nou comitete format din 3 sau 5 creditori,
dintre cei cu creante garantate sau cei chirografari din rndul primilor 20 de creditori, n ordinea valorii,
care se ofera voluntar.Acest nou comitet l va nlocui pe cel anterior desemnat de judecatorul sindic.
Devenit organ deliberativ, comitetul creditorilor delibereaza si adopta decizii cu majoritate simpla
din numarul total de membri, n domenii de importanta majora pentru soarta procedurii.Deliberarile au loc
n prezenta practicianului n insolventa.Hotarrile comitetului pot fi contestate la adunarea creditorilor,
numai dupa ce n prealabil, s-a uzat de o cale de retractare adresata comitetului.
n privinta primelor masuri si masurilor ulterioare deschiderii procedurii, un element de noutate l
constituie posibilitatea introducerii actiunii pentru anularea actelor de transfer sau a obligatiilor asumate
ntr-o perioada de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde sau ntrzia starea
de insolventa sau de a frauda o persoana fizica sau juridica fata de care era debitor, la data efectuarii
transferuluiunor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la ndeplinire a unui acord
de netting, realizate n baza unui contract financiar calificat, sau fata de care a devenit debitor n sensul
acestei legi.
O alta inovatie o reprezinta consacrarea dreptului comitetului creditorilor de a introduce actiunile n
anulare la judecatorul sindic, fara a-i cere n prealabil autorizatia, eliminndu-se astfel o neconcordanta cu
obligatia magistratului de a nu se antepronunta si fiind eliminata astfel posibilitatea recuzarii, inovatie care
nu a fost operata n acelasi mod si n art. 138 alin. (3).
Reglementarea situatiei tertului dobnditor de rea-credinta a carui situatie a fost dovedita reprezinta
de asemenea un element de noutate.Acesta va pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea n situatia
anterioara, n favoarea averii debitorului.
n ceea ce priveste procedura planului, art. 94 alin (1) lit. a) introduce o inovatie care consta n
necesitatea ca propunerea planului debitorului sa aiba prealabila aprobare a adunarii actionarilor/asociatilor.
De asemenea o noutate o constituie dreptul de a propune un plan, acordat unuia sau mai multor
creditori, care detin mpreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor.S-au diversificat modalitatile
planului, pe lnga planul de restructurare si continuare a activitatii si planul de lichidare a unor bunuri din
averea debitorului si o a treia varianta constnd din combinatia primelor doua. Durata planului a fost de
asemenea marita de la 2 la 3 ani, cu posibilitatea extinderii pentru cel mult un an, dupa 18 luni de la
confirmare, cu acordul a cel putin 2/3 din numarul creditorilor ale caror creante au ramas neplatite la acea
data.
n ceea ce priveste falimentul, noutatile se refera la declararea intentiei debitorului de a intra n
procedura simplificata si la contestarea de catre debitor a starii de insolventa.
O noua reglementare este introdusa prin art. 133 privind nchiderea procedurii dupa ce createle au
fost complet acoperite.nchiderea procedurii este urmata si deradiere si n acest caz, dar textul distinge ntre
doua ipoteze:n prima ipoteza nu au fost lichidate toate bunurile din averea debitorului, iar n cea de-a doua
ipoteza se lichideaza tot activul debitorului.
Legea 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat n domeniul
insolventei. Legea a intrat n vigoare la data de 1 iulie 2003 si a fost Publicata n Monitorul Oficial al
Romniei, Partea I nr. 931 din 19 decembrie 2002.
Legea supusa prezentului studiu a fost adoptata n sistem national ca o lege proprie dupa modelul oferit de
Legea model privind insolventa transfrontaliera, adoptata n 1997, la cea de-a 30-a sesiune a UNCITRAL,
desfasurata la Viena si care constituie o reglementare moderna a aspectelor internationale ale falimentului
(UNCITRAL Model Law on Cross-Border Insolvency, General Assembly, Official Records - Fifty-second
Session, Suplement no. 17 A/52/17).
Adoptarea unor astfel de legi si n particular a Legii. nr. 637/2002 de catre Romnia constituie un sistem de
a promova norme de drept material sau procedural uniforme reprezentnd un procedeu modern, foarte
utilizat pe plan international avnd avantaje fata de adoptarea unei conventii internationale.
Legea nr. 637/2002 cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international
privat n materia insolventei, norme de procedura n litigii privind raporturile de drept international privat n
materia insolventei, norme privind conditiile n care autoritatile romne competente solicita si, respectiv,
Bucuresti 2015
acorda asistenta cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul Romniei sau al unui stat
strain.
Legea urmareste sa promoveze cooperarea ntre autoritatile judecatoresti ale diferitelor state implicate n
insolventa transfrontaliera, cu scopul de a asigura astfel o mai mare siguranta a comertului si investitiilor; o
administrare corecta si eficienta a cazurilor de insolventa transfrontaliera, protejnd n acest mod interesele
tuturor persoanelor implicate, debitori sau creditori, sau alte persoane interesate; protectia valorii bunurilor
din patrimoniul debitorului, n sensul conservarii si maximizarii acestei valori; facilitarea redresarii afacerii
debitorului, protejnd astfel investitiile si forta de munca.
La art. 1 alin 2 din lege se defineste notiunea de raporturi de drept international privat n materia
insolventei. Astfel, n sensul legii, raporturile de drept international privat n materia insolventei reprezinta
acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse solutionarii ca urmare a
deschiderii unei proceduri de insolventa si n conditiile stabilite de aceasta.
Legea nr. 637/2002 se aplica n urmatoarele situatii:
-n cazul n care este solicitata asistenta n Romnia de catre o instanta straina sau de catre un reprezentant
strain, n legatura cu o procedura straina de insolventa;
-n cazul n care este solicitata asistenta ntr-un stat strain n legatura cu o procedura care se desfasoara
potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei;
-n cazul desfasurarii concomitente a unei proceduri romne de insolventa si a unei proceduri straine de
insolventa referitoare la acelasi debitor;
-n cazul n care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat strain sunt interesate sa solicite
deschiderea n Romnia a procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, sau sa participe n cadrul unei proceduri deschise.
Prin exceptie, Legea nr. 637/2002 nu se aplica n cazul unei proceduri de insolventa care are ca obiect:
banci, cooperative sau alte institutii de credit;societati si agentii de asigurare; societati de servicii de
investitii financiare, organisme de plasament colectiv n valori mobiliare, societati de administrare a
investitiilor; societati de bursa, membri ai burselor de marfuri, case de compensatie, membri compensatori
ai burselor de marfuri, societati de brokeraj, traderi.
Sunt exclusi din rndul subiectilor cuprinsi n sfera de aplicare a legii acesti debitori datorita reglementarii
insolventei acestora prin prevederi speciale.

Din punct de vedere al aplicabilitatii legii, la art. 4 se arata ca n masura n care exista neconcordanta ntre
dispozitiile Legii nr. 637/2002 si obligatiile Romniei izvornd din tratate, conventii sau orice alta forma de
acord international, bi- sau multilateral, la care Romnia este parte, prevederile tratatului, ale conventiei sau
ale acordului international se vor aplica cu prioritate.
Fiind o lege de drept international privat, aceasta consacra principiul suprematiei conventiilor
internationale, la care statul romn este parte, asupra legislatiei interne a Romniei.
La art. 8 se dispune ca prevederile legii se completeaza, n masura compatibilitatii lor, cu dispozitiile Legii
nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.
exclusiv sau alaturi de alte bunuri;
b) tribunalul n circumscriptia caruia se pastreaza registrul n care este nscrisa nava sau aeronava care
face obiectul cererii;
c) tribunalul n circumscriptia caruia se afla sediul societatii comerciale romne la care debitorul detine
valorile mobiliare care fac obiectul cererii;
d) Tribunalul Bucuresti, n cazul n care obiectul cererii l constituie drepturi de proprietate intelectuala
protejate n Romnia, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligatiuni de stat si municipale apartinnd
debitorului;
e) n cazul n care obiectul cererii l constituie drepturi de creanta ale debitorului asupra unei persoane sau
autoritati publice, tribunalul n circumscriptia caruia se afla domiciliul sau resedinta, respectiv sediul
persoanei sau al autoritatii publice respective.

Bucuresti 2015
n ceea ce priveste drepturile referitoare la deschiderea si participarea n cadrul procedurii precum si ordinea
n care vor fi platite creantele creditorilor straini legea nu prevede exceptii de la Legea nr. 64/1995. Astfel,
la art. 14 alin. 1 se arata: "Creditorii straini se bucura de aceleasi drepturi referitoare la deschiderea si
participarea n cadrul procedurii deschise, potrivit Legii nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, ca si creditorii romni. Alin. 2 al aceluiasi articol prevede: "Prevederile alin. (1) nu
modifica ordinea de plata a creantelor n procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, n cazul falimentului. n privinta creantelor creditorilor straini,
acestea nu vor fi plasate pe un loc inferior categoriei creantelor subordonate creantelor chirografare."
n ntelesul Legii nr. 637/2002, procedura straina este procedura colectiva, judiciara sau administrativa, care
se desfasoara n conformitate cu legislatia n materie de insolventa a unui stat strain, inclusiv procedura
provizorie, n care bunurile si activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instante
straine , n scopul reorganizarii sau lichidarii activitatii acelui debitor (art. 3).
Tot prin art. 3 din lege se definesc si notiunile de reprezentant strain (persoana fizica sau juridica, incluznd
persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, n cadrul unei proceduri straine, sa administreze
reorganizarea sau lichidarea bunurilor si a activitatii debitorului sau sa actioneze ca reprezentant al unei
proceduri straine), lichidator european (reprezentantul strain al unei proceduri straine de insolventa care este
deschisa ntr-un stat membru al Uniunii Europene, procedura europeana de insolventa (este procedura
colectiva determinata de insolventa debitorului, care se deschide ntr-un stat membru al Uniunii Europene,
antrennd desistarea partiala sau totala a debitorului de conducerea activitatii sale, precum si desemnarea
unui lichidator european), procedura de lichidare (procedura de insolventa europeana n care se realizeaza
lichidarea bunurilor debitorului, inclusiv atunci cnd procedura respectiva se finalizeaza printr-un
concordat, plan de reorganizare sau o alta masura ce pune capat starii de insolventa ori n cazul n care
procedura se nchide din cauza lipsei bunurilor), creditor strain (creditorul al carui domiciliu sau, dupa caz,
sediu este stabilit ntr-un stat strain), reprezentant romn (persoana fizica sau juridica desemnata ca
administrator sau lichidator judiciar, n cadrul unei proceduri romne de insolventa, n conformitate cu
prevederile Legii nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare)
Reprezentantul romn este abilitat sa actioneze ntr-un stat strain, ca reprezentant al procedurii deschise n
Romnia, n conditiile stabilite de legea straina aplicabila (art. 6).
n interpretarea Legii nr. 637/2002 se va tine seama de originea sa internationala, precum si de necesitatea
promovarii uniformitatii n aplicarea sa si a respectarii bunei-credinte (art.9).
Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a introduce o cerere de deschidere a procedurii, n
conformitate cu dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, n
masura n care toate celelalte conditii necesare deschiderii unei asemenea proceduri sunt ndeplinite potrivit
legii romne (art.11).
Reprezentantul strain are calitate procesuala de a participa n cadrul unei proceduri deja deschise
mpotriva debitorului, potrivit Legii nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
numai din momentul recunoasterii procedurii straine pe care o reprezinta (art.12).
Legea contine dispozitii cu privire la limitarea competentei. Astfel actiunea formulata de reprezentantul
strain n fata instantelor romnesti, n conformitate cu prezenta lege, nu va conduce la extinderea
competentei instantelor romnesti asupra acestui reprezentant, a bunurilor si a activitatii externe ale
debitorului dect pentru solutionarea capetelor actiunii formulate, fara a viza alte scopuri (art. 13).
Citarea, comunicarea si notificarea oricarui act de procedura, catre creditorii straini se vor face n conditiile
stabilite de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (art.15).Instantele vor
dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru ndeplinirea actelor de procedura si fata de creditorii
straini cu adresa necunoscuta.
ndeplinirea actelor de procedura mentionate se va face n mod individual, cu exceptia cazului n care
instanta considera ca, potrivit circumstantelor de fapt, folosirea unei alte modalitati ar fi mai potrivita.
Instantele nu sunt tinute sa apeleze, n mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la alte formalitati similare.

Bucuresti 2015
 Notificarile transmise creditorilor straini prin care se comunica deschiderea procedurii vor indica
elementele prevazute de dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, inclusiv continutul minim obligatoriu al cererii de admitere a creantei asupra averii debitorului.
Legea prevede o procedura speciala ce trebuie urmata pentru recunoasterea procedurii straine precum si
masurile cu executare vremelnica ce pot fi ncuviintate pe durata solutionarii cererii de recunoastere.

Surse:
- I.N Fintescu, curs de drept commercial III
- Stelian Ionescu, Falimentul n codul de comert
- Tratatul de drept comercial Roman
- https://docs.google.com/document/d/1npC8usa6ZugRIpPl4-9fsF0rfgLw4m9MTL7QnQhhE1g/preview

Bucuresti 2015