Medicamente Antiinflamatoare

Nesteroidiene
 MOTTO:

O inima vesel este un bun leac,

dar un duh mhnit usuc

oasele
Proverbe 17,22 (Biblia)
 CUPRINS

ARGUMENT..

CAPITOLUL 1. Baze fizopatologice.pag.

1.1. Inflamaia..pag.

1.2. Clasificarea inflamaiilorpag.

1.3. Clasificarea bolilor reumatice.pag.

CAPITOLUL 2. Baze farmacodinamice.pag.

2.1. Cum acioneaza antiinflamatoarele...pag.

CAPITOLUL 3. Farmacoterapiepag.

3.1. Clasificarea antiinflamatoarelor.pag.

3.2. Clasificarea medicamentelor

antiinflamatoare nesteroidiene.pag.

CONCLUZII..pag.

BIBLIOGRAFIE.. pag.

ANEXE..pag.
 ARGUMENT

Impactul pe care afeciunile reumatismale l exercit asupra societii este mult mai mare

dect pare la prima vedere. Este evident c nu sunt implicate problemele de mortalitate care sunt

puse de bolile cardiovasculare, sau de cele maligne, dar rsunetul socio-economic rmne

considerabil. Pentru ilustrarea acestui fapt sunt suficiente cteva cifre statistice.

Cel puin 10% din consultaiile acordate n cabinetele de medicin general sunt motivate

de boli reumatismale; se apreciaz c circa 5% din populatia mondiala sufer de artroz, boal

prin excelen dureroas i invalidant.

Se estimeaz c in Germania prescrierea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

instrumenteaza circa 13% din totalul prescriptiilor medicale; in mod similar, in Danemarca

unde consumul de AINS s-a triplat in ultimul deceniu, cel putin 2% din populatie consuma macar

un tip de AINS.

Problemele terapiei antireumatismale devin din ce in ce mai numeroase si dificile, daca se

analizeaza implicatiile posibile ale tratamentelor recomandate. Nu este vorba numai despre

dificultatile alegerii unui preparat corespunztor intr-un caz dat, ci i de consecinele acestuia

(imediate sau tardive).

 La sfritul secolului trecut farmacistul Hofmann descoper aspirina n incercarea de a

gasi un inlocuitor al Salicilatului de sodiu, cu o toleranta mai buna. Timp de aproape 50 de ani

acesta ramane singurul remediu eficace existent. In 1946 are loc primul progres important in

terapia anti inflamatoare, prin aparitia Fenilbutazonei, substanta sintetizata de Stenzi. Urmeaza in

anii 60 introducerea Indometacinului si a Acidului mefenamic.

O noua era in terapie este deschisa insa de descoperirea derivatilor de Acid propionic,

care, alaturi de eficienta introduc un nou standard de tolerabilitate. In sfarsit, in ultimii ani

progresul cel mai semnificativ este inregistrat de produsii din clasa oxicamilor, care sunt la fel de

bine tolerati si eficienti ca derivatii de acid propionic, dar au avantajul esential al unei durate

lungi de actiune.

Problema influentei exercitata de medicatia administrata asupra unei boli devine mult mai

complexa daca se iau in considerare efectele acesteia pe termen lung.Un exemplu bun poate fi

Fenacetina, care este implicata in unele decese de cauza renala.

De asemenea, corticosteroizii sunt incriminati drept cauze de mortalitate pentru riscul de

infectie, hipertensiune arteriala si boli cardiovasculare.

 CAPITOLUL I. BAZE FIZIOPATOLOGICE

1.1. INFLAMAIA

Inflamaia este o reacie complex, neurotrop, vascular i metabolic declanat de

ptrunderea unor ageni patogeni strini sau produi de degradare ai propriului organism

n esuturile sntoase ale unui animal. Este o reacie de aprare a organismului i are unele

mecanisme comune cu reacia imunobiologic, reacia febril etc.

Inflamaia constituie baza procesului infecios. Prin acest fenomen organismul i

mobilizeaz forele de autoaparare la locul agresiunii, pentru a elimina sau pentru a limita

aciunea agentului patogen.

Formele inflamaiei:

-seroas, dac apare la nivelul seroaselor (pleural, peritoneala), determinnd formarea unui

exudat;

-cataral, dac apare la nivelul suprafeelor mucoase, traducndu-se printr-o intens secreie de

mucus;

-purulent, dac este foarte bogat n celule.

 O form particular de inflamaie se constat n bolile de colagen: poliartrita cronic

evolutiv i bolile reumatismale n general, periarterit nodoas, lupusul eritematos,

screlodermia. Aceste boli au comune anumite modificri histologice de tip fibrinoid, unele

trsturi clinice (manifestri cutanate i articulare), atingerea concomitent a mai multor organe

(inima, rinichi, plmani, musculatura) i rspunsul spectaculos, dar trector la corticoterapie.

Inflamaia este un proces dinamic, care const n modificari locale i generale, expresii

ale tulburrilor provocate de agentul patogen, dar i ale reaciilor de restabilire a funciilor

alterate.

1. Reaciile generale ntlnite n inflamaie sunt: febra, modificri nervoase, endocrine,

umorale;

2. Local: se pot distinge 3(trei) tipuri de procese care se succed:

a) Tulburrile metabolice sunt expresia exaltrii tuturor proceselor biochimice, n focarul

inflamator avnd loc un adevarat incendiu metabolic. Sunt exacerbate glicoliza anaerob,

consumul de O2, produsele proteolitice i lipolitice, se produc alterri ale mitocondriilor i

lizozomilor cu eliberri de enzime litice, activri sau inhibiii enzimatice.

Ca urmare, local se acumuleaz metabolii acizi, cu tendina de scdere a pH-ului tisular

(acidoz local), ceea ce determin apariia in focarul inflamator a numeroase substante biologic

active mediatorii inflamaiei:

1. amine (histamina, serotonina, acetilcolina);

2. polipeptide (kinine Kalidina, exudina, pirexina, necrozina);

3. prostaglandine

4. compui adenilici (acid adenilic, AMPc, ADP, ATP)

Substanele citate produc tulburri vasculare locale i inflameaz n grade diferite,

starea generala a organismului, modificarile functionale ale unor organe sau sisteme.

b) Tulburrile vasculare sunt dominate de arterio- si capilaro- dilataie, ceea ce determin apariia

a doua dintre simptomele clasice ale inflamaiei, roeaa (robor) si cldura local (calor).

Concomitent se produc tulburri ale permeabilitaii capilare cu extravazarea plasmei,

creterea vscozitaii sngelui, tendina la trombozarea vaselor, apariia endemului inflamator.

Leucocitele tind s adere de perete (marginea leucocitar) i apoi migreaz, traversnd

peretele vascular (diapedeaz).

Procesele menionate contribuie la manifestarea altor dou semne clasice ale inflamaiei:

tumefiere (tumor) i durere (dolor).

c) Procesele morfologice i reparatorii

Leucocitele neutrofile (microfage) migrate n focarul inflamator n stadiile iniiale,

faciliteaz microbii i resturile celulare. Dup neutrofile, n focarul inflamator apar limfo i

monocitele, histiocitele, fibroblatii.

Fagocitele pot fi distruse prin aciunea microbilor i a mediului acid, elibernd enzime i

substane bactericide. Aceste enzime, mpreuna cu cele existente local contribuie la liza

esuturilor alterate, a fibrinei etc, aprnd puroiul, cu compozitie complexa. Evoluia la supuraie

nu este obligatorie n toate inflamaiile.

Concomitent cu alterrile tisulare se produc procese de regenerare, mai accentuate n

perioadele trzii ale inflamaiei: proliferarea esutului conjunctiv, apariia esutului de granulaie,

neoformarea vaselor sanguine. n final se poate obine o vindecare completa sau cu cicatrice.

Inflamaia reumatismal patogen, difereniat de rspunsul inflamator biologic de

aparare prin intensitatea sa mai mare, durat mai prelungit si autontreinere, cuprinde

urmatoarele etape:
-faza vasomotorie

-faza interstiial mediat umoral

-faza celular mediat umoral

-faza celular tardiv

-faza celular de reparaie.

Inflamaia ncepe cu modificrile patului vascular artero-capilaro-vascular din aria

afectat de agresiunea infecioas, imunologic, microcristalin: crete fluxul tisular,

vasodilataia la nceput venular, stagnare circulatorie capilar cu marginalizarea leucocitelor

circulante. Concomitent crete permeabilitatea vascular pentru proteinele circulante, care

prsind lumenul determin creterea presiunii oncocite interstiiale, atrgnd pasiv apa i

srurile.

Aceste modificri se datoreaz mediatorilor circulani cu greutate molecular mare:

histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandinele si succesorii lor.

Procesul inflamator, privind global, se desfsoara dup urmatoarele principii generale:

-mecanismele patogenice acioneaza pe ci interferate, multiple, deseori compensatorii;

-autocontrolul proceselor inflamogene se realizeaza prin feed-back biochimic, existena

precursorilor inactivi activai enzimatic, eliberarea de enzime sub forma granulelor

citoplasmice celulare.

La procesul inflamator particip sistemul imun avnd un rol deosebit de important n

procesele cu tendina la cronicizare sau n accentuarea rspunsului specific de aprare.

1.2. CLASIFICARE INFLAMAIILOR

Inflamaiile pot fi:

a) Inflamaii hipergicohemoragice cu necroz tisular i reacii generale intense;

b) Inflamaii acute-exudative cu predominanta hiperpermeabilitate capilara;

c) Inflamaii cronice specifice (TBC, actinomicoza) si nespecifice.

In patologie, un loc deosebit il ocupa bolile reumatismale.

1.3. CLASIFICAREA BOLILOR REUMATICE

I.Boli reumatismale articulare cu caracter inflamator:

1. Reumatismul articular acut

2. Reumatismul articular secundar infectios

3. Poliartrita reumatoida a adultului, a copilului

 4. Spondilartrita anchilopoietica

5. Sindromul Reiter

II.Boli reumatismale Articulare cu caracter degenerativ:

1. Artroze, poliartroze;

2. Discartroze;
III.Boli reumatismale abarticulare cu caracter inflamator sau degenerativ:

1. Mialgii, miozite, polimialgia reumatic

2. Tendinite tenosinotive

3. Burite

4. Fibrozite

5. Condrite

6. Periartrite
 7. Sindromul tunelului carpian i sindromul de tunel tarsian

IV.Manifestri articulare de tip reumatic n alte boli:

1. Colagenoze (lupus eritematos sistemic, poliartrit i arterite necrozante)

2. Arterite alergice (reumatismul palindromic)

3. Boli dismetabolice (guta articular, candrocalcinoz articular)

4. Boli endocrine (hiperparatiroidismul, acromegalia, hipertiroidia)

5. Poliartrita psoriazic

6. Sindromul Sjorgreen

7. Boli digestive (rectocolita ulcerohemoragic, boala Whipple)

8. Purpura reumatoid Henoch-Schonlein.

9. Boli de sistem (saracoidoz)

10. Hemopatii (hemofilia, agamaglobulinemia, boala Gaucher)

11. Artropatii neuropatice (siringomielia, sindromul umr-mn)

12. Osteocondropatii (osteoartropatie hipertrofic, osteocondrit juvenil, sindromul

Tietze)

13. Sinovit hemopigmentar viloas

14. Sindromul Behcet

 Capitolul II. BAZE FARMACODINAMICE

2.1.CUM ACTIONEAZA ANTIINFLAMATOARELE

Medicamentele antiinflamatoare sunt numite i antireumatismale, fiind utilizate mai ales

n boli reumatismale. Ele au aciuni complexe, cu mecanisme diferite, sinergice. Pot aciona

local, la nivelul focarului inflamator sau pot avea efecte generale la nivelul intregului organism.

Diferitele aciuni se ntlnesc cu pondere variat de la o substant la alta.

Printre efecte generale mentionam: analgezic, antipiretic, activarea receptorilor-

adrenergici, cresterea producerii de 3,5-AMP ciclic.

Ca efecte locale: stabilizarea membranei celulare, a proteinelor si lizozomilor, inhibitia

enzimelor catabolice (tripsina, chimotripsina, kalicretina, colagenaza); interferenta cu mediatorii

inflamatiei.
 CAPITOLUL III. FARMACOTERAPIE

3.1. CLASIFICARE ANTIINFLAMATOARE

1)ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE corticosteroizii

Corticosteroizii au actiune intensa, atat in fazele initiale cat si in cele tardive ale

procesului inflamator, inhiband reactiile exudative infiltrative si proliferative.

Actiunea antiinflamatoare a corticosteroizilor apare de obicei la doze superioare celor

secretate fiziologic. Aceasta actiune este paliativa, procesul inflamator putand fi reluat dupa

intreruperea administrarii, daca nu au disparut cauzele lui.

2)ANTIINFLMATOARE NESTEROIDIENE

a) cu actiune imediata

Au in masura variata efecte antiinflamatoare, analgezice, antipiretice.

-derivati de Acid salicilic: Salicilat de sodiu, Acid acetisalicilic

-derivati de Pirazol: Aminofenazona, Fenibutazona, Oxifenbutazona, Kebutazona, Clofezon,

Isopirin

-derivati arilacetici: Indometacina, Ibuprofen, Ketoprofen, Diclofenac

-derivati antranilici

b) cu actiune lenta, tardiva

Aceste medicamente au caracteristic faptul ca prezinta o perioada de latenta relativ lunga pentru

efectele lor clinice, diferita in functie de medicament si bolnavi, iar in cazul in care se intrerupe

tratamentul sau sunt administrate in doze de intretinere insuficiente, efectele nu diminua imediat,

ci dupa un timp variabil. De aceea, pentru a se aprecia corect eficacitatea lor este nevoie sa se

administreze doze suficiente pentru o perioada de timp convenabila.

-antimalarice de sinteza (Clorochina, Hidroxiclorochina)

-Saruri de aur

-Penicilamina

-Imunodepresive

c) Alte medicamente: Extracte de namol, Boicil

Antiinflamatoarele steroidiene sunt indicate in bolile reumatismale articulare si viscerale

cu caracter inflamator si in colagenoze.

Cele nesteroidiene cu actiune imediata sunt active, in grade variate, in toate bolile

reumatismale. Antiinflamatoarele nesteroidiene cu actiune lenta se prescriu in bolile articulare si

viscerale cu caracter inflamator si evolutie lenta.

In poliartrita cronica evolutiva medicamentele utilizate pot fi grupate:

 a) simptomatice

b) de baza

a) Tratamentul simptomatic se realizeaza cu substante antiinflamatoare care au efecte mai mulat

sau mai putin evidente in toate bolile cronice inflamatorii. In aceasta categorie intra

antiinflamatoarele nesteroidiene si corticosteroizii. Dozele zilnice maxime ale

antiinflamatoarelor nesteroidiene depind de doi factori:

-nivelul de dozare peste care nu se mai obtine cresterea efectelor adverse:

-nivelul peste care se observa cresterea efectelor adverse.

Corticosteroizii trebuie rezervati pentru bolnavii la care antireumaticele nesteroidiene s-

au dovedit nesatisfacatoare ca eficacitate sau au produs reactii adverse; nesteroidicele sunt

contraindicate in formele lupoide ale poliartritei cornice, lupus eritematos.Corticoterapia are

indicatie prima in forme de poliartrita cronica, complicate sau maligne.

b) Medicamentele de baza in tipurile cornice de poliartrita sunt: Clorochina, Sarurile de aur,

Penicilamina, imunodepresive. Ele influenteaza mecanismele patogenice din artrita reumatoida.

Alte boli inflamatorii cornice articulare au mecanisme patogenice diferite.

Medicamentele de baza au ca indicatie principal cazurile de artrita reumatoida in care

modificarile secundare (anchiloza, deviatie, destructive, instabilitate) nu au devenit proeminente

in tabloul clinic.

Reguli pentru terapia simptomatica cu medicamente antireumatice:

 Inainte de prescrierea medicamentelor nesteroidiene bolnavul va fi interogat in legatura

cu fenomenele de intolerant sau existent reactiilor adverse observate anterior in legatura cu

medicamentele respective.

-se va prescrie un medicament numai daca durerea sau inflamatia impugn acest lucru;

-se va recomanda doza minima posibila;

-se va urmari sa nu se subdozeze medicamentul pentru a nu fi considerat pe nedrept ineficace;

-la bolnavii cu leziuni organice nu se vor folosi medicamente cunoscute ca avand efecte adverse

asupra organului respective;

-in cazul efectelor adverse se va schimba medicamentul;

-in cazul efectelor inadecvate se va schimba medicamentul;

Medicamentele din clasa corticoizi se prescriu la bolnavii care nu raspund satisfacator la

antireumaticele nesteroidiene administrate singure. In acest caz se va recomanda doza minima

posibila. Tratamentul prelungit nu va depasi niciodata o singura doza anume stiuta sip e cat

posibil se va administra intreaga doza zilnica dimineata fara a se folosi preparate retard orale.

Tratamentul asociat nesteroidiene cu grupa corticoizi trebuie de asemenea sa respecte cateva

reguli cum ar fi:

-daca corticoterapia este necesara se mentine doza cea mai mica posibila, recurgand la

tratamentul combinat cu un antiinflamator nesteroidian;

-sa nu se foloseasca niciodata doua medicamente fara a se cunoaste potenta efectului si doza

optima pentru cel putin unul dintre ele;

-pentru a se ajunge la schema de dozare optima in tratamentul asociat se dozeaza

glucocorticoidul treptat pana la doza minima necesara se adauga antiinflamatorul nesteroidian in

doza zilnica potrivita, administrare de lunga durata, dupa cca 3 zile se reduce in continuare doza
de glucocorticoizi pana la atingerea unei noi doze minime necesare. In acest stadiu se face o

noua incercare de a reduce treptat doza de nesteroid cat mai mult posibil. Se administreaza doze

de glucocorticoid dimineata si se fractioneaza nesteroidul in timpul zile.

3.2.CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

(AINS):

1.Butilpirazolidiene

2.Derivati de acid acetic si substante inrudite

3.Oxicam

4.Derivati de acid propionic

5.Fenamati

6.Coxibe

7.Alte antiinflamatoare/antireumatice nesteroidiene

8.Antiinflamatoare/antireumatice in combinatii

9.Antireumatice specific

AINS sunt substante din grupa analgezice-antipiretice antiinflamatoare la care predomina

efectul antiinflamator si se utilizeaza aproape exclusive in acest scop.