Sunteți pe pagina 1din 16

Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene

EMULSII

Emulsiile sunt sisteme disperse ultramicroeterogene obtinute prin


amestecarea a doua substante nemiscibile, in prezenta unor substante
tensioactice, numite emulgatori. Emulgatorii au rolul de a micsora
tensiunea interfaciala asigurand conditii energetice optime de
emulsionare. Totodata, emulgatorii mai joaca si rolul de stabilizatori ai
emulsiilor, deoarece prin adsorbtia lor la interfata, creeaza fie o bariera
electrica, fie una sterica ce se opun tendintei unitatilor cinetice (globule
de grasime sau picaturi de apa) de a se apropia.

In functie de constitutia lor chimica, emulsiile pot fi:

- emulsii directe (U/A); sunt emulsiile in care faza discontinua o


reprezinta globulele de grasime care sunt dispersate in faza apoasa

ele doua tipuri de emulsie se pot diferentia prin:

- actiunea colorantilor; emulsiile directe sunt


colorate de colorantii solubili in faza apoasa, iar cele
inverse de colorantii solubili in hidrocarburi.

- conductibilitatea electrica: emulsiile directe au


conductibilitatea electrica mai mare, deoarece faza
continua este o faza polara mult mai conductibila
decat cea nepolara;

- situate pe o lamela, o picatura de emulsie directa


se contopeste cu o picatura de apa, iar o picatura de
emulsie inversa, se contopeste cu o picatura de lichid
nepolar.
Aceste tipuri de emulsii se mai numesc si emulsii
simple sau primare. In practica se prepara si emulsii
multiple (secundare, tertiare) Acest tip de emulsii au
unitatile cinetice formate din succesiunea celor doua faze
separate printr-un film. Emulsiile multiple se formeaza
prin dispersarea unei emulsii simple U/A sau A/U intr-un
mediu nemiscibil cu faza continua a primei emulsii. De
regula, faza interna (dispersa) a emulsiei simple este
identica sau miscibila cu faza continua a emulsiei
multiple. Pot fi sub forma de:

- emulsii U/A/U , in care faza discontinua contine


unitati cinetice formate din globule de ulei acoperite
de un strat de faza apoasa, care plutesc in faza
continua uleioasa

- emulsii A/U/A, in care faza discontinua contine


unitati cinetice formate din picaturi de apa acoperite
de un strat de faza uleiosa, dispersate in faza
continua apoasa

Emulsiile multiple au largi aplicatii in medicina (vectori ai


unor medicamente), tratarea apelor uzate prin tehnica
membranelor lichide etc.

n functie de modul de aplicare, emulsiile farmaceutice pot fi:

a) emulsii farmaceutice de uz intern, administrate oral sau


parenteral.
Conform F.R.X sunt admise ca emulsii de uz intern numai
emulsiile de tip U/A.

Avantajele folosirii emulsiilor in comparatie cu solutiile uleioase


corespunzatoare sunt:

- se poate masca gustul neplacut al substantelor


medicamentoase liposolubile prin folosirea de edulcoranti si
aromatizanti in faza externa;

- prezinta o biodisponibilitate mai mare decat solutiile uleiose,


datorita suprafetei de contact mult mai mare decat tubul
digestiv;

- se pot formula in acelasi preparat substante lipofile impreuna


cu substante hidrofile;

- faza apoasa poate fi apa sau o solutie apoasa de substante


medicamentoase, sau o solutie extractiva apoasa, iar faza
uleioasa poate fi: uleiul de ricin, uleiul de parafina, uleiul de
floarea soarelui, solutie uleioasa de vitamine liposolubile, de
timol, de camfor sau de mentol.

b) Emulsii farmaceutice de uz extern, pot fi atat emulsii U/A, cat si


A/U

Exemple de emulsii de uz extern:

- emulsiile destinate aplicarii locale pe piele, care pot fi


emulsii medicamentoase si emulsii cosmetice

- emulsiile destinate aplicarii pe mucoase, cum ar fi picaturile


de nas

Emulsiile au aspect laptos si omogen. Culoarea, mirosul si gustul


sunt caracteristice substantelor auxiliare folosite. La diluarea cu faza
externa, in proportie de 1:10, emulsiile trebuie sa ramana omogene.
Omogenitatea unei emulsii se analizeaza prin observare cu ochiul liber si
prin vizualizare la microscopul optic.

Componentele unei emulsii farmaceutice:

1. faza interna (faza dispersata) sau faza discontinua, este alcatuita


din picaturi cu dimensiuni cuprinse intre 0,1-10 m pana la 50 m
(in cazul emulsiilor preparate la mojar)

2. faza externa (mediul de dispersie) sau faza continua a sistemului


eterogen

3. emulgatorul, care poate fi o singura substanta tensioactiva sau un


amestec de substante tensioactive

4. substanta sau substantele medicamentoase, care, de regula sunt


solubile in faza interna

5. alte substante auxiliare (coloranti, edulcoranti, conservanti, agenti


de viscofiere)

Emulgatori

Sunt substante tensioactive care se adsorb la interfata U/A si care au ca


rol principal scaderea tensiunii interfaciale si favorizarea amestecarii
celor doua lichide nemiscibile.

Clasificarea emulgatorilor:

I. In functie de modul de obtinere :

a) substante naturale: gumele , lecitinele, lanolina

b) substante de semisinteza: derivati ai celulozei ( metilceluloza,


carboximetil celuloza, hidroxietil celuloza etc.)
c) substante de sinteza: polivinilpirolidona (polividona), alcool
polivinilic, esteri ai sorbitanului cu acizi grasi (SPAN-uri), esteri
polioxietilenici ai sorbitanului (polisorbati sau TWEEN-uri) etc.

II. In functie de structura chimica:

a) emulgatori ionici: oleatul de sodiu, oleatul de calciu

b) emulgatori neionici: lanolina, parafina lichida, TWEEN-uri,


SPAN-uri etc.

c) emulgatori amfoteri: lecitinele


III. In functie de modul de folosire:

a) emulgatori primari, sau emulgatori propriu zisi, sunt emulgatorii


care pot favoriza singuri formarea unei emulsii, ex.guma arabica

b) emulgatori secundari (pseudoemulgatori sau cvasiemulgatori),


care se folosesc numai in asociere cu emulgatorii primari, ex. guma
tragacanta

IV. In functie de solubilitate:

a) emulgatori hidrofili, solubili in apa sau solventi polari

b) emulgatori lipofili, solubili in faza uleiosa (nepolara)

Solubilitatea diferita a emulgatorilor este evaluata cu ajutorul unei


marimi empirice, numita HLB (Hydrophilic Lypophilic Balnce).

HLB exprima raportul dintre caracterul hidrofil si cel lipofil al


emulgatorului. Conventional, acest raport se cuantifica prin valori
numerice cuprinse intre 1- 40.

Cu cat valoarea HLB este mai mica, cu atat emulgatorul are un


caracter hidrofob mai pronuntat si invers.
Un emulgator trebuie sa aiba afinitate pentru ambele faze, pentru a se
acumula la interfata Ulei/Apa. Daca emulgatorul are o afinitate prea
mare fata de una dintre faze (puternic hidrofob sau puternic hidrofil),
atunci moleculele sale nu se mai adsorb la interfata, ci se disperseaza
sau se dizolva in faza cu polaritate apropiata.

Emulgatorii cu HLB = 3 6, sunt solubili in solvent nepolar si


favorizeaza formarea emulsiilor inverse A/U, ex. SPAN 60 (HLB =
4,7)

Emulgatorii cu HLB = 8 18, sunt solubili in solvent polar (apa) si


favorizeaza formarea emulsiilor directe U/A, ex. TWEEN 80 (HLB =
15)

Prepararea emulsiilor directe

La prepararea emulsiilor directe U/A, emulgatorul se dizolva in faza


apoasa (faza externa). In aceasta se disperseaza printr-o metoda adecvata
faza interna (uleiul). Emulsia se completeaza cu apa pana la masa
prevazuta (m/m). In fiecare din cele doua faze se pot dizolva una sau
mai multe substante active alaturi de substantele auxiliare necesare
formularii (stabilizanti, agenti pentru cresterea vascozitatii, conservanti
antimicrobieni etc.).

Prepararea emulsiei uleioase (Emulsio uleiosa )

Conform F.R.X emulsia uleioasa se prepara prin triturarea la mojar a 10


parti (g) de ulei de floarea soarelui cu 5 (g) parti guma arabica
dezenzimata pulverizata si 7,5 parti (g) de apa. Se obtine emulsia
primara la care se adauga apa treptat si in portiuni mici pana la 100 parti
(g)

a) Metoda gumei umede, numita si metoda solutiei sau metoda


engleza:

Guma arabica se pulverizeaza la mojar, se adauga apa necesara


obtinerii emulsiei primare si se tritureaza pana la obtinerea unui
mucilag cu aspect omogen. Uleiul de floarea soarelui se adauga
treptat in mici portiuni sub triturare continua; se continua triturarea
pana la obtinerea emulsiei primare. Aceasta se dilueaza apoi cu restul
de apa.

b) Metoda gumei uscate, numita si metoda suspensiei sau metoda


continentala:

Guma arabica se pulverizeaza la mojar, se adauga uleiul de floarea


soarelui si se tritureaza usor. Se adauga dintr-o data cantitatea de apa
necesara prepararii emulsiei primare si se lasa 2-3 minute in repaus
pentru imbibare, dupa care se tritureaza energic pana la obtinerea
emulsiei primare.

B. Prepararea emulsiilor inverse A/U

La prepararea emulsiilor inverse A/U, emulgatorul, cu valoarea mica a


HLB, se dizolva in faza uleioasa (faza externa). In aceasta se disperseaza
printr-o metoda adecvata faza interna (solutia apoasa). Emulsia se
completeaza cu ulei pana la masa prevazuta (m/m).

SUSPENSIILE
Sunt preparate farmaceutice , constituite din una sau mai multe
substante active insolubile , suspendate intr-un mediu de dispersie lichid
si destinate administrarii interne sau externe (FR X). Substantele
insolubile pot fi dispersate in apa sau ulei.
Cele doua faze care constituie suspensiile sunt:
Faza interna: formata din una sau mai multe substante insolubile, ce se
disperseaza in apa sau ulei;
Faza externa: formata dintr-un lichid (apa sau ulei) in care se
disperseaza substantele.

Farmacopeea Romana nu prevede formule oficiale pentru suspensii ,


iar prepararea lor se face atat in industrie , cat si in farmacie.
In farmacie se prepara des suspensii sub forma de ,,mixture
indicate in afectiunile gastro-intestinale (ca pansamente gastrice);
,,lotiuni pentru protectia pielii.
.Clasificarea suspensiilor .
In mod obisnuit , prin suspensii farmaceutice se inteleg preparatele
fluide, constituite din dispersii mecanice de substante medicamentoase
solide, intr-un vehicol lichid .

Astfel apare diferentierea suspensiilor fata de dispersiile coloidale .

Substantele medicamentoase sunt de obicei pulberi insolubile, iar mediul


de dispersie este apa sau uleiul.

Suspensiile se prepara atat in farmacie cat si in industrie :

-cele preparate in farmacie cu o stabilitate redusa ;

-cele preparate in industrie trebuie sa-si pastreze omogenitatea timp de


2-3 ani .

O categorie aparte o formeaza suspensiile uscate, care sunt amestecuri


de pulberi la care se adauga un anumit volum de apa.

Suspensiile au o biodisponibilitate superioara fata de alte preparate


solide. Cu ajutorul suspensiilor este posibila administrarea unor
medicamente insolubile. In general sunt folosite foarte mult in pediatrie .

Pe langa aceste avantaje, suspensiile au si dezavantaje, datorita in


special instabilitatii fizice in timp.

Dependent de calea de administrare, suspensiile pot fi :

-de uz intern ;
-de uz extern ;

-de uz parenteral .

Dintre sistemele disperse farmaceutice, suspensiile sunt cele mai


nestabile d.p.d.v. fizic. Stabilitatea fizica a suspensiilor trebuie sa
indeplineasca anumite conditii :

-substanta suspendata sa nu se depuna repede ;

-particulele care se depun sa nu formeze sedimente compacte ;

-suspensia sa nu fie prea vascoasa si sa curga usor .

a)Umectarea - O dificultate des intalnita la prepararea suspensiilor

o reprezinta rezistenta particulelor la umectare . Dispersarea uniforma a


substantelor insolubile in mediul lichid depinde de umectarea si
repartizarea lor in sistem. Substantele solide hidrofile ( oxidul de zinc,
carbonatul de magneziu ) se lasa usor udate de apa, si pot fi incorporate
in suspensii fara adaos de umectanti .

In schimb, particulele de substanta hidrofobe plutesc la suprafata apei,


fenomen numit FLOTATIE .

Ca umectant se folosesc substantele tensio-active, polimeri hidrofili,


glicerina, alcool si propilen glicol .

b)Fenomene electrice O particula insolubila dispersata intr-un


mediu lichid poate fi incarcata electric. Aceasta incarcatura electrica
poate fi datorata absorbtiei selective a ionilor prezenti in mediul de
dispersie sau ionizarii grupelor chimice de la suprafata particulei .

c)Sedimentarea Intr-o suspensie exista tendinta particulelor

dispersate cu densitate mai mare decat a mediului de dispersie , sa


sedimenteze sub actiunea gravitatiei . Particulele de substante
medicamentoase dispersate trebuie sa fie suspendate uniform in vehicul
si sa fie redispersate cu mare usurinta dupa agitare .

.Suspensii defloculate ( peptizate ) .

Sistemele defloculate contin particule dispersate care sedimenteaza


cu o viteza redusa formand un sediment dens .Particulele isi pastreaza
caderea lor libera, depunandu-se lent prin rostogolire, cele din stratul
inferior fiind presate de greutatea celorlalte care elimina mediul
dispersant care le separa. La aceste suspensii , limita dintre straturi,
stabilitatea nu este bine definita.

In domeniul farmaceutic, sistemele defloculate duc la preparate cu


stabilitate redusa, avand o omogenitate care lasa de dorit. De obicei,
suspensiile defloculate sunt utile in receptura, cand medicamentele se
consuma rapid .

.Suspensii floculante .

Deoarece suspensiile defloculate formeaza in timp un sediment


compact, este preferabil sa se recurga la folosirea suspensiilor floculate .
Faza dispersa a suspensiilor floculate nu este constituita din particule
individuale, ci din aglomerari de particule numite flocoane .

Un flocon reprezinta un agregat slab de particule reunite prin forte


interparticulare ( legaturi Van Der Wells ) .

Spre deosebire de sistemele defloculate , flocoanele sedimenteaza


rapid, fara sa formeze sediment.

UNGUENTE

Unguentele sunt preparate farmaceutice de consistenta moale


destinata aplicarii pe piele sau pe mucoase ,in scop terapeutic de
protectie.

Unguentele sunt amestecuri de excipienti grasi ,anhidri sau cu


maxim 10% apa continanad diferite substante active.

Sunt constituite din excipienti sau amestecuri de excipienti


(baze de unguent) ca atare sau associate cu substante medicamentoase.

PREPARAEA UNGUENTELOR

Bazele de unguent lipofile anhidre constituite din amestecuri de


substante cu puncte de topire diferite,se obtin prin topirea acestora pe
baia de apa si amestecare pana la raciere.

Substantele medicamentoase sunt incorporate in bazele de


unguent sub forma de dispersie moleculara sau dispersie mecanica in
functie de proprietatile lor fizico-chimice rezultand:
-unguente solutie;

-unguente emulsii;

-unguente suspensii;

-unguente cu mai multe faze.

Unguentele intinse in strat subtire pe o lama si examinate la


lupa trebuie sa aiba aspect omogen ,

UNGUENTE STERILE

In practica farmaceutica anumite categorii de unguente se prepara


in astfel de conditii incat sa se asigure sterilitatea,exemple:

-unguente care se aplica pe plagi sau pe arsuri;

-unguente care contin antibiotice;

-unguente care se aplica pe pielea sugarilor;

Unguentele sterile se prepara in conditii aseptice cu excipienti


sterilizati si se conserva in recipiente sterilizate.

UNGUENTE OFTALMICE

Sunt destinate tratamentului local ,al afectiunilor


oculare.Acestea sunt constituite din:

-substante medicamentoase cu actiune:-antimicrobiana;

-antiinflamatoare;

-anestezica;
-incorporate in baza de unguent.

Ele asigura o actiune mai de durata ,pot fi aplicate pe pleoape si se


preteaza pentru administrarea in timpul noptii.

Excipientii trebuie sa nu fie iritanti, sa fie pe cat posibil neutri ,sa


aiba o consistenta moale ,astfel incat sa se intinda usor pe suprafata
mucoasei oculare si sa cedeze usor substantelor incorporate.Ele trebuie
sa fie sterile.

Eliberarea unguentelor oftalmologice in tuburi sau in recipiente sterile


,inchise ermetic si insotite de o bagheta aplatizata la un capat.

Unguentele preparate in farmacie au durata de valabilitate de cel mult


14 zile.

Cremele sunt unguente emulsii la care faza apoasa depaseste


10% din masa unguentului.

Ceratele sun unguente care contin amestec de ceara ,uleiuri


vegetala sau minerale si apa.

Glicerolatele sunt preparate de consistenta semisolida care


contin si cantitate mare de glicerol.

Gelatinele sunt constituite dintr-un amestec de gelatina


,glicerol sau apa cu consistenta solida,in care se disperseaza substantele
active si care se aplica dupa fluidificarea masei prin incalzire.

Pastele sunt unguente suspensii care contin peste 25%


substanta suspendata.

SUPOZITOARE
Sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau
mai multe substante active; sunt destin administrarii pe cale rectala, vaginala
sau uretrala.

Preparare :

Supozitoarele se pot obtine prin modelare , ptrin turnare sau prin presare.

Substanta farmaceutica se dizolva, se emulsioneaza sau , dupa o


prealabila pulverizare , se suspenda in doza de supozitor respectiva.

In functie de caracteristicile substantei active si de efectul terapeutic


urmarit se folosesc baze de supozitor liposolubile (unt de cacao, grasimi
semisintetice neutre) sau baze de supozitor hidrosolubile (masa
gelatinoasa, amestec de polietilenglicoli).

La preparare se pot folosi si substante auxiliare (diluanti, absorbanti,


agenti tensioactivi, conservanti antimicrobieni potriviti).

Dozele terapeutice maxime pentru substantele toxice si pentru cele


puternic active sunt aceleasi cu cele folosite in cazul preparatelor
farmaceutice administrate intern.

Desciere:

Supozitoarele rectale au forma cilindro-conica sau de torpila, diametrul


bazei de 8-10mm, lungimea de 20-30mm si masa de 2-3g pt adulti si de
1-2g pt copii.

Supozitoarele vaginale ( ovule) au forma sferica sau ovoidala, masa de


2-4g (ovulele preparate cu unt de cacao sau cu grasimi semisintetice
neutre) si masa de 5-12g (ovulele preparate cu masa gelatinoasa).

Supozitoarele uretrale (bujiuri) au forma de cilindri ascutiti la un capat


lungimea de 5-10cm, diametrul de 2-7mm si masa de 2-3g.

Aspect:
Supozitoarele trebuie sa aiba un aspect omogen si sa-si pastreza forma si
consistenta la temperatura camerei.

In sectiunea longitudinala , examinate cu lupa nu trebuie sa prezinte


aglomerari de particule , cristale sau bule de aer.

Conservare:

Iin recipiente bine inchise, la cel mult 25C .

Observatii:

La prepararea supozitoarelor vaginale, masa gelatinoasa folosita ca baza


de supozitor se prepara conform formulei:

Gelatina 2g

Glicerol 10g

Apa distilata 4g

Daca se prevede in monografia respectiva se determinauniformitatea


continutului in substanta activa pe supozitor.

Exemple de supozitoare tipizate :

1. Supozitoare cu diclofenac;

2. Supozitoare cu indometacin;

3. Ovule Cervugid;

4. Ovule Elotrimazol.

Supozitoare cu diclofenac

Denumire comerciala : Diclofenac supozitoare.

DCI : Diclefenacum
Indicatii :

Reumatism inflamator cronic tratament de scurta durata :unele artroze


dureroase si invalidante; tratament de scurta durata al puseelor acute
reumatism abarticular (umar dureros acut) ,artrite micricristaline,
artroze, lombalgii, radiculite; dismenoree esentiala; tratament adjuvant
in inflamatiile ORL si colica uereterala; la copii : numai in tratamentul
reumatismelor inflamatorii.

Prezentare farmaceutica :

Drajeuri enterosolubile continand 50 mg diclofenac sodic, excipienti q.s.


, in cutii a 20 comprimate (flacon cu 20 comprimate); supozitoare
continand 100 mg diclofenac sodic in cutii a 6 supozitoare.

Actiune terapeutica :

Antiinflamator nesteroidian din grupa derivatilor arilacetici cu


proprietati intense antiinflamatoare, analgezice si antipiretice.
Actioneaza ca un inhibitor al prostaglandinsintetazei, in plus fiind un
inhibitor al agregarii plachetare.