Ce este psihologia clinica?

Termenul de psihologie clinica a fost utilizat pentru prima data in 1907 de catre
Lightner Witmer care plaseaza acest domeniu alaturi de medicina, educatie si
sociologie. Din aceasta perspectiva, munca psihologului clinician implica aspecte
legate de tratament, educatie, precum si aspecte de natura interpersonala. Primii
sai clienti erau copii cu probleme educationale si comportamentale. Cu toate
acestea, inca din primele sale lucrari, Witmer a prevazut faptul ca psihologia clinica
este aplicabila oamenilor de toate varstele si care prezinta o mare varietate de
probleme.
La ora actuala, definirea psihologiei clinice reprezinta o mare provocare deoarece
acest domeniu a fost martorul unor cresteri semnificative intr-o larga varietate de
directii. Ca grup, psihologii cliniceni contemporani realizeaza multe lucruri diferite,
avand in vedere multe scopuri diferite pentru multi oameni diferiti (A. M. Pomerantz,
2011). Plecand de la dictionarele clasice de psihologie, psihologia clinca este acea
ramura a psihologiei care studiaza, evalueaza si trateaza oameni cu tulburari si
probleme psihologice. Divizia de Psihologie Clinica (Divizia 12) a Asociatiei
Americane de Psihologie ofera o definitie cuprinzatoare si descriptiva:
Campul psihologiei clinice integreaza stiinta, teoria si practica pentru a intelege, a
anticipa si a ameliora disconfortul si dizabilitatea, precum si a promova adaptarea
umana si dezvoltarea personala. Psihologia clinica se concentreaza pe aspectele
intelectuale, emotionale, biologice, psihologice, sociale si comportamentale ale
functionarii umane de-a lungul vietii, la toate nivelurile socioeconomice si in diverse
culturi. Psihologia clinica implica o cercetare riguroasa si o practica aplicata in
directia intelegerii si imbunatatirii multiplelor fatete psihologice ale experientei
umane, incluzand, dar nelimitandu-se la probleme de intelect, emotie sau
comportament.
In Ghidul de Practica Clinica in Psihologie promovat in cadrul Colegiului Psihologilor
din Romania de catre Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie (postat pe
www.copsi.ro) se mentioneaza faptul ca psihologia clinic? este stiinta care studiaza
factorii psihologici implicati in starea de sanatate si de boala. Acest domeniu se
focalizeaza atat pe aspectele de promovare a sanatatii si preventie a patologiei, cat
si asupra aspectelor de tratament psihologic al tulburarilor care implica in
etiopatogeneza mecanisme psihologice.

Psihologia social este subdomeniul psihologiei care studiaz comportamentul

individual n context social. Ea ncearc s descifreze cauzele i natura
comportamentului n situaii sociale. Psihologia social abordeaz dou aspecte:
impactul social asupra comportamentului individual i aporturile personale n
iniierea i cristalizarea unor fapte sociale.

Sociologie i psihologie. Fenomenul social

Psihologia social opereaz cu o categorie aparte de fenomene, cele care apar n
cadrul interaciunii social psihologice, ntre un anumit context situaional obiectiv
i anumite particulariti psihologice, subiective, ale celor angrenai n diverse
situaii.
Prin contextul social obiectiv se neleg inclusiv alte persoane, aflate n ambiana
noastr, anticipnd contextul central al psihologiei sociale, interaciunea. Pe baza
acesteia, ntre social i psihologic, apare un nou fenomen: fenomenul psihosocial.
Omul i procesele psihice n perspectiva psihologiei sociale
Pentru a elucida omul i procesele psihice din punct de vedere psihosocial, se impun
dou teze fundamentale:
1. nimic nu exist n psihologia uman care s nu fie influenat i condiionat
social.
2. nimic nu exist n societate care s nu aib corespondene, componente i
implicaii psihologice.
Grupul, societatea sunt produse ale aciunii umane, pentru c omul este un subiect
activ care contribuie la producerea vieii sociale. Diversele forme de activitate
productiv, micrile sociale, mobilitatea social, .a. sunt expresia implicrii active
a omului n societate.
Omul i comportamentele din perspectiva psihologiei sociale
Din perspectiva psihologiei sociale comportamentele unui individ se pot categoriza
n comportamente prosociale sau antisociale
Definiii ale obiectului psihologiei sociale
Este studiul tiinific al experienei i conduitei indivizilor n relaia cu stimulii
sociali (Muzafer Sherif);
Este tiina evenimentelor, conduitei interpersonale (Krech & Crutchfield);

Este studiul interaciunii umane (John B. Watson);

Examineaz i explic modul n care gndirea, sentimentele, conduita

indivizilor sunt influenate de prezena actual, imaginat, sau implicat a
altora (Gordon Allport);
Se ocup cu studiul particularitilor psihice ale omului ca fiin
sociocultural, i ale conduitei sale n cadrul grupului din care face parte, ct
i cu studiul psihologiei de grup, colective i de mas, aa cum se manifest
ele n activitatea uman (P. Golu);
Este studiul tiinific al influenei reciproce a indivizilor i contextul su social
(Sabini).
Perspective epistemologice asupra psihologiei sociale
 1. Din partea psihologiei: Se concentreaz asupra influenei stimulilor sociali
asupra indivizilor i asupra studiului percepiei i cunoaterii de ctre om a
vieii sociale. Este o perspectiv intraindividual.
2. Din partea sociologiei: Se preocup de studiul interaciunii sociale,
comunicrii sociale, construciei sociale prin intermediul limbii, etc. Este o
perspectiv interindividual, n cadrul creia exist o serie de concepii
(psihanalitice, cognitive, interacioniste), i.e. nivele de analiz.
Nivele de analiz n psihologia social
1. Nivelul intraindividual pune accent pe procesele intraindividuale, adic
mecanismele prin care oamenii i organizeaz percepia i i evalueaz
ambiana social.
2. Nivelul interindividual i situaional analizeaz procesele interindividuale
aa cum au ele loc ntr-o situaie dat; indivizii au o poziie interanjabil i
nu intereseaz poziiile pe care le au n afara unei situaii date.
3. Nivelul socio-poziional / al relaiilor de putere i statut se focalizeaz pe
poziia ocupat de individ n societate, adic diferenele extrasituaionale n
poziiile sociale.
4. Nivelul ideologic / al convingerilor sociale - al reprezentrilor sociale, al
normelor produse de societate i grupuri, pe care individul le poart cu el, le
manifest intr-o situaie anume, etc.