Sunteți pe pagina 1din 147

GENERAL SS - SVEN HASSEL

Traducere de Pavel Popescu


EDITURA NEMIRA 1992
Germania a avut sansa sa gaseasca un conducator care a stiut sa reuneasca toate f
ortele tarii spre binele colectivitatii.
Daily Mail, Londra, 10-7-1933
n zori, imensa mlastina duhnea. Ochi morti si putrezi ne fixau intens. Din f
este cu gavane goale Se desprindea o jale far' de nume, Doar iarba dmpurilor
ramasese aceeasi.
Smbata de 30 iunie 1934 a fost una din cele mai toride zile cunoscute de Berlin n
ultimii ani. Istoria a facut-o sa fie si una din cele mai sngeroase. Cu mult naint
e de rasaritul soarelui, orasul a fost ncercuit de un cordon impenetrabil de trupe;
toate caile de acces erau pazite de oamenii generalului Goering si ale Reichsfu
hrerului SS Himmler.
La ora 5 dimineata, o uriasa limuzina Mercedes, neagra, purtnd pe parbriz inscrip
tia "SA Brigadenstandarte" a fost oprita pe soseaua dintre Liibeck si Berlin. Ge
neralul de brigada care o ocupa a fost smuls de pe locul sau si azvrlit ntr-o masin
a a politiei, iar soferul, Sturmmann SA, Horst Ackermann, invitat sa dispara n do
i timpi si trei miscari. Omul a revenit la Liibeck cu acceleratorul la podea si
a raportat cele petrecute sefului politiei locale. La nceput, acesta a refuzat sa
creada; cu fruntea brobonita de sudoare, se nvrtea de colo pn colo prin birou, ca, f
inalmente, sa-l sune pe vechiul sau amic, seful departamentului judiciar. Ambii
faceau parte din SA*, ncercata garda a trupelor de soc national-socialiste, dar,
ca toti ofiterii de politie ai celui de al IH-lea Reich, cu un an n urma fusesera
varsati n SS**.
- Griinert! Trebuie sa fie o greseala! Nu-i cu putinta ca cineva sa se atinga de
unul dintre cei mai celebri ofiteri ai SA-ului!
* Siurmabteilung (batalioane de asalt), formatiune creata de Hitler n martie 1923
, deci naintea venirii sale la putere, ca trupa de elita, menita sa asigure securi
tatea sa personala.
** Schutzstaffeln der N.S.D-A.P. (initialele partidului nazist), au fost conceput
e, initial, tot ca trupe de soc, desemnate sa asigure protectia actiunilor ntrepri
nse de partid. Ulterior, rolul lor s-a diversificat considerabil (N.T.)
- Zau? ricana seful judiciarului. Ba-i cu putinta, si, nu numai att! Te sfatuiesc
sa stai cit mai departe de telefon si sa supraveghez/ strada. Ai cheia de la us
a din dos? Nadajduiesc ca nimeni nu stie de ea. Eu unul, am prevazut de mult ziua
asta si m-am pregatit pentru ea. Aveam anume indicii. Eicke* s-a agitat cam mul
t n ultima vreme, lagarul de la Borgemor a fost evacuat, dar asta nu nseamna ca tr
ebuie sa si r amina gol; l-au luat n primire esesistii lui Eicke si banda lui de
asasini e gata de actiune.
Generalul de brigada Paul Hatzke a fost ncarcerat ntr-o celula a fostei scoli de c
adeti Gross Lichterfeld, devenita cazarma a garzilor de corp ale lui Adolf Hitler
. Nici un motiv de ngrijorare pentru generalul de brigada Paul Hatzke, comandant a
50 000 de mii de politisti SA, ex-capitan al regimentului de garda al Majestati
i Sale, Kaiserul. Nici un temei pentru asa ceva. Auzea, ce-i drept, zgomote, usi
trntite, uneori cte un tipat. Esesistii care-l condusesera pna la celula, mormaise
ra ceva despre o "revolta". Ce idioti!
- SA revoltndu-se! As fi stiut-o! strigase generalul. E
o monstruoasa eroare!
- Bine-nteles, l aprobasera esesistii. Bine-nteles, ntotdeauna, e o eroare.
Generalul ridica privirea spre ferestruica zabrelita si desfacu cel de #
/ patrulea pachet de tigari.
" O revolta!", l umfla si rnsul. SA-ul n-avea nici macar arme pentru asa ceva. Doa
r o stia prea bine. Sigur, SA-ul, nu aprobase, n totalitate, "revolutia" hitleris
t din '33; nu fusese tinuta nici una din promisiunile facute celor doua milioane d
e SA, fie chiar si aceea de a li se oferi de lucru, ceea ce si revendicau 90% di
n ei. O vreme, fusesera transformati n auxiliari ai politiei, cu un salariu de miz
erie, inferior indemnizatiei de somaj de pe vremea republicii de la Weimar. Ramas
esera, mai toti, de izbeliste. Sigur, erau nemultumiti, asta da, insa revoltati m
potriva Fuhrer-ului n nici un caz! Dac-ar fi ca SA-ul sa ridice capul, atunci l-a
r ridica mpotriva vechii armate a Reich-ului, dusmanul principal al celor ce mun
cesc.
* Brigadefiihrer Theodor Eicke, asasinul lui Ernst Rohm, seful SA, suspectat de H
itler ca ar ti pregatit o rebeliune mpotriva sa si a proaspetei ordini naziste. Pe
ntru aceasta "fapta de arme", la 11 iulie 1934, Eicke a fost avansat la gradul d
e SS-Gruppenfuhrer (general de divizie). (N.T.)
Ciuli urechea. Nu fusese, cumva, o salva? Duduia un motor de camion, ambalat la
maximum, esapamentul paca-nea sacadat. Ciudat! si lotusi, parca auzise focuri de
arma. Ce aiureala, salve de pusca n plin centru al Berlinului si nca n aceasta min
unata smbata de vara cnd ostasii asteptau sa plece n nvoire!
Palmele i devenim umede. Alte doua mpuscaturi... Da, pe Wotan si Thor!*, erau chia
r focuri de arma! Motorul camionului continua^ sa uruie din rasputeri. Ca sa acop
ere ce-. lela/te zgomote? l apuca tremuratul. La ce ticalosii se mai dadea banda
lui Himmler? Doar nu s-au apucat sa execute oameni numai pe baza unei simple ban
uieli? Asa ceva nu-i cu putinta dect la apucatii aia de sud-americani! N-ar fa-ce
-o nici macar bolsevicii! De altfel, rusii i lasasera o excelenta impresie dupa st
agiul de ofiter de rezerva, efectuat la Moscova ntre 1925-1928. Ofiterii sovietic
i se comportasera admirabil, instructorii asijderi; se pricepeau la luptele de st
rada, exact ce aveau nevoie ei, nemtii, sa nvete.
nca o salva! Sa fie vorba de un simplu exercitiu, sau era si un smbure de adevar n
ceea ce pretindeau esesistii? SA rebeli? Doar daca le luase Dumnezeu mintile! Ce
-i drept, devenisera prea multi, mai ales dupa absorbtia Castilor de otel**, n fru
nte cu Printul lor cu tot! Ce-o sa se n-tmple acum cu trla asta de aristocrati?
Motorul camionului continua sa uruie napraznic. ngrozit, generalul pricepu ca nu-i
vorba de un exercitiu, ca e ceva serios. De ore ntregi, un pluton de executie sl
obozea salva dupa salva. Cine era n spatele acestei hoarde de ese-sisti? Sinistru
l crescator de gaini de linga Munchen era, se pare, un om cumplit de periculos;
vanitos si veninos, ba pe deasupra, se spunea, si cazut n damblaua misticismului.
La ce-i trebuia Fuhrerului acest Himmler, un homuncul morbid si suspicios?
Un tropot de cizme se opri n fata celulei. Zavorul scr-ti. n prag aparura siluetele
unui Unersturmfuhrer SS*** si a patru ostasi. Castile de otel sclipeau. Apartinea
u diviziei
* n mitologia germana. Wotan (Odin n cea scandinava) era zeul-zeilor. Din uniunea
sa cu Freya a rezultat Thor. razboinic feroce si nenvins. (N.T.)
** Stahlhelmc. Formatie extremista aparuta dupa primul Razboi mondial, derivata
din Freikorps (unitati de voluntari anticomunisti), avndu-l n frunte pe printul Ma
x von Baden, unul din fiii Kaiserului abdicat Wilhelm al II-lcu (N.T.).
*** La sfirsitul cartii, cititorul va gasi un tabel al echivalentelor intre grade
le din SS si cele ale Wermachtului. (N.T.).
brune a lui Eicke, singura unitate SS care nu purta uniforma neagra si runele
pe petlite.
- n sfrsit! tuna, furios, Paul Hatzke. N-o sa scapati cu una, cu doua! Stati numa
i sa vorbesc cu generalul Rohm si-o sa vedeti ce unt scoate din voi!
Nu primi nici un raspuns, n schimb fu mbrncit afara din celula, ncadrat de cei patru
soldati si flancat de Unter-sturmfurerul ai carui pinteni zornaiau. Sa fi avut
cel mult douazeci de ani, cu un chip ca cioplit n granit, desi trasaturile mai pas
trau urmele adolescentei, ochi de culoarea viorelei, un par blond care se itea pe
sub casca. O fata de nger ncremenita sub strnsoarea curelusei petrecute pe sub barb
ie. Probabil ca-l durea, dar asa erau esesistii: niste roboti care nu cunosteau
dect regulamentul.
, Soarele inunda cu lumina lui cladirile jegoase ale cazarmii si ei paseau pe cal
darmul tocit al curtii, un caldarm pe care batusera "pasul de gsca" copii de opt an
i. Ani de-a rndul, n aceasta cazarma, fusese pregatita carnea de tun pentru ostiri
le imperiale, o carne de tun purtnd cele mai rasunatoare nume ale Germaniei, baiet
i nascuti pentru a nu cunoaste alt statut dect cel al militarului. In toate casel
e Reichului puteai vedea fotografiile, usor ngalbenite, ale unor flacaiandri de s
aisprezece ani, pornind n pas de parada, cu casca pe cap si uniforme superbe, sa nf
runte, pe cmpiile Alsaciei, obuzele tunurilor franceze de 75 mm. Ei nvatasera sa m
oara asa cum se moare n bunele familii prusace si s-ar fi putut ca, dupa opt ani
de smotru inuman pe pavajele cazarmii Gross Lichterfeld, moartea sa le fi aparut
ca o izbavire, ca o intrare n paradis.
Micul grup trecu prin fata grajdurilor n jurul carora se mbulzeau ostasi narmati pna
-n dinti, apartinnd diviziilor Eicke si Cap-de-Mort.
Uruitul motorului se auzea acum deosebit de puternic. Generalul de brigada se op
ri din mers.
- Ce faceti? Unde ma duceti? ntreba el nervos.
- Am ordin sa va conduc la Standartenfiihrer SS Eicke, rnji blondul. N
u-mi creati greutati, tot nu foloseste la nimic.
Linistit, generalul surise: evident, nimeni nu era mpuscat fara o judecata prealab
ila, asa ceva nu se putea ntmpla n Germania. Aici domnea ordinea, buna ordine prusa
ca, gratie careia, dealtminteri, ajunsesera la putere. O spusese chiar Fiihterul
, adresndu-se vechilor combatanti: "Acum s-a terminat cu brambureala si haosul de
mocratic. De aici ncolo, n Germania va domni ordinea si cei care vor ncerca s-o sabo
teze, vor dispare."
Depasira grajdurile si patrunsera ntr-o curticica complet nchisa de niste ziduri nal
te. Pe vremuri, aici erau scosi la plimbare cadetii pedepsiti cu arestul. Tot ac
olo se afla camionul, un urias camion diesel, fabricat de Krupp. La volan statea
un esesist n uniforma bruna, care fuma privind indiferent cum se apropie noii so
siti.
n mijlocul curtii se protapisera ctiva ofiteri n uniforme brune ori negre. Linga un
ul din ziduri se aliniase plutonul de executie, doisprezece oameni, primul rnd n g
enunchi, cu arma la verticala, cel de al doilea stnd drept, cu arma la picior. Al
aturi de zidul care despartea curticica de grajduri, asteptau alte doua duzini,
gata sa preia stafeta. Douazeci de executii, apoi schimbul. Oh! generalul Paul H
atzke cunostea pe de rost regulamentul.
Un barbat n uniforma cafenie a SA zacea cu fata n nisipul nrosii de snge. Pe umar luc
ea epoletul auriu al Ober-gruppenfiihrerilor, se ntrezarea si reverul purpuriu de
general. Paul Hatzke simti cum o sudoare rece prinde sa-i si-roiasca de-a lungul
spinarii; deveni livid si ncepu sa drdie n pofida caniculei.
Un Hauptsturmfiihrer, cu un teanc de hrtii n mna, remarca aparitia micului grup.
- Numele? zbiera el.
- Brigadefiihrer SA Paul Egon Hatzke.
Celalalt dadu din cap si sterse ceva de pe una din foi. Doi SS nsfacasera trupul
celui executat si-l aruncara n camion.
- naintati! mri Hauptsturmfiihrerul. La zid si n viteza!
- Dar vreau sa-l vad pe Standartenfiihrerul Eicke! striga, ngrozit, ge
neralul.
Cineva l mpunse n sold cu teava unui pistol.
- Destul cu prosteala! Nu slujeste la nimic! Ordinul e ordin!
Generalul arunca n juru-i o privire deznadajduita. Chipuri mpietrite, necrutatoare,
sub castile de otel marcate cu literele SS. Ceva mai ncolo, zidul mprosat cu snge
si un firicel purpuriu care se scurgea n rigola.
- Supune-te, tradator ticalos, altminteri te curatam pe loc, zbiera Hauptstur
mfiirerul, agitndu-si teancul de foi.
Generalul simti ca e lovit peste fata. O lunga jupuiiura i vrsta obrazul si sngele
porni sa picure pe epoletii sai aurii, ntelese atunci ca venise sfrsitul, sfrsitul u
nui vis despre statul national-socialist, un stat drept si echitabil. SS-ul, Heyd
rich, Goering* cstigasera partida... Perfect calm, cu bratele ncrucisate pe piept,
se aseza cu spatele la zidul nsngerat.
Motorul camionului se ambala asurzitor. Generalul fixa gurile negre ale tevilor n
dreptate spre el de esesistii plutonului de executie fara teama, fara ura. Era un
martir, un erou al statului national-socialist pe care-l visase. Paul Hat-zke s
urise mortii si striga din toate puterile: " Traiasca Germania, traiasca Adolf Hi
tler!", dupa care se prabusi pe nisip. A
ntre timp, urmatorul ofiter SA si astepta rndul. Abatorul a functionat toata ziua, a
proape, ntreaga noapte.
- Executa ti-i imediat ce-au fost identificati! a racnit Eicke atunci cnd i s-a
comunicat ca unul din fostii sai camarazi ar dori sa-l vada.
Aceasta dementa ucigasa a bntuit cu turbare n Germania pret de aproape o saptamna si
masacrele din 30 iunie au slujit substantial la ascensiunea lui Himmler, Heydri
ch si Eicke - Himmler un functionaras anonim, nfumurat ca un paun; Heydrich, ofit
er degradat si Theodor Eicke, crciumar alsacian.
Cincisprezece zile mai trziu, ostasii care formasera plu-toanele de executie si o
fiterii care-i comandasera - cu exceptia a patru dintre ei - au fosf izgoniti din
rndurile SS-ului. In total, 6 000 de oameni, nainte de sfrsitul anului, 3 500 au fo
st executati, la rndul lor, sub cele mai felurite pretexte; a fost o idee a lui Ei
cke care l-a amuzat teri-
* Reinhard Heydrich, supranumit si "Arhanghelul Mortii" a comandat SD (Sicherhei
tsdienst - Serv. de Securitate a Reichului), fiind unul dintre cei mai fanatici
nazisti. Numit sef al sigurantei statului n protectoratul Boemia si Mo-ravia, und
e s-a ilustrat printr-o ferocitate deosebita, a fost executat n 1942, de un coman
do de patrioti cehi veniti din Anglia. Drept represalii, SS-ul a ras de pe fata
pamntului satul Lidice, cu populatie cu tot. Hermann Goering, fost as al aviatiei
germane n primul razboi mondial, devenit comandantul aviatiei celui de al III-le
a Reich, a fost unul din aprigii sustinatori ai lui Hitler. S-a sinucis n timpul
procesului de la Nurnberg, (N.T.).
bil pe Goering. Supravietuitorii au ramas sa putrezeasca n lagarul de la Borgemor
. Goebbels, ministrul Propagandei, a anuntat nsa ca au pierit cu totii luptnd mpotr
iva rebeliunii SA si Rudolf Hess, mina dreapta a Fiihrerului, i-a celebrat ca pe
niste martiri.
- Iata asa se scrie Istoria, i-a spus, nveselit, Eicke lui Goering, ciocnind cu e
l un pahar la cartierul general al acestuia din urma din Leiptzigplatze.
Planul acestui masacru a fost elaborat, nca de la 24 iunie, cu participarea genera
lului de armata Walter von Rei-chenau, de la Comandamentul superior al Wehrmacht
-ului. Goering si Heydrich insistasera ca si armata sa fie implicata, iar genera/
ii se raliasera SS-ului. Cit despre Hitler, care le stia pe toate, n acea zi el a
plecat la Essen ca sa participe la un mariaj n familia gauleiterului* Terboven.
Ceasul nceperii masacrului a sunat n toiul petrecerii.
PARTIZANUL
n fata noastra se ghiceau contururile Stalingradului. Am iesit din tanc ca sa ne
zgim la spectacol, dar n-am vazut dect uri urias nor de fum care acoperea orasul.
Se pare ca ardea nca de la nceputul lui august, de la primele bombe ale avioanelor
germane.
Singurul lucru pe care-l puteam realmente distinge era Volga, panglica argintie n
care se reflecta soarele tomnatic. Aveam n urma noastra un mars istovitor si mult
e, foarte multe nclestari sngeroase.
De patru luni ne petreceam viata n tanc. Aici mn-cam, aici dormeam. Singurele noas
tre opriri erau pentru plinul de carburant si de munitii, si astea numai cnd camio
anele trenului regimentar ajungea pna la noi. Nervii stateau sa plesneasca, nu ma
i puteam, ne certam si saream la bataie pentru o nimica toata; Micutu a vrut sa-i
ftfe.
* Echivalentul prefectului (N.T.).
crape capul lui Heide pentru o prapadita bucata de pine si, pentru ca gasca noast
ra i-a dat .dreptate Micutului, Heide a fost nevoit sa parcurga o suta de kilome
tri agatat de usita din spate a tancului. Ne-am ndurat de el si 1-am bagat nauntru
abia dupa ce, asfixiat de gazele de esapament, s-a prabusit, lesinat.
ntreaga zi, tancul a naintat n directia Volgai. Pe la asfintit, observam un alt car
de asalt, imobil la liziera unei paduri. Comandantul lui fumeaza instalat pe bl
indaj si totul e att de miraculos de calm, nct te-ai crede la manevre.
- n sflrsit! suspina, usurat, Batrnu. Uite si compania. mi era teama sa nu ma fi r
atacit, hartile astea rusesti snt^ complet aiurea.
n culmea fericirii, Porta opreste la ctiva metri de ce-. lalait tanc, iar noi desc
hidem chepengurile ca sa tragem adnc n piept aerul proaspat al toamnei, stergndu-ne
fetele naclaite de sudoare si praf,
- Cum merge? striga Batrnu. Am fost ct pe-aci sa nu dam de vei! Unde-i com
andantul companiei?
Dar chiar n clipa n care Batrnu se pregatea sa sara jos, comandantul celuilalt tanc
plonjeaza fulgerator n interiorul turlei, tragnd chepengul dupa el.
- E Ivan! urla Batrnu. La posturi!
Sovieticul n-a mai apucat sa ndrepte spre noi teava . tunului; un proiectil briza
nt tip S. i strapunge turela care explodeaza ntr-o vlvataie de flacari. O stergem,
descriem un larg arc de cerc, dar hop! la ctiva metri de noi, noua tancuri T-34 t
in sub bataia tunurilor drumul pe care tocmai ne aflam... Prea trziu ca sa mai fac
em marsarier! Din fericire, rusii nu ne-au observat nca si se bucura, la rindu-le
, de pacea nserarii.
Porta a frnat instinctiv zarind prin periscop cei noua monstri de otel, dar Batrnu
a ramas calm. si-a scos capul din turela si, vazuta de departe, casca lui de pi
ele seamana ntru totul cu cele purtate de tanchistii rusi.
- nainte, cu toata viteza! comanda el prin microfon. Singura salvare e sa-
i depasin!
Porta schimba vitezele, panzerul nostru svcneste. Noroc de nserare, altminteri nu s
capam! Nebanuind nimic, sovieticii ne fac semne prietenesti carora Batrnu le raspu
nde cu voiosie. Izbutim sa trecem si, un ceas mai trziu.
vedem casute aparnd pe marginea drumului. O gara cu o locomotiva nvaluita n aburi t
ragnd dupa ea vagoane de marfa, o puzderie de blindate si soldatime, dar ntunericu
l ne protejeaza si nimeni nu ne spune nimic. Am nimerit ntr-o concentrare de trup
e inamice n plina activitate. Un agent de circulatie, zbiera la noi ca sa facem,
loc masinii blindate a unui stab:
- Davai! urla el, agitnd fanionul.
O bucata de drum naintam n spatele unor gigantice care de asalt tip I.S. Mai ncolo,
la o raspntie ntesata de tunuri anticar, sntem dirijati catre Stalingrad si trecem
prinjata unei coloane de T-34, oprite la marginea drumului, n interiorul lor, pro
tejate de blindaj, echipajele dorm linistite.
Batrnu ne ordona sa deschidem toate chepengurile ca sa nu trezim banuieli; nici u
n echipaj nu ar circula, n spatele frontului, cu ele nchise. Un batalion de infant
erie ocupa tot drumul si pifanii ne njura copios cnd i obligam sa sara n santuri ca s
a ne faca loc. O luam la dreapta, cotim la stnga,-ocolim o padure si, n sfrsit, aju
ngem la liniile noastre.
Trei zile mai trziu sntem pe tarmul Volgai, la 25 kilometri nord de Stalingrad; toa
ta omenirea se rostogoleste pe faleza n jos ca sa-si umple bidoanele cu apa proas
pata dar, mai ales, sa fie primul care sa bea din Volga! Un fluviu lat de cinci k
ilometri pe care tocmai l coboara un remorcher tragnd dupa sine un sir de slepuri.
Imediat o baterie de 75 m/m intra n actiune. Gheizere de apa prind sa tsneasca, bie
tul remorcher ncearca sa se strecoare printre trombe, dar toate eforturile se dov
edesc n van. Un obuz la prova, unul la pupa, doua chiar la mijloc, remorcherul se
fringe si se scufunda. Acum e rndul slepurilor care se leagana duse de curent. Dup
a zece minute, pe luciul apei nu se mai vede nimic.
Stalingradul e n flacari. Duhoarea incendiilor ajunge pna la noi, nabusitoare, gret
oasa. Vazduhul e. numai funingine si scrum; niiazma asta oribila se lipeste de pi
ele, de uniforme, de tot... e o putoare care ne va nsoti luni de zile, chiar si d
upa ncheierea bataliei.
Am vazut arznd destule orase, dar o duhoare ca asta n-am mai ntlnit; nici unul din
cei care au luptat la Stalingrad nu va uita vreodata mirosul acestui oras agoni-
znd, miros care, paradoxal, respingea si atragea totodata. Compania s-a ngropat la
pamnt n fata colinei Ma-maiev n ale carei grote si subterane se adapostise un ntreg
stat-major sovietic si diverse subunitati. Noaptea, aruncatoarele noastre grele m
proscau colina si daca se n-tmpla ca tirul sa fie nitel mai scurt, suflul acestor
mine infernale aproape ca ne arunca afara din transee. Trebuie sa fi fost ceva c
umplit .sa nimeresti sub un asemenea bombardament. Au atacat si blindatele, dar f
ara succes. Atunci au fost reluate, pna la abrutizare, bombardamentele, dupa care
Divizia a 14-a panzer a izbutit sa forteze caile de acces catre subterane; curat
irea lor de inamic a fost facuta cu aruncatoarele de flacari si cu arma alba. O
inimaginabila baie de snge! Un comisar, avnd gradul de maior e lichidat pe loc de
echipa nsarcinata cu escortarea prizonierilor; la fel se procedeaza si cu comsomo
listii. Nici macar esesistii nu participa fara o strngere de inima la acest masac
ru. Dar este un ordin venit, nca de la nceputul anului 1942, de la Marele Cartier G
eneral, una din acele nenumarate tmpenii care i-au incitat pe rusi sa se bata pna
la ultima picatura de snge.
Vara era pe sfrsite, ploua cu galeata, totul se prefacea n mocirla, noroiul se lip
ea de cizme. Trei saptamni de ploaie nentrerupta. Nu era nimic care sa nu puta a m
ucegai, curelaria echipamentului, pna si propria noastra piele, n pofida unui praf
pe care ni-1 distribuisera sanitarii, dar care nu slujea la nimic. Ajunsesem sa r
egretam pulberea sufocanta a verii.
Ploii i urma frigul, cu primele ngheturi nocturne, dar, n continuare, ne era interz
is sa ne punem mantaile, pe care, dealtfel, multi nici nu le aveau. Fusesera azvr
lite pe undeva prin stepa, cnd termometrul indica 40 la umbra. Se pare ca echipame
ntul de iarna urma sa soseasca, dar, pna una alta, ceea ce sosea erau noi si noi
unitati. Trenuri lungi cu rezervisti sau cu recruti carora nca nu le mijise mustat
a si care5> cu o cumplita si eroica inconstienta, se napusteau asupra mitralierel
or inamice. Un macel, atroce si perfect inutil! Chiar de la primul atac, majorit
atea lor ramnea agatata n retelele de srma ghimpata si-i auzeam murind. Erau expedia
ti, direct din cazarmi pe frontul Staligradului, neavnd nici cea mai mica experien
ta a luptei, ndopati doar cu minciunile propagandei. ntiul atac al artileriei soviet
ice le-a ntunecat mintile si ei au pornit, cu priviri ratacite, asupra mitraliere
lor si automatelor inamice. Ceturile care se ridicau dinspre Volga i-au nvelit n g
iulgiuri nghetate. Nici macar nu tipau copiii acestia de saptesprezece ani, fortat
i sa se angajeze ca voluntari. Un neamt nu tipa, a tipa e las. Multi dintre ei, c
u plamnii sfrtecati de suflul exploziilor, mureau de o lenta asfixie. Am izbutit sa
aducem ndarat pe ctiva dintre ei, dar a fost tare greu. Picioarele lunecau pe buc
ati de carne omeneasca si cadavre acoperite de glod, iar daca inamicul ne auzea,
ce tinte minunate i ofeream! Cu o zi n urma, sapte dintr-ai nostri au pierit n fel
ul acesta. Pentru douazeci de recruti salvati, ni se promisese cte o nvoire de o z
i; era foarte ispititor, dar asemenea operatiuni au fost, n scurt timp, sistate nt
ruct costau prea scump prin pierderea unor combatanti experimentati.
Cercul de foc n care urmau sa fie prinse trei armate sovietice se strngea tot mai
mult n jurul Stalingradului. "Cea mai mare victorie a tuturor secolelor!" trmbita
propaganda, dar de victorii ne cam saturasem. Ajunge cu at-tea victorii! Singurul
lucru pe care-l doream era sa se termine odata razboiul asta! Numai subofiterul J
ulius Heide, un fanatic, se simtea fericit.
- Ce mai, o treaba facuta pe cinste! Acusi cucerim bucata asta de fluvi
u, si, direct la Moscova!
Sa-l iei la poceala, nu alta!
Comandantul Armatei a VlII-a italiene a cerut naltului comandament german ca trupe
le sale sa intre primele in Stalingrad. Steagul italian era cel care urma sa flu
ture deasupra uzinei "Octombrie Rosu", dar uite ca italienii au ajuns sa se cert
e cu romnii, care si ei voiau sa fie primii.*
- Ce-mi pasa cine intra primul n afurisitul asta de oras, daca-n momentul ala e
u unul o sa ma aflu undeva
* Inexact. Armata a V'III-a italiana si Armata a Ill-a romna, ambele ta-cnd parte
din Grupul de armate "B" se atlau mult Ia nord de Stalingrad. iar Armata a IV-a
romna, sensibil mai Ia sud. In Stalingrad si /onele limitrofe a luptat doar Armat
a a Vl-a germana sub comanda maresalului von Paulus. (N.T.).
departe de linia-nti! rnjea Porta. Ma mir doar ca maca-ronarii au devenit deodata
att de bataiosi! Nu le-au placut Aniciodata locurile unde se lasa cu pac-pac!
ntr-una din zile, pe cnd se mai astepta caderea Sta-lingradului, am primit o misiu
ne n spatele liniilor rusesti. Trebuia sa aruncam n aer un pod foarte important ce
slujea, zi si noapte, la aprovizionarea inamicului. Ni s-a mai spus ca, nainte d
e a ajunge la el, va fi nevoie sa strabatem o mlastina.
Mlastina este ea n sine ceva oribil; la asta, se mai adauga si faptul ca, n afara
propriului sau echipament si armament, fiecare din noi urma sa poarte un contain
er continnd 30 de kilograme de trotil, sufocant de greu. Ziua ne ascundeam prin l
astarisul des, noaptea naintam. A doua zi, am dat si de mlastina pomenita n care a
m nceput sa ne nfundam pna la genunchi. Nimic mai perfid si mai nselator dect mlastini
le astea rusesti; pretutindeni moartea care te pndeste sub un strat, aparent inof
ensiv, de verdeata. Broaste uriase care oracaie sinistru, bolboroseli, fosnete st
ranii... Brusc, una din aceste broaste a sarit drept n fata noastra holbndu-se cu
ochii ei enormi; aparitia a fost ntr-att de neasteptata nct pe Gregor 1-au lasat nervi
i si a aruncat cu o grenada n broscoi. Explozia a facut sa vuiasca ntreaga padure.
Instantaneu, au izbucnit strigate, un motor s-a pornit sa uruie, au scrsnit seni
le. ngroziti, ne-am facut una cu pamntul.
- Ivan ne-a reperat, sopti Porta.
- S-o stergem! facu Gregor.
. Bun, s-o stergem, dar ncotro? De jur mprejur, o mlastina amagitoare, n fata, rusi
i ale caror strigate devin, din ce 'n ce, mai distincte.
Printre copaci se iti, sinistru, botul de culoarea maslinei verzi al unui T-34. ea
va tunului se roti usor, trecu peste noi, tinti mlastina. Trei obuze, apoi senil
ele zanganira, tancul se puse n miscare... Un mal de pamnt fu trecut, apoi, brusc, c
arul de asalt se nnamoli, izbuti pentru un moment sa se smulga din prinsoarea smrc
ului, derapa si... cu un glgit, cu un clefait oribil, mlastina supse si nghiti n adncu
rile ei nestiute masiva masina de lupta. Zapacita, grupa de nsotire si face aparit
ia. Cum a putut dispare, asa, deodata, ditamai tancul? Rafalele lui Barcelona ma
tura siluetele kaki. O lunga clipa de tacere.
plina de nelinisti. Ce face. m? Ar trebui s-o roi m nainte ca supravietuitorii sa
-si revina. Iata, tocmai, unul. Pe creasta digului, apare un sergent-major, scru
tnd locurile cu prudenta. Altii l urmeaza. Pretutindeni, numai casti kaki. O ploaie
de grenade. Noroiul si apa tsnesc de pretutindeni.
- Davai, davai! racneste sergentul-major. o bucatica de om cu niste picioare
cracanate vrte n cizme cu ca-rmbii prea lungi. Davai, davai!
- Foc! comanda Batrnu.
Primul care se prabuseste e sergentul-major cel cracanat, i urmeaza altii si tacer
ea se lasa peste mlastina. Nici un zgomot. Mai bine de o ora stam cu burta lipit
a de smrc, nemiscati, asteptnd. Deodata, alt scrsnet de senile... Un tanc e pe cale
sa escaladeze rambleul de pamnt al stavilarului, urca ncet, acum i vedem turela. Ea
s? roteste fara graba, oribilul stut al aruncatorului de flacari vizeaza, o lung
a flacara stacojie tsneste printre trunchiurile copacilor. Dogoarea e aproape insu
portabila. E limpede ca cei din tanc si-au nchipuit ca sntem tot acolo unde fusesem
mai nainte si unde, n clipa de fata. talazu-ieste o mare de foc.
Turela se rasuceste, palalaile cuprind mlastina. Arde tot ce poate arde. Din stu
tul infernal prapadul tsneste pentru a treia oara. Ne nfundam ct putem n noroi; daca
jetul ucigas si schimba directia, vom fi carbonizati instantaneu.
Dar iata ca o casca de piele si face aparitia din turela, un, chip mnjit de funing
ine inspecteaza locurile. Porta si pregateste aruncatorul de flacari... Acum e rnd
ul nostru... II urmarim cu sufletul la gura... Daca rateaza, Dumnezeu sa ne mntui
asca! Trasaturile fetei i-au ncremenit, vremea bancurilor a trecut. Ocheste cu gr
ija, apoi... Apoi, trei jeturi de lichid ce arde si suiera se napustesc prin chep
engul deschis al turelei! Vazduhul e strtecat de o explozie formidabila, bucati de
otel si carne zboara n toate partile... De data asta, chiar ca totul s-a termina
t.
Cu Porta n frunte, ne-am reluat naintarea pe ceea ce s-ar putea numi "potecuta", d
e fapt, doua trunchiuri de copaci, legate ntre ele si puse cap- la cap, plutind c
am la .cincizeci de centimetri sub nivelul .smrcului. Un om poate trece, dar e pe
riculos. Daca ai alunecat, adio speranta de scapare, mlastina nu restituie nicio
data prada, n plus.stim din experienta, ca asemenea "cararui" snt ntesate de capcan
e, una mai ingenioasa dect alta. Dai n laturi o craca, si, brusc, pamntul ti fuge de
sub picioare; o ridici si te pomenesti strapuns de cteva baionete legate manunchi
. Un vrej inocent de iedera spnzura de un copac; tragi de el ca sa-ti faci loc si
minele explodeaza, n stare sa sfrtece o coloana ntreaga.
Porta avanseaza, tinnd pregatit aruncatorul de flacari. Face un pas'si se opreste
, scruteaza atent cu privirea, pasul urmator ar putea fi mortal... Trecnd, avem gr
ija sa nu atingem nici o planta; ntr-un anumit loc a fost nevoie sa facem o adeva
rata echilibristica pentru a evita niste baionete trecute prin carne putreda: o s
impla zgrietura si te-ai asigurat de tetanos sau septicemie. Pna si un amart de ari
ci ne-a dat sudori reci: deseori, bietele vietati snt atasate de o mina.
Micutu paseste n urma lui Porta cu teava pistolu-lui-mitraliera atintita n sus, ga
ta sa deschida foc asupra tragatorilor camuflati n copaci. Snt greu de descoperite
i daca ai cea mai mica banuiala, trebuie sa tragi primul, n materie de camuflaj,
rusii ne au pe toti la buzunarul mic: un siberian poate ramne nemiscat si douazec
i si patru de ore n vrful unui copac, am avut parte de asa ceva. Pna si pasarile se
lasa nselate; omul se contopeste ntr-att cu arborele, nct ele se aseaza pe el ca pe
o banala craca.
Pe neasteptate, Porta se cufunda n apa. Doar capul depaseste ferigile crescute di
n belsug n mlul smrcului. La un semn de-al lui, plonjam si noi; plasa de camuflaj p
e care o purtam pe casti ne face, practic, invizibili. Se scurg vreo zece minute
. Nimic... Atunci, prudenti, ne.saltam capetele.
Pe o creanga numai putregai, s-a asezat o pasarica ver-de-galbena. Ciudata pasar
ica. Bate din coada sa verde, si lasa capul cnd pe o parte, cnd pe alta. suiera, fa
ce cu ochiul. Aceast 20520p1520u 59; pasaruica dragalasa e mortal de periculoasa;
e, ceea ce se cheama, un vestitor. Instinctul nostru de fiare ne-a prevenit: dus
manul e pe aproape. Porta avanseaza pe genunchi; numai un tremur usor al apei i d
ezvaluie prezenta. Nici un sunet, doar ca zburatoarea si ntrerupe din cnd n cnd cirip
itul si-si rasuceste cpsorul. ba la stinga, ba la dreapta, de parca ar sti ca cin
eva se apropie pe sub apa.
Legionarul e cu pumnalul ntre dinti; Porta se' ridica din apa, arunca o privire c
irculara, dupa care, sovaind, ntinde mna spre pasare. Instantaneu, doua umbre se n
apustesc spre el, dar rapaie un pistol-mitraliera si pumnalul Legionarului se mplnt
a n spinarea uneia din siluetele verzulii. Am scapat si de data asta.
Pasarica si ia zborul si dispare printre rachite; ctva timp ramnem imobili tragnd cu
urechea la straniul ei c-rit.
- Ce oroare, murmura Batrnul si dnd sa paseasca e ct pe aici sa se mpiedice de trun
chiul putred si scorburos al unui copac.
- Atentie, nenbrocitule! racneste Legionarul.
Fire subtiri, petrecute pe dupa o craca leaga putredul trunchi de o ncarcatura ex
ploziva plasata sub "poteca". Batrnu se face alb ca varul.
- Ai avut bafta! mrie Legionarul. Dar. Dumnezeule, ce viata!
Barcelona luneca scotnd un strigat ascutit, dar Micutu l nhata prompt si-i restabil
este echilibrul pe brnele care se leagana periculos si parsiv. Mlastina ntreaga pa
re sa traga cu urechea. Au amutit pna si broscoii, ntr-adevar, ce viata8!
Cteva ceasuri mai ncolo. O coliba din crengi, nauntru, trei barbati echipati n oribil
a costumatie a partizanilor din mlastini. si-au tras de pe fata cagulele verzi, v
odca se revarsa grla si snt att de beti nct nici macar nu ne-au auzit apropiindu-ne.
Gtuiti cu lanturile noastre din corzi de otel, partizanii snt azvrliti pe tacute n m
lastina, n afara de ei nsa, bordeiul mai contine si niste lazi: munitii, arme, vod
ca si peste uscat la vnt. E o adevarata desfatare pestele asta uscat rusesc!
Noaptea o petrecem n coliba, o noapte de odihna si de vodcuiala. A doua zi, ating
em podul. E un pod gigantic, mai mare si mai nalt dect toate podurile vazute pna acu
m.
La mijlocul lui, lnga ghereta, sentinela vegheaza, fu-mnd, cu pistolul mitraliera
asezat pe balustrada. Peste tot plase de camuflaj. Cnd am ajuns, tocmai se scurge
a pe el o lunga coloana de camioane, urmata de o companie de T-34. Impecabila ca
tinuta ct timp treceau unitatile, sentinela revenea, odata ele disparute, la atit
udinea lenesa si indolenta de dinainte. Ca si noua, putin i pasa de razboi si, n a
cest moment, visa probabil la satul de bastina. Mirosul mahorcii, tocatura aia de
frunze si nervuri de tutun, ajungea pna la noi. Era un barbat trecut de prima ti
nerete, cu o mustata groasa si trista, lasata pe oala; n coltul gurii o tigara gro
solan rasucita, pe cap, o caciula de blana cu clape, dar bluza kaki de uniforma,
era de vara, descheiata la guler. De tot hazul tinuta asta a lui!
- Le lipseste, pesemne, echipamentul de iarna, comenta Micutu. Ca si la n
oi. Daca te-ai procopsit cu o caciula, atunci multumeste-te n rest cu o tunica de
vara, iar daca ti s-a dat o manta, poarta-ti fericit boneta chiar daca crapa pi
etrele de ger!
Asteptam ntunericul ca sa ne strecuram sub pod n vederea instalarii calupurilor de
T.N.T. Legionarul se catara, mai abitir ca o maimuta, pe pilonii de beton, Grego
r si Heide ntind cablurile electrice, Porta si cu Micutu se cearta ca chiorii pen
tru dreptul de a actiona detonatorul.
Pe pod trece o noua coloana, precedata de data asta de un jeep cu fanion rosu. T
ransport de munitii.
- Of, de-am fi fost gata, ofteaza Porta. Ce mai foc de artificii!
- Tmpenii! l repede Batrnu. Odata cu ei, se alegea si din noi praful si pulb
erea!
n zori, totul era gata si, iata ca apare o noua coloana.
- Cum ajung la mijlocul podului, cum i trimit la toti dracii! rnjeste Micutu,
frecndu-si minile.
- Zt! l stopeaza Batrnu. Ne-au platit sa aruncam n aer un pod si atta tot!
Iar cnd coloana s-a scurs:
- Gata de actiune? Foc!
Cei'care n-au apucat sa se adaposteasca n dosul stn-cilor de pe mal snt busiti de p
amnt de formidabilul suflu al exploziei. Dar... dar... dar ce se ntmpla? ne frecam
la ochi, nevenindu-ne sa credem. Pilonii si infrastructura au disparut, bine-nte
les, suprastructura metalica, asijderi, dar planseul de beton, intact, s-a aseza
t, pur si simplu, pe fundul apei. Iar un planseu, chiar si crapat, pe ici, pe co
lo, nu va mpiedica niciodata vehicule sa treaca! Fara de voie, am fabricat cel ma
i solid pod din lume. De aici ncolo, nici un pilot de avion nu-1 va mai putea rep
era! Accesul de rs care ne cuprinde e general. Traversam fluviul alergnd peste pla
nseu si, chiar la mijlocul acestuia, apa tot nu ne ajunge dect pna la genunchi.
- Sa vrei sa noti si tot nu poti! rde cu hohote Gregor.
- Ajunge! ordona Batrnu. RoiuM Peste cinci minute, s-a terminat cu rsul.
lata-ne, din nou, n padure. Poteci, praie, ochiuri de apa, lastaris, ferigi, copac
i si iarasi copaci. E clar, ne-am ratacit. Brusc, dam de un padurar! Un batrn car
e sparge lemne n fata colibei sale.
- Salut, tovarisci! i zice Porta cum nu se poate mai amabil.
Uluit, padurarul ridica nasul. E batrn, batrn de tot. Ascunsi sub doua sprncene stu
foase, ochii snt de un albastru incredibil. Lasnd toporul din mna, ne masoara curios
, apoi, cu aerul cel mai firesc din lume, i se adreseaza lui Porta:
- Ah! Tu esti. Unde naiba ai ratacit atta amar de vreme?
- Am fost la razboi, i raspunde Porta pe acelasi ton. Nemtii au venit iarasi,
n-ai aflat?
- Adevarat? Atunci, trebuie dati afara, spune batr-nul, si cu o lovitura zdrava
na despica lemnul pregatit. Cum o duce maica-ta? l mai ntreaba pe Porta.
t - Batrna o duce bine, multumesc de ntrebare.
- Bine. Ai casapit multi nemti?
- Ctiva, cu siguranta, raspunde, modest, Porta si-i ntinde batrnului padurar pung
a cu mahorca.
- Tutun cazon, declara, sententios, mosneagul si, fara sa-i mai pe
se de noi, se reapuca de treaba.
La rndu-ne, disparem printre brazi, dar loviturile de topor rasuna nca multa vreme
n urechile noastre. Att de mult nct, nvrtindu-ne, pesemne, n cerc, ne trezim deodata
fata faimosului pod.
Atunci, Batrnu decise sa urmam cursul fluviului n
ciuda riscului de a da peste trupe sovietice. Dealtfel, a
, avut dreptate. Dupa doua zile eram n pozitiile noastre si
. Batrnu a putut raporta: "Misiune ndeplinita", fara prea multe amanunte suplime
ntare.
Frigul devenea tot mai intens. Venise iarna, ntr-o noapte se porni si primul visc
ol; cum tot nu primisem mantai, ndesam pe sub uniforme orice hrtie pe care o gasea
m. Nimeni nu mai credea n "mareata victorie de la Stalingrad". Trenurile cu trupe
proaspete ncetasera sa mai vina, hrana si toate celelalte erau parasutate, circu
lau diverse zvonuri sinistre cum ca rusii ne,-au ncercuit si n-a-vem scapare. Rat
iile fusesera reduse si ordinul era sa economisim munitia.
Ce frig! Dumnezeule, ce frig! Se vorbea de degeraturi... unele intentionate chiar
. Doi baieti din compania noastra, care-si pusesera dinadins ciorapi uzi n picioa
re ca sa doarma asa, au fost executati, ca vinovati de auto-mutilare, n Padurea T
atarului.
Standartenfuhrerul SS azvrli, cu vadita placere pe masa telegrama ultrasecreta pe
care tocmai o primise si o mpinse spre Sturbanfuhrerul Lippert.
- Michael, a sunat ceasul. Ordin sa-i lichidam pe tradatori! S-a ispravit cu
toate javrele alea din Armata!
Imensa limuzina Porsche, arbornd fanionul Diviziei brune, parasi Dacha-ul ndreptndu
-se catre Miinchen, cu Eicke si Lippert tolaniti pe bancheta din spate. Pe drum,
l culesera si pe Hauptsturmfuhrerul Schmausser. La orele 13, cei trei ofiteri SS
patrunsera n biroul lui Koch, directorul nchisorii centrale si-i cerura sa le fie
livrat Rohm, seful de stat-major al SA.
Koch a refuzat scurt, ba chiar i-a poftit pe cei trei ese-sisti - dealtfel, pe j
umatate beti - sa piara din ochii lui daca nu vor sa fie si ei arestati. Pumnul
pe care-l trnti n tablia biroului facu sa sara calimara, dupa care nsfaca receptorul
telefonului si-l suna pe ministrul Justitiei. La rndul sau, ministrul refuza sa-
l predea pe seful de stat-major si interzise ca Eicke si acolitii sai sa patrunda
n nchisoare, n clipa aceea, spre stupefactia directorului, Eicke i smulse telefonul
din mina.
- Snt aici din ordinul Fiihrerului, zbiera el, si snt grabit! N-am timp de pierdut
cu diversi damblagii ai regula-rnentului si va previn de pe acum ca la Dachau s
e mai gasesc ceva locuri libere!
Livid la fata, directorul nchisorii asculta raspunsul gfit ol ministrului. Cu o min
a tremurnda aseza receptorul n furca, suna nchisoarea si porunci ca Eicke si ciraci
i sai sa fie lasati sa intre.
25
Celula 474. Pe o lavita de lemn sedea prizonierul Eru Rohm, seful statului major
al formatiilor SA, cu pieptul g( siroind de sudoare. Eicke i zmbi prietenos si-i
strnse mit a ca unui vechi si bun camarad.
- Cum o duci, Ernst?
- Prost, raspunse Rohm, zmbind istovit.
Eicke se aseza alaturi si-i arata cu degetul mica lucarna prin care se zarea un
petic de-cer albastru. Ziua de iulie era
torida.
- O vreme splendida, Ernst. Gagicutele se plimba fara chiloti pe sub rochii s
i cnd coboara scarile ce duc spre crama lui Ole, vezi totul pna-n al saptelea ce
r! D-aia si Ole a majorat preturile. Ce-ai zice de o jumatate de ceas petrecuta n
ir-un fotoliu sub scara cramei lui Ole? Grozav spectacol!
Rohm clatina din cap si-si sterse fruntea cu o batista
murdara.
- Ai venit sa ma scoti, Theo? Nu pricep deloc de ce snt eu n puscarie! Sper ca
Fuhrerul a aflat, de acum, de treaba asta. Paznicii vorbesc de nu stiu ce revolu
tie... Des-, pre ce-i vorba? Nu nteleg nimic. Sa fi facut blestemata aia de Arma
ta vreo noua tmpenie?
Eicke dadu din umeri, apoi si scoase cascheta bruna cu capul de mort, o zvnta pe d
inauntru si o puse la loc, ct mai pe ceafa, astfel nct hrca argintie sa priveasca ac
um n tavan.
- Ernst, batrne, toate astea-s un vax! Uite, vin de la Fiihrer si ti-am adus cev
a din partea lui. Zicnd acestea, scoase din buzunar un pistol si-l aseza, ntre ei
, pe lavita, ntelegi, Fuhrerul e ntotdeauna bun cnd un camarad se afla la ananghi
e. si tie, Ernst, ti ofera o sansa, dupa care totul va fi uitat, sters cu bur
etele.
Rohm fixa perplex pistolul, pistolul acela negru, proaspat uns. O bucata de metal
ce nu cunostea ndurarea.
- Dar e o nebunie, Theo! Ma stii, doar! Snt cei mai fidel printre fideli! Am pu
s Partidul mai presus de orice, i-am sacrificat familia, copiii... Nu eu l-am sa
lvat, de doua ori, pe Fiihrer atunci cnd revolutia era gata, gata sa ne striveasc
a? ti amintesti de noaptea aceea de la Stuttgart? A fost o chestiune de secunde.
.. Wollweber si bolsevicii lui triumfau de-acum, eu l-am salvat pe Fiihrer! T
u, de pilda,, ai ntins-o, la fel ca si altii!
_- Asculta, Ernst, toate as.tea-s de domeniul trecutului. S-ar putea sa ti se fi
ntunecat pentru un moment mintile si atunci, ai dat mina cu Armata. E tot ce sti
u, si nimic altceva. Din nefericire, ai fost sters din rndurile Partidului si, -au
, batrne, ca-mi pare rau.
'Se ridica si-si potrivi centironul.
- Astept afara, continua el. Nu-mi complica situatia, mie, unui vechi camarad
, si grabeste-te sa ispravesti. De altfel, ' uita-te aici.
Trase din buzunar un numar din Volkischer Beobachter* si i-l ntinse lui Rohm. Pe
prima pagina, stirea se lafaia cu litere de-o schioapa:
"seful statului-major SA, Rohm, arestat. Epurarea totala a--formatiilor SA, confo
rm ordinelor Fuhrerului. Toti tradatorii trebuie sa piara!"
- Dar bine, sopti Rohm care se facuse alb ca varul, ati nnebunit cu totii? Ceea
ce faceti e un asasinat!
- Orice politica, draga Ernst, e o mare curva. Azi ai picat tu mesa, dar, cine
stie, mine s-ar putea sa-mi vina si mie rndul...
si spunnd acestea, Eicke se rasuci pe calcie si iesi pe coridor unde ceilalti doi
esesisti discutau aprins despre placutele viziuni pe care le ofera ochiului crama
lui Ole. Trecu un sfert de ora fara ca din celula sa parvina vreun zgomot. Eick
e si pierdu rabdarea. Smulse din toc propriul pistol si deschise usa cu o lovitur
a de picior. Rohm nu se clintise. Statea n continuare pe lavita, alaturi de pisto
lul lasat de Eicke.
- Stabschef Ernst Rohm! Scoala-te si ia pozitia de drepti!
Respirnd sacadat, Rohm se ridica si se plasa sub fereastra, cu spatele la perete.
Eicke ridica bratul si tinti calm prizonierul pe jumatate dezbracat.
- Mein Fiihrer! Mein Fiihrer! murmura Rohm nainte de a se prabusi.
Nu murise nca si se zvrcolea, n dureri, pe cimentul podelei. Unul din cei mai putern
ici oameni ai Germaniei doar cu putin timp n urma, era acum un muribund nsngerat ntr
-o sordida nchisoare din Munchen. Cu fata mpietrita precum o masca cioplita n grani
t, Eicke l izbi cu piciorul.
* Observatorul poporului - organul central de presa al partidului nazist nfiintat
de Hitler (N.S.D.A.P.). (N.T.).
Ce sentimente l ncercau n clipa asta cnd atintise din 0 teava pistolului asupra camar
adului sau de alta data? A/c/J* nul, dar absolut niciunul. Lovitura de gratie sf
arma feas;a Ernst Rohm, seful statului-major al formatiunilor $* cel mai bun prie
ten al lui Adolf Hitler si cel mai redutab'n rival al Armatei, a fost asasinat n
acest fel, ntr-o celula a nchisorii centrale din Miinchen, pe data de l iulie 1934
t /fl orele 18 fix. n acelasi moment, la Postdam se pregatea un mare banchet, la
care Hitler invitase floarea societatii ger, mane. Un banchet cum nu se mai vazu
se de pe vremea kai-serului Willhelm al H-lea. Toti cei poftiti erau prezenti $
au toastat ndelung pentru renasterea ordinei n Germania si zdrobirea rebeliunii.
SNIILE CU MOTOR
Viata noastra n spatele frontului devenise, de citeva zile, suportabila, n fiecare
noapte eram scosi, timp de doua ore, la sapatul transeelor, dar pentru niste vu
lpoi de linia-nti ca noi, asa ceva era floare la ureche. "Bobocilor" li se parea c
umplit; noi nsa stiam cum sa ne adapostim cnd mitralierele lui Ivan se porneau sa m
ature terenul si nici macar minele de aruncator nu ne mai impresionau ntruct ajunses
em sa prindem cu urechea lovitura de plecare. Ba, Porta, era n stare sa prevestea
sca pna si locul impactului. E nemaipomenit ct de istet te poate face razboiul!
Restul noptii ni-1 petreceam jucnd carti si din zece partide, Porta cstiga noua. O
peratiunea se desfasura ntr-un fost grajd n care Porta ispasea trei zile de arest
sever, grajd care avea nsa n spate o gaura ct toate zilele prin care ne strecuram f
ara probleme. Porta si Micutu-pedepsit si el, fusesera legati cu un lant de iesl
e, ceea ce reprezenta nca o tmpenie a stabilor, caci ce interes aveai'

sa? Sa faci prnaie. e o adevarata placere! Nici e' Sfl de smotru, odihna ct-i ziulic
a de lunga, iar seara, un !.J7ii care te viziteaza pentru o partida de septica.
Ce care
SDera mai bun n ticaloasa asta de viata? E drept ca nentul acesta omenos era de d
ata recenta; nainte te iegau de un copac cu minile prinse la spate. nouasprezece
ore stateai ntepenit, apoi te eliberau pentru trei ceasuri si tot asa, timp de op
t zile. Chiar si Micutii a dat odata ochii peste cap! _.
Cei doi ipochimeni fusesera pedepsiti pentru ca stilasera mutra unui majur de adm
inistratie, dar, din pacate, sanctiunea nceta mine ceea ce-1 ntrista din cale-afara
pe Micutu.
_ Ar fi trebuit sa-1 caftim mai teapan, n felul asta umflam cel putin trei luni d
e prnaie! Mare pacat!
De afara se aud pasi. Batrnu arunca o privire prin lucarna prafuita.
- Ne-au sosit completari. Se-ncinge . tarta!
Batrnu nu s-a nselat niciodata n privinta ncinsului tartei. Treburile astea el le mir
oase de departe, ntre timp, Heide 1-a prins pe Micutu trisnd si s-a pornit pe zbie
rat, iar acesta din urma a vrut sa-1 pocneasca dar. ui-tnd ca e nlantuit de picior
, s-a pomenit cu nasul n podea. Cearta a devenit generala, tipam si ne mbrncim cu to
tii, cartile zboara n aer, banii snt sterpeliti, spiritele se agita. Finalmente, h
arta se stinge n zgomot de lanturi.
Pentru ca snt cel mai tnar, trebuie sa ma duc eu dupa cafea la bucataria de campan
ie. Nu-i o fericire sa fii cel mai tnar! Toate corvezile, tie si se pUn n crca. Des
i elev-ofifer, trebuie sa galopez cu marmita n spinare, sa ma_ aud njurat de bucat
ar, umflatul ala de Wilke, un amart de sergent-major care nu-i poate suferi pe el
evii-o-i'teri, si zau daca nu-s zile cnd ti vine sa blestemi amarnic cele doua tres
e subtirele de argint de pe epolet! La napoiere, alt ghinion: ma mpiedic de o bomb
a neexplo-, data sj ma ntind pe jos ct-s de lung. varsnd, n plus. mai -toata cafeaua.
Macar de nu si-ar da ailalti seama!
Speranta desarta! Heide ma acuza ca as fi baut-o si, furiosi cu totii, ma reexpe
diaza la bucatarie unde
j godia de bucatar ma pocneste cu polonicul n cap. Spre ocul n">eu, izbutesc sa-1
nghesui pe ajutorul de bucatar dre'm' umple marmita.
De a doua zi dimineata, s-a ispravit cu rsul. Primjn ordinul sa pregatim saniile
cu motor: noile ntariri trebm' transportate n linia nti.
e
nainte nsa, ni se distribuie posta; de fapt, sinauT care primeste ceva e Batrnu. Ci
tim, fiecare pe rnd, serj soarea; e de la nevasta-sa, vatman pe linia 12 din Berl
in
"Draga Willie,
De ce mi scrii att de rar? N-am mai primit vesti de la tine de opt saptamni si sntem
att de ngrijorati! Nu-i 2j sa nu afli de moartea cuiva cunoscut; n ziare, snt acum
cte cinci pagini de anunturi mortuare, nervii ni-s la p-mnt, iar saptamna trecuta am
avut si un accident de circulatie... O sa ncerc sa trec pe post de taxatoare, e p
rea obositor sa mai conduc, mai ales acum cnd urmeaza sa lucram douasprezece ore
deoarece e mare lipsa de personal. Aproape ca nu mai vezi un barbat pe strada, ia
r cei care-au ramas au, probabil, pile mari care-i ajuta sa nu faca ceea ce ar t
rebui sa faca. Hans Hilmert a cazut la Harkov. Doi tipi de la partid au venit s-
o anunte pe Anna, care a lesinat si a fost dusa la spital. Copiii snt la gradinit
a, desi multi dintre noi ar fi fost dispusi sa ne ocupam de ei, nsa responsabilul
de bloc s-a opus, pentru ca Partidul e cel care hotaraste n toate. Socke, vecinu
l . nostru, a fost grav ranit n Grecia. Lui Trude i s-a spus ca, de ndata ce-i va
merge mai bine, o sa fie trimis Ia Berlin. Jochen nvata bine; a trecut la o alta
scoala, cea veche a fost bombardata saptamna trecuta, multi copii au pierit. O no
apte ntreaga am muncit la darmaturi, eram nnebunita de frica, dar slava Domnului, p
ustiul a scapat teafar si acum copiii merg la scoala din Griine-wald. Necazul e
ca trebuie sa ma scol cu o ora mai devreme ca sa-i conduc. Gerda, lise si cu mine
facem cu schimbul; trebuie schimbat de trei ori mijlocul de transport si se pot n
curca n gara Schlesinger, mai ales ca se petrec acum tot soiul de lucruri urte. Fe
tita care a disparut n septembrie a fost gasita n parcul Tiergarten, dar ucigasului
nu i s-a dat de urma. Am marit si am colora' fotografia ta, astfel nct pare ca es
ti printre noi. Oare ve' avea, n curnd, permisie? N-ai mai venit de un an! Unde
(T acum? Se vorbeste mult despre Stalingrad, trag na-vi ra nu esti acolo, pentru
ca se spune c-ar fi cumplit! hne de la etajul IV, a venit n permisie, dar dupa A
'zile era rechemat telegrafic la regiment. Tocmai da-A a plece cnd au venit jand
armii sa-1 ia si acum nevastasae capiata de griji ca nu cumva sa se fi bagat n ci
ne 'f'e Ce bucluc. Nimeni n-a vrut sa-i spuna nimic, nici h'iar cei de la Comend
uire unde a stat o zi ntreaga. Doamne, ce crud e acest razboi! Din nou ni s-au mi
csorat
atiile- se zice ca, saptamna trecuta pe Tauenzienstrasse, 's-a vndut carne de cal
la liber, ar fi grozav fiindca se economisesc bonurile, iar copiii au atta nevoie
de un pic de carne proaspata. Mine am sa ncerc la macelaria din Mo-ritzplatz. Will
ie, dragul meu, te implor, ai grija de tine! Ce ne-am face daca n-ai reveni? Uit
e, iar suna sirenele... Alarma aeriana! Snt englezii, vin ntotdeauna ntre cinci si
opt, dar din fericire', n ultimele trei zile ne-au lasat n pace. Scrie-ne ct mai re
pede, dragul meu, te mbratisam cu totii
P.S. Nu-ti face griji, ne descurcam noi."
Liselotte.
Era nca bezna cnd s-a dat ordinul de plecare. Un vnt nghetat spulbera zapada si ceru
l, aidoma unei gigantice mini cenusii, strivea sub el pamntul. La Iersovka bubuia tu
nul: bombardau Stalingradul. Se zvonea ca o divizie sovietica fusese ncercuita n zo
na Rnok, ca uzina de tractoare "Barikad" fusese complet distrusa, ca doua mari uni
tati romnesti, una de infanterie si una de tancuri fusesera decimate, dar cte nu se
mai zvoneau!
nghetati si furiosi, ne-am mbarcat n saniile noastre cu motor. Trebuia sa atingem l
inia frontului nainte de artileria rusa sa nceapa sa tune. Magarii aia snt att de ex
acti nct ti poti potrivi ceasul upa ei si chiar mergnd foarte repede e nevoie de tim
p ca ^ strabati localitatile Selvanovo si Serafimovici. S-a odata cu o sanie ca
re, lansata cu 120 de kilom3etri si
a frnat ca-n ceasul mortii ca tot a traversat si liniile nemtesti, si cele r
usesti.
- Miscati-va odata, tantalailor! racneste Batrnu ]. recrutii nghetati si r
upti de oboseala care se catara & greu n saniile blindate.
Cte 35 de oameni per sanie. Locotenentul Wenk urcj n cea care transporta munitii;
e unul de-ai nostri, un ade-vrt ofiter de front. Sania cu munitii e a treia din col
oana, locul cel mai putin expus n cazul unor mine pia. sate de partizani.
Porta e n prima sanie. Are un instinct de cobra cnd e vorba de ceva ascuns sub pamn
t, simte, pur si siinplu minele. Alaturi de el, pe locul din fata, s-a instalat
Mi-cutu, cu mitraliera fixata de parbriz si o gramada de grenade la ndemna. Barcelo
na si cu mine ne asezam n spatele lor, avnd M.G.-ul* atintit spre cer, caci se ntmpla
adesea ca, pe traseu, sa fim atacati de vnatoarea sovietica.
- nainte! comanda'locotenentul Wenke. Pastrati distantele ntre sanii!
Coloana demareaza facnd sa vibreze ntregul sat, talpile scrsnesc pe solul inegal, oa
menii se agata de barele laterale. Porta conduce ca un dement. Sania, cntarind tr
ei tone, urca precum un bolid panta primei coline, decoleaza ajunsa n vrful ei si r
ecade dupa ctiva zeci de metri de ceea ce s-ar putea numi zbor. Sntem la jumatatea
distantei pna la urmatorul deal, dar ne cramponam de pe acum de locurile noastre,
ngroziti de ce ne asteapta.
- ineti-va bine, netotilor! racneste Porta nclestn-du-se de volan.
Sania sare n sus, tangheaza, se pravale. Porta abia izbuteste s-o stapneasca.
- E ultima oara cnd ma mai sui cu tine, idiotule! urla, nfricosat, Heide.
- Cu att mai bine! i striga Porta si., clatindu-si gura cu o sorbitura de vodca o
scuipa n asa fel nct vntul vitezei sa duca stropii drept n mutra lui Heide.
Ni se distribuisera ratii suplimentare de vodca, cte o jumatate de litru de fieca
re, dar cum era si firesc, Porta se nvrtise de o ratie tripla. stie att de multe lu
cruri despre fiecare, nct e temut mai rau dect ciuma, lucru de care profitam cu tot
ii, noi, cei din gasca lui.
* Maschinengewehr - mitraliera.
cotro mergem? ntreaba un foarte tnar subofiter, ~"~ t1 iesit de pe bancile sco
lii.
proaspa ^zbo^ mon ami, i raspunde, zeflemitor, Legio-T pe calea cea buna catre
o cruce de fier... sau una
_1 stiu asta, se otaraste subofiterul. Dar unde anume?
__ Ai s-o afli ct de curnd si-atunci o sa strngi bucile . de tare ca nici acu
l n-o sa treaca printre ele. a __ jsju ma tem de lasii aia de bolsevici.
Snt un razboinic national-socialist.
__ Bine, bine, asteapta numai nitel. Ivan e cu totul
altfel dect'vi s-a spus la cazarma.
Daca nu-s incidente pe drum, e nevoie de circa patru ore ca sa atingem linia-nti.
Gerul e cumplit si drdim de ne iau dracii n mantaile noastre subtiri. Porta si-a c
onfectionat o masca de hrtie; e foarte burra mpotriva frigului, dar hrtia e lucru rar
si trebuie sa fii un descurcaret ca el 'ca s-o gasesti.
Vntul a spulberat zapada, prtia e o panglica de gheata n culori irizate. Saniile pa
tineaza, urca si coboara ndreptndu-se vertiginos spre ruinele satului Dobrinka. La
jumatatea contrapantei apare brusc un viraj aproape n unghi drept. Daca-1 ratam,
avem toate sansele sa aterizam, cu 120 la ora, drept n ce-a mai ramas din case...
de unde vom fi extrasi n stare de cadavre!
- ineti-va bine! racneste, nepasator, Porta. Maria-sa Satan ne asteapta acolo jos
!
O frna brutala, coltarele de otel se nfig n gheata proiectnd n toate directiile tanda
ri sclipitoare, sania se aseaza de-a curmezisul drumului, dar continua sa derapez
e vertiginos. Unul din noii veniti este azvrlit peste bord, sania urmatoare nu-1
poate evita si-1 striveste. Cui sa-i pese? Aici, n fiecare secunda, moare cte unul
.
Ostasul e-n groapa comuna,
Nevasta, n patul altcuiva... frnnd si mai tare. Cteva tre se rup cu plesnituri sin
istre, trecem ca un boild du" i . primelor izbe s' ajunge la virajul urmator, ru
gn-Cu . Dumnezeu sa nu dam de mine, altminteri s-a zis "oi. ^Partizanii le ngroapa
cu predilectie n curbe, marturie stau numeroasele carcase calcinate.
Masiva sanie se pravale cnd pe o parte, cnd pe a]ta precum o nava pe furtuna, Port
a suceste volanul, slabeste o clipa frna, apoi o apasa din nou pna n fund. E Un ade
varat tur de forta cu un vehicul att de greu. saizeci de coltare se mplnta simultan
n gheata; daca cedeaza., vom intra n cel de al treilea viraj cu viteza unui obuz
d.e tun dar... sub forma de tocatura de earne.
Ne ghemuim cu totii cu capul ntre genunchi, aidoma pasagerilor unui avion silit s
a faca o aterizare fortata; numai Micutu se propteste, n picioare, lnga pivotul mit
ralierei deoarece portiunea finala a unui viraj e locul pe care si-1 aleg ntotdeau
na partizanii cnd organizeaza o ambuscada.
Asa a fost si de asta data: o silueta n halat alb de camuflaj, da sa traverseze n g
oana drumul. Mitraliera rapaie, silueta se rasuceste, ntinde minile ntr-un gest deriz
oriu de aparare, dar sania o prinde sub talpicile ei de otel, un picior ncaltat c
u o cizma zboara ct colo, o grenada e expediata, din mers, n izba din dreapta, Port
a slabeste frnele, viteza sporeste, sania se napusteste, vuind. Uf! Am scapat si a
cum.
nsa, Dumnezeule, ce frig! Ce frig! Sntem nghetati p-na-n maduva oaselor.
- Cine o fi inventat sicriile astea glisante? ntreaba careva.
- Un colonel german, raspunde Heide, ntotdeauna bine informat.
ncrncenat mpotriva inventatorului, Micutu pretinde sa fie urcat, n fundul gol, ntr-o
asemenea sanie.
- Mina! urla deodata Porta.
Mna unui urias ne sugruma beregatile. Chiar pe mijlocul drumului e o mica gramajoar
a alba, inocent^, ca o farfurie rasturnata. Porta frneaza ca-n ceasul mort'iij san
ia derapeaza mai, mai sa se rastoarne, apoi si regaseste echilibrul, ncetineste si
, pentru o clipa, primejdia pare evitata. Deodata nsa, un scrsnet sinistru: ctiva c
ol tari au cedat si cu viteza dementa ne ndreptam catre rtioarte.
pe
- Dumnezeule! geme Batrnu nclestndu-si bara de sprijin.
Noii veniti n-au nteles nca nimic. Ce stiu ei d& partizani, de minele lor? Noi, ast
ia hrsitii, ne pregatim sa sa-
rim; ma' b'ne s^~i ruP' inna ori un picior dect sa fii sfrtecat de masinariile a
stea dracesti.
- Sariti! racneste, peste umar. Porta.
Recrutii nsa nu ndraznesc, viteza-i prea mare. Habar n_au ca a te ciocni cu o mina
e moarte sigura; 'porcariile astea pot smulge pna si pntecul de otel al unui "Tig
er" je 60 de tone. Noaptea, n straiele lor de tarani, partizanii sapa o groapa n g
heata care acopera drumul, depun mina si toarna deasupra apa care se solidifica
instantaneu. Numai un vulpoi batrn precum Porta poate ghici mortala capcana.
- Sari! zbiara Porta, mbrncindu-1 pe cel mai apropiat dintre recruti. -
Heide sare si dispare ntr-un troian de zapada; Micutu arunca peste bord doi tiner
i, dupa care se azvrle si el afara din sanie. Porta ncearca sa frneze, bagnd n mar-sa
rier... un nou scrsnet sinistru.
- Aviatie inamica! racneste Batrnu.
Acum da, comanda asta e pe ntelesul bobocilor, le-a fost bine vrta-n cap, cu picioa
re-n fund, n timpul instructiei de la cazarma: ct ai clipi din ochi, s-au si mprastia
t n decor. Aterizez cu capul la doi centimetri de un stlp de telegraf. N-a lipsit
mult sa-mi fac teasta zob. n asemenea situatii, nimic nu egaleaza o casca de otel
, numai ca demult nu mai purtam asa ceva. Snt stnjeni-toare, te mpiedica sa vezi si
sa auzi, doua lucruri capitale pe front.
Sania continua sa lunece spre mina, dar, n ultimul moment, Porta izbuteste s-o ev
ite printr-un incredibil viraj.
- Mina! zbieram noi ncercnd sa-1 prevenim pe Barcelona care soseste din urma cu
cea de a doua sanie.
Prea trziu! Sania face un tonou si vine de-a latul peste mina. Un gheizer de flac
ari... pna si zapada pare sa arda... trupuri raspndite peste tot! Iata nsa ca apare
si cea de a treia sanie, cea cu munitii. Coltarii frnelor se 'nfig n gheata, vehi
culul se rasuceste n jurul propriei axe, zboara peste rambleul de zapada, se da p
este cap de c-teva ori si explodeaza. Locotenentul Wenke e proiectat n vazduh aido
ma unei torte vii, ne repezim dupa el, dar cnd ajungem la locul caderii, comandan
tul nostru e de acum o mumie carbonizata.
Norul de fum si zapada strnit de explozie se mprastie ncetisor; pretutindeni, numai
resturi sngernde amestecate cu fiare rasucite. Barcelona zace ceva mai ncolo, pe cmp
, cu pieptul sfrtecat si uniforma zdrentuita, l pansam de bine, de rau si-1 aducem
pe drum unde sanitarii se zbat cu bandajul ranitilor. Sub resturile saniei, stri
vit pe jumatate, artificierul-sef respira nca, nspaimntator la vedere.
- Stapne din ceruri, implora Batrnu, fa-1 sa moara maiB iute!
ncremeniti, privim ceea ce cu cteva clipe n urma mai fusese o fata omeneasca, fata
unui baiat de douazeci si cinci de ani: nasul si urechile au disparut, gura e o
gaura neagra, limba a fost smulsa, unul din ochi spnzura retinut doar de nerv, din
tii, cti au ramas, rinjesc sinistru. Cutremurat, Gregor da sa scoata pistolul, nsa
Batrnul l nsfaca de mna.
- Dar trebuie... bolboroseste Gregor. Nicicnd n-o sa mai aibe un chip de om
...
Atunci, Batrnu se rasuceste catre recrutii ce se mbulzisera sa priveasca oroarea de
pe jos.
- Uitati-va bine! le spuse el printre dintii nclestati, lat-o, viata aia de ost
as pe care v-au tot laudat-o! Daca scapati cumva teferi si reveniti acasa, poves
titi-le feciorilor vostri despre ce-i vorba, dar nainte de a fi declansat urmatoru
l razboi.
- Mare minune daca scapa, comenta sanitarul, facn-du-i ranitului o injectie.
- Ar putea supravietui? ntreba, cu glas ntretaiat, Gregor.
- Exista, la Baden-Baden, un spital de chirurgie reparatorie... 1-au plasat n afa
ra orasului. Acolo, mutilatilor, li se fabrica fete noi, dar niciodata nu vor ar
ata a oameni. E un spital ultra-secret, nconjurat de ziduri nalte. Nimeni nu trebu
ie sa-i vada pe acesti monstri, iar ei n-au voie sa iasa. Cica ar slabi mo
ralul populatiei.
Ranitii snt instalati pe singura sanie ramasa ntreaga si, cu totii, directia front
. E musai sa ajungem la destinatie nainte ca artileria alora sa intre n hora. Ct des
pre morti, i lasam pe loc, n-au dect groparii sa se ocupe de ei, nu-i treaba noast
ra.
Barcelona si-a recapatat cunostinta si geme de ti se rupe inima; pansamentul s-a
si naclait de snge. Restul ranitilor, pifanii sositi asta-noapte cu completarile,
nu arata njci ei mai breji, ndesam cti mai multi cu putinta n sanie, chit ca la sos
ire, multi dintre ei vor fi, de acum, morti. Abia iesiti din sat, artileria sovi
etica ncepe sa tune. Legionarul arunca o privire la ceas:
- 11 fix, ca ntotdeauna.
l depunem pe Barcelona la spitalul de campanie si intram tare n medicul de-acolo ca
sa se ocupe imediat de camaradul nostru. A doua zi, dam pe la el; are o drena n
piept si arata groaznic. Alaturi de pat, e ratia lui de care nu s-a atins; o buc
ata de crnat, un ou, o portocala... cte minunatii! Micutu devoreaza farfuria din o
chi.
- Ia zi, Barcelona, daca ntr-adevar nu ti-e foame... stii, eu n-as zice ba.
Cu privirea stinsa, Barcelona ncuviinteaza dnd din cap. Dar privirea huidumei s-a
atintit acum asupra cojo-celului ranitului.
- Ce-ar fi sa-mi dai cojocul... nu de tot, numai att ct stai n spital?...
De data asta, refuzul e categoric si cautatura ranitului e att de rugatoare, nct Ba
trnu se grabeste sa-i traga Micutului una la turloaie ca sa-1 potoleasca. La pleca
re, i lasam lui Barcelona toate tigarile cu opiu pe care le avem si doi litri de v
odca. Daca vrei sa supravietuiesti, trebuie sa ai ce mpinge, i fagaduim sa revenim
a doua zi; privirea c.u care Micutu fixeaza cojocelul e de-a dreptul nostalgica
: Fireste, e de nteles. Nu are dect salopeta de camuflaj peste uniforma subtire de
tanchist, iar daca Barcelona moare, careva dintre sanitari i va vinde cojocelul
pe aur curat. Asta o stie toata lumea.
Cnd venim a doua zi, ni se spune ca Barcelona a fost transferat la spitalul din S
talingrad.
- Au roit-o amndoi! se jeluie Micutu. El si cu cojocelul. Ce japite, si unul,
si altul!
"Tot n ceea ce am nadajduit, tot ce a f0s( tinta stradaniilor noastre, a devenit
acum rca_ litate. Avem un Fuhrer si un Stat al ordinoj S| pe acest Fuhrer, Adolf
Hitler. l vom u r m y pna la capat."
Pastorul Steinemann
5 august 1933
Reichsfuhrerul SS Heinrich Himmler, asezat la biroul sau, l contempla cu un aer gn
ditot pe Standartenfuhrerul Theodor Eicke, nonsalant tolanit ntr-un fotoliu de am
ple dimensiuni.
Himmler se ridica si porni sa masoare camera n lung si-n lat. La fiecare pas, pan
tofii scoteau un scrtit prelung. Dincolo de fereastra, Print z Albrecht Strasse st
ralucea sub lintoliul alb al primei zapezi. Se rasuci pe calcie si se ndrepta spre
Eicke.
- Sper pentru dumneata, dragul meu, ca tot ce mi-ai spus e adevarul adevarat?
- Reichsfuhrer! exclama Eicke cu un suri s sinistru, rahatul asta fanfaron e pe
sfert jidan. O stiam mai demult, dar abia acum am dovada. Dealtfel, se vede si c
u ochiul liber, nu-i asa?
Himmler dadu din cap si nchise, pentru o clipa, ochii. Dintotdeauna, limbajul de
trupei al lui Eicke l socase profund. Surise glacial.
- Multumesc. Mai ai ceva de semnalat? Atunci, hei l Hitler! mri Himmler, dorindu-
si sa nu-l mai vada niciodata n viata pe acest Eicke.
Ramas singur, ridica receptorul telefonului.
- Trimiteti-mi-l pe Obergruppenfuhrerul Heydrich, po rund el, ba tind cu palma
peste documentele pe care toc ma i le adusese Eicke.
Dupa cteva clipe, Heydrich patrundea n birou cu pas neauziti, ca de fiara. Himmler
l studie un lung moment, ci pleoapele pe jumatate lasate, dar Heydrich i ntoarse,
calm o privire la fel de inchizitoriala, desi presimtea primejdia.
38
__Luati loc, Obergruppenfuhrer, l invita Himmler, de-
nndu-i fotoliul, cald nca, pe care sezuse Eicke.
fjeydrich se instala. Trasaturi parca daltuite n piatra,
hi albastri si reci precum gheata, o uniforma cenusiu-des-
his degajnd un vag miros de cal; n fiecare dimineata, de
l cinci la sapte, Heydrich facea o plimbare calare cu dus-
anul sau de moarte, amiralul Canaris. Un ofiter elegant,
"erfect stapn pe sine nsusi.
Himmler si scoase lornionul, se juca o clipa cu el, apoi l potrivi la loc pe nas.
Cei doi se observara un timp. Himmler lasa primul privirea n jos. Rasfoi, cu un'ae
r meditativ, hrtiile de pe masa, dupa care vorbi, fara sa-si ridice ochii:
- De fapt, ce scria pe lespedea de mormnt a strabunicii dumneavoastra, Obergruppe
nfuhrer? Scria cumva S ara h?
Buzele subtiri se desfacura ntr-un surs nghetat, Heydrich se contracta imperceptibil
, n ochii albastri si necrutatori aparu un licar teribil.
- Am auzit ca ati facut sa dispara aceasta piatra funerara? Continua Himmler, de
data asta uitndu-se tinta la interlocutorul sau.
- Sa dispara? Cine poate scorni asa ceva? A costat foarte mult.
- Ei bine, fiti linistit, a revenit, dar, ca prin minune, numele' de Sarah s-a
volatilizat. Ce ziceti de asa ceva?
- Reichsfuhrer,. oare numele de Sarah a figurat vreodata pe placa funerara a str
abunicii mele?
Tacut, Himmler l privi ndelung pe cel mai bun dintre generalii sai si-si dadu seam
a ca e, de departe, cel mai periculos. Se lasa greoi pe speteaza scaunului.
- Perfect, Heydrich, sa uitam discutia asta. Heidrich avu un surs triumfator, n
sinea sa si spunea
ca are, la rndu-i, destule arme ca sa se apere ori sa atace, dar ca-i mai ntelept
sa astepte prilejul cel mai favorabil.
MICUL DEJUN AL LUI PORTA
j- Sus! n picioare! Galop! racni subofiterul de servi-Lutze, deschizndjjsa cu o lo
vitura de picior. Imediat .comandant! Misiune speciala, adauga el cu un zmbet lin
os.
39
- Sa ne lase-n pace, mri Porta, ndesndu-se sub patura.
- Te-am scris: refuz de executare a ordinului! urla Lutze.
- Ia spune, ba, te mannca-n cur cumva? se stropsi l, el Micutu. Ce, nu ve
zi ca dormim?
Porta slobozi un prt sonor:
- Uite, ia-l si du-1 comandantului, adauga el, rnjind M-am extras, totusi, de pe
prici, pentru ca un refu,
putea avea consecinte neplacute si am nceput sa ma echi pez, njurnd. Cascnd, ncepura
sa se scoale si ceilalti Porta captura un paduche pe pieptul lui osos, ca de pa
sare.
- Eu nu-s bun de nimic nainte de a-mi lua micul de jun, decreta el.
- stii prea bine ca la ceasul asta de noapte n-ai sa capeti nimic.
- Ei, asta mai vedem noi, declara el, ndreptndu-se catre bucataria de campanie
.
Subofiterul se lua dupa noi ca o furtuna; trezit din somn bucatarul se porni pe
zbierat, ajutoarele i tinura isonul, n urma noastra usa fu trntita mai, mai sa sara
din ttni.
- Poftim, faimoasa camaraderie de front! se lamenta Porta. Macar un strop de ca
fea sa ne fi dat ticalosii astia . O sa ne mearga pe dos toata ziua. Cafeaua de
dimineata, din ea ni se trage noua, nemtilor, ntreaga noastra cultura Se spune
ca Adolf nu bea niciodata dimineata cafea. Semn de decadenta, dar sa nu u
itam ca-i austriac. Bun, sa vedem ce putem face la compania a 3-a. Bucatarul de
acolo mi datoreaza niscaiva bistari.
Plini de sperante, tocmai ne ndreptam catre compania a 3-a cnd locotenetul Welz ne
ajunse din urma, sosind n pas alergator.
-. Aha, iata-va, n sfrsit! Era si timpul!
- Potoleste-te, Ulrich, i spuse Porta nfierbntatului ofiter. Nu nseamna ca, daca p
orti o cascheta cu etaje si ai niste sforicele argintii pe epoleti, ai si dreptu
l sa f... la cap niste batrni prieteni. Nu sntem ntr-un tren expres!
- Caporal Porta! Conform articolului 165...
- Fac ceva pe articolul 165, raspunse, ct se poate de pasnic, Porta. Nu te mai s
trofoca att. Ai uitat ziua cnd
40
te-am scos din ncurcatura? Daca n-as fi dovedit ca-s un adevarat prieten, erai si
acum cu trtita-n aer, slujind de buda gugustiucilor.
- Las' ca si eu te-am platit destul, replica locotenentul, calmat dintr-o dat
a.
- Mi-ai dat cumva vreun bacsis? stii ce prevede regulamentul n cazul n care un gra
dat ncearca sa frece ridichea unui soldat aflat sub arme si n misiune de lupta? Uit
e, Ulrich, cu toate tresele tale ai fost si vei ramne un simplu magar.
Tot schimbnd asemenea dragalasenii ajunseram la bucataria companiei a 3-a. Porta l
extrase din pat pe bucatarul Eichert care, fara sa sufle o vorba, ne pregati cafea
ua pe o spirtiera. Uitnd de toate, locotenetul se nfrupta dintr-o pine cu jambon, n v
reme ce bucatarul izbutea sa obtina de la Porta un nou mprumut cu o camata naucitoa
re.
- Ei, slava Domnului, ati binevoit sa poftiti! mri colonelul Hinka, un ceas mai trz
iu, vazndu-ne ncremeniti n pozitia de drepti. V-a trebuit ceva timp! Bun, sa trecem
peste asta, zise si desfacu pe masa o harta: misiune speciala pentru voi trei. V
reau sa stiu ce-au de gnd rusii. Am aflat ca, n apropiere de X se afla o unitate b
lindata. Veti cerceta pozitiile inamice ntre X si Iersovka.
- Multumesc lui Dumnezeu ca m-am ntarit cu o cafea, murmura Porta.
- Am prevenit infanteria. Veti trece linia frontului aici, ne arata colonel
ul un punct pe harta, facndu-se totodata ca n-a auzit comentariul lui Porta. Potri
viti-va cea-, surile. E ora 23 si 45 de minute. Peste sase ore va prezentati la r
aport. Daca depasiti cu jumate de ora timpul/i-xat, va paste tribunalul militar.
Aveti timp berechet, ntrebari?
- Dom' colonel, mi permit sa va ntreb care-i lungimea liniilor inamice? Fuhrerul pr
etinde ca ele se ntind de la banchiza polara pna la Marea Neagra. Imposibil sa face
m un dus-ntors n sase ore ca sa va raportam cte petarde poseda Ivan. Sa fim drepti,
dom' colonel.
- nceteaza, Porta! raspunse Hinka pe care-1 umflase risul. Frontul ce urmeaza sa-
1 explorati e de cinci kilometri.
- Cinci kilometri! Adica 1.666,67 m de caciula?
Dom' colonel, considerati misiunea ndeplinita.
. Noaptea-i ca de smoala si s-a pornit pe nins. Hotarm ca un pic de odihna nu poa
te face rau nimanui si tocmai ne iese n cale o tufa, taman potrivita ca sa radem
niste coniac frantuzesc, pe care 1-am dobndit acum cteva zile la Cartierul General
al feldmaresalului von Paulus, un loc n care avaritia nu-i de bonton.
- Nimic nou n treaba asta, veni Porta cu explicatia. Mi s-a povestit ca, n urma c
u niste ani, n China a izbucnit un razboi al "boxerilor"* si ca toate tarile din l
ume si-au trimis acolo armatele. Evident ca-n desertul ala chinezesc nu prea era
rost de haleala, dar uite ca-ntr-o dimineata jandarmii 1-au gasit pe colonelul co
mandant al batalionului l infanterie-marina n fata unei mese att de mbelsugate nct au
amas tut. Facnd ei cercetari, au descoperit ca era gatita o juna chinezoaica. Ches
tia asta 1-a costat pe colonel capul. si bine i-au facut! Unde am ajunge daca fie
care gradat ar avea un subaltern din care sa-si gateasca ciorba?
- Trancanesti si tot trancanesti, bombani Micutu. Mie unuia, patrula
asta mi sta n gt. De ce n-a cerut Hinka voluntari? Har Domnului, exi'sta destui cre
tini care nu umbla dect dupa decoratii!
- Las' ca ne descurcam noi.
- Asa sa fie! Dar mie mi s-a facut de pe acum piele de gaina si asta nu din pri
cina frigului. Bai, gndeste-te, avem siberieni n fasa noastra! i-ar face placere sa
te trezesti pironit de un copac cum li s-a ntmplat alora din patrula Regimentulu
i 2 blindate?
- Idiotule, nu mai cobi vorbind de lucruri groaznice! Ct e ceasul?
- Doua'spe si-un sfert.
- Ar fi cazul s-o luam din loc, desi, dac-ar fi dupa pofta inimii mele, as ramne
sub tufisul asta si-as nascoci un raport dintre cele mai "satisfacatoare. Scrbos
lucru sa depinzi de militari!
Porta casca si se ntinse. Fara un zgomot, am patruns n "tara nimanui", Micutu si c
u mine furisndu-ne fiecare
* Este vorba, dar n viziunea iui Porta, de rascoala populara I-he-tuan (1899-1901
). supranumita de englezi si "rascoala boxerilor" care a provocat interventia a o
pt state cu veleitati imperialiste ce urmareau mentinerea vechilor
ornduieli si a dinastiei manciuriene. (N.T.)
/pe marginea lastarisului, Porta precedndu-ne cu ctiva pasi. Silueta sa uscativa a
bia daca se distingea n bezna din jur.
Brusc razbatu un clinchenit usor, de parca o pusca s-ar fi izbit de cutia mastii
de gaze. M-am strecurat lnga Porta care se imobilizase n dosul unui tufis.
- Ai auzit?
- Gura. Culcati-va n zapada, comanda el, armnd pusca-mitraliera.
- Doar n-o sa te apuci sa tragi! am facut eu nspai-mntat.
- Numai daca ne descopera.
Aidoma unor umbre, cinci rusi ies din paduricea vecina.~Snt mult prea nalti ca sa f
ie siberieni, niste galigani de talia Micutului. Trec att de aproape de noi, nct ni
ci nu ndraznim sa respiram. Se opresc o clipa si trag cu urechea... Sa fi vazut u
rmele lasate de noi pe zapada? Scot la iuteala pistolul din toc... Nu, si vad de
drum. Pr-tul tras de Porta rasuna precum explozia unei grenade.
- Porc ce esti! scrsnenste Micutu. Ai sa trezesti ntreaga Armata Rosie!
- N-am ncotro. Cnd mi-e frica, pierd controlul ga-oazei si prti ca un tap n cal
duri. Asa-s din nascare.
- Ce placere pentru ceilalti, mrie Micutu. ncalte, pune-ti un cep!
Lasam sa se scurga zece minute, pentru calmarea nervilor, apoi continuam n directi
a fluviului, trndu-ne paralel cu pozitiile inamicului. Uite un cuib de mitraliera.
Porta se agata n niste srma ghimpata si rafala de prturi e slobozita spre groaza no
astra. Spre sud-vest, n avanpost, o baterie. Sentinela ne someaza sa dam parola; P
orta, care a nvatat de minune rusa - sau cel putin o parte din ea - raspunde cu o
obscenitate, sentinela i raspunde n acelasi duh si se baga ndarat n adapostul ei. As
cunsi pe fundul unei gropi adnci, nsemnam pe harta cele constatate. Misiunea e ndep
linita, acum totul e sa si revenim teferi.
Fumam n ctesi trei o tigare cu opium, o grifas cum le zicem noi, bine ascunsi n hal
atele noastre de camuflaj. Undeva, departe, bubuie tunul, n rest, liniste totala.
Cerul e, deodata, brazdat de trasoarele antiaeriene, dar distanta e att de mare nct
detunaturile nu parvin pna la
noi. Tacerea asta e att de linistitoare, nct uitam aproape unde ne aflam, desi la o
rice pas ne putem trezi cu un na-gan* n ceafa.
Pe neasteptate, cararea se bifurca; un scurt conciliabul si hotarm s-o luam la dr
eapta. Ceva nsa parca nu-i n regula.
- Calm, face Porta. Toate drumurile duc spre cimitir. Deci, drept nainte. Bru
sc, se opreste si ramne cu gura cascata: De unde dracu a aparut si padurea as
ta?
- Care padure? ntreaba Micutu.
- Cretinule! Chiar si un orb ar vedea-o! Nu mai pricep nimic. N-ar fi trebuit sa
existe nici o padure, dar ui-te-o ca e, fir-ar ea sa fie de padure!
- Am luat-o prea la dreapta, zic eu, ncercnd sa deslusesc harta. Daca porneam spre
stnga, dadeam peste ru-letul asta si nu trebuia dect sa-i urmam cursul ca sa nimeri
m n pozitiile regimentului 108 infanterie. Acum, numai dracul stie unde ne af
lam?
- Ar fi cazul sa-1 ntrebam pe Ivan, dar numai vrn-du-i o grenada sub trtita, pentru
ca astia mint asa cum respira!
Asezati roata, ne ntrebam ce-ar trebui sa facem. Micutu sugereaza c-ar fi bine sa
patrundem n padure, odata pentru a ne puteam ascunde si, cine stie, poate ca desc
operim ceva.
- Mare bafta pe voi ca ma aveti aici, rnjeste Porta. Daca patrundem n padurea ast
a bolsevica si dam peste ceva interesant, pe care sefii nostri nu-1 stiu, s-ar p
utea sa fie gigea cu noi.
- ...si sa tragem niste foloase mai mari chiar dect am putea crede.
- Bun. Dintr-un anumit punct de vedere, ai dreptate ovarisci Creutzfeldt. Sub co
paci vom fi la adapost si nu-i nevoie sa-i povestim totul lui Hinka. n militarie,
cu ct trancanesti mai putin, cu att o duci mai bine. Tacerea prelungeste viata.
Am patruns, asadar, n padure. Pe neasteptate, o.luminita slaba...
- Ivan, gfie Micutu.
- Sven, la dreapta, Micutu, la stnga! sopteste Porta.
Cercetare. Ne ntlnim tot aici peste un sfert de ora. Vedeti daca-i vorba de un bord
ei sau de un buncar. Daca au aprins focul e clar ca se simt n siguranta.
O recunoastere rapida si iata-1 pe Porta, surexcitat la culme.
- Nici o problema, trag la aghioase ca pe vreme de pace. Ceva mai ncolo, n padure
, e un blindat cu^ patru roti motrice care seamana a detector goniometric. II st
erpelim si revenim, fain-frumos, pentru cea de a doua cafea cu lapte.
- Te-ai tacanit? Daca-i asa, echipajul e de sase oameni, iar daca-i o masina-rad
io, nseamna ca pe-aproape e un stat-major. Iar unde-i statul-major, acolo-i si pa
za.
- Bun, sa zicem ca-1 umflam, dar ncotro o pornim?
- Ne ntoarcem tie unde am venit. Ne-am ratacit cnd am ajuns la baterie. Acum, tre
buie sa trecem de ea si, gata, sntem acasa.
- si-ti nchipui cumva ca o sa ne lase sa trecem asa, numai pentru ca ne-am insta
lat ntr-un vehicul cu stea rosie pe blindaj?
- Sigur, idiotilor! Carui comisar sovietic, fie el desteptul desteptilor, i-ar t
rece prin minte ca ntr-o masina de-a lui Ivan snt trei super-eroi prusaci? Mai nti ns
a le expediem o patlagica alora din adapost, apoi batem politicos la usa.
O noua recunoastere facuta n deplina liniste, dupa care ne rentlnim.
- Ei bine?
- N-am gasit nimic. De unde ai fi scos tu S.P.W.*-uI ala? ntreaba, nu prea s
igur de sine, Micutu.
- Ai scotocit bine, ai dat roata? chestioneaza, nencrezator, Porta.
- Drept cine ma iei!
- Drept cel mai mare bandit si pezevenghi din tot regimentul. Doar nu te cu
nosc de azi, de ieri!
- Eu am fost ct pe aici sa ma ciocnesc de patru tipi care dorm lnga masina-radi
o, raportez la rndu-mi. In rest, tipenie.
- Mai ncolo, ntr-o groapa, snt trei care nfuleca
* Revofver cu butoi, traditional, ca sa zicem asa, al armatei ruse si, apoi, sov
ietice, sase focuri, calibru 7,62 mm. (N.T.)
* Schiitzpanzerwagen, transportor blindat, descoperit n partea de sus, spre deose
bire de actualele TAB-uri. Porecla de "sicriu pe roti" i se tragea de la forma c
aroseriei. (N.T.)
dintr-o jumatate de porc si alti doi care sforaie sub o foaie de cort, co
mpleteaza Porta.
- n total, deci, noua oameni. E grupa radio. si nca un batalion pe undeva, prin p
adure. Daca ne pornim pe aruncat grenade, adio si n-am cuvinte!
- Ia nu va mai cufuriti pe voi! "Sicriul" pe care 1-am descoperit, e mana cerea
sca! Micutule, tu te ocupi de cei doi de sub foaia de cort; tu, Sven, de aia din
groapa, dar
. pentru numele cerului, ai grija de purcel! mi curg de pe acum balele!
- Nu-mi place deloc treaba asta! Presimt c-o dam n bara!
- Aiurea! Fa ce ti-am spus!
Sa fi fost auziti? Un gradat iese pe jumatate din ' groapa si lanseaza un ordin
gutural celor care dorm lnga blindat. Antena telescopica prinde sa se ridice... E
venimentele se precipita. Porta lanseaza o legatura de grenade asupra echipajului
transportorului. Cei patru pier ntr-o lumina orbitoare. De undeva, din padure, r
apaie o mitraliera. O scurta pauza, n timpul careia Micutu i lichideaza, prompt, pe
cei de sub foaia de cort. Din groapa porneste o rafala de pistol-mitraliera. Ras
pund cu o grenada, care nsa explodeaza nu n interior, ci pe buza gropii; oricum, din
auntru ies doi, n scurte mblanite, cu mi-nile pe crestet, i perchezitionez la repeze
ala - prudenti baietii, n-au nici o arma asupra lor! - si, mpreuna cu Micutu, i le
gam n doi timpi si trei miscari. Zaresc si mutra lui Porta hlizindu-se din turela.
- Salut, prieteni! Ce v-am spus? Simplu ca bu-na-ziua. Avem un
taxi, avem si prizonieri!
n aceeasi clipa, Micutu se trnteste la pamnt si expediaza o grenada n adapost.
- Ia te uite ce mai^ trazneste a vodca! Exclama Porta patrunznd n adapost, n plin
razboi, ei se tin de chiolhanuri! Ce-ar zice tatuca Stalin dac-ar afla?
Resturile purcelului snt nca pe masa. Le nhatam, ca si sticlele de vodca ramase ntre
gi. Porta a descoperit si o geanta plina cu documente. Le rasfoieste n graba si d
eclara ca a dat peste corespondenta unor generali.
- E aici si scrisoarea unui njare general catre unul mai mic.
46
- De unde o mai stii si pe asta? l ntreb eu, aiurit.
- Eu stiu totul. Asculta aici: "Draga Steicker,
Alege un ofiter de stat-major, pe cel mai sigur, scoate-1 din prapadul de aici s
i trimite-1 sa-i explice Fiihrerului situatia catastrofala n care se afla armata d
upa ce sovieticii au spart frontul la Kalaci.
Al dumitale devotat, Schmidt".
v - Vedeti voi, comenteaza Porta, un general de corp de armata si poate permit
e sa-i scrie unui general de divizie numindu-1 "dragul meu" si terminnd cu "al dum
itale devotat", dar ia sa fi fost invers, atunci sa fi vazut ce mutra facea al ma
re! si, iata si o alta scrisoare, nu mai putin interesanta, desi expeditorul nu
pare sa-1 aiba prea tare la inima pe adresant. Se simte dendata. "ULTRA S
ECRET Golumbiskaia, 16/11/42
Catre
Generalul Seidlitz. LI.AK. (Corpul 51 armata)
Se va proceda la reorganizarea urmatoarelor mari unitati: Diviziile 16 si 24 bli
ndate; Diviziile 76, 113, 384 si 3 infanterie; Divizia 100 vnatori de munte. Vor f
i luate masurile cele mai drastice pentru aducerea ordinului de ndeplinire,
Heil Hitler!
O.B.".
Oricine-si poate da seama ca cei doi mahari nu-s chiar frati de cruce.
- Ce macane ala despre a 16-a? Pai, asta-i divizia noastra! intervine, ului
t, Micutu.
- Pe sfnta Magdalena din Omsk! Ai dreptate! Cum naiba au nimerit scrisorile gene
ralilor nostri n sacosa lui Ivan? zicnd acestea, Porta continua sa scotoceasca pri
n servieta. Nemernicii astia au pus mna pe un ntreg sac postal de-al nostru!
- Ce-ar fi sa-i luam la ntrebari pe prizonieri? O sa ne spuna si ct lapte au
supt.
- Nicidecum! O roim imediat, hotar Porta mpingn-du-i pe cei doi prizonieri n
transoortor.
Portierele blindate au fost trase si zavorite, vehiculul porni pe drumul pe care
ar fi trebuit sa-1 urmam. Nici un sovietic n-a ncercat sa ne opreasca, n schimb,
la trecerea liniilor,A camarazii nostri nemti ne-au mproscat copios.
- i ard? ntreba furibund Micutu, rotind teava tunului.
- N-o fa pe tmpitu'! l potoli Porta. Ajunsi la cantonament, opri blindatul, cu o e
leganta rasucire a volanului, drept n fata P.C.-ului, sari suplu din turela si po
cni regulamentar calcile n fata colonelului Hinka.
- Caporalul Joseph Porta s-a prezentat. Misiunea ndeplinita. Nimic special de
semnalat,
- De unde a mai aparut si S.P.V.-ul asta? ntreba, naucit, colonelul aratnd ste
aua rosie de pe turela.
- Ah, la el va referiti? raspunse Porta ca si cum ar fi fost lucrul cel mai fir
esc de pe lume. L-am mprumutat de la Ivan, deoarece eram nitel n ntrziere.
- Porta! comanda colonelul, nceteaza s-o faci pe mascariciul! Raporteaza
cum trebuie!
- Raportez: dom' colonel, s-a ntmplat din ntm-plare. De vina-i afurisita aia de
padure bolsevica. Ne-am pomenit deodata n fata magaoaiei asteia si a trebuit sa s
pargem cteva capete ca sa putem pune mna pe ea. Pe drum am cules si doi prizonieri
, niste suti de saci postali.
- Caporal, ti bati joc de mine?
- Sa traiti, dom' colonel, raportez ca nici prin gnd nu mi-ar trece asa ceva, da
r nici sa iau razboiul asta n serios, nu-mi vine! Micutule, du-te si ada-i pe cei
doi hoti. Spune-le ca vor fi pusi la zid!
Golemul nostru cel idiot i azvrli, pur si simplu, afara din S.P.V. si un locotenen
t le taie legaturile.
- Snt treaz sau visez? Facu Hinka uitndu-se, stupefiat, la cei doi prizonieri.
- Va asigur, dom' colonel, ca snt niste Ivani autentici! l ncredinta Porta, gesticu
lnd n sprijinul afirmatiei sale.
- Vrei sa spui ca nu cunosti gradul prizonierilor vostri?
.
- Raportez: Ivanii astia trebuie naintati tribunalului militar pentru furt de c
orespondenta. E o chestiune serioasa, dom' colonel; vedeti, pe vremea cnd eram n nch
isoarea de la Torgau...
- Termina cu tmpeniile tale! Unul e general-locote-nent, iar celalalt, colonel
.
O secunda, Porta ramase ncremenit de stupoare, dupa care, fara sa mai sovaie, lua
pozitia de drepti n fata celor
doi.
- Ce-ti-e si cu razboiul asta! ngaima Micutu. Cnd te gndesti ca am sutuit n fund do
i ofiteri superiori! Sa ma ierte, domnu general-locotenent* si, domnu colonel
, asa ceva n-o sa se mai repete.
si, imitndu-1 pe Porta, lua pozitia de drepti.
"ti juram, Adolf Hitler, sa-ti ramnem credinciosi."
August Wilhelm, print de Prusia,
Ohprgruppenfuhrerul SS si seful R.S.H.A.* Reinhard Heydrich trecu ca twoat prin
birourile imobilului cu Nr. K de pe Prinz Albrecht Strasse, suduindu-i pe toti c
ei care-i ieseau n cale. nainte ca aghiotantul sau sa fi apucat sa sara, deschise
cu o lovitura de picior usa biroului personal si nsfaca receptorul.
- Schellenberg, prezirita-te imediat la mine! racni el. nchise fara sa mai ascul
te raspunsul, apasa pe butonul
interfonului, astepta cteva secunde, l apasa din nou si, furibund, prinse sa se leg
ene pe vrfurile picioarelor. O voce vulgara rasuna n difuzor:
- Gestapo, Gruppenfuhrerul Mtiller.
- Dormi pe tine, Mtiller? urla Heydrich. Te astept! n viteza!
Se pravali n fotoliu si astepta cu vadita nerabdare pe cei doi sefi de departamen
te. Ofiterul de serviciu deschise usa, pocni din calcie si anunta:
- Gruppenfuhrerul Mtiller, de la Gestapo si Brigade-ftihrerul Schellenberg de
la SD.
- Sa intre, mri Heydrich.
Primul aparu Waler Schellenberg. Purta, ca de obicei, un costum civil, gri-nchis,
discret; n urma lui patrunse Miiller, n uniforma, dezmatat ca ntotdeauna. Fostul fa
c-tor-postal munchenez nu izbutise nicicum sa devina, ceea ce se cheama, un ofit
er corect. Schellenberg saluta, zmbind linistit. Mtiller, vesnic congestionat si n
esigur pe sine, nu stia ce atitudine sa adopte.
* Reichssicherheistfiauptamt - Directia generala a Serviciilor de siguranta ale
Reich-ului. (N.T.)
- Buna ziua, domni/or, mri Heydrich. Sper ca, macar, sa fi dormit bine. Cteva cl
ipe se uita fix la cei doi generali SS, apoi atinti rigla sa n patru colturi asup
ra lui Mtiller: Dumneata! n vreme ce dumneata sforaiai sub plapuma, mi-a telefonat
Fuhrerul. Inutil sa va spun cit de neplacut a fost, ca sa nu mai vorbim de faptu
l ca plimbarea mea calare a trebuit amnata cu o jumatate de ora. Fuhrerul m-a bes
telit, auzi dumneata, Mtiller, m-a bestelit pe mine, cnd de vina esti dumneata c
are dormi n loc sa-ti faci treaba! Dimineata, la ce ora vii la slujba?
- La 8,30, Obergruppenfuhrer.
- Te crezi, cumva, tot la Posta? Duci dorul vietii dulci de factor la tara? Atu
nci, spune-o deschis! Afla, Mtiller, ca nimeni nu-i mai usor de nlocuit ca dum
neata!
Mtiller deveni stacojiu si-n clipa aceea si dorea toate bolile pamntului, fiindca,
ntr-adevar, regreta viata de fac-tor-postal.
- Serviciul secret al Armatei a interceptat o telegrama expediata de ambasadoru
l Belgiei, ministrului sau de Externe. Telegrama continea, nici mai mult, nici
mai putin, dect planul nostru de invadare a Belgiei si Olandei. Ce spuneti, dom
nilor?
- Cunosc aceasta telegrama, facu, zmbind, Schellenberg, ba chiar snt sigur sa am
naintat-o n ziua n care trupele ^noastre au trecut frontiera olandeza.
- mi amintesc, raspunse Heydrich cu un aer dispretuitor, nu m-am ramolit nca, desi
snt persoane care ar vrea s-o creada. Dar, domnule Schellenberg, una e sa fiu EU
informat despre o atare afacere si alta e daca-i vorba de Ftih-rer... sper ca
sesizezi nuanta, Brigadefuhrer?
- Va nteleg perfect, raspunse, continund sa surda, Schellenberg admirnd, aproape
fara voie, spiritul diabolic al sefului sau direct. Ce se mai aude la Ftihrer?
chestiona el, prudent.
- Ca de obicei. Totul e strict secret. Ce-ti nchipui? Are si el planurile sa
le, cum le avem si noi pe ale noastre. Si, ntorcndu-se brusc spre Mtiller,
interoga: ia spune, Sherlock Holmes, ce-ai mai aflat despre tradatorii nost
ri? Amiralul Canaris, ambasadorul Ulrich von Hassel, Ober-burgmeiserul* Goe
dler, Generalmajor Oster si banditul acela ipocrit de general Beck?
Primarul general. (N.T.)
51
- Obergruppenfuhrer..-: ncepu Mu/ter, lastndu-se.de pe un picior pe altul.
- S tai potolit! tipa la el,' iritat, Heydrich. seful Gestapoului fu apucat
de sughit:
- Toti acesti tradatori snt filati zi si noapte.
- Ai prevenit si pe altcineva n afara de mine?
- Nu, Obergruppenfuhrer, totul va este naintat sub sigiliu.
- Dar ce se mai aude cu Sturbanfiihrerul Axter din serviciul dumitale HI/2? E s
i el filat zi si noapte?
- Snt urmariti cu totii.
- n cazul acesta, facu Heydrich, zmbind perfid, probabil ai vesti despre el... sa
zicem, de ieri dupa-amiaza?
Muller reflecta o clipa, apoi raspunse negativ, promitnd, n sinea sa, ca o sa-i fr
ece ridichea acestui Sturmbanfuhrer Axter.
- Ei bine, scumpule, nici n-o sa ai vreodata! Axter a fost ucis asta-noapte n Mo
rellenschlucht, iar cadavrul sau a si disparut n crematoriul lagarului de la Oran
ienburg. Te nseli nsa amarnic nchipuindu-ti ca voi continua sa-ti fac treaba! Pute
ai sa-ti dai seama si singur ca cineva care a slujit doi ani la cartierul gener
al al Fuhrerului si apoi, brusc, pe nepusa masa, e transferat n serviciul dumital
e, nu poate fi dec!t un spion. Acum nsa, te poftesc sa-i raportezi dumneata perso
nal Fuhrerului disparitia lui Axter, nu-s oile mele si ma spal pe mini. Ai nteles
. Muller?
- Da, Obergruppenfuhrer.
- Perfect. Dar la Roma, ce se mai ntmpla, Muller. Ce naiba, ca sef al Gestapoulu
i ar fi trebuit sa stii o groaza de lucruri?
Muller si nghiti cu greu saliva.
- stim ca belgienii au expediat un raport n legatura cu planul nostru de atac si
-l cunoastem pe agentul care l-a adus.
- Ia te uita! l zeflemisi Heydrich, aplecndu-se peste birou. Esti de-a dreptul
clarvazator. Muller!
- Da, Obergruppenfuhrer, murmura gestapovistul. Omul e mort. Accident de c
irculatie, pe via Veneto a dat un camion peste el.
- Un pic cam trziu, Muller.
- Am facut tot ce-am putut. Nu vad cum...
- Bine, te cred, dar pornind de la ideea ca sntem cu 52
totii de acord asupra rolului jucat de amiralul Canaris n toata aceasta afacere.
Retineti nsa, domnilor, ca pna una, alta, amiralul e absolut tabu. - Continund sa s
e joace cu rigla, adauga cu un zmbet glacial pe buze: Azi dimineata, Fuhrerul a d
esemnat o vulpe sa-i pazeasca gainile. Canaris a primit ordinul sa descopere tra
datorul.
Muller si Schellenberg pufnira n rs; Heydrich se multumi sa suri da.
- Schellenberg, dumneata esti n termeni buni cu amiralul, aranjeaza-te sa devii i
ntim cu el si ofera-i un os pe care sa-l poata prezenta Fuhrerului. N-ar fi rau
sa-i furnizezi si ctiva auxiliari, apartinnd nsa serviciilor noastre. O avem ca secr
etara la IV/2/B pe nevasta unui ofiter, care n plus, are si un frate n Anglia. Ced
eaza-i-o amiralului; dragul de el, trebuie ajutat sa-i descopere pe tradatori, si
nu-l vad arestndu-se pe sine nsusi si pe generalul Oster. Presupun ca oamenii pe
care-i avem la Roma snt siguri?
- Da, Obergruppenfuhrer. Reteaua noastra de acolo e foarte densa.
- Bine, ncuviinta Heydrich. Putem livra amiralului ctiva "tradatori". E treaba du
mitale cum obtii "marturisirile", dar daca o scrntesti vei bate, din nou, drumuril
e din jurul Munchenului cu geanta de postas n spinare. i-o garantez.
BTLIA PENTRU UZINA "K^ASNI OKTIABR"
Au trecut cteva zile si iata-ne n partea de nbrd-est a Stalingradului, n fata marii
otelarii a Marfnei, denumita Octombrie Rosu. Aici, de luni de zile, au loc lupt
e snge-roase. Doua regimente sovietice s-au repliat n giganticele hale. Peste tot,
numai fiare rasucite, sfrtecate, sudate de dogoarea focului, n ziduri, gauri uria
se facute de obuze, o duhoare de carne arsa sa ti se ntoarca matele pe dos, hoard
e de sobolani alergnd prin zapada, sobolani cum n-am mai vazut, de marimea unei p
isici, unii aproape fara blana. Heide pretindea ca ngrozitoarele rozatoare aveau,
cu toatele, ciuma bubonica, ceea ce ne scotea din minti.
Aruncam n ei cu grenade de rnna si aproape ca ne era mai^ frica de guzganii astia
hidosi dect de ostasii rosii. ntr-una din zile, Batrnu a fost chemat la comandantul
companiei, capitanul Schwan. La napoierea pe pozitie, a trimis dupa Heide.
- Julius, i-a spus, am primit ordinul sa atacam cazemata care-i n fata otelariei.
O faci tu, cu grupa ta. Noi, te acoperim cu mitralierele. O neutraliz
ati cu grenade aruncate prin ambrazuri. O sa aveti si cinci mine magnetice pe
ntru usile blindate.
- Te-ai tcnit cumva? Ce-s oua, grenadele alea? Cum sa le azvrli n niste ambrazuri
plasate att de sus? Asta-i nebunie curata! Avem nevoie de o grupa de pio
nieri.
- Ai ordin sa arunci cazemata n aer, i raspunse, sec, Batrnu. Cum? Te pri
veste.
Heide njura cu naduf, dar stia ca Batrnu protestase, la rndul sau, mpotriva acestei
actiuni demente si, ca atare, nu-i ramnea altceva de facut dect sa se supuna.
- Grupa a doua, dupa mine! comanda Heide, saltnd pe umar pusca-mitraliera.
Ne angajaram pe o strada, mai exact, pe ceea ce fusese odata o strada. Acum, sem
ana mai de graba cu o cratita uriasa n care polonicul unui ciclop amestecase laol
alta zeci si zeci de case. ntr-o galeata, capul retezat al unui copil privea, ned
umerit, cerul. O schija, sau cutitul unui satr? Pretutindeni, cadavre sfirtecate
groaznic, mai mult civili dect militari. Ne furisam printre ruine. Porta descoperi
o plnie de obuz n mijlocul unui morman de moloz si sari n ea.
- Ramn aici, spuse el instalnd mitraliera, e pozitia ideala ca sa va acopar.
- Ba" p-a ma-tii! racni la el Heide. Ai sa mergi cu noi! Snt comandantul grupei
si-ti ordon sa schimbi pozitia!
- Vrei, poate, o caraba peste bot?
O rafala inamica l obliga pe Heide sa se arunce la pa-mnt, alaturi de Porta.
- O sa te scot la raport, n-ai nici o grija!
- N-ai dect, vezi numai cum faci ca sa rami n viata!
Capitanul Schwam aparu, alergnd printre ruine.
- Ce astepti, subofiter Heide? nainte, spre cazemata! 54
Heide, cu o privire <5rncena n ochi, se salta pe jumatate.
- Permiteti sa raportez, dom' capitan, interveni, prompt, Porta. Mitr
aliera e n bataie, conform ordinelor primite^ gata sa protejeze actiunea gr
upei.
- nainte, subofiter! urla capitanul unui Heide amutit de impertinenta lui Por
ta.
- Ei las' ca-i sa mi-o platesti, roscovan blestemat! scrsni Heide turbat de f
urie si ranit pna-n strafundul sufletului sau de ostean, repezindu-se catre caze
mata fara sa-i mai pese de gloantele inamice.
L-am urmat, n salturi scurte, avndu-i alaturi pe Gre-gor si pe puscasul-marin Ponz
, ultimul supravietuitor al flotilei Donului. Mitralierele teseau pnza lor ucigas
e la c-tiva centimetri deasupra solului. Ne luara n primire si aruncatoarele. Treb
uia neaparat.sa ajungem n imediata apropiere a cazematei nainte ca ele sa fi apuca
t sa-si regleze tirul. Un junghi n coasta ma mpiedica sa respir, inima-mi bate nebu
neste, musc, disperat, din zapada.
- Ia nu mai fa pe nebunul! se rasteste la mine Heide. Ai sa sari primul,
jigodie!
- Nu pot, inima...!
- Salt nainte, putoare!
Mitraliera lui Porta rapaie, gloantele, scurma betonul cazematei. Culcat n spatel
e unei mitraliere, Porta n-are egal. Ma ncordez, gata pentru salt, gtuit de frica:
focul e prea razant. Am tsnit si n secunda n care ma trntesc din nou la pamnt, ceila
lti snt, din nou, alaturi. Sacul cu grenade e la marinar, dar acum e rndul lui sa-
si dea n petic:
- Puteti sa va cacati n capul unui biet marinar, dar eu unul astept sfrsitul razb
oiului n groapa asta si ma pis pe Fiihrer, pe patrie si pe Reichul milen
ar!
- Gura, nenorocitule! zbiara Heide. Las' ca ne ntoarcem noi! Ce i-o fi trebuit
Ftihrerului mputita asta de marina!
Aruncatoarele de grenade bufnesc, mitralierele tacane furioase. Cei de la ferest
rele de sus ale halei ne-au reperat si stiu prea bine ca daca sare-n aer cazemat
a, s-a dus si Krasni Oktiabr, mndria Stalingradului.
De-abia acum ncepe greul. Trebuie trecut peste un ta-uz, batut din toate partile
cu foc. Heide se repede primul.
Alearga prin zapada, sare peste uf) tufis si dispare Ia baza cazematei, i str
ig marinarului:
- Vii sau ce faci?
- Ticalosule! mi raspunde el, nfundndu-se si mai tare n groapa lui.
Fac un salt lung si aterizez lnga Heide, exact la piciorul cazematei care ne domin
a cu naltimea sa colosala, att de colosala ca nu vom ajunge niciodata s-o atingem!
Ma ghemuiesc n dosul unui bloc de beton, aici ma simt oarecum la adapost.
- Mori de frica, blegule! ma apostrofeaza Heide. Ada grenadele.

- Pai, snt la marinar. Heide ma priveste uluit:


- Doar n-ai sa-mi spui c-ai venit fara grenade?
- Le are marinarul. Chiar tu ai ordonat asa. Eu unul nu-s aruncator de grenad
e!
- Ba esti cel mai bun din companie! Mars dupa ele!
- Te-ai smintit! N-apuc nici macar sa ajung!
- Du-te! E un ordin!
- Nu! tip eu. Esti nebun! Fa-1 pe marinar sa le aduca, el
le are! Mai bine tribunalul militar, dect o moarte sigura!
- Las' ca vezi tu! Iar pe lasul ala, l nvat eu minte! Saltndu-se de la pamnt, Heide
l descopera pe marinar, ghemuit n continuare pe fundul gropii. - Galop ncoace cu g
renadele! racneste el si expediaza o ^ rafala de pus-ca-mitraliera drept n na
sul marinarului, ngrozit, acesta tsneste pna la noi, dar. fara sac.
- Sacul! Sacul! tuna Heide, mbrncindu-1 peste taluz. pe marinarul paralizat de te
ama. Asa trebuiesc tratati lasii!
- Ai tras n mine! geme marinarul, lipindu-se de sol. Ai fi putut sa ma omo
ri!
- Chiar asta am si urmarit!
ntre timp, sosesc Gregor si Legionarul aducnd cu ei minele. Preparam la repezeala n
carcaturile, patru grenade cu coada legate n jurul unei sticle cu benzina.
- Pregateste-te, Sven, comanda Heide indicnd am-brazura cea mai apropiata. Eu
i {in sub foc, tu le expe-diezi pachetul!
- Dar nu ma pricep.
- Executi sau nu. canalie?
N-am ncotro si ma trasc n urma lui pna sub ambra-zura de unde trage tunul cazematei.
Imposibil sa ajungi la fanta aceea situata la 4 metri deasupra solului. Ma retr
ag nitel ca sa-mi creez spatiul necesar aruncarii... Din uzina. o mitraliera ma
ia sub focul ei; vazduhul tiuie ca napadit de un roi de viespi furioase... Duc b
ratul la spate, mi iau avnt, dar snt prea istovit, n-am forta necesara si manunchiul
de grenade nu ajunge la ambrazura, se izbeste de zid si cade la piciorul cazema
tei, mpietrit, ma uit la el cum se rostogoleste si nici macar nu-mi dau seama ca
Heide s-a repezit peste mine, trntindu-ma la pamnt. Explozie monstruoasa. O schija
mi cresteaza bratul.
-e Cretinule! Acum, am fost reperati!
Gfi cu fata n zapada. Bratul ma arde.
.- La comanda mea, continua Heide, sarim mpreuna, te catari pe umerii mei si arun
ci nauntru grenada!
n ciuda tirului precis al lui Porta, tunul continua sa bata metodic. Heide e nebu
n de legat! Singurul lucru cu care o sa ma aleg daca ncerc figura cu aruncatul pr
in ambrazura, va fi o mna smulsa! Treaba asta se face cu aruncatorul, dar asa ceva
n-avem. Ma mpotrivesc, bratul ma doare din ce n ce mai tare.
- Mincinosule! zbiara el, lovindu-ma peste rana. Crapi de frica si es
ti las! Ma nhata de umar, ma zgltie, ma pocneste pe'ste fata cu dosul palmei. - Ai
sa te cateri imediat!
E mult mai puternic dect mine si, daca-i rezist, ma va ucide. Ma va ucide pentru
lasitate n fata inamicului si neexecutare de ordin, iar toata lumea i va da drepta
te. Ca ntr-un cosmar, asez talpa piciorului n palmele sale mpreunate, i sar pe umeri
, trag cu dintii cuiul de siguranta al grenadei, ncerc s-o strecor prin ambrazura,
dar dinauntru un pat de pusca o azvrle, violent, afara. Ma dezechilibrez^ ncerc s
a ma redresez, cad,' l trag si pe Heide dupa mine si ntr-o spulberare de Zapada, n
e rostogolim pe rambleu n jos pna la groapa n care e instalata mitraliera lui Porta.
-- Pui de catea! Ai facut-o dinadins! racneste Heide iesindu-si complet din fire
. Las' ca mi-o platesti, si nca scump!
Turbat de-a binelea, smulge baioneta din teaca si, cu spume la gura, se napustes
te asupra-mi. ngrozit, ncep sa ma catar pe taluz n sus, simtind n ceafa rasuflarea f
ierbinte a dementului; ntr-un disperat efort sar si ma pravalesc ntre Gregor si Legi
onar. Nebunul azvrle cu baioneta n mine si ameninta cu pumnul cazemata care scuipa
foc:
- Stati ca vedeti voi, mongolilor! racneste el cu glas spart.
nsfacnd o mina T*, se repede nebuneste spre zidul cazematei, se agata de ceva, se
salta vadind o forta extraordinara, dar pierde priza si cade. Nici o secunda si e
din nou n picioare, din nou sare pe betonul neted, se agata, n-ar sti nimeni sa
spuna de ce, urca serpeste. Mina, atr-nata de gt, se balabane ncolo si-ncoace, daca
-i izbeste focosul nu mai ramne nimic din el.
- Un nebun furios, murmura Gregor, urmarindu-i'cu privirea ascensiunea.
- Da, dar un soldat nemaipomenit, spune cu admiratie Legionarul. Merita pe
deplin o Cruce de Fier.
Heide a ajuns la ambrazura. Se prinde cu o mna de teava tunului, se leagana n aer
ca o maimuta, desprinde mina si-i face vnt prin ambrazura. si da drumul, cade si,
desi naltimea e mare, se redreseaza intantaneu.
- Dupa mine! Pe partea ailalta! striga el, lund-o la goana.
N-am apucat bine sa sarim' ntr-o parte ca explozia zguduie din temelii masiva con
structie din beton, usa blindata se deschide si prin ea tsneste afara o silueta pl
ina de snge. Cu patul armei Legionarul i zdrobeste fata, sare fulgerator peste omu
l cazut si, tragnd din mers, patrunde, urmat de noi, n interiorul cazematei care a
duce acum,a abator. Ne adapostim n dosul unor lazi cu munitii; sus, tunul continu
a sa traga.
- Mannarule, ordona Gregor, fugi dupa Heide si spune-i c-am patruns
n cosciug. Galop, altminte/i ne mai trezim cu o mina! Nebunul e-n stare s-o faca
. ntinde-o, jigodie! Zbiara el-la marinarul care, codindu-se, da sa iasa dar se
izbeste chiar de Heide.
- Ce faceti aici, cacanarilor? De ce1 nu snteti sus un-de-i Ivan? - Ma pocneste
cu teava pistolului: Urca! Vrei sa devii ofiter? Atunci, arata ce poti,
secatura!
Mina anti-personal cu mare putere de fragmentare. (N.T.!
Fara o vorba, ma catar pe ngusta scara de fier care duce la nivelul superior, cra
p nitel trapa si arunc o privire nauntru. Tunul continua sa trimita proiectil dup
a proiectil, servantii se agita, altii stau cu armele pregatite. Groaza mi nclestea
za beregata: cu totii au petlitele verzi ale trupelor N.K.V.D.*. Gfind, ma rostogo
lesc pe scara n jos ca sa fiu, imediat, nsfacat de Heide: -A Ce te-a apucat? De ce
nu i-ai miruit?
- Acolo... sus...gfi eu, snt numai enkavedisti! Puzderie...
- Precista lor! scrsneste Heide si, nhatnd o legatura de grenade, se calara ca un
cimpanzeu pe scara, deschide trapa, arunca si sare jos, trntindu-se pe podea. Exp
lozia ne asurzeste. - Acum, dupa mine!
De data asta nsa, Legionarul e n frunte. Zmuceste trapa si matura ncaperea cu o lun
ga rafala de pistol-mi-traliera. Aici, snt morti cu totii, dar mai e un nivel, nca
o scara. Plesneste, sec, un foc de revolver, glontele mi sterge casca, catarea m
asivului nagan din mina ferma a locotenentului sovietic ma cauta; golesc, fulgera
tor, aproape ntregul ncarcator si fata lui se preface, instantaneu, n
tr-un terci sngernd. Un sergent, pe pieptul caruia atrna ordinul Sla
va**, duce spre spate pumnul n care tine grenada, dar baioneta Legionarului i sto
peaza elanul. N-avem ncotro, dar ranitii trebuie lichidati, astia lupta pna-si dau
duhul. Am vazut odata un ranit care si-a zburat creierii tocmai cnd sanitaru
l nostru se apleca sa-i acorde primul ajutor.
Acum e rndul meu sa urc urmatoarea scara, dar, nainte chiar de a ajunge la capatul
ei, vad rasarind prin trapa o mutra mongoloida; un ostas cu caciula de blana avn
d prinsa pe ea o steluta rosie. Reflex, l apuc de nas si-1 zmucesc spre mine, iar
Heide l ucide pe cnd cadea. Azvrl grenada, suflul exploziei ma arunca de pe scara,
totul danseaza prin fata ochilor... Rasuna rafale, bubuie grenade, urlete, horca
ituri... apoi, n cazemata plina de fum, se lasa linistea.
Sleiti de puteri, ne aruncam pe jos si bem apa care foloseste la racirea mitralie
relor rusesti. Brusc, stupefactie
* Narodni Komisariat Vnutrenih Del - Comisariatul Poporului pentru Afaceril
e Interne; selectia trupei se facea dupa criterii foarte riguroase. (N.T.) **
Ordinul Gloria, conferit, n general, gradelor inferioare. (N.T.)
generala: calm, Heide se spala ntr-o galeata! Fara sa scoata o vorba, si aranjeaza
frizura, si scutura uniforma, si potriveste curelele echipamentului si cutele ves
tonului si iata-1 redevenit prusacul de cremene, putind a regulament de ordine in
terioara.
Compania a 3-a are misiunea sa ocupe un urias cub de beton, un bloc situat n imed
iata vecinatate a uzinei; nainte de razboi, aici erau cazati detinutii care munce
au n uzina. Descoperim cteva zeci dintre ei n pivnita, ucisi cu totii,cu un glonte n
ceafa; pe zeghea politicilor era cusut, pe piept si la spate, un cerc rosu, pe c
ea a infractorilor de drept comun, cte unul negru. Prudenti, inspectam, una cte una
, ncaperile blocului. Daca deschizi o usa, aparent banala, daca te mpiedici de un
prag nitel mai ridicat, risti sa dispari, n aceeasi clipa, sfrtecat de o tunatoare e
xplozie. Enkavedistii siberieni snt de un fanatism incredibil: n-au mila nici de
altii, dar nici de ei. Sa te fereasca Sfntul sa cazi viu n minile lor! Tortura cea m
ai blnda nascocita de ei este de a spnzura prizonierul, gol pusca, legat cu o srma
de picioare si agatat de giurgiu-veaua ferestrei, asa, sa fie la vedere... Ca sa
te sfrsesti e nevoie cam de sase ore...
Urmeaza acum asaltul o telariei propriu-zise. Un regiment de D.O.* pune n baterie
sculele sale infernale; o salva de-a lor e ceva apocaliptic. Luptele corp la cor
p se tin lant, ne batem la baioneta, cu lopata, despicam, strapungem, zdrobim, ne
balacim n snge, calcam pe viscere, dar siberienii nu cedeaza, n cea de a noua zi a
atacului, captam un mesaj adresat de aparatori comandamentului lor:
"Aici Krasnii Oktiabri. Hrana a fost epuizata. Cerem permisiunea sa ne retragem"
. Raspunsul a fost imediat: "n nici un caz. Luptati ca niste adevarati ostasi sov
ietici". Dupa alte cinci zile de nclestari nversunate, ncercuiti din toate partile, s
iberienii lanseaza un nou apel: "Aici Krasni Oktiabri. Toate sursele de apa au fo
st capturate de inamic. Se moare de sete. Multe cazuri de sinucidere. Asteptam ord
inul de retragere". Raspunsul nu se lasa asteptat, imbecil si lozincar: "Ostasi,
a sosit momen-
* Aruncatoare de mine de mare calibru, n sase tevi, precursoare ale actualelor rac
hete sol-sol, folosind, simultan, proiectile brizante, fugase, incendiare, perfo
rante si cumulative. Initialele vin de la Donar orchester. Donar era, n mitologia
germana zeul razboiului, al tunetelor si al fulgerelor. (N.T.)
tul sa dovediti ca snteti demni sa slujiti n Armata Rosie. Credinta n victorie sa v
a fie apa vie. Privirea maresalului Stalin e atintita asupra voastra".
Eroicii soldati siberieni au mai rezistat trei zile, cu un fanatism sporit,, ca
apoi sa lanseze un ultim mesaj: ""Munitia complet epuizata. Efectivul redus la o
zecime, ncercuire totala". si de data asta, raspunsul a fost categoric: "Un ostas
sovietic nu se preda, nu capituleaza. Luptati!"
Catre miezul noptii, dupa ce au tras si ultimile cartuse, ataca la baioneta. Rasp
undem cu rafale lungi de mitraliera. Ctiva izbutesc, totusi, sa razbeasca pna la no
i. ucidem ca turbatii, cu gndul la cadavrele camarazilor nostri spnzurati la feres
tre, mplnt baioneta n pntecul unui tnar. locotenent, probabil de-o vrsta cu mine, ba i
zdrobesc si fata cu tocul cizmei; n locul meu, ar fi facut la fel. Deveniseram cu
totii fiare.
n zori, patrundem n hala mare a uzinei. Pretutindeni cadavre sau raniti grav care-
si asteapta moartea n tacere, resemnati, stiind ca nu pot nadajdui la crutare. Ce
i care se mai pot misca, se sinucid azvrlindu-se de pe podurile rulante, de pe pa
sarela sau sarind pe fereastra. Spre seara, ntreaga uzina e n minile noastre. Eroic
a rezistenta a si-berienilor va ramne nsa un exemplu de neuitat; de aici ncolo, de
cte ori ne vom afla la ananghie, vom spune: "Amintiti-va de "Octombrie Rosu."
Instalat pe un banc, Porta n-are altceva mai bun de facut dect sa citeasca un zia
r al Armatei, gasit cine stie pe unde.
- Ceva noutati? se intereseaza Micutu. Vreun dezastru, vreo catastrofa?
- Asi! Cica marina a scufundat o groaza de nave si Anglia e aproape nvinsa.
- Nu mai pricep nimic, intervine Gregor. De cnd am ispravit cu Polonia ni se tot
spune ca Anglia e la pamnt. si-atunci, de ce nu capituleaza? Nu mai au nave, por
turile le snt n flacari, avioanele dateaza de pe vremea celuilalt razboi, n-au ce
hali si, totusi, noapte de noapte vin si ne bombardeaza orasele. Cum se fa
ce?
- Misterele razboiului, declara, solemn, Porta. Ia te uita! Aici e ceva intere
sant! Ascultati si voi: "La Stalin-grad, ostasii lupta cu furie ca niste adevara
ti eroi wagnerieni. Combatantii Armatei a Vl-a vor intra n istorie ca eroi printr
e eroi. Ei nving si mor cu gndul la Fuhrerul mult iubit".
- Ajunge! izbucni Gregor. Snt satul de frazele astea! Ma cufuresc numai cnd l
e aud!
- Comandantii de pluton, la mine! l- auziram pe capitanul Schwam strignd din c
elalalt capat al halei.
Primim ordinul sa asiguram garda sinistrei cladiri a G.P.U.*-ului, n pivnita care
ia feldmaresalul von Paulus si statul sau major se joaca de-a razboiul, tragnd sa
geti si mplntnd steguletele pe o harta. Ce stiu ei de suferintele soldatului, de fo
ame, de frig, de torturi? Fac razboiul asa cum au nvatat c-ar trebui facut la Aca
demia lor militara. Pentru ei, batalia Stalingradului e tot un "Kriegspiel",** d
oar ca ceva mai serios.
Unul dupa altul, o pornim pe bulevardul Revolutiei, n marea lor majoritate, cladi
rile care-1 marginesc au ramas intacte. N-au cazut dect putine proiectile, mai mul
t dintr-acelea ratacite. Sntem depasiti de un sir lung de civili care se evacueaza
, carnd raniti si bolnavi culcati pe paturi. Dintre ruine apar ctiva copii zdrenta
rosi, cersind pine. Ni se face mila si le dam tot ce avem. Un baietel cu o boneta
de infanterist german pe cap si cu o sabie ruseasca n mna se agata de Micufu.
- Gospodin soldat, ciripeste prichindelul, nu vrei sa fii taticul meu?
- S-a .facut, amice, raspunde zmbind Micutu si-1 salta pe umar. Ct
i ani ai?
- Nu stiu, dar snt de-acum batrn. - nlantuie cu minutele gtul uriasului: Gospodin s
oldat, da' n-ai vrea sa fii si taticul surioarei mele mai mici?
- Ba da, ba da, raspunde, nduiosat, Micutu, lasnd copilul pe caldarm.
- Ma duc dupa ea, striga baietelul, pornind ca o svr-luga.
suierul unui proiectil spinteca vazduhul... Fulgerator, ne trintim la pamnt. O ex
plozie solitara. Ne ridicam si ne scuturam. N-am patin nimic. Doar ca, n mijlocul
bulevardului, zac, ntr-o baltoaca de snge, o boneta nem-
Gosudarstvenoie Politiceskoe Upravlenie - Directia politica a statului ** n tra
ducere literala: Joc de razboi. Exercitiu tactic efectuat pe harta sau la lada
cu nisip. (N.T.)
teasca si o sabie ruseasca facuta tirbuson...
Dupa doua zile de garda la cladirea G.P.U.-uJui, sn-tem schimbati si trimisi ntr-o
cazarma, iar Porta e avansat caporal-sef.*
- Nu-i cu putinta! exclama subofiterul Franz Krupka mpungnd cu degetul mneca lui Po
rta. Te-au facut capo-ral-sef-' Batrne, drumul spre bastonul de maresal ti-e, de
acuma, deschis, dar stii si tu ca un galon nou trebuie udat!
- E tot ce-mi doresc, raspunse, acid, Porta, daca-mi spui si cum? n afara glorioa
sei zapezi sovietice^, altceva nu gasesti pe aici.
Cei doi cumetri se stiau de ani de zile, fusesera plamaditi din acelasi aluat si
traisera n aceeasi mahala berli-neza. Krupka arunca o privire de geambas lui Port
a si-si scarpina nasul degerat si operat. Nu fusese el prea frumos nici nainte, d
ar acum era de-a dreptul hidos.
- Asculta. stiu unde ai putea gasi cu ce uda galoanele tale, dar daca sufli
o vorba, ti-ai gasit beleaua!
Porta ridica trei degete:
- Hai, da-i drumul, bivole, uite, am jurat!
- Ei bine, porcul ala de Wilke are patru navete cu vodca de Crimeea pe care le-
a sterpelit de la o popota.
- Sfinte Sisoe! Pai cu asa ceva poti cstiga razboiul! Zbor imediat la el. Stai,
mai nti, sa vedem pe cine invitam, zise el asezndu-se nonsalant pe o bomba de avion
neexplodata. Preocupat, supse capatul unui chistoc de creion: Pe mine,
n primul rind. si, fireste, pe tine. Apoi, pe Batrnu si pe Gregor. N-am ncotro, da
r trebuie sa-1 chem si pe Micutu, desi e mai rau ca un elefant ntr-o sticlarie d
aca a apucat sa se troscaiasca. Nici cu Heide nu-mi e rusine, dar daca-i
turnam niste bere n vodca, scapam de el n cinci minute, n sfrsit, pe Sven si pe Legi
onar. Atta tot. Ah, bine ca mi-am adus aminte! Corcitura asta teutono-frantuzeasca
mi datoreaza un pachet de tigari cu opiu, de grifas, dar e att de rau pe janta ca
pna si prturile i miros a mucegai. Nici o scofala cu asemenea debitori. Vezi tu
, ceea ce ne lipsesc snt contabilii!
- Ai perfecta dreptate! nu mai departe dect ieri, am trecut pe la compania a 7-a
ca sa ncasez trei pachete de Xiijus. Mi le datora porcul ala de feldweoel-'* Pmsk
y; ei
* Grad inexistent n armata romna, deci neechivalabil. (N.T.) ** Plutonier; oberfel
dwebel - plutonier major. (N.T.)
bine, ce crezi ca a facut banditul? S-a lasat mpuscat fara sa-si plateasca datori
a! Acum mi da cu tifla din groapa n care 1-au aruncat! Ce-i pasa? Am ncercat sa sto
rc ceva de. la plutonul lui, dar m-au trimis la plimbare spunn-du-mi sa ma sterg
la fund cu chitanta mea. Acuma nu mai mprumut nici cu o dobnda de 100%.
- Exista tipi care accepta asemenea dobnda? ntreba Porta, deodata interesat.
- Cinstit vorbind, nu stiu, dar asa ar fi drept, dat fiind riscurile pe care ni
le asumam. Uite, de pilda, aveam o chitanta de la un ofiter provenit din trupa.
Sigur, acesl simplu fapt ar fi trebuit sa-mi dea de gndit, dar uneori te lasi im
presionat de ifosele acestor domni, ce crezi ca a facut dobitocul asta de galonat
? S-a aruncat cu o mina sub un T-34, gndind ca o sa se-nvrta de o Cruce de Fier. C
e
. zici, ce idiot! Evident, tancul 1-a facut terci. Asta ca sa-mi fie nvatatura
de minte!
- Vremuri grele pentru oamenii de afaceri, gemu Porta. Bun, m-am dus
. Pe diseara, la opt. Ne vedem n camera
Cntnd ct l tineau bojocii, porni pe aleea centrala a cazarmii, saluta ct se poate de
reglementar, dar, cu gndu! numai la vodca, un maior, saluta tot att de corect si c
orpul unui ofiter dezertor care atrna de-o craca. Pna la urma, l gasi si pe grasanul
de Wilke, ocupat cu pregatitul supei.
- Ia spune, Wilke, ai aflat vestea cea mare? facu el extragnd o tigare din por
t-tigaretul sau din aur masiv, "mostenire" de la un general cazut n timp ce inspe
cta linia nti.
- Hai, mai lasa-ma cu noutatile. Snt satul de ele p-na-n gt! Singurul lucru care m
a intereseaza e hotelul pe care mi-1 voi construi dupa terminarea raz
boiului.
- Hotel? Visezi! Cnd eram de garda stii tu unde mi-a picat sub ochi un d
ocument ultra-secret; era un ordin al Fiihrerului: luptati pna la ultimul soldat s
i ultimul cartus! Asa ca, puisor, o sa strngi din buci dnd cu trna-copul la minele
din Kolmna* si-o sa te gndesti acolo la hotelul tau! rinji Porta, devornd un crnat p
e care mna
* Zona subarctica a Siberiei, lagar de deportare si exterminare; n minele de plum
b de acolo durata vietii unui detinut nu depasea 10-12 luni. (N.T.)
sa experta izbutise sa-1 sterpeleasca. Asculta, Wilke, sa fim seriosi. Ce-ai zic
e s-o stergi de aici, fain-frumos, c-un avion?
- Bati cmpii! bombani bucatarul. Ce ntrebare tm-pita!
- Fii atent, spuse Porta, cobornd vocea, ieri, cnd eram la Comandament, mi s-a so
ptit o chestie interesanta. N-are rost sa-ti mai spun ca noi, caporalii-sefi, av
em antene peste tot. La nceput, nu m-a prea interesat, dar dupa aceea m-am gn
dit la prietenii mei bucatari, pentru ca se referea la toti bucatarii din
zona Stalingradului.
- Ce tot ndrugi acolo?
- N-ai dect sa crezi sau nu. Era un ordin al Intendentei generale care cerea de
semnarea unui bucatar de nalta calificare care sa formeze cadre la scoala militar
a de bucatari de la Stettin. - Porta arunca o lunga privire spre Wilke, a carui
atentie sporea vaznd cu ochii. - Evident, m-am gndit imediat la tine, ca de, sntem v
echi camarazi, ti amintesti, sper, cum te-am acoperit - ca un adevarat prieten - cn
d am fost numit, la cazarma din Paderborn. sa controlez stocurile individuale de
hrana si cnd am constatat ca jumatate din ele lipsea? Daca atunci
f mi-as fi facut datoria, te astepta nchisoarea de la Torgau si, poate, lat
ul calaului.
- Ah! Ia nu mai dezgropa mortii! Ce, n-ai fost platit? Esti un camatar si
un santajist sadea!
- Bun, bun, pe lumea asta totul se plateste... Dar, ca sa revenim la afacerea n
oastra, ce-ai zice sa te cari de aici si sa devii profesor la Stettin?
Grasanul si trecu mna peste frunte si-1 privi banuitor pe Porta. E drept, roscovan
ul l fraierise si nu odata, dar poate ca asta era sansa vietii sale?
- Asculta, ncepu el precaut, stii ca snt casatorit si ca am doi copii ...povestea
asta cu scoala e adevarata sau un trombon de-al tau?
- Personal, regret foarte mult ca nu-s bucatar, declara Porta, cu un aer solemn,
jucndu-se cu tabachera generalului decedat. Cnd am vazut adresa Intendentei catre
Armata a Vl-a, m-am gndit la tine si chiar i-am soptit ceva unui prieten pe care-
1 am la Biroul III, adica la serviciul personal. Vezi bine, un caporal-sef c
a mine, are ceva relatii! adauga el, umflndu-se n pese. Batrne, ai o bafta de z
ile mari!
- Gratis? ntreba bucatarul, nencrezator.
- Batrne, ce mai e gratis pe lumea asta? Amicul de la comandament cere un carton
cu vodca, dar eu, care-s vechiul tau camarad, nu cer nimic. Asa-s facut
!
Regele polonicului simtea cum i fierb creierii de atta efort de gndire, iar n urechi
i duduiau de pe acum cele trei motoare ale Junkers-ului 52.
- Obligatoriu nsa e sa ne punem de acord, continua Porta instalndu-se pe capacul
cald al unei marmite. Ce ti-am spus e ultra-secret. Daca sufli o vorba, ma bagi n
bucluc. Moralul trupei e scazut, chiar foarte scazut sj Adolf a nteles n s
firsit ct de importanti snt bucatarii pe timp de razboi, n prezent, se cauta cei ma
i buni profesionisti ca sa-i instruiasca pe aia de la SS care-s niste tolomaci.
- si de ce nu-i cauta direct la Stettin? replica, sceptic si plin de bun simt,
grasanul Wilke. Doar au destui si chiar foarte priceputi.
- Asculta! Snt ocupat pna peste cap si n-am timp de pierdut. Daca te intereseaza,
spune-o^ daca nu i pasez pontul bucatarului pifanilor, ala o sa plateasca mai bi
ne ca tine.
- Sa plateasca! Pai, n-ai spus ca e un serviciu prietenesc? stii bine c-o sa
ma revansez!
- In ceea ce ma priveste, da, nsa nu si-n cazul amicului meu, care n-are ce face
cu recunostinta ta si-o sa-ti spuna s-o bagi n cur si s-o scoti de-acolo tragnd vnt
uri! stii ce mi-a mai zis? Ca din pricina pierderilor mari suferite, toti disponi
bilii, furieri, ordonante... bucatari, vor fi expediati n linia-nti. Vin vremuri g
roaznice, n locul tau n-as mai sta pe gnduri si-as ncerca sa-mi ncalzesc fundul ntr-
un Ju-52.
Burduhanosul bucatar si trecu mna peste teasta sa cheala. Se spunea ca-si pierduse
parul tot cugetnd cum ar mai putea reduce ratiile, stiut fiind ca era cel mai ma
re pungas pe o raza de 20 kilometri.
- O sa-ti mai spun o chestie, continua, necrutator, . Porta. Toti bucatarii
companiilor vor fi rechemati si subunitatile se vor gospodari singure, n cazul tau
nsa, va fi, probabil, mai nasol pentru ca esti gradat si cu siguranta te vor pune
comandantul unei grupe de mitraliere.
Bun! Ma grabesc, Herbert, datoria ma cheama. Dupa curn vezi, am fost avansat cap
oral-sef, si asta comporta noi obligatii fata de Marele Reich. Deci, Stettinul t
e intereseaza, da au ba?
- Sigur ca ma intereseaza, doar nu-s cretin?!
- n acest caz, ma duc sa-mi vestesc prietenul, iar tu aranjeaza-te cu vodca.
, ntelege, Herbert, se grabi sa adauge Porta vaznd cum mutra bucatarului
vireaza spre mov, asa-i situatia.
- Da' cum de stii ca am vodca? Escrocule! Banditule!
- Ho, sezi blnd! Cunosc destui care si-au muscat amarnic degetele pentru nes
abuinta de a ma fi insultat, dar tie, Herbert, nu-ti port pica. Scuzati de deran
j si la buna vedere!
si desprinse lungul si ciolanosul sau trup de pe marmita si porni spre cazarma.
Un glont soseste suiernd
E pentru mine, ori pentru tine?
fredona Porta fara sa ncetineasca pasul desi auzea cum cineva alearga dupa el.
- Stai nitel, striga Wilke, ce dracu, nu mai ntelegi de gluma?
- Destul cu vorba! Raspunde scurt, militareste. Te intereseaza, da sau nu?
- Sigur ca da! raspunse, cu naduf, bucatarul. Vino sa-ti dau vodca.
Dupa ce scotoci ntr-un camion de cinci tone, Wilke extrase finalmente de sub o pr
elata cartonul cu sticlele de vodca. Nu lipsea nici una si, de emotionat ce era,
burtosul i ntinse lui Porta o sticla suplimentara, nebanuind ca acesta apucase sa
sterpeleasca deja una.
- Restul proviziei ti apartine n clipa n care o sa am fundul n avion.
mbratisari si pupaturi. Cartonul cu vodca e instalat pe umarul roscovanului, n buz
unarul larg al mantalei, cele doua sticle si fac cu ochiul. Ajuns la companie, Fr
anz Krupka se holbeaza la el, nevenindu-i sa-si creada ochilor.
- si nici macar nu 1-ai amenintat cu pistolul-mitra-liera! Snt doua luni de cnd nc
erc sa pun mna pe vodca asta!
- Numai tmpitii pun mna pe revolver ca sa jefuiasca o banca! Razboiul psihologic
, camarade, e cel mai eficace, dar pentru asta e nevoie de creier!
Seara, Porta aparu cu jobenul sau galben si cu monoclul-la ochi. A fost un chiolh
an pe cinste! Primul cazut sub masa a fost JCrupka, urmat de Gregor. Micutu, coc
otat pe masa, tinea cu tot dinadinsul sa ne arate ce salva-marist nemaipomenit es
te, fapt pentru care-si scoase chiar cizmele.
- Strigati dupa ajutor, ne ceru el, iar eu voi sosi n zbor planat de sus, de pe
debarcader ca sa va scap de nec!
- Ajutor! zbieraram noi.
- Vin, camarazi! Sosesc!
si-ntr-adevar, a plonjat, busindu-se de podea cu un vuiet napraznic.
- De ce nu mi-ati spus ca apa a-nghetat? Doar nu-s spargator de gheata!
Batrnu nvrte o secure deasupra capului lui Heide
care chitcaie de groaza. Lungit pe masa, Porta se tavaleste
de rs gndindu-se cum 1-a pacalit pe burduhanosul Wilke
si ncearca sa goleasca o cana n care a amestecat ulei de
mitraliera, vodca, praf de pusca si nca o porcarie gasita
la popota ofiterilor si-si face un punct de onoare din a nu
vomita aceasta oroare. Legionarul l nainteaza sergent,
prin gratia lui Dumnezeu, si Porta plnge de nduiosare.
- Esti prietenul meu, adevaratul meu prieten, n-
gaima Heide, beat-crita, mbratisnd piciorul mesei.
Batrnu vrea sa iasa, are nevoie de aer proaspat si, odata afara, se crede n ceruri
. Legionarul se roaga de un general ascuns n soba sa-1 trimita nentrziat la Si-di-B
el-Abbes* si ngenunchiaza pe o crpa, n chip de covoras, ca sa se roage lui Allah.
Singurul care nu-i beat e motanul Iui Porta. Asezat pe coada ne contempla cu un
suveran dispret.
* Localitate din Algeria, resedinja de bar a Legiunii straine franceze pna la stra
mutarea acesteia de pe solul nord-african - in septembrie 1962 --ca urmare a acor
dului franco-algerian de la Evian. (N.T.)
Obergruppenfuhrerul Heydrich patrunse n biroul lui Himmler* care, cu un
gest, l invita sa ia loc.
- Obergruppenfuhrer, ncepu Himmler fara alt preambul, se zice ca posedati fise r
eferitoare la orice persoana care apartine Partidului, SS-ului sau Armatei. Se m
ai spune ca, dumneavoastra, ati calificat aceasta cartoteca drept exploziva. Es
te exact?
- Absolut exact, Reichsfuhrer. Ca unul care raspund de siguranta interna si ext
erna, e de datoria mea sa stiu totul despre toata lumea.
- Interesant, facu Himmler zmbind glacial. si-n lada dumneavoastra cu explozibil
, exista cumva si o fisa de-a mea?
- Perfect posibil, Reichsfuhrer, dar n-am avut timp sa examinez personal fiecar
e fisa n parte. N-o fac dect atunci cnd e cazul. Dealtfel, ideea mi-a dat-o omologu
l meu de la Moscova.
- Minunata idee! opina Himmler pe un ton acid. Bine, sa lasam astea. Ce mai
e nou pe la Vatican?
- Cu siguranta Reichsfiinrerul e mai bine informat dect mine asupra acestui capi
tol, replica Heydrich, surznd amabil.
- Ce vreti sa spuneti? Nu pricep!
- Generalul Bocchini, nu-i unul din bunii dumneavoastra prieteni? Chiar seful
politiei n persoana?
- Ca ntotdeauna, snteti bine informat, mirii Himmler care nu dorea ctusi de putin
sa oficializeze relatiile sale cu generalul italian.
- Acum trei saptamni, i-ati trimis generalului Bocchini o bucata de lemn usca
t si vechi.
* Himmler. seful suprem al SS-ului si al tuturor politiilor din Reich, era foart
e nclinat spre misticism, crezndu-se chiar rencarnarea lui Heinrich I-Pa-sararul (d
uce al Saxoniei din 912, rege 919-936).
Furios, Himmler sari de pe locul sau, buzele i se facura si mai subtiri.
- Ati mers prea departe, Obergruppenfuhrer! Aceasta "bucata veche de lemn" e-
un fragment din stejarul lui Wotan!* Expertii mei l-au cautat vreme ndelungata si,
ca dovada a prieteniei noastre i-am trimis generalului Bocchini un fragment din
stejarul sacru.
- Va nteleg foarte bine, Reichsfuhrer; din pacate, ex-celenta-sa generalul a ba
gat lemnul pe foc, n semineul locuintei sale de la Roma, spuse, zmbind, Heydrich. M
i s-a povestit ca seful politiei italiene a crezut ca Reichsfuhrerul a vrut sa-i
faca o farsa amuzanta, fapt pentru care, n zilele urmatoare veti primi si dumneav
oastra un fragment din patul lui Romulus, cadou din partea excelentei-sale.
Himmler pali, minile i se crispara de furie.
- Macaronar nemernic! scrsni el. Auzi, stejarul lui Wotan pe post de butuc n
semineul lui! - Se aseza greoi. - Obergruppenfuhrer, aveti o fisa despre mascar
iciul asta italian?
- Am despre toata lumea.
- Bine, Heydrich. Aranjati-va ca informatiile mai interesante sa-i parvina direc
t Ducelui, nsa aveti grija sa nu se afle ca totul porneste de la noi.
- Am nteles cum nu se poate mai clar, raspunse Heydrich cu un zmbet prevestitor
de rele pe buze.
TNRUL LOCOTENENT
Porta era ochitor la mitraliera, eu servant-ncarcator. Doua zile le-am avut aproa
pe calme; chiar si tragatorii de elita nu operau dect dimineata si singurul lucru
pe care-l doream era ca starea asta de lucruri sa dureze ct mai mult.
- Ma ntreb ce cloceste Ivan, murmura Batrnu trn-tindu-se lnga noi. E vnzoleala mare d
incolo, la ei. Cte cartuse ave(i?
* Wotan era zeul suprem al triburilor germanice, locuind n Walhalla pr
in care trece stejarul cosmic Yggdrasill. (N.T.)
- Cinci mii, toate trasoare. Ajunge pentru un regiment.
- Totul e sa fim retrasi ct mai repede din vizuina asta, spuse Batrnu privind nenc
rezator la pozitiile inamice.
- Cine ti-a spus c-or sa ne scoata de aici? replica Porta. E ceea ce nadajduim
noi, dar atta tot. Vezi, nu cred ctusi de putin ca asta le-ar fi intentia, pentru
ca, altminteri, o faceau demult. N-ati remarcat ca sosesc tot mai putine avioan
e de transport?
- Esti tcnit? striga Gregor. Sa lase o ntreaga armata sa fie ncercuita? Germania n
u-si poate permite asa ceva! Un milion de oameni, e, totu-si, un milion! Doar n-
o fi el, Adolf, nebun!
- Da' cine ti-a spus ca nu e? relua Porta, indiferent. n primul rnd, nu mai sntem
chiar att de multi, n al doilea, marea majoritate snt combatanti de duzina. Adolf o
stie, dupa cum stie ca Armata a Vl-a nu valoreaza nici ct o ceapa degerata, iar
von Paulus a fost, dintotdeauna, un defetist. Ca atare, putem foarte bine sa fim
oferiti n dar lui Ivan. M-am prins demult de figura asta! Ne-au transformat pe
toti n niste eroi la Wagner, aici, la Sta-lingrad, iar peste vreo cincizeci de an
i, sa vede-ti ce pagina frumoasa iese din noi ntr-un manual de istorie: o armata ntr
eaga care se jertfeste pentru Fiihrerul ei! Suna bine, nu? Un manual cu cotoare
aurite, fireste, si plin de poze. Nu oricare sef de stat poate aspira la asemene
a sacrificiu!
- Mai taci din gura, se stropsi Batrnu, aruncnd o privire peste buza transeei.
Se petrece ceva la Ivan.
- Le-a venit schimbul, presupuse, calm, Porta.
- Nu miroase a bine, mormai Batrnu. Nu m-a nselat nasul niciodata. Ivan ne pregate
ste o porcarie, ngrijorat, aprinse o tigare cu opium si trase adnc din ea. Nu se ag
ita ei att pentru un simplu schimb. Gregor, repede-te pna la comandantul companie
i, trebuie sa-1 informam.
- Stati cuminti, interveni iarasi Porta. Sa mai asteptam putin. E aproape 10,30.
Ivan nu se urneste niciodata att de trziu.
La orele 13 fix, pamntul se cutremura sub focul a cel putin o mie de baterii afla
te n spatele pozitiilor sovietice.
- De asta data e groasa rau! striga, nspaimntat Gre-gor, aruncndu-se n primul
adapost.
Porta si cu mine ramaseram pe fundul locasului de tragere, alaturi de mitraliera
. Eram la fel de n siguranta ca si ntr-un bordei; totul e sa-ti pastrezi calmul si
sa nu te lasi cuprins de "febra transeelor", aceasta bizara psihoza care a costa
t viata attor soldati. Porta mi zmbeste ca sa ma linisteasca; cotoiul se lipeste de
el, e uri veteran al bombardamentelor si se teme de ele nu mai putin dect noi.
Primul proiectil, un proiectil de obuzier, percuteaza n fata transeei, acoperindu
-ne cu bulgari si tarna. Vazduhul rasuna ca un urias clopot dogit, salva urmatoar
e se si apropie urlnd. Comandantul companiei striga n receptor cu un glas care se
poticneste:
- Cinci catre Unu! Foc de artilerie, proiectile de toate calibrele as
upra transeelor si n adncime. Prevad un atac puternic, cer sprijin artileristi
c.
Colonelul Hinka i raspunde cu calmul sau obisnuit:
- Exagerezi nitel, draga Schwan, nu te pierde cu firea pentru un fleac de bomba
rdament. Ai sa vezi ca se potolesc, daca situatia se agraveaza, va trimit o bater
ie de tunuri autopurtate.
Schwan trnti receptorul, arma masivul sau Parabel-lum*, vr pumnalul n carmbul cizmei
si-o lua la fuga de-a lungul santului de comunicatie, n adaposturile lor, oamenii
asteapta. Cnd se vor napusti "ei"? Nimeni nu scoate o vorba, ochii tuturor snt pi
roniti de creneluri, armele au fost pregatite. Asteptarea... asteptarea... e lucr
ul cel mai atroce n tot timpul unui bombardament si-1 poate scoate din minti chia
r si pe omul cel mai stapn pe sine.. Ca ntotdeauna n asemenea momente, Micutu cnta d
in muzicuta, batnd cu uriasul sau picior masura, dar ce cnta nu poate auzi nimeni.
Batrnul s-a sprijinit de perete, tragnd nervos din vechea sa pipa cu capac. Legion
arul rontaie ntre dinti un bat de chibrit.
O explozie sa ne sparga timpanele. Lovitura n plin. ntregul adapost se cutremura,
oamenii dinauntru nnebunesc si se dau cu capul de pereti.
Deodata, bombardamentul nceteaza. Brusc... Acum,
* sau P-38. Pistol de mare precizie, cal. 9 mm, lung, cu ncarcator de 15 gloante
si bataie eficace pna la 200 m. Poate trage foc cu foc sau n serii, din acest punc
t de vedere fiind unic. (N.T.)
tacerea e cea care a devenit insuportabila, dureroasa aproape. Batrnu sare n picio
are, nhata cteva grenade de mna, si ia pistolul-mitraliera si-i mbrnceste pe cei ctiva
care nu si-au revenit nca dupa ciocanul de foc.
- Plutonul 2, dupa mine!
n mai putin de-o secunda, iata-ne raspnditi n transee sau, mai exact, n ce a mai rama
s din ea pentru ca acum seamana cu un peisaj selenar: crater lnga crater.
lata-i! Sosesc n valuri compacte, cu pustile n cumpanire si lungile lor baionete la
orizontala solului. Un zid de siluete cenusii, un maracinis miscator cu serpi d
e otel. O viziune de cosmar pentru noi, cei din transee.
Racheta semnalizatoare a capitanului Schwan declan-. seaza infernul, mitralierel
e rapaie furioase, siberienii cad rnduri, rinduri, ca niste popice, dar celor din
spate parca nici nu le pasa, trec mai departe peste trupurile care se zvrcolesc n
zapada. Arunca lesurile celor cazuti peste retelele de srma ghimpata, si fac din e
le poduri, nainteaza, nainteaza ntr-una... Vaporii de cordita ne ard plamnii. Cu imp
asibilitatea unui robot, Porta mnuieste mitraliera, ochind la nivelul pntecu
lui secernd de la stinga la dreapta, de la dreapta la stnga. nspre noi zb
oara o grenada de mna, o prind din aer si o expediez napoi. Mitraliera se neaca, nchiz
atorul a prins simultan doua cartuse. Porta da teava afara, eu, cu vrful baionete
i (scula speciala a fast demult vnduta, ca si restul accesoriilor dealtfel), extrag
glontele care se blocase, si tirul se reia cu aceeasi frenezie. Mi-am ars palmel
e de metalul ncins, dar nici ca-mi dau seama.
- Atentie, Porta, mai avem 1.500 de lovituri!
Grenadele snt pregatite. Siberienii au patruns n transee si vin din dreapta. Porta m
i cere sa asez cracanele pe umeri* ca sa poata trage din mers si o pornim asa, n
- , proscnd cu foc tot ce ne iese n cale, desi zau ca nu-i o fericire sa ai deasup
ra crestetului o teava de mitraliera!
* Spre deosebire de mitraliera Z.B. cu care era dotata armata romna, mitraliera cnt
arind circa patruzeci de kilograme, formata din afet cu trei picioare, teava cu
radiatorul ei si mecanismele de ochire, tragere si alimentare, mitraliera german
a M.G.-42. cu o extraordinara cadenta de tragere, era incomparabil mai usoara, s
tabilitatea asigurindu-i-o un cracan rabatabil. (N.T.)
Pentru a doua oara, masinaria se blocheaza. O arunc ct colo si pun baioneta la ar
ma; am o carabina ruseasca mult mai practica dect demodata noastra pusca Mauser.
Porta, folosind lopata portativa drept secure, o abate peste teasta un
ui ostas ivit n fata, Micutu e o fiara dezlantuita, a nsfacat doi siberieni si-i ci
ocneste cap n cap pna le terciuieste testele. Un macel ngrozitor, peste tot numai
snge, gemete, urlete salbatice, horcaituri - ntreaga hidosenie a unei lupte co
rp la corp ntr-o transee ngusta.
Dupa un timp, atacul scade brusc n intensitate. De ce? Nimeni n-ar sti s-o spuna.
Siberienii se retrag spre liniile lor, lucrurile se potolesc si la noi, doar spa
tiul dintre pozitii, asa numita "tara a nimanui", fumega si rasuna de chemari sfs
ietoare.
Smulgem de pe fata mastile de gaze pe care ni le-am pus ca sa putem respira, nghi
tim zapada cu pumnul ca sa domolim cumplita sete care ne arde si ne pravalim, sl
eiti, pe fundul a ceea ce a fost cndva o transee, printre cadavre, muribunzi si ra
niti care striga. Zac peste tot, dar ce ne pasa! Pe front, nu te gndesti dect la t
ine. Porta mi ntinde bidonul sau si doua grifas. Har Domnului, avem aceste tigari,
altminteri n-am putea rezista. lata-i pe Gre-gor si Legionarul, acesta din
urma inundat de snge.
- Ce porc ai mai njunghiat? se intereseaza Porta. Sau ai facut baie ntr-o
macelarie?
- Unul de-ai lor s-a rezemat prea tare n baioneta mea. Uite n ce hal m-a
adus!
Grupa noastra e teafara^ dar capitanul Schwan a disparut; l descoperim abia dupa ct
eva ceasuri, ntr-o plnie de obuz, cu burta despicata si matele pe-afara. Oribi
l! Mai e si amicul lui Porta, sergentul-major Franz Krupka; are capatna zdrobita
de o lovitura de lopata, i ngropam pe toti, n~em(i si rusi, claie peste gramada, s
i-n chip de stela funerara, mplntam n movila de pamnt cteva pusti cu casca deasupra
.
Regimentul e retras de pe pozitii n vederea refacerii si completarii; compania no
astra a pierdut, numai ea, 68. de oameni. Trecnd prin fata bucatariei constatam c
a-i'un alt bucatar la care Porta se uita uluit.
- Hei, camarade, unde-i subofiterul Wilke?
- A plecat azi dimineata cu avionul mpreuna cu generalul Hube.
Lui Porta i scapa tigarea din gura.
- E cu neputinta!
- Ba e ntocmai cum ti spun. Nu cumva esti Joseph Porta? Am un pachet pentru tine
si salutari din partea lui Wilke. A zis ca esti cel mai bun priete
n din lume!
E pentru prima oara cnd l vad pe Porta ramnnd nauc. In vreme ce noi ne instalam n bar
aci, si ncercam sa dormim, el o ia spre bucatarie n dorinta de a limpezi lucrurile
si, fireste, de a intra n posesia darului celui care a plecat cu nestramutata co
nvingere ca-i datoreaza viata. Noul artelnic nu stie nsa mare lucru: se pare ca,
din ordinul regimentului, Wilke s-a prezentat pe aeroportul de la Gumrak de unde
a si decolat. Porta revine clatinnd nedumerit din cap, dar carnd pe umar pretiosul
carton cu vodca. t
Pe drum, iata-1 ciocnindu-se de un foarte tnar locotenent, proaspat picat n infernu
l nostru mpreuna cu ctiva rezervisti. O clipa, cei doi se privesc ntr-o tacere osti
la. E clar ca locotenentul asteapta reactia cuvenita din partea inferiorului sau
, dar n ochii albastri ai roscovanului nu-i urma de respect pentru grad, ci numai
o imensa compatimire.
- Hei, caporal-sef, nu cunosti ordinele Fuhrerului? Porta se legana pe
picioare.
- Raportez domnului locotenent ca de ieri de cnd Ivan ne-a tabacit bine soriciul
, comandantul* nostru de companie n-a mai dat nici un ordin, fiind, dealtminte
ri, si ngropat imediat dupa atac.
- Ai nebunit, caporal? l insulti pe Fu'hrer? Porta pocni din calcie.
- Permiteti sa raportez ca n-am insultat pe nimeni. Am crezut ca domnu' locoten
ent se refera la domnu' comandant de companie. De la el primim ordine si de la nim
eni altul.
Junele locotenent fu pe punctul de a se sufoca de indignare.
- Care-ti snt atributiile, caporal? Ce faci la companie?
* n germana, Fu'hrer nseamna conducator, de unde si presupusa confuzie a lui Po
rta. (N.T.)
- Pai, cam de toate, n momentul de fata snt comandant de grupa.
- Dumnezeu sa ocroteasca Germania! Cine a fost nebunul care te-a numit coma
ndant de grupa?
- Raportez, domn' locotenent, ca nu mi-a facut nici o placere aceasta numire, d
ar ordinu-i ordin. Se spune, dealtfel, ca un caporal-sef trebuie sa aiba mai mu
lta minte dect un maresal si, tot batnd fronturile, ncep sa cred ca asta-i adevarul
. Noi, caporalii, sntem coloana vertebrala a armatei, restul gradelor snt asa
, de umplutura.
- Ce-ai ndraznit sa spui, porc mputit? urla locotenentul. Fiihrerul nostru Adolf H
itler a zis... Ia pozitia de drepti cnd vorbesc de Fu'hrer!
- Iau si eu ce pot, mormai Porta, dar proaspatul venit se afla ntr-o asemenea sta
re de turbare nct nu-1 mai asculta, cautnd febril sa-si aminteasca ce le spunea alo
ra din Tineretul hitlerist cnd facea instructie cu ei.
- Soldat! Sngele trebuie sa clocoteasca de mndrie n vinele tale! EA ndatorirea sacr
a a oricarui german, barbat sau femeie! ntelegi asta, rtan nesimtit? Asteapta tu
ca preiau eu comanda companiei si-o sa fac curatenie n grajdul asta! Cer
ordine si disciplina! Fiecare ostas trebuie sa fie turnat din otel Krupp!
Piei din ochii mei!
Junele locotenent se rasuci pe calcie si se ndeparta gndindu-se cum o sa-i frece el
ridichea neobrazatului asta de caporal-sef. Se vede nsa ca nu era ziua lui noroc
oasa, pentru ca se izbi de Micutu care cara doua galeti cu apa pentru cazanul bu
catariei; o parte din apa ajunse pe cizmele stralucitoare ale ofiterului. Micutu,
care nu observase nimic, se pregatea sa-si vada de drum, cnd auzi un racnet din s
pate:
- Asculta, bruta, de ce nu saluti?
"Uite nca un mbuibat de regulamente care-si nchipui ca razboiul se cstiga salutnd n dr
eapta si-n stnga, si spuse cu resemnare colosul. Da', n definitiv, ce-mi pasa? Ca s
a supravietuiesti, cum zice si Porta, trebuie sa le nghiti toate tmpeniile", si Mic
utu porni mai departe spre bucatarie.
- ie ti vorbesc, gorila! Tu, ala cu galetile! zbiera locotenentul, tremurnd de furi
e. Doamne, unde am nimerit?
- Dom' locotenent, ati nimerit la Regimentul 27 blin-76
jate, compania a 5-a, Stalingrad, trmbita, ndatoritor,
Micutu.
-. si aici, nu se saluta ofiterii Marii Germanii? scrsm
locotenentul, devenit violet. Cum te cheama, uranguta-
nule?
- Soldat Creutzteld. raspunse ca la carte colosul, da'
prietenii mi zic Micutu, pesemne pentru ca snt o hui-
duma.
- si nu-i saluti pe ofiteri?
- Dom' locotenent, nu pot face doua lucruri deodata: sa. aduc apa pent
ru ca domnii ofiteri sa aibe supa gata si sa salut pe toata lumea.
- Toata lumea! Pentru vorba asta o sa-ti musti limba! Livid de mn
ie, ofiterul se straduia sa mplnte o privire dura n ochii albastri si naivi ai Micu
tului. Soldat, te prezinti la orele 13, cu ntreg echipamentul, si o sa te-nvat
cum sa te porti n prezenta unui ofiter. Ai priceput?
- Raportez lui domn locotenent ca e cu neputinta. Domnu' colonel mi-a
ordonat sa fiu la dumnealui la 12,30. Nu stiu daca domn locoten
ent l cunoaste pe domnu colonel Hinka, dar e ultimul om pe care .as ndrazn
i sa-1 supar. si p-orma, scrie si la regulament, un colonel e mai mare de
ct un locotenent.
- Prea bine! Atunci, te prezinti mine, la opt fix, si o " sa-ti treaca cheful
s-o faci pe desteptul cu mine!?
- Buna ziua, locotenent Pirch.
Glasul care rasunase n spatele locotenentului furibund era perfect
calm.
- Ma bucur ca ncepi sa cunosti compania a 5-a. l Locotenentul se
nvrtise sa ramna ca instructor n l' spatele frontului o buna bucata de vreme,
apoi, nitam, ni-
sam, l apucase dorinta sa vada mai ndeaproape ce-i cu sovieticii astia nenorociti
si nimerise direct la Stalingrad. Acum, avea n fata lui un colonel, cu una din mne
ci goala, petrecuta sub centiron, colonelul Hinka, comandantul Regimentului 27 ca
re de lupta.
- Heil Hitler!
- Bine, bine, spuse colonelul zmbind ngaduitor. Tu. Creutzfeld, ntinde-o! Cu
siguranta ca-i nevoie de apa.
Micutu trozni din calcie, ncremenind ntr-o impecabila pozitie de drepti.
- La ordinele domnului colonel! Mai e nevoie de zece galeti. Execu
t ordinul primit: o ntind!
- Asadar, locotenente, te vei ocupa de compania a 5-a? rosti colonelul fixndu-1
pe tnarul ofiter cu o privire glaciala, din care disparuse ori ce jovialitate. Te
previn de pe acum: ai grija de aceasta companie. Frontul, sa stii si dumneata,
e altceva dect cazarma. Aici, degetul nu se tine pe vipusca, ci pe tragaciul ar
mei. Sper ca m-am exprimat clar si ca am fost bine nteles, nu-i asa, locotenente?
si Hinka se ndeparta, ne mai asteptnd raspunsul.
- Ce lume! si spuse Pirch, blestemnd amarnic momentul de vitejite cnd ceruse
sa plece pe front.
"Asociatia aristocratiei germane declara prin glasul presedintelui sau si Maresa
l al Nobilimii, printul de Bentheim-Tecklenburg, ca este de acord cu National-Soc
ialismul si cere o atestare riguroasa a arianismului fiecarui nobil precum si a
stramosilor respectivi pna n anul
1750".
Un Mercedes sport, negru, luneca fara graba prin fata linistitelor vile din Berl
in-Dahlem. n dreptul uneia din ele, masina opri, soferul sari de pe locul sau si
deschise portiera. Obergruppenfuhrerul Reinhard Heydrich cobor si se angaja pe al
eea perfect ntretinuta care ducea spre casa.
Era o vila alba, cu doua etaje, plasata nitel mai retras fata de strada. Flori s
i pomi fructiferi, raspndind miresme proaspete. Heydrich si ajusta uniforma gri-de
schis si mpinse, fara sa mai sune, portita gradinii.
Proprietarul casei, amiralul Canaris, seful Abwehr-ului*, se odihnea ntins pe un
sezlong instalat pe peluza, sporo-vaind cu sotia, o bruneta draguta, cu privirea
scnteind de
inteligenta.
- Dumnezeule, ce mai vrea si asta? murmura, stupefiat, amiralul vaznd barbatul
care strabatea gradina.
- Ai necazuri cu Heydrich?
- Cu el ai ntotdeauna necazuri.
Doamna Canaris iesi n ntmpinarea redutabilului personaj care saruta ceremonios mna nti
nsa. Amiralul se ridicase, stapnit de o oarecare nervozitate.
- Buna ziua, Herr Obergruppenfuhrer, spuse doamna Canaris, indicndu-i un s
caun. Va pot oferi un coniac?
- Multumesc, facu Heydrich acceptnd paharul ntins. Interveni o lunga pauza. Cald
ura era sufocanta, o caldura prevestitoare de furtuna.
* Denumirea completa este Amt Auslandsnachrichten und Abwehr si reprezinta totali
tatea serviciilor de spionaj si contraspionaj ale Armatei (terestre, navale, aeri
ene). Reorganizat n 1935, Abwehrul numara la nceputul razboiului (1939) circa 15 0
00 de agenti titulari dispersati n 500 de puncte ale globului si aproximativ 60 0
00 de informatori. (N.T.)
- Probabil ca vremea asta va istoveste, rosti cu glas scazut doamna Canaris.
- Marturisesc ca nici macar n-am timp sa ma gndesc la asa ceva, am mult prea mul
t de lucru si mult prea multe scieli. - Zicnd acestea, Heydrich l privi drept n ochi
pe amiral: - M s-a ntmplat, la Diisseldorf o chestie, o chestie extrem de suparatoa
re. - Asteapta un moment, dar chi-pul amiralului ramnea de piatra. - Oamenii mei
urmau sa aresteze pe un oarecare conte Osterburg...
Doamna Canaris nu-si putu stapni o tresarire involuntara si privirea i luneca spre
sot care, cu pleoapele lasate, . nvrtea ntre degete balonul de coniac. Peric
olul plana; Heydrich nu venise ntr-o simpla vizita de politete.
- si oamenii dumneavoastra nu l-au gasit pe conte? ntreba ea, zmbind.
- De unde stiti? replica Heydrich cu bruschete.
- Am dedus, raspunse doamna Canaris rznd nervos. Tocmai ^ ne-ati spus de o ntmplar
e suparatoare.
- Intr-adevar, asa am spus. - Se rasuci spre amiral. . - Ceea ce ma surprinde c
el mai tare este ca acest conte
Osterburg a aparut brusc la Roma. E vazut zilnic n compania unui oarecare Angelo R
itano. Ma nsel oare, domnule amiral, sau acest Ritano face parte din serviciile d
umneavoastra?
- Perfect posibil, raspunse amiralul Canaris, fara sa ridice privirea. Daca
doriti, pot ntreprinde o ancheta.
- O pot face si eu.
- E att de urgent?
Heydrich se ridica si-si trase manusile pe mina:
- La mine, totul este urgent. Scuzati-mi aceasta scurta vizita inopinata, am o n
tlnire importanta cu seful Gestapoului.
Disparu, la fel de silentios ca si atunci cnd venise.
EVACUAREA COLONELULUI HINKA
ntr-o dimineata, cnd gerul ngrozitor era sporit de crivat, Porta si cu mine a trebu
it sa transportam pna la aeroportul de la Gumrak pe colonelul Hinka, ranit grav.
Fusese singurul care izbutise sa iasa din tancul incendiat de un proiectil inami
c.'
Pe terenul de zbor, sute si sute de raniti asteptau sa fie evacuati din iadul de
la Stalingrad. Erau si trei avioane, cu motoarele n mers. Un medic se agita prin
tre brancar-dele acoperite de zapada, elibernd permisiunea de mbarcare, ca dupa o s
ecunda, tot el s-o anuleze. Asa s-a ntmplat de doua ori, si cu colonelul Hinka, pna
cnd Porta a simtit ca-i sare mustarul.
- Aici e nevoie de artilerie grea si am s-o folosesc. Cacanarii astia nu-1 cuno
sc nca pe Joseph Porta! Am vazut un pretenar care se-nvrte printre stabi. Asteapta-
ma.
Dupa un sfert de ora, Porta revenea nsotit de un Oberfelwebel n tinuta de zbor.
- Nici un mahar, orict ar fi el de mare, nu se poate atinge de hrtiile pe care ti
le-am dat, l asigura pilotul, dar sa te fereasca Dumnezeu daca ma torni! Te gase
sc si dincolo de Cercul Polar! Nu uita n slujba cui ma aflu!
- N-o sa uit, camarade, dar nceteaza cu amenintarile ca ma enervez. E mai bine c
a noi doi sa ramnem prieteni, pentru ca, daca ma pornesc pe ciripit or sa te treac
a si pe tine naduselile, asa ca sntem chit. Capeti bistarii la o ora dupa ce colo
nelul nostru va fi n siguranta. si sa tii minte chestia asta n ziua n car
e te vor face ofiter!
Misterioasele documente fura ndesate sub mantaua lui Hinka, dupa care Poarta schi
mba cartonasul cu numarul diviziei, pe care Hinka l avea prins de ncheietura m-inii,
cu un altul. Medicul-sef tocmai sosea, cu pasi repezi si largi, urmat de o droa
ie de infiermieri.
- V-am mai spus odata sa va carati de aici! Hai, umflati brancarda asta nenoroci
ta si duceti-o n sala de pansamente.
- Domnule medic-sef, rosti Porta lund o impecabila pozitie de drepti, colonelul
nostru ranit trebuie evacuat din ordinul comandantului Armatei.
- Aici comand eu! exploda medicul. Nici chiar Fu'h-rerul nu are drept la c
uvnt!
- Sa traiti, am nteles, spuse ct se poate de linistit Porta, scotnd din buzunar fa
imosul sau carnetel negru. Ct e ceasul? ntreba el, ntorcndu-se spre mine.
- Zece si treizeci si doua de minute.
- Ce naiba faci acolo? striga, furios, doctorul.
- Cnd o sa revin cu colonelul meu ranit, va trebui sa pot raporta la ce ora si d
e catre cine a fost sabotat un ordin al Armatei.
- Ia arata-mi ordinul ala! - medicul nhata hrtiile si se potoli instantaneu. - Bu
n, urcati targa n avion si sa nu va mai vad pe-aici! Fereasca-va nsa Dumnezeu daca
m-ati pacalit, asa ceva nu iert niciodata!
Odata brancarda suita n avionul care sta sa decoleze, am ntrebat cu oarecare n
grijorare:
- Ce te faci daca vita asta de doctor cere informatii?.. O sa te coste capu
l.
- N-o sa se informeze deloc, caraghiosule, raspunse, nepasator, Porta si chiar
daca o va face, gasesc eu ceva ca sa scap basma curata. Odata, am declarat ca He
ydrich e var cu mama. Sa fi vazut tu atunci temenele! Am capatat carburant pentr
u ntregul regiment! Blegule, cum de n-ai nteles ca noi, nemtii, ne temem mai tare
de proprii nostri sefi^dect de siberieni?
n clipa asta sosi n goana un locotenent-colonel care flutura o hrtie:
- Un loc n avion! striga el. Iata ordinul. Emana direct de la Cartierul Gen
eral al Fuhrerului!
- Regretele mele, domnule colonel, spuse comandantul aeronavei, mototolind foai
a de hrtie, si aruncnd-o pe jos, dar formularele astea au fost anulate de acum tre
i zile pentru a mpiedica dezertarea de pe cmpul de lupta.
- Eu? Dezertor? Cum ti permiti sa insulti un ofiter german?
Poarta se apleca si culese din zapada, ghemotocul de hrtie.
- ntocmai, facu el, sententios. Nu se vorbeste asa cu un colonel, nsa, n calitate
a mea de caporal-sef dintr-un regiment de infractori care se bate pentru marele
Reich, consider ca-i de datoria mea sa previn politia de campanie, si asta ac
um, pe loc.
. - Excelenta idee, aproba pilotul, zmbind larg. Cheama dulaii de paza. Snt curios
sa vad ce-or sa spuna ei despre ordinul asta emannd chiar de la Cartierul General
al Fuhrerului.
Locotenent-colonelul deveni, pe data, extrem de ngrijorat; l nsfaca pe Poarta de mnec
a si-i susoti pilotului ca-i ofera 20 000 de marci pentru un loc n avion.
- Du-te aia a ma-tii, jigodie! l repezi aviatorul. Nu vezi ca puti!
Porta l apuca pe ofiter de gulerul mantalei si-i repezi un picior n fund, trntindu-
1 n zapada, n aceeasi clipa, si facura aparitia si doi zdrahoni din politia militar
a:
- Soldat, te-ai ars! Agresiune asupra unui superior!
- Asta depinde. si daca-i un dezertor? I-a oferit pilotului douazeci de batrne ca
sa-si poata ndesa trtita n avion!
Locotenent-colonelul, care se ridicase, si-si scutura !*. mantaua de
zapada, zbiera isteric:
- Arestati-1 pe individul asta! A atacat un ofiter german!
- Livretele militare, ordona unul din politisti, tragnd ; pistolul din toc. sj
luati pozitia de drepti cnd vi se adre-
I seaza un ofiter, nteles?
Inperturbabil, Porta extrase hrtia mototolita si o prezenta feldjandarmului:
- Mai bine 1-ati aresta pe lasul asta n uniforma de || ofiter. Are neobrazare
a sa pretinda ca tidula asta peri-
' mata provine de la Cartierul General al Fuhrerului! Surprins, po
litistul parcurse, la repezeala, ordinul.
- Domnule colonel, spuse el, spre marea mea parere de rau, dar trebuie sa va r
etin ca suspect de dezertare si va previn ca, la cea mai mica tentativa de fuga,
voi face
!' uz de arma.
Alb ca varul, continund sa protesteze vehement, ofiterul disparu ntre cei doi geala
ti.
- II aranjaram si pe asta! exclama, jovial. Porta mi-mnd gestul spalatului
pe mini.
Pilotul ne ajuta sa aranjam mai bine brancarda lui Hinka si ne dadu cteva paturi n
plus sa le punem pe el pentru ca nauntrul avionului era al dracului de frig.
- Eh, de-am avea un loc n tinicheaua asta... am suspinat. N-o sa scapam cu v
iata din Stalingrad!
- Lucrurile trebuie luate asa cum se prezinta, facu Porta, dnd din umeri. C
u nitica bafta si un pic de creier, poate izbutim sa iesim teferi din
halimaua de aici.
O multime de raniti, care schiopatnd, care trndu-se chiar, se buluceau n jurul avioa
nelor de transport. Insensibili la tipetele, gemetele si rugamintile lor, feldjan
darmii i alungau cu patul armei. Un loc n avion nsemna viata. Nesigure, sovaitoare,
siluetele estropiatilor apareau de pretutindeni, se agatau de fuselaj, de trenu
l de aterizare.
de ampenaj, chiar si de piloti, dar n van. Avioanele erau si asa suprancarcate, fu
sese aruncat tot ce prisosea, laxi cu munitie, material sanitar, aparatura radio
ca sa poata fi mbarcati alti ctiva grav raniti, printre altii si un tnar locotenen
t care n locul picioarelor nu mai avea dect doua cioturi nsngerate.
Avionul care-1 ducea pe Hinka era acum pe pista de rulare, prietenul lui Porta n
e facea semn de ramas-bun. fluturnd manusile sale albe, mblanite, aparatul se ntoars
e la capatul pistei, cele trei motoare bubuira ambalate la turatia maxima.
- De-ar izbuti sa se desprinda! Are o ncarcatura de doua ori mai mare dect c
ea normala.
ntr-o nvolburare de zapada, avionul decola totusi, rotile fura ct pe aici sa stearg
a acoperisul unui hangar, apoi greoiul trimotor lua naltime, vira pe-o aripa, sur
vola terenul si disparu printre nori.
- N-are nici radio, n-are nimic, cum o sa se descurce?
- Ia nu mai fi att de trsalos! se stropi Porta. Omul si cunoaste meseria si-o
sa ajunga cu bine.
JU-52-ul urmator decola la rndu-i. Abia desprins, cabra si recazu pe coada; o exp
lozie formidabila si totul fu nghitit de o mare de flacari. Cel de al treilea se
angaja pe pista cu viteza unui obuz, iesi de pe ea, derapa si continua sa nainteze
cu aceeasi viteza nepraznica spre gardul de srma ghimpata care mprejmuia aeroport
ul. Cu inima ct un purice, asteptam, catastrofa, dar n ultimul moment, pilotul reus
i manevra, Junkersul se ridica n aer, redresa, vira spre vest si pieri la orizont.
Ne-am ndreptat spre Kubelwagen-ul* cu care venisem; nu mare ne-a fost surpriza sa
constatam lnga ea o forma cenusie lungita pe zapada devenita roz: era locotenent
-co-lonelul, cel cu 20 000 de marci...
- le-te-te! exclama Porta. Da' stiu ca se misca al dracului de repede consiliul
de razboi la Stalingrad! A iesit asta din iad, dar nu chiar asa cum dorea! Sigu
r, nu-i mare scofala sa fii ofiter pe timp de pace, dar Doamne, cte belele ti ca
d pe cap n timp de razboi!
- Ma ntreb, cti au fost executati aici, n sectorul nostru?
* Automobil pentru orice teren, fabricat de firma VW. n cele mai multe variante,
era amfibiu, cu propulsie prin elice.
- Cu siguranta, multi. Un feldwebel de vnatori de munte mi-a spus ca numai co
mpania lui a pus la zid 850- De acord, niste terchea-berchea! Dar numarul tot
al al celor trimisi n fata plutonului de executie, nu-1 vom sti niciodata. Ches
tiile astea snt strict si ultra-secrete!
Am luat-o pe strada Litvinov ca sa scurtam drumul pna la Piata Rosie unde, adapos
tit ntr-o pivnita, se afla un spital provizoriu de campanie. Primisem ordin sa lu
am de aici o lada cu pansamente necesare regimentului. O ngrozitoare duhoare^de sng
e, excremente si puroi ne izbi de cum intraram, n penumbra pe care cele cteva fest
ile nu izbuteau s-o izgoneasca, ranitii se ghiceau mai curnd dect se vedeau. M-am m
piedicat de un cadavru si am cazut peste un nefericit care s-a pornit sa urle de
durere.
- Nu vezi ca nu mai e loc! striga la mine un feldwebel ranit. Carati-va dracu
lui amndoi!
- Snteti raniti? ne-a ntrebat un medic, pe sub masca lui de tifon.
- Nu, venim dupa pansamente, i-am spus ntnzn-du-i ordinul regimentului.
- A patra usa pe dreapta, dar nu uitati sa luati pozitia de drepti, cel de acolo
nu glumeste cu de-al de astea!
Sanitashauptfelwebelul care ne primi, citi ordinul dupa care se uita la noi cu o
cautatura ciudata:
- Pansamente si fesi? Pot sa va dau niste ziare vechi, e ceea ce folosim aici d
e doua saptamni. Morfina-a-a! Da' de ce nu cereti si un bloc operator, cu lampi
scialitice si instalatie de baronarcoza? urla el. Unde va treziti, dobitocilor? A
ti uitat ca snteti la Stalingrad? Ia priviti-i pe tmpitii astia! Poftim cu ce ma b
at ei la cap cnd am atta treaba! Ordin de repartitie! Ma iau drept Mos-Craciun! -
furibund, rupse n doua ordinul si ne ndesa fiecaruia cte o jumatate: Haliti-o si sa
va intre-n cap: aici, la Stalingrad, nu mai avem nimic si nici n-o sa capatam ce
va! Am fost stersi din controalele fortelor armate, nu mai existam! Puteti sa
va stergeti la cur cu repartitia voastra:
Alungati din "spital", am fost opriti dupa ce-am iesit din oras de un maior ntr-o
scurta din blana alba de miel, cu pistolul-mitraliera de-a curmezisul pieptului
.
- ncotr-o? ne interpela un locotenent cu mutra de buldog.
- Ne ntoarcem la regiment, dupa ce 1-am transportat pe colonelul nostru, r
anit, la Gumrak,
- Livretele militare! ordona el. Bun, pentru moment, ramneti pe loc. Adapostiti
masina uite colo, sub copaci, veti capata grenade de mna si va postati, mpreuna c
u noi, aici, pe sosea.
Primiram grenadele si furam varsati ntr-un pluton de adunatura, comandat de un fe
lwebel de jandarmerie cu o moata si mai antipatica dect a locotenentului.
- Ce mangal mai vor astia sa trnosim? 1-am ntrebat n soapta pe un artileri
st.
- Ai orbul gainilor? Nu vezi ca sntem un comando al tribunalului militar? Ia
arunca-ti privirea n santul de colo. Tot ce-ai sa vezi e rezultatul doar a aceste
i dimineti! Nu snt dect de doua zile n unitatea asta sinistra, dar daca vrei un sf
at bun, stergeti-o de cum se iveste prilejul.
Tocmai n acel moment si facu aparitia si un batalion de vnatori de munte. Era perfe
ct echipat, parea sa nu duca lipsa de nimic, ba mai avea si doua camioane cistern
a.
- ncotro? ntreba maiorul n cojocul alb.
- Avem ordin sa ne regrupam n cotul Donului, raspunse, tfnos, locotenentul care
comanda unitatea.
- Ordinul e anulat. Intrati n dispozitivul de aici. Vi se vor indica poziti
ile.
- Dezolat, stimate camarad, dar am ordin sa ma regrupez n cotul Donului s
i ma supun ordinului.
Cu o miscare scurta, maiorul aduse teava pistolu-lui-mitraliera n dreapta pieptul
ui locotenentului care voia sa execute alte ordine dect cele date de el:
- Ocupi pozitie aici, altminteri te spnzur ca dezertor! Ma aflu n subordo
narea directa a O.B.-ului.
Locotenentul pali, ifosele i disparu si se dadu ncet jos din senileta.
- Helmer, arata locotenentului ce sector urmeaza sa ocupe! comanda, dispretu
itor, maiorul.
- Camarade, bolborosi locotenentul, trebuie sa ntelegeti. ..A
- nteleg totul de minune. Organizati-va pozitiile nainte de a ajunge s
ub senilele vreunui T-34. Din cotul Donului nu se mai poate iesi!
Timp de sase ceasuri n-am facut dect sa stavilim puhoiul celor care ncercau sa sca
pe din cazanul Stalingra-dului; apartineau celor mai diverse unitati, dar cu tot
ii n-aveau dect un singur gnd: sa fie ct mai departe de blindatele sovietice care s
pargeau bresa dupa bresa, de infanteria siberiana care ataca la baioneta. Opriti,
unii amenintau cu toate fulgerele cerului, racneau: "Misiune speciala!", altii im
plorau, dar politia militara nu cunostea mila. Ordinele, hrtiile, documentele, to
tul era de prisos, iar daca vreunul facea prea mult scandal, l astepta santul...
Dupa acest rastimp, maiorul ne-a permis sa plecam, nu pentru ca 1-ar fi nduiosat
soarta noastra, ci pentru ca am izbutit sa-1 convingem ca, spre deosebire de cei
lalti clienti ai lui, noi nu vrem sa fugim din Stalingrad, ci, dimpotriva, sa ne n
toarcem acolo.
Vesel si nepasator, Porta fluiera un cntecel n timp ce masina gonea pe soseaua ce
duce la Kuperossnoie. Frigul era atroce si somnolam, cu mantaua-n cap, aparndu-ma
cum puteam de viscolul care se strnise. De doua ori ne-am si nzapezit si a fost n
evoie sa punem mna pe lo-peti. Pe drum, nici o tipenie de om, iar troienele erau
pe alocuri att de nalte nct depaseau stlpii de telegraf.
La un moment dat, cnd mai era o buna bucata de drum pna la Kuperossnoie, am dat pe
ste o coloana de cavalerie. Caii nechezau, copitele lunecau pe polei.
- De unde or fi aparut si bidiviii astia? ntreba, ne-" dumerit. Porta. Te apuca
foamea cnd vezi attea biftecuri
vii. Eu unul, ma-nebunesc dupa carnea de cal.
Animalele abureau, raspndind un miros puternic de piele uda. Dupa cavalerie, apar
ura obuzierele naltnd spre norii buhaiti de zapada, tevile lor scurte si groase; u
rma o coloana de genisti, cu buldozere si escavatoare. Toata aceasta omenire se
scurgea, bizar, n directia din care veneam.
- Sa vezi si sa nu crezi! Ni se trimit ntariri! exclama Porta. Ai vazut material
ul? Nou-nout. Parc-ar fi romni.
Timp de vreo doua ceasuri am tot mers n paralel cu coloanele ce se ndreptau spre v
est, ba Porta s-a mai si salutat cu o subunitate de schiori. Brusc nsa, a pus o as
emenea frna ca era ct pe aici sa ma svrle peste parbriz.
- Te-ai ticnit! am zbierat eu, cramponndu-ma de tabloul de bord.7
n mijlocul drumului statea un ofiter cu doua stegulete pentru reglarea circulatie
i. Porta rasuci, disperat, volanul, facu un derapaj controlat si apasa, pna la fu
nd, pe pedala de acceleratie.
- Rusii! racni Porta, apucnd-o pe un ngust drum forestier.
- Sloi! Stoi! auziram din urma. Rasunara mpuscaturi. Porta conducea nebuneste, f
acnd slalom printre copaci, din fericire nu prea desi. Opri n sfrsit, scotoci prin l
ada cu scule si scoase de acolo doua caciuli rusesti.
- E mai sanatos sa nu fim vazuti cu tichiile lui Hitler pe cap, spuse el gfind. N
oroc ca 1-am vazut pe Ivan, altminteri acolo trageam ultimul nostru prt!
- S-o stergem ct mai repede! 1-am zorit, privind cu spaima n urma.
Cu caciulile cu stea rosie pe cap si cu gulerele mantalelor ridicate ca sa nu ni
se vada petlitele, puteam trece, la rigoare, drept militari sovietici; aveam nsa
pregatite si grenadele. Dupa un timp, daduram iar de soseaua principala pe care s
e scurgeau, n continuare, coloanele inamice. Porta coti, din nou, pe un drum latu
ralnic, dar n-apuca-ram sa facem nici zece metri ca motorul tusi de cteva ori si
se opri.
Roscovanul cobor calm si, cu aerul cel mai firesc din lume, salta capota motorulu
i. Pe drum, o unitate de cazaci trecea cntnd. Deosebit de romantic spectacolul acest
or cazaci care cnta n tacanit de copite, dar mie unuia, romantismul asta mi dadea f
iori de groaza. La repezeala, am smuls insigna cu cap de mort pe care, ca tanchi
st ntr-un regiment disciplinar, o purtam la petlite si am n-fundat-o cu tocul cizm
ei n zapada. Insignele astea blestemate au pricinuit moartea multor camarazi, vesn
ic confundati cu esesistii din divizia Tptenkopf* a lui Eicke. - Te temi de Iv
an? facu, sarcastic, Poarta. Nu foloseste la nimic sa smulgi insigna, daca ne pri
nd ne lichideaza oricum ca spioni, din pricina caciulilor de uniforma, n pl
us, din cte stiu, baioneta ta are zimti, deci ea
* n plan militar, SS-ul era format din Waffen S.S., mari unitati combatante, de el
ita, mutinationale, alcatuite numai din voluntari si formatiile Toten-kopf (Cap
de mort), destinate actiunilor de represalii, luptei mpotriva partizanilor si paze
i lagarelor de exterminare: fireste, datorita bestialitatii lor, membrii acestor
unitati nu prea erau crutati atunci cnd cadeau prizonieri. (N.T.)
nu strapunge doar, ea sfrteca. nca de pe vremea primului razboi mondial, daca erai
prins cu asa ceva, te puneau, fara vorba, la zid. Nu, baiete, daca scapam, va fi
datorita mie si a rusei pe care-o ciripesc.
Chiar n acel moment, un adjutant artilerist se ivi dintre copaci si se apropie
de noi.
- Zdarovo (salut), facu el.
- Zdarovo, ne grabiram noi sa-i raspundem. Curios, ocoli vehiculul opri
t.
- Hitlerovskaia masina, constata el ncntat, izbind cu cizma pneul din fata.
- Ih.
- Harosaia?
- Harosaia.
Artileristul izbucni n rs, l batu prieteneste pe Porta pe umar si-si baga nasul n mo
tor. Vru sa scoata capacul delcoului, dar fu imediat plesnit cu o cheie fixa pes
te degete.
- Holera! exclama el, deloc suparat, stergndu-si mna mnjita de ulei
de lunga sa manta.
Omul e mai flecar dect un stol de cotofene, eu i raspund prin "da" si "niet" la nim
ereala, dar se vede treaba ca le potrivesc, Porta i ntinde o grifa ceea ce-1 face
sa sa-ra-n sus de bucurie. De unde le-am procurat?
- Din Eniseisk, raspunde Porta, habar neavnd unde se gaseste orasul asta.
- Eu snt din Cita*, ne explica adjutantul si nu pot sa-i sufar pe moscoviti. i se
ntorc matele pe dos cnd i auzi cum vorbesc. Nici cu voi, cei din Eniseisk nu mi-e
rusine, dar ncalte snteti oameni de isprava, nu niste nfumurati ca aia. Pacat ca n-a
u fost strpiti cu totii n timpul Revolutiei!
Porta a izbutit, n sfrsit, sa puna n functiune masina, spre marea mea usurare, dar
ghinionul dracului, nu facem nici zece metri si ne pomenim ntepeniti ntr-un namete
.
- Iarna calu-i sfnt! glasuieste artileristul, dar pune umarul alaturi de noi, f
ara vreun razultat nsa. - Asteptati, striga el atunci si dispare printre co
paci.
- Ce vrea sa faca? ntreb eu, nervos la culme.
* Oras din sudul Siberiei, ntr-adevar, ntre pronuntia moscovitilor si a si-bcricni
lor exista o notabila deosebire mai ales n cazul vocalei "A" pe care cei din capi
tala o deschid foarte tare, n timp ce siberienii o rostesc "O". (N.T.)
- Sa aduca ctiva tovarasi de-ai lui ca sa ne ajute. Rusii trec drept cei mai ndat
oritori oameni, raspunde, zeflemitor, Porta.
- Sa lasam naibii masina si s-o ntindem de aici!
- Ho cu tata! Ia pusca-mitraliera care-i la spate si daca treatfa se-mpute, i r
azi! Ca doar n-o veni cu toata Armata Rosie!
- Ai nteles ce ti-a povestit?
- Doar n parte, dupa cum nici el n-a nteles dect jumatate din ce i-am spus, da' ni
ci nu-i de mirare. Rusia e uriasa, iar popoarele diverselor republici nu se prea
nghit ntre ele. Mare noroc ca n-am zis ca-s din Cita.
- Unde-i Eniseiskul asta?
- Habar n-am, dar politrucul pe care 1-am mpuscat alaltaieri era de acolo, deci
exista pe undeva, prin Rusia.
Artileristul reaparu urmat de alti trei.
- Davai! Davai! i ndemna el, plin de elan.
Ct ai clipi din ochi, masina a si fost dezapezita.
- Dosvidanie! mai strigara ei n timp ce noi demaram, fara sa ne mai ncurcam
n politeturi.
O alta coloana de infanterie, apoi ni se face semn sa lasam cale libera unei mas
ini de stat-major. La o raspn-tie, un general observa scurgerea trupelor.
- J-Iai s-o luam pe jos, am propus, cuprins de neliniste, n felul acesta putem t
rece neobservati. Altminteri, presimt necazuri mari.
- Nu mai spune tmpenii! Cine si-ar putea nchipui ca doi bravi nemti snt ntr-
att de smuciti nct sa se plimbe cu Volkswagenul printre liniile inamice? Nu, ei ne
iau drept niste frtati, care au manglit o masinuta de-a lui Hitler.
Strabatem ngusta strunga de la Boljov si ncercam sa ne abatem de la soseaua cea ma
re lundu-o pe un drum laturalnic dar, cu gesturi furioase, cei de la circulatie n
e ogliga sa reintram n fluxul general. N-avem ncotro, trebuie sa continuam.
La periferia Stalingradului, n apropierea a doua slepuri esuate pe tarmul Volgai.
reusim, n fine. sa ne anga- ', jam pe o strada, perpendiculara cu directia
generala de j mers. Dintr-un cuib de mitraliera, ctiva sovietici ne striga
ceva.
- Ce racnesc ei acolo? ntreb, alarmat. 90
- Sa bagam bine de seama fiindca ulita asta duce la nemti!
Cu un oftat de usurare, Porta si scoate caciula cu stea rosie.
- E mai sanatos daca ne punem iar capacelele lui Adolf! zice el pruden
t.
Rulam ct rulam si dam, n sfrsit, peste un baraj german. Stupefiati, servantii sectie
i anticar, ne ntreaba de unde venim si cum explicatiile noastre li se par absolut
aiurite, ne mna sub escorta la comandantul lor de baterie. Au fost necesare doua
ceasuri de discutii si telefoane ca sa fim lasati sa ne ntoarcem la regiment.
Ajunsi "acasa", am constatat ca panica e aproape generala. Circula tot soiul de z
vonuri alarmante, cel mai sinistru dintre ele fiind acela ca rusii au spart, n ctev
a locuri, /rontul.
"Vom pune mna pe putere si n-o vom mai da ndarat, indiferent de mijloacele necesar
e pastrarii ei".
Joseph Goebbels, ministrul Propagandei catre Ernst Thaelmann, 3 ianuarie
1932.
Doi calareti mergeau n trap ntins pe una din aleile parcului Tiergarten, pustiu la
acea ora. Nu era nici sase dimi-- nea fa. Erau Obergruppenfuhrerul Heydrich si
amiralul Ca-naris.
- Excelenta ideea atacarii postului de radio Gleiwitz de niste detinuti mbracat
i n uniforma poloneza, spuse Heydrich. Un motiv dintre cele mai temeinice ca sa
invadam Polonia.
- Da, am auzit vorbindu-se despre asa ceva, raspunse Canaris cu raceala, dar nu
va mpartasesc parerea; nu cred ca poate fi tinut secret un procedeu att de degra
dant.
- Oh, fiti pe pace, nici unul dintre detinutii deghizati n soldati nu va supravi
etui operatiunii! ricana Heydrich.
- Dar li s-a promis libertatea, mai ales ca toti snt voluntari!
- Se prea poate, dar e o promisiune ce nu poate fi respectata! Dealtminteri, Her
r Admirai, sntefi mai la curent dect mine. Din cte mi-a spus chiar unul din colabor
atorii dumneavoastra apropiati, ideea emana de la Serviciile dumneavoastra. Ca a
tare, tot dumneavoastra veti fi nsarcinat cu aceasta dezagreabila afacere, sp
use, triumfator, Heydrich, contemplndu-l pe firavul amiral, mbracat de sus
pna jos n gri.
Amiralul trecu la pas, batu usurel cu palma peste grumazul calului si se rasuci f
ara graba catre redutabilul sef al R. S. H. A.
- Nu, Obergruppenfiihrer, serviciile mele nu se vor ocupa de asa ceva.
De data asta, Heydrich fu cel care se rasuci n sa. Tacerea era tulburata doar de s
taccatoul unei ghionoaie; nazistul plesni de cteva ori carmbul cizmei cu cravasa s
i se uita lung, cu o privire de pasare de prada, la tovarasul sau de cavalcada.
- si, ma rog, as putea sti de ce? nsusi Fuhrerul a aprobat aceasta idee.
- Tocmai pentru ca nu-mi apartine, raspunse, sec, amiralul. E drep, ea a fost
conceputa ntr-unul din serviciile mele, dar fara stirea mea.
- Pna la urma, tot o sa va incumbe, replica Heydrich ironic, n fond, raspundeti
pentru ce nascocesc subalternii dumneavoastra. Am stat de vorba, nu mai departe
dect ieri, cu Reichsfiihrer si Reichsmarschall* si am ndoi au fost perfect de acor
d cu mine. Aceasta afacere va priveste n exclusivitate.
Cu miscari ncete si studiate, Canaris si aprinse o ti-gare, studiindu-l n acelasi t
imp cu atentie pe cinicul sef al Sigur an lei Reichului.
- In ceea ce ma priveste, puneti-i cruce, domnule Heydrich. Sper ca va dati seam
a ca de o buna bucata de vreme am banuit ca o sa mi se paseze aceasta tenebroasa
masinatie si cum snt la fel de bine informat ca si dumneavoastra, am avut, recent
, o discutie de la om la om cu Fuhrerul care mi-a dat deplina dreptate. Diversiu
nea asta... urt mirositoare, ca sa-i zic asa, nu se poate ncadra nici cum n competen
tele Abwehzului si ar scandaliza, chiar, ntreaga Armata. Fuhrerul e de aceasi p
arere cu mine. E o chestiune care priveste R.S.H.A., adica pe dumneavoast
ra, Herr Obergruppenfiihrer.
Un timp, calarira n tacere, apoi Heydrich se apleca spre Canaris:
- Herr Admirai, snteti un remarcabil vulpoi. Pe cuvnt de onoare, va admir! Nu fiti
nsa prea sigur de dumneavoastra. Uneori se ntmpla ca si vulpoii cei mai sireti sa c
ada n capcana.
si dnd pinten calului, se ndrepta n galop spre Merce-desul negru care-l astepta pe
alee. :
* E vorba de Heinrich Himmler, seful suprem al SSnilui si de maresalul Hermann
Goering, comandant al Luftwaffe-ei (aviatia militara). (N.T.)
UNICA SENTIN: MOARTEA!
ntr-o noapte, un HE-111* ateriza pe un teren din preajma Stalingradului. Nimeni d
in cadrul Armatei a Vl-a nu banuia ce musafir aduce.
La fel de secreta a fost si aterizarea. Singurii asistenti au fost ctiva ofiteri
si ostasi din R.P.D.S. (Regiment de parasutisti cu destinatie speciala); imediat
camuflat, avionul era practic invizibil, iar parasutistii care-1 pazeau aveau o
rdin ca traga n oricine se apropia.
Primul care cobor era un personaj foarte nalt si subtire. Se numea Theodor Eicke,
seful suprem al lagarelor de exterminare si comandantul diviziei blindate "Toten
kopf; ferocitatea si lipsa de scrupule a individului l agasau pna si pe Hitler. Pe
urmele lui aparu si un grup de esesisti, specializati n executiile sumare. El si
zbirii sai se urcara ntr-o sanie cu motor apartinnd regimentului de parasutisti,
al carei conducator obisnuit fu obligat sa cedeze locul Obsercharfiihrerului Hen
zel, "Ucigasul" cum l poreclisera cei de la Dachau.
ntr-o nvolburare de zapada, sania si sinistrii ei ocupanti luara drumul Stalingrad
ului ca sa faca o vizita la statul-major al Armatei a Vl-a instalat n pivnita cla
dirii n care salasluise, pe vremuri, N.K.V.D.-ui. n prealabil nsa, adica chiar pe a
eroportul improvizat, literele LW (Luftwaffe) de pe blindajul saniei fusesera nlo
cuite cu runele SS; Eicke nu lasa nimic la voia ntmplarii. Asupra acestui aspect p
uteau depune marturie toti detinutii de la Dachau, ncepnd cu fostul cancelar al Au
striei, Kurt von Schuschnigg care ocupase una din celulele "specialilor",
Aparitia inopinata a lui Eicke la statul-major al Armatei a Vl-a a strnit, cum er
a si firesc, panica. Comandantul ei, generalul von Paulus, se ridica si, desi scr
ba-i era vadita, ntinse politicos mna nedoritului vizitator, care statea, cu picio
arele larg desfacute, la intrarea n ncapere. Eicke ignora mna ntinsa si-1 privi cu d
ispret pe generalul cu doula mantale puse batrneste, pe umeri. El, Eicke, era imp
ecabil mbracat cu o haina lunga
* Heinkel-111. bombardier de noapte putind transporta pna la doua tone de bombe.
Bimotor Echipa]: 5-6 oameni. Armament: 5 mitraliere de 7.9 m/m si un tun de 20 m
/m (M.T.). .
din piele neagra, strns ncins cu centironul, carmbii cizmelor stralu
ceau.
- Cine, Doamne-iarta-ma, mai e si aratarea asta? ntreba arogant Eic
ke, aprinznd un lung trabuc.
- General de armata von Paulus. Cu cine am onoarea?
- Onoarea? Asta-i buna! Generale, snt Gruppenfiih-rerul S.S. Theodor Eicke,
sosit aici ca reprezentant al Fiihrerului pentru a vedea cu ce va ocupati si
daca mai luptati sau va considerati n vacanta de iarna?
Generalul von Paulus, personaj rafinat, cu maniere alese, ramase ncremenit, neven
indu-i sa-si creada urechilor.
- Vazndu-te, generale, am crezut ca am de-a face cu un hodorog de prizonie
r bolsevic care-si dezmorteste batrnele-i ciolane ntr-o manta germana! Nu se
meni deloc a ostas al marelui Reich! Ce se ntmpla, aici, cu disc
iplina? Voi fi 'dezolat sa raportez Fiihrerului ca ati renuntat la vict
orie.
- Nu admit acest ton! exploda von Paulus, ale carui mini prinsera sa tremure
.
Nu era omul altercatiilor. Sari, n schimb, generalul Schmidt, seful de stat-major
al Armatei. Opus al lui Von Paulus, era un ofiter dur, combativ, sigur pe sine.
- Gruppenfiihrer, snteti grosolan si nu respectati superiorul! Ma
voi plnge!
- Oricine are dreptul sa se plnga, rnji Eicke. ntrebarea e: cui
? Daca e vorba de Fiihrer, atunci plngeti-va me, eu snt reprezentantul
sau direct aici, la Stalingrad.
Rnjind sardonic scoase din buzunar un document pe care-l arunca pe masa. Era o mpu
ternicire, semnata "Adolf Hitler" care-i conferea lui Theodor Eicke drepturi dep
line pentru a institui tribunale militare de urgenta si a pronunta sentinte n zon
a operatiilor de la Stalingrad.
- Ce doreste Fu'hrerul sa afle? ntreba von Paulus pe un ton sec, dar din care ra
zbatea o oarecare ngrijorare. Primeste regulat rapoartele mele asupra a tot ce se
petrece aici. I-am. propus ca, folosind ntregul potential de care dispunem sa op
eram o strapungere si sa iesim din ncercuire. Generalul Schmidt a elaborat un pla
n excelent. Nu asteptam dect autorizatia Fiihrerului pentru a mai putea
salva poate peste jumatate din Armata a Vl-a.
Eicke, care ura armata si ntregul corp ofiteresc, jubila de teroarea vizibila p
e care o inspira.
- Ceea ce doreste Fiihrerul e victoria. Victoria si nimic altceva! Ati avut timp
berechet. Daca am fi fost eu si divizia mea aici, toata aceasta poveste era dem
ult terminata. Nici nu poate fi vorba de strapungere, astea-s cuvinte sub care se
ascunde o nfrngere. Ostasul german nu fuge din fata pitecantropilor sovietici, el i
nimiceste! Fiihrerul doreste ca hoardele rosii sa fie lichidate aici, pe tarmuril
e Volgai. n ce mod? Asta va priveste, de-aia ati fost facut general de armata!
- Aveti cumva o propunere n acest sens? ntreba Schmidt, uitndu-se dezgustat
la oribilul personaj.
- Desigur, tuna Eicke: aceea de a-i zvrli pe bolsevici afara din Europa! Armata
a Vl-a dispune de 25 de divizii, 600.000 de oameni si 800 de tancuri. Ce vreti m
ai mult? Cu asemenea forte se poate cstia nu o batalie, ci cinci razboaie mondia
le! Fireste, daca se vrea acest lucru!
Generalul Huber, a carui mneca spnzura goala se ridica furios:
- Nu accept obrazniciile astea! Va gasiti n fata unor generali, nu ntr-un laga
r de concentrare!
Esesistul surise batjocoritor de la naltimea celor doi metri ai sai. Alene, sufla
drept n nasul faimosului general ciung fumul trabucului:
- Nu cumva snteti generalul Huber? Iata ce va transmite generalul Burghof, sefu
l directiei personal a Armatei.
Generalul Huber pali. Ordinul nmnat de Eicke i cerea sa se prezinte imediat la Carti
erul General al Fiihreru-lui din Prusia Orientala*. Ce voia sa nsemne acest ordin
? Deci, i se retragea comanda diviziei 16 Panzer... nsemna oare o dizgratie ce av
ea sa atraga dupa sine nenororcirea lui si a familiei sau, dimpotriva, o avansar
e? Bntuit de ndoieli, arunca o noua privire esesistului care afisa un aer triumfato
r si se reaseza, greoi, pe locul sau. La ce bun sa mai participe la discutie? De
ce sa-i mai sustina pe cei de fata? Generalii Armatei a Vl-a erau, de acum, mor
ti cu
* Wolfschanze (Brlogul lupului) era situat Unga localitatea Rastenburg, ntr-o padu
re, perfect camuflata. Aici a avut loc, la 20 iulie 1944. atentatul mpotriva lui
Hitler, atentat care a declansat un val sngeros de represalii carora, finalmente,
le-a cazut victima si amiralul Canaris. (N.T.).
totii, chiar daca nca respirau. Dreptatea apartinea acestui nazist cu hrca arginti
e la petlite si cu mputernicirea Fiih-rerului n buzunar.
Generalul von Paulus tacea. Era un o care nu dorea dect un singur lucru f sa trai
asca n buna ntelegere cu toata lumea, un om care iubea cartile, autorii clasici, f
ilozofia lui Schopenhauer si Kant, si, mai presus de tot si toate, pe cinele sau.
Ca atare, Eicke obtinu fara nici o dificultate permisiunea sa inspecteze Divizia
a 71-a instalata lnga Zaria, al carei comandant, generalul Alexander von Hartmann
, apucase sa fie prevenit. Eicke si Hartmann se cunosteau nca din timpul Primului
razboi mondial, cnd Hartmann, pe atunci comandat de companie, descoperind cotcar
iile savrsite de furierul sau Eicke, nsarcinat cu manutanta, l expediase n linia-nti,
la deminari. Era un lucru pe care Eicke n-avea sa-1 uite niciodata.
- Salut, eroi obositi! racni Eicke patrunznd zgomotos n adapostul statului-major,
se pare ca victoria nu-i tocmai lesnicioasa?
Sec, von Hartmann se prezenta.
- Oh! dar noi ne cunoastem de demult, facu sarcastic Eicke. N-am uitat nici o c
lipa soarta pe care mi-ati rezer-vat-o cndva. Cu o -miscare repezita, Eicke desfa
cu mantaua aratndu-si pieptul constelat de decoratii. La subtioara tinea cravas
a al carei mner se termina cu un cap de mort, n aur masiv, cadou personal al Fiihr
erului. - Fiihrerul m-a trimis aici sa vad cu ce va pierdeti timpul. Sovieticii
nu prezinta nici o problema, dar as vrea sa inspectez divizia, generale von Ha
rtmann.
Fericit sa scape de aceasta pacoste, von Hartmann i recomanda regimentul 191, com
andat acum de un ofiter inferior, capitanul Weinkopf. Eicke ceru sa circule cu s
ania cu motor lucru pe care ofiterul nsarcinat sa-1 conduca, un locotenent infanter
ist, 1-a povatuit calduros, sa nu-1 faca.
- i-e cumva frica, locotenente? l lua Eicke peste picior, sarind n sanie.
Locotenentul dadu din umeri. Daca esesistul se saturase de viata, treaba lui! n ce
ea ce-1 privea, renuntase demult la speranta ca va scapa viu din acest infern. Ce
importanta mai avea daca va fi azi sau mine? ntreaga sa familie fusese ngropata sub
ruinele Kolnului, iar el nu
poseda dect echipamentul de pe el, care nici macar nu era al lui, ci al
lui Hitler.
N-apuca sania sa faca zece metri si zapada prinse sa se spulbere si sa se nvrtejea
sca n jurul ei.
- Mortiere, explica, zmbind, locotenentul, nca nitel si-o sa ne miruiasca si
cu artileria lor de cmp.
Nu termina bine fraza si vazduhul vji si plesni, Eicke se nfiora si strnse mai tare n
jurul gtului gulerul mantalei ca si cum hrcile de pe petlitele vestonului ar fi pu
tut atrage proiectilele.
- Al dracului de frig! facu el, mascndu-si nervozitatea.
- Azi e nca suportabil, zise, placid, locotenentul. De dimineata se auzeau chiar
gaitele, si astea nu apar dect atunci cnd gerul se ostoieste. Vedeti strunga aia n
tre cele doua maluri de rpa? Ei bine, va previn ca la iesirea din ea, Ivan obi
snuieste sa ne salute cu katiusele.
- Da-i drumul mai departe, spuse Eicke care ncepuse sa cam transpire.
Intr-adevar, abia iesiti din ngustul defileu, cerul paru ca se pravale peste ei.
Zece lansatoare de rachete tunau laolalta, proiectilele vrstau noaptea cu cozile
lor de foc. Eicke sari din sanie, urmat de sbirii sai si se trnti la pa-mnt. Locot
enentul cobor fara graba, ultimul, si-i privi pe esesistn nfundati n zapada.
- ntotdeauna fac asa? ntreba Eicke, zmbind stnje-nit.
-f Oh, azi mai e cum mai e, dar deunazi parca turbasera, n doua minute n-a mai ram
as nimic dintr-un batalion ntreg. A fost ziua cnd capitanul a preluat comanda regim
entului.
- Un capitan comandant de regiment?
- Ramasese cel mai vechi n grad, raspunse locotenentul cu aerul cel mai firesc di
n lume. Katiusele i toca-sera pe toti ceilalti.
Continuara pe jos n tacere. Pe capitan l gasira jucnd carti cu ctiva soldati ntr-o gr
oapa acoperita cu trei mantale mbumbate ntre ele si ntinse pe cteva pusti rusesti, fa
cute piramida. Un butoi care continuse cndva carbu- . rant-le slujea drept
masa.
- Ca reprezentant al Fiihrerului am venit sa inspectez regimentul, spuse Eicke, r
itos, dupa ce asteptase n zadar sa fie salutat de capitan.
- Poftiti, cu placere, raspunse ofiterul. O luati dumneavoastra prin santurile d
e comunicatie si-o sa dati de ei, dar fiti atent, domnule Gruppenfiihrer SS, bai
etii mei snt cu nervii n pioneze si trag asupra a, tot ce misca.
- Las-o mai moale cu "domnule"! zbiera Eicke. La noi, n SS, expresia asta burghe
za a fost definitiv suprimata!
- Treaba dumneavoastra, replica, indiferent capitanul. Habar n-am cum e la SS
. Eu fac parte din Armata.
- Halal de-asa armata! Jucam carti n loc sa ne ba-, tem pentru victorie!.Apoi,
rasucindu-se catre unul din so-
dati: Tu, ce esti tu n regimetul asta?
- Vnator de tancuri, raspunse cu lehamite, ostasul, fara sa mai adauge ca, n urma
cu o zi, distrusese un T-34 cu ajutorul unei legaturi de grenade si a unei mine
magnetice; la fel cum nu spuse ca n-are dect 19 ani, ca nimicirea tancurilor e sin
gurul lucru pe care a nvatat sa-1 faca si ca, daca mine s-ar termina razboiul ar r
amne pe drumuri, necunoscnd alta meserie.
- nca odata, Grupppenfuhrer, paziti-va de tragatorii sovietici de elita! striga,
rautacios, capitanul n urma lui Eicke ce se ndeparta urmat de escorta lui de cala
i. Ucid tot ce le pica n catare. Ieri, n sectorul vecin, au ras un maior.
n patru labe, Eicke se tr pna la primele lacasuri de tragere. Tirul se ntetea. Obersc
harfuhrerul Wilmer are jumatate de fata smulsa de o schija; Scharfuhrerul Dwinger
se prabuseste cu o gaura ntre ochi, exact sub viziera castii; un infanterist si pr
iveste piciorul amputat ca de un bisturiu si nu pricepe ce s-a ntmplat de fapt, de
durut nu-1 doare, dar sngele tsneste din ciotul ramas ca dintr-o conducta sparta.
- lisuse! exclama, involuntar Eicke.
Calaul evreilor de la Dachau cere acum protectia si sprijinul unui evreu. Fara o
privire pentru muribund, . Eicke sare peste corpul lui; la ce mai poate sluji u
n soldat care nu mai are dect un picior? Viscolul venit din stepele Kazahstanului
i va servi drept lintoliu. Eicke se trnteste lnga servantii unei mitraliere. Ochit
orul e un subofiter care se uita ngrijorat la petlitele argintii ale esesistului.
- Bagati de seama, ieri i-au facut de petrecanie unui
general care n-a avut alta treaba dect sa inspecteze pozitiile.
ncercat de un sentiment cu totul nou nu pentru el - acela al fricii - Eicke se st
recura pna n adapostul unui tnar locotenent, cu fata de mosneag.
- Gruppenfiihrer, de mai bine de opt zile n-am mai pus nimic cald n gura. ia de l
a aprovizionare si bat joc de noi!
- De opt zile nimic cald? Dar unde-s bucatariile voastre de camp
anie?
- Bucatarii de campanie!... locotenentul avu un rs amar. Care bucatarii? Cnd se
milostiveste de noi Dumnezeu, mai izbutim sa ucidem cte o cioara sau vreun rozator.
.. asa ne tinem zilele...
- Gratwohl! striga Eicke unuia din nsotitorii sai, sa fie spnzurat ofiterul cu ap
rovizionarea de la divizie! o sa pun ordine si-n chestiunea asta a hranei!
- Dom' locotenent, se aude glasul unui pndar, Ivan ataca n forta!
Instantaneu, locotenentul si ndeasa casca pe cap, nhata o pusca-mitraliera si, din f
uga, i pregateste grenadele. Atacul este oprit, dar Eicke a ramas cu gura cascata:
nu-si imaginase niciodata razboiul sub acest aspect. Dupa ctva timp, locotenentu
l revine n adapost si se lasa sa cada pe o lada de munitii, desfacnd, direct pe pa
mnt, schita sectorului.
- Poti rezista pe pozitie, locotenente?
- Nu stiu, Obergruppenfuhrer, razboiul e pierdut, dar nu voi depune a
rmele dect atunci cnd mi se va ordona.
- Te-as putea pune la zid, locotenente, pentru defetism! racni Eicke. Razboiul n
u-i pierdut, baga-ti asta bi-ne-n cap!
- Oh, ofta tnarul locotenent, cu un zmbet de indiferenta resemnare n coltul gurii
, Fuhrerul a declarat ca vom lupta mpotriva unor subdezvoltati, dar pna acum n-am
vazut dect specialisti de prima clasa. Fuhrerul i-a subestimat pe rusi si,
repet, razboiul e pierdut!
Trei focuri de pistol plesnira sec si tnarul cu fata de mosneag se prabusi la pic
ioarele lui Eicke. Inspectia continua la regimentul 9 tancuri.
- Unde-s bucatariile voastre de campanie? ntreba
Eicke. Un razboi nu se poate face fara bucatarii de campanie!
Sergentul-major chestionat ti explica, rabdator, ca bucatarii de campanie nu mai
exista de multisor, dar ca au organizat niste comandouri de aprovizionare care nt
ind ambuscade coloanelor Intendentei, omoara un cal sau doi si-n felul asta toca
nita-i asigurata.
- Uneori, scoatem, ficatul vreunui cadavru mai proaspat, sa stiti
ca nu-i rau la gust!
Esesistul simti ca i se ntoarce stomacul pe dos si din acea clipa nu mai ntreba de
bucatariile de campanie. Soldatii de la Stalingrad devenisera canibali...
- De ce nu atacati? zbiera el la un batrn maior, comandant de batalion, vizibi
l la capatul puterilor.
- n ce directie sa mai atac? tipa, la rndu-i, maiorul. Rusii snt peste tot! batali
onul meu abia daca are efectivul unei companii!
- Voi, astia din Wehrmacht, snteti cu totii niste sabotori! racneste Eicke, s
cuipnd de turbare.
Maiorul este legat de un copac si mpuscat pe loc. Un ofiter de geniu a aruncat n a
er depozitul sau de materiale pentru ca siberienii erau pe punctul de a-l mpresur
a. E executat imediat ca sabotor. si astfel, vnatoarea continua. Colonelul Jenck,
comandantul regimentului 9 infanterie a parasit pozitiile samavolnic. E spnzurat d
e aripile unei mori de vnt. Un lazaret de campanie si-a gasit adapost ntr-o privnit
a; la nimereala, snt smulse pansamentele a 200 de raniti, 197 din ei n-au nici pe
dracu, snt "n-vrtitii" de la trenurile regimetare si divizionare, ofiteri n majorita
tea lor. Lichidati fara discutii, cei vinovati de tl-harie snt pusi n streang, chia
r si femeile din serviciile auxiliare.
Un vnt de dementa sanguina sufla peste imensul cazan al Stalingradului.
Generalul de brigada Blome, de la vnatorii de munte marturiseste ca a dosit nitic
a benzina pentru masina sa; e stropit cu benzina si arde ca o torta. In gara Zar
ita niste copii cersesc pine: ordin sa fie ucisi cu patul armei, n urma cu trei zi
le, preotul-militar Roske, de la divizia 44, infanterie, a tinut predica despre
lisus din Nazaret. lisus, un jidan! Nazaret, un bastion al iudeo-masoneriei! Denu
ntat, sarmanul preot a fost spnzurat de picioare si n-
junghiat ca la abator. Cadavrul lui, cu crucea spnzurnd de un snur violet, s-a leg
anat vreme ndelungata, folosind drept stlp indicator: "Cnd ajungi la locul unde atrn
a popa, o iei la dreapta si-o tii tot asa."
Pretutindeni unde aparea Eicke, aparea si Moartea.
Un maior infanterist, ca sa salveze ce se mai putea salva din batalionul sau, pu
lverizat de ofensiva sovietica, a ordonat, pe propria-i raspundere, retragerea.
Dupa c-teva zile amputat de ambele picioare, a fost evacuat cu avionul din Stalin
grad. n urma telegramei expediate de Eicke, maiorul a fost smuls din spital, tran
sportat la nchisoarea militara Torgau si executat legat de brancarda.
Hitler a aprobat ntru totul raportul emisarului sau si a discutat cu el despre Ar
mata a VH-a, sorbind din paharul cu lapte. Fiihrerul ignora alcoolul si ducea un
trai spartan.
Departe, departe de tot, la Stalingrad, o armata ntreaga era pe punctul de a fi ni
micita.
"Dumnezeu 1-a trimis pe Adolf Hitler ca acesta sa poata ajuta poporul german sa
puna ordine n Europa".
August-Wilhelm, print de Prusia cu prilejul unui banchet dat de asociatia ofiter
ilor, la 16 iunie 1936
La 20 decembrie, n timpul unui viscol ngrozitor, soldatii Blatt si Wenck au fost tr
imisi la Gumrak dupa proviziile batalionului, la acea data, portia zilnica a unu
i combatant era de 100 grame pine, 100 grame magiun si un sfert de litru de supa c
hioara facuta din oase fierte si rasfierte de cal.
n vrsta de optsprezece ani, soldatul Wenck era n permanenta flamnd si nu izbutea nici
cnd sa-si ostoiasca nevoia de mncare. Pna nu demult, schimba ratia de tigari pe pine,
dar trocul acesta devenise imposibil n ultima vreme, aici, la Stalingrad, nimeni
nu mai era dispus sa-si vnda punea, iar tigari nu se mai distribuiau oricum.
Dupa o ndelunga asteptare, cei doi primira 225 de pini.
- Snt 225 la numar socoteala e exacta, vezi cum le pazesti, spuse Blatt ncredintnd
lui Wenck pretioasa ncarcatura.
Le-au trebuit opt ceasuri ca sa ajunga ndarat, la batalion. Sleite de nemncare, mrto
agele care trageau sania se mpiedicau la tot pasul. Cnd se crapa de ziua, au ajuns
si ei la Zarita.
Majurul batalionului se grabi sa preia alimentele si sa faca inventarul, dar nu
gasi dect 224 de pini n loc de 225. Cei doi negara cu ndaratnicie sa-si fi nsusit pini
soara, si nici la perchezitia corporala nu fu descoperit nimic, n schimb, nfasurat
a n halatul de camuflaj al lui Wenck si bine dosita n lada de sub capra, lada a ca
rei cheie o poseda Wenck, majurul dadu de plinea buclucasa
Tribunalul militar si tinea sedintele ntr-un beci. Disperat, pustiul comparu n fata
judecatorilor sai; fapta comisa motiva pe de-a-ntregul o condamnare, conform ins
tructiunilor generalului von Paulus din 9 decembrie 1942.
- De ce ai furat plinea? ntreba presedintele, fara ca macar sa-l priveasca pe ba
ietandrul costeliv care plutea pur si simplu n uniforma devenita prea larga, pent
ru trupu-i descarnat.
- Mi-era foame. Nu mai mcasem de trei zile si-i era att de foame.
- Tuturor ni-e foame aici, la Stalingrad, dar asta nu-i un motiv sa furam pine.
Deliberarea a fost scurta: infanteristul Wenck se facea vinovat de ncalcarea ordi
nului din 9 decembrie care stipula: "Jefuitorii vor fi executati pe loc". Soldat
ul Wenck nu era nsa un jefuitor, nu era dect un pustan de optsprezece ani, ngrozito
r de flamnd, flancat de doi jandarmi vizibil mai bine hraniti dect el, un pustan c
are nu-si imagina ca va plati o bucata de pine cu bunul sau cel mai de pret: viat
a. O pine n valoare de 35 de pfenigi. Completul se ridica n picioare. Urma sentinta
, "n numele poporului german, soldatul Paul Wenck, vinovat de a fi furat din hrana
Wehr-macht-ului, este condamnat la moarte."
Cteva clipe n beciul abia luminat, domni tacerea; apoi, baiatul ncepu sa urle, sa i
mplore, sa geama: Un pat de pusca peste ceafa puse capat rugilor sale. A doua zi
, fu trt pna la buza unui sant si executat. Din sumarul pluton de executie facea pa
rte si camaradul sau, Blatt. si, ntruct pa-mntul era tare ca piatra, cadavrul ramas
e acoperit doar cu doua-trei lopeti de zapada. Pentru a nu se risipi munitia, se
hotar ca ncepnd cu 25 decembrie, jefuitorii sa nu mai fie mpuscati, ci spnzurati.
CE I-E sI CU GENERALII sTIA!
Ne adunasem la o partida de carti - cartile lui Ba-trnu, vechi si soioase, dar ne
masluite pentru ca, toata lumea o stie, Batrnu n-ar trisa pentru nimic n lume - si,
ca niciodata. Porta si Legionarul pierdeau si izmenele de
pe ei, n vreme ce Micutu cstiga din gros, iar beciul n care ne adapostisem se cutre
mura sub focul . artileriei grele. Ei i se adaugau si Katiusele care tunau, fara
ntrerupere, de cnd se crapase de ziua.
- Sa ai asemenea bafta si sa nu te poti concentra asupra cartii de jucat din pr
icina astora care nu se mai opresc din tras! turba Micutu.
- Ati auzit noutatea? facu pe neasteptate Heide. Au executat un general-maior c
are a vrut s-o stearga cu gasca lui, cu tot. Evident, cretinul a dat peste un fi
ltru! A fost cea mai misto executie din cte am vazut n ultima vreme: popa cu bibli
a-n mna, tobosar, un oberleutnant cu sabie ca sa comande plutonul, circul de
pe lume!
- Pe mine, interveni Gregor, zau daca generalii ma mai impresioneaza. Am vazut
cu duiumul cnd am fost soferul Generalfeldmarschallului von Kluge! Da' nu-m
i placea atmosfera de-acolo: prea se conspira tot timpul. Visau la atentate asup
ra lui Hitler si-si mparteau ntruna posturile ministeriale. Mai, mai sa-mi ofere s
i mie unul!
- si nu i-ai denuntat SD-ului? ntreba Heide, ncrun-tndu-se.
- Doar nu eram nebun! Sa-i denunt! Pai presedintele tribunalului militar nu era
si el tot general? nsemna sa-mi pun singur latul de gt!
- Asa e, ntari Porta. Latul de gt sau capul de butuc. Cunoscu si eu cte ceva despre
diversele comploturi si, tocmai d-aia, prefer sa ma ocup de camatarie. Cnd un am
art de racan se baga acolo unde nu-i fierbe oala, poate fi sigur c-o ncaseaza.
- Ce lasi puteti fi! exclama, dezgustat, fanaticul Heide.
- Ai descoperit-o abia acum? rnji Porta. Mie unuia nu mi-au trebuit dect doua zil
e de marsaluiala sub steagurile ncununate de glorie si onoare ale lui Adolf ca
sa-mi dau seama ca stejarul lui Wotan e scorburos rau de tot!
- Bun, si ce ti s-a ntmplat la von Kluge? ntreba, nerabdator, Batrnu.
- Deci, complotau ct i ziulica de mare, visnd asasinarea lui Adolf si-a gastii sale
, de la glontele de revolver, la bomba pusa sub trtita. Ba mai era acolo un tcnit,
unu von Boselager, locotenent-colonel de cavalerie, care propunea sa se napuste
asca asupra ui Hitler ca la sarja, cu sabia afara, n fruntea regimentului pe care
-l comnada. n capul lui, singura dificultate era transportul, pe sest, a 3 000 de
motoare pe baza de ovaz din Romnia, unde era dizlocata unitatea lui, pna-n Prusia
Orientala, la "Brlo-gul Lupului". O aiureala! Orict de expert ai fi n materie de c
amuflaj, cum dracu sa transporti 3 000 de gloabe pe sub nasul uneia din cele mai
bune politii secrete din lume? Ca atare generalul meu a avut bunul simt sa decl
are ca nici un vrea sa auda de asa ceva, ca prefera sa-i ramna fidel lui Adolf si
ca domnii conjurati sa nu conteze pe el, desi secretul l va pastra. si-a dat chia
r cuvntul ca nu va sufla o vorba, da dupa cteva zile era s-o ncurce rau de tot. Dac
a as fi banuit ce-o sa se ntmple, ma dadeam bolnav. Ce s-a ntmplat? Pai uite, general
ul si cu mine goneam n ziua respectiva pe soseaua Kievului, una din marile nereusit
e ale prietenului LV. Habar n-au rusnacii cum se construieste o autostrada ca lu
mea! Cunoasteti drumu? Cu putin nainte de Diubendiev e un viraj mortal. Virajul "
oase frnte" cum i spun localnicii. Asta-i si una din distractiile lor: duminicile,
se aseaza pe marginea santului si asteapta. Nu exista sa ramna dezamagiti. Pna la
venirea noastra, a turistilor germani, o groaza de politruci, de-ai lor ^si-au f
rnt acolo gtul!
In acea zi, Generalfeldmarschall-ul meu parca avea ardei iute-n fund; tot timpul
batea cu bastonul n geamul despartitor sa-i dau bice. De unde era sa stiu ca, dup
a ce apucase sa promita pe cuvnt de onoare, acum cauta accidentul. De viata mea ni
ci ca-i pasa! Deci, intru n viraj cu 160 la ora. Ma credeti sau ba, dar ticalosul
rdea cu hohote. O secunda mai trziu, mndretea noastra de 8 cilindri era o gramada de
fiare rasucite. M-am trezit la spital n ghips pna la urechi, ngrijit de o veritabil
a splendoare, dar ce folos! Doua luni mai trziu, am iesit si m-am prezentat la sta
tul-major de unde nsa mi s-a ordonat sa dispar imediat. stabul meu era, pesemne, z
idit n continuare n ipsos, cel putin asa speram. Atunci, m-a luat la el Generalobe
rst Lindemann, mare specialist n executii. M-a ncoltit n uniforma de parasutist, av
eam si emblema pe piept. Un sergent, care-l cunoscuse bine pe Lindemann, mi-a po
vestit urmatoarea chestie: n '36, cnd a avut loc marea parada a noii armate german
e, generalul
s-a pus pe lacrimat n momentul n care si-a facut aparitia corpul de parasutisti. S
e gndea la toti mortii de la Ver-dun si de pe Somme pe care-i stiuse din razboiul
alalalt, si-si nchipuia ca nvinsesera si defilau acum n uniformele lor cenusii! Ce
ti-e si cu generalii astia! Cum dracu sa-i ntelegi?
- si eu am fost odata la Cartierul General, aiirma Micutu, lasndu-ne pe toti
cu gura cascata.
- Poate ai sa pretinzi ca erai chiar sef de stat-major? izbucni Porta n rs.
- Poate vrei tu o caraba peste bot? Cnd spun ca am fost la statu-major, e ca am
fost! Ca ordonanta a generalului de cavalerie Knochenhauer. Acum e mort, s-a sinuc
is. Dar baiat bun si curajos, mi-a salvat viata. Pe vremea aia slujeam la regi
mentul 15 blindate, la Sagan. ntr-o buna zi, cad de pe tanc si ramn agatat d
e senila, care-mi prinde piciorul si-mi face talpa cizmei harcea-parcea. A doua
zi, ma duc la doctor si-i raportea ca am piciorul rupt. Doctorul ala nu-i pute
a suferi pe soldatii bolnavi; se spunea chiar ca lasase doi tipi sa dea ortul po
pii. Primul zicea ca are difterie, dar medicul dracului a zis ca face pe nebunul
si i-a prescris ulei de ricin; dupa trei zile tipul a declarat ca s-a vindecat
si ca nu-1 mai dor glcile, dar fiind grozav de ncapatnat, a revenit n cazarma si a c
rapat, a doua zi, la nviorarea de dimineata. Cel de-al doilea, a fost un tmpit car
e s-a prezentat, luni de dimineata la infirmerie, pretinznd ca are o febra de poti
praji o omleta pe bucile lui. Mare dobitoc, cine nu se simte rau luni de
' dimineata? Cred ca si Rockefeler, ct o fi el de miliardar, nu? Deci, desteptu'
ala a declarat ca are apendicita. Sanitarul i-a nfipt trei termometre, unul n gura,
altul la subtioara si cel de-al treilea n gaoaza, dar nenorocitul avea ntr-adevar
40! Pe doctor 1-au apucat nabadaile: "Spune, ticalosule, cta creta ai nghitit?" a nc
eput el sa urle si, fiindca racanul o tinea pe-a lui, cum ca-1 doare rau de tot,
1-a amenintat ca-1 trimite urgent la tribunalul militar ca simulant. O fi fost sa
u nu simulant, da ceva i-a crapat n burta si tipul i-a dat doctorului cu tifla, m
urind n vazul tuturor.
Sanitarul de la infanterie m-a povatuit sa nu ma duc la furnizorul crematoriului
, ba mi-a propus chiar sa ma badijoneze cu iod si sa-mi dea un concediu de trei
zile,
seiciu interior cu scutire de instructie si cu dreptul de a mai cere nca doua, da
r ma durea att de tare si piciorul capatase niste culori att de ciudate, nct am zis
ca-i mai bine sa ma vada, totusi, macelarul ala. Dracu m-a pus! Dac-as fi putut
banui ce-o sa urmeze, nu mi-as fi aratat niciodata mutra! n aceeasi seara, eram l
a carcera. Noroc ca plantonul de pe coridor era un prieten, din acelasi regiment
cu mine, si-mi pasa pinea ramasa de la supliment. Dupa ce m-au scos de la carcera
, am avut bafta sa fiu dat la bucatarie, de corvoada la cartofi. Cu asa pedeapsa
scapi si de trei razboaie mondiale! Din nefericire, piciorul a nceput sa se dezu
mfle si ma lua groaza la gndul, ca n ziua cnd ma voi prezenta n fata tribunalului mi
litar, n-o sa am ce sa arat. Asa s-a si ntmplat! Am fost expediat la Torgau, direc
t n aripa albastra a lui "Gustav-de-Fier". Dar, n ziua n care, dupa socotelile mele
, urma sa fiu pus la zid, Gustav a aparut n celula si mi-a spus sa-mi iau bulendr
ele. Am fost escortat pna la generalul Knochen-hauer, comandantul Corpului de arm
ata. M-a primit, tolanit n spatele biroului si a nceput sa ma fixeze de-mi venea sa
intru n pamnt.
- Tu esti, vasazica, tipul care-si nchipuie sa poate duce de nas Armata? Pr
etinzi si acum ca te-a durut rau piciorul sau marturisesti, cinstit, ca
era o scorneala?
I-am repetat ca piciorul mi-a fost pe jumatate zdrobit.
- Esti cel mai capatnos tip din cti am ntlnit si, pentru ca vrei s-o faci pe
smecherul, te vor trimite la radiografie. Asta, numai si numai ca sa-ti dovedesc
ca n-ai nici pe dracu. Dupa care, vei fi mpuscat.
M-am dus, asadar, la radiolog care, desi medic-sef, era foarte dragut. Mi-a facu
t poza, am fost bagat la loc n celula, dar dupa cteva zile a aparut un gagiu care m
i-a strigat: "Esti liber, peste o ora te prezinti la comandantul Corpului de arma
ta n tinuta de campanie!"
M-am prezentat la companie, unde majurul m-a inspectat de sus pna jos, apoi la reg
iment, la brigada pe urma la divizie unde seful de stat-major, colonelul Ba-dens
ky m-a cercetat pe toate cusaturile. Cu ocazia asta a descoperit ca n-am cusut p
e veston panglicuta de tragator de elita si ca ciorapii cu care-s ncaltat snt tip
SS, cu doua dungi, albe, sus, n vreme ce n Wehrmacht se purtau trei dungi. Galop la
magazie dupa ciorapi cu trei
dungi. De acolo, tot n galop, la Corpul de armata unde m-a luat n primire generalu
l Lubke, care, binenteles, n-a fost de acord cu nimic din tinuta mea, dar era pre
a trziu ca ceva sa mai poara fi schimbat. M-am prezentat, deci. generalului Knoch
enhauer cu o pocnitura de cizme de-a rasunat tot Corpul X armata! si cine credet
i c-a aparut n usa! Dragutul de medic-sef cu portretele ciolanelor mele, declarnd
ca am avut ntr-adevar o fractura si ca nu-s un simulant. Animalul de doctor ce ma
deferise tribunalului militar era, de acum, n drum spre frontul de est, cu o admo
nestare scrisa n buzunarul de la piept. Generalul Knochenhauer m-a luat ca ordonan
ta personala si garda de corp si mi-a dat doi racani pentru munca de jos. Uite a
sa, mi-a salvat viata!
- Ati remarcat, se porni Porta sa filozofeze, ca marile schimbari apar la ofite
ri imediat ce-au depasit gradul de maior? nti, li se labarteaza mutra ca o pereche
de chiloti numarul 38 ntinsi pe un cur calibru 46. ncep sa ciuleasca urechil
e precum un globan furios. Cnd din colonel e facut general de brigada si capata l
ampasul rosu, devine si mai diferit. Nici ma-sa nu l-ar recunoaste! Ochii nu
-i mai snt ochi, ci raze X, si te expediaza la zid la fel de usor cum ar hali o s
avarina. As putea paria ca si pe buda se aseaza altfel dect mai nainte. Cnd ajunge
general de divizie...
n acea clipa rasuna un strigat, transmis din om n om:
- Alarma! Alarma! Ivan ataca!
"Iubirea de libertate nu e foarte dezvoltata n Germania."
Madame de Stael, 1810.
n ziua de 8 noiembrie 1942, un glas gutural si aspru, amplificat de milioane de d
ifuzoare, rasuna de-a lungul si de-a latul Europei. Apartinea lui Adolf Hitler c
are vorbea de la Burgerbraukeller* din Munchen.
- Daca -Stalin s-a asteptat sa-l atac n centrul frontului, ei bine, s-a nselat. Nu
m-am gndit niciodata sa atac n zona centrala a frontului, am vrut sa ating Volga
si am atins-o. Am facut-o ntr-un loc precis care, ntmplator, poarta numele
lui Stalin...
Difuzoarele doar ca n-au explodat de freneticele "Sieg H ei l! Sieg Heil!"** ale
celor prezenti.
- Doream, deci, un oras pe malul Volgai. Acest oras ne apartine. Au mai ramas
doar cteva mici enclave de cucerit.
Un nou tunet de aplauze. Deutschland, Deutschland iiber alles*** tsni din toate gt
lejurile.
Zece zile mai trziu comandantul Armatei a VI-a primea de la marele Cartier Genera
l, urmatoarea telegrama:
"Armata a VI-a are ordinul sa paraseasca Stalingradul propriu-zis si sa ocupe po
zitii n ceea ce se va numi de acum ncolo fortareata Stalingrad. Ordon ca lupta sa
fie dusa pna la ultimul om si ultimul cartus. Nu e de conceput nici un fel de cap
itulare. Cel care se va preda sau va abandona pozitia va fi considerat drept tra
dator. Contez ca oamenii Armatei a VI-a si comandantii ei se vor bate ca niste e
roi wagnerieni.
Adolf Hitler."
* Celebra berarie munchenc7a n care Hitler si tinea, uneori, discursurile.
(N.T.)
** Traiasca biruinta! salut adoptat de na/isti. (N.T.)
*** Germania, Germania peste toi - imul de stat al celui de al III-lea
Reich (N.T.)'
TRDTORII
O superba duminica de ianuarie cu cer neverosimil de albastru, fara un norisor.
O multime pestrita de militari germani, unguri, italieni, romni, slovaci se mbulze
a pe strazile Stalingradului, acest uluitor oras pe jumatate european, pe jumatat
e asiatic. Totul parea att de calm nct ti-ai fi spus ca nu esti n linia nti, ci ntr-un
pasnic trg de garnizoana. Lupte violente aveau loc mai la nord, aici nsji domnea l
inistea.
ntr-una din casele situate n fata insulei Sarpinski, se adunase un grup de ofi
teri, toti din divizia Viena.
- Blestemata fie ziua cnd soldatii lui Hitler ne-au cotropit! Mi-e dor de vechiul
imperiu! si generalul de brigada Lenz goli cea de a zecea cupa de sampanie. Nu i
-am putut suferi niciodata pe prusaci! adauga el n graiul cn-tat al vienezilor.
si el, si tovarasii sai uitasera, n mod vizibil, entuziasmul care-i cuprinsese n 19
38, cnd au lepadat grabiti uniformele gri-deschis ale armatei austriace ca sa le mb
race pe cele verzi-maslinii ale Wehrmacht-ului. Uitasera si de Marea Germanie, n
care ei sa se integreze organic, dupa cum uitasera si de listele pe care se amuz
asera sa le ntocmeasca, liste de persoane a caror rasa nu era pura sau care pareau
suspecti din punct de vedere politic. Sigur, fusesera fortati! Ce altceva le mai
ramnea de facut? De aia se si repezisera sa aclame pe nvingatori; de aia si defil
asera cntnd:
Azi Germania ne apartine, . Mine, lumea-ntreaga! Colonelul Taurog ntinse pe
masa o harta de stat-ma-jor.
- Domnilor, ncepu el, situatia de la Stalingrad este disperata. Armata lui Hoth c
are urma sa ne salveze a fost facuta arsice la Kotelnikovo. Zvonul despre sosire
a iminenta a unei armate SS snt de domeniul fanteziei. Peste putin timp, chiar si
noi, ofiterii superiori, vom capata ratii de front, ceea ce nseamna foamete. Ca at
are, unica
noastra speranta rezida n sovietici. - Spunnd acestea, batu cu palma peste doua se
rviete burdusite cu documente. - Am aici planurile pozitiilor noastre defensive.
Daca rusii pun mna pe ele, le va fi foarte usor sa strapunga liniile de aparare, f
ireste, cu concursul nostru. E de presupus ca acest gest rie va aduce din partea
lor un tratament preferintial si nu cred sa ma nsel gndindu-ma ca, n fond, sovietic
ii au nevoie de oameni ca noi ca sa lupte mpotriva ciumei hitleriste.
Sentimentele antinaziste ale lui Taurog, nu-1 mpiedicasera nsa sa semneze recent pa
tru sentinte de executie mpotriva unor soldati dezertori.
- E necesar ca aceste documente sa-i parvina generalului Rokossovski! exclama gen
eralul Lenz. Nu mai putem ramne n acest balamuc peste care domneste un caporal din
Boemia! Am si eu o lista de ofiteri care se manifesta ca adversari implacabili
ai sovieticilor si-1 pot asigura pe Rokossovski de ntreaga noastra colaborare.
Generalul Lenz uita, la rndu-i, ca la Sevastopol ordonase sa fie strnse 8.000 de ru
soaice pentru a fi trimise n lagarele de concentrare germane, dupa cum si Taurog
trecuse sub tacere faptul ca pe mosia lui din Austria Inferioara munceau 35 de "sc
lave" poloneze cumparate cu 50 de marci bucata. Pretul era de 35 de marci pentru
un rus sanatos, dar trebuia pus la socoteala si peschesul dat administratiei lag
arului. La fel, era omis si faptul ca, recent, colonelul Kurtz, din aceeasi divi
zie vieneza, daduse ordin sa fie mpuscati 476 prizonieri de razboi sovietici afla
ti n lagarul de la Karpovka vinovati de fi furat ctiva saci de cartofi.
Acesti domni se considerau nsa mult prea distinsi ca sa comita, personal, abjectu
l act al tradarii care avea sa coste mii de vieti soldatesti. Treaba a fost ncred
intata unui feldwebel de jandarmi. Acest Iuda stalingradean s-a instalat ntr-un i
mens Mercedes negru, captusindu-se bine cu tot soiul de autorizatii de libera tr
ecere; ntr-adevar, limuzina de stat-major n-a trezit nicaieri suspiciuni, dar la t
rei kilometri nord de Katslinskaia a dat peste o grupa de recunoastere a sovieti
cilor a carei prima grija a fost sa scotoceasca amanuntit masina si sa fure din
ea tot ce se putea fura, ncepnd cu ceasurile celor doi ocupanti.
A sosit si un locotenent sovietic care vorbea nemteste si care i-a condus pe cei
doi tradatori la comandamentul unei divizii stationate la Losnoie unde au fost
interogati de patru ofiteri de stat-major. n pofida documentelor prezentate, rusi
i s-au aratat foarte nencrezatori. "O chestie ca asta, au spus ei, i va costa pe ne
mti mii de vieti".
- Fireste, dar asa-i de cnd lumea: ai destepti traiesc, ai mai prosti platesc oal
ele sparte, replica feldwebelul cu un rnjet att de cinic nct pna si cei care-1 intero
gau au avut o tresarire de dezgust.
Rnjetul nsa avu darul sa-i linisteasca. Specia asta de indivizi le era cunoscuta d
e acasa. Documentele aduse au fost minutios cercetate, confruntate cu datele fur
nizate de propriile servicii de recunoastere si abia dupa aceea tradatorii au fos
t expediati la Alexandrovna, localitate unde se aflau generalii Rokossovski si E
remenko. Aici s-a convenit si asupra semnalului: daca comandamentul superior sovi
etic va accepta propunerea austriacilor, un bombardier va survola pozitiile acest
ora, tragnd, cteva rafale de trasoare verzi la care se va raspunde de jos cu doua
rachete, una rosie, alta galbena. Misiunea fiind ncheiata, feldwebelul Bram si nsot
itorul sau au revenit n liniile germane unde generalul Taurog i-a primit cu brate
le deschise.
A doua zi, la cinci dupa-amiaza, un aparat Iliusin n-prosca cerul cu gloante tras
oare verzi, iar dupa alte doua zile sovieticii ncercau o strapungere a pozitiilor
Diviziei a 3-a, pentru a ataca apoi din flanc Divizia 24 care de lupta si Diviz
ia 60 infanterie motorizata. Generalul Vasilevski angajase n aceasta operatiune 3
.000 de tancuri si trei divizii de cavalerie, infanteria fiind considerata prea nc
eata. Diviziile moto-mecanizate ale Armatei a IlI-a de Garda sovietice aveau mis
iunea sa blocheze cele sase divizii de infanterie si una blindata - n total 100.0
00 oameni - de care dispuneau germanii n zona Volgai.
n acest rastimp, grupul de tradatori facea ultimile preparative: Taurog adunase j
andarmeria de campanie, scosese de prin puscarii diversii detinuti, golise servi
ciile de furieri si plantoane, i mobilizase pe bucatari si brancardieri, i narmase,
urmnd ca n momentul spargerii frontului toti acestia sa deschida foc pe la spate a
supra trupelor germane. Soarta a hotart nsa ca lucrurile sa se

petreaca cu totul altfel. Locotenent-colonelul Hinze din divizia 100 vnatori de m


unte a fost cuprins de asemenea remuscari, nct s-a dus sa se spovedeasca preotului
militar al marii unitati, nspaimntat si revoltat, calcnd taina spovedaniei si neasc
ultnd dect de glasul datoriei ostasesti, acesta s-a precipitat la generalul Lattman
n, comandantul diviziei a 14-a blindate care a ordonat arestarea lo-cotenent-colo
nelului. Chiar de la primul interogatoriu, Hinze a dezvaluit numele tuturor comp
licilor.
Generalii Taurog si Lenz au fost spnzurati de grinzile fostei catedrale Sf. Alexa
ndru, ceilalti, executati n plina strada. De gtul cadavrelor a fost agatata o panc
arta' SINT UN TRDTOR CARE A CONSPIRAT N FAVOAREA SOVIETELOR.
A doua zi, ofensiva ruseasca a nceput printr-o pregatire de artilerie cum nu mai v
azusem pna atunci. Totul ardea: cerul, pamntul, pna si fluviul. Divizia a 3-a a fos
t pulverizata n mai putin de o ora. Exploziile rascoleau transeele si adaposturil
e, cadavre zburau n toate partile aidoma unor frunze suflate de ynt, nnebuniti, oam
enii urlau, plngeau, se zvrcoleau. ntregul pamnt fumega, arat si grapat de schije. G
rindina de obuze era att de deasa nct parea imposibil sa mai ramna careva n viata; cu
toate astea, traiam n momentul n care au aparat tancurile, precednd hoardele urlato
are ale cazacilor lansati ntr-o sarja apocaliptica.
Divizia a 16-a a izbutit sa blocheze patrunderea sovieticilor n Stalingrad. n momen
tul izbucnirii atacului de blindate, Porta, Micutu si cu mine ne-am adapostit ntr
-o groapa comuna pe care cei de la compania funerara tocmai o umpleau cu cadavre.
Acolo am si ramas ntreaga noapte, ciulind urechea la zanganitul senilelor si tro
potul copitelor. Eram att de mnjiti de snge, nct nici macar nu mai era nevoie sa ne d
am drept morti. Abia a doua zi dupa-amiaza, cnd lucrurile s-au potolit, am luat-o
pe furis spre Stalingrad. Un rusnac prizonier, care o facuse si el pe mortul oda
ta cu noi a refuzat sa ne paraseasca; i-am spus s-o ntinda la ai sai, dar n-a vru
t n ruptul capului:
- Daca revin, ma pun la zid. Tovarasul Stalin a interzis sa ne predam.
- Mare bestie! afirma Porta. Rusul nu-1 contrazise.
Peste tot numai cadavre pietrificate de ger, vehicule terciuite, ^tunuri rasturn
ate, material calcinat, arme, uniforme... ntr-un birou abandonat am gasit attea mas
ini de scris nct puteai nzestra cu ele o ntreaga administratie. Se gadeau de toate: e
chipament de iarna, cojoace noi-noute, pslari, benzina, armament... Nu ne venea s
a credem ochilor? O bogatie! si toata aceasta bogatie, stocata prosteste, n timp c
e ajunsesem, aproape, sa cerem permisiunea sa tragem un foc de pusca si nu aveam
nici de unele!
Practic ca ntotdeauna, Porta a lepadat de pe el uniforma sa plina de paduchi si s-
a ntolit, din cap pna-n picioare, numai cu lucruri noi, oferindu-si chiar si un coj
o-cel. L-am ndemnat si pe prizonier sa faca acelasi lucru, dar era cu moralul la
pamnt si nu nceta sa geama, zicnd ca ai lui l vor mpusca si ca dorinta sa cea mai vie
e ca fortareata Stalingrad sa reziste nca o suta de ani! Din pacate, asa ceva nu-
i puteam promite.
Pe seara, am sters-o tuspatru si-am dat peste un lazaret ntr-att de plin nct n-aveai
unde pune piciorul. Porta a izbutit, totusi, sa ne cazeze si pe noi, dar dupa. v
reo doua zile a cazut chiar el pe bec, fiind prins cu ciordeala. Drept pentru ca
re a fost nchis ntr-o pivnita, pazit^de un batrn infirmier, n asteptarea tribunalulu
i militar, n aceeasi noapte, Micutu 1-a gtuit pe tmpitul ala de infirmier care-si lu
ase rolul n serios si nu voia sa-1 lase pe Porta sa evadeze. Pna dimineata am stat
pititi ntr-o padurice din vecinatate, dupa care ne-a luat un popa militar n masin
a lui amfibie, dar n-am avut parte de ea fiindca trei avioane de vnatoare s-au na
pustit asupra noastra, ciuruind masina si pe popa care nu apucase sa sara la timp
din ea. Aproape imediat, ne-a gabjit o patrula a jandarmeriei de campanie, acuzn
du-ne de dezertare. Lucrurile au luat o ntorsatura nasoala. Am fost ncuiati ntr-un
pod, unde mai erau vreo cincizeci de-alde noi si ni s-a promis un grabnic si exp
editiv tribunal militar. Judecata acestor tribunale nu dureaza niciodata mai mult
de doua minute, dupa aia, pac! pac! Un feldwebel din politia militara ne agata
de uniforma un cartonas rosu; majoritatea celor prezenti au asemenea cartonase,
numai doi le au verzi. Baftosii! scapa doar cu puscaria!
Usa se deschide ntruna, rnjetul jandarmilor veniti sa caute o noua victima e de-a
dreptul sinistru.
- Hei, tu de colo, pari obosit, ia vino cu noi!
N-apuci sa numeri pna la 53 si salva trozneste. Un oberfeldwebel, caruia i venise
rndul, coborind scara a sarit de gtul celor care-1 escortau. Pe unul a reusit sa-1
ucida, dar a fost la rndu-i grav ranit si executat asa cum cazuse.
N-avea sa ntrzie nici clipa noastra.
Brusc, bubuira cteva lovituri de tun si se auzi binecunoscutul scrisnet al senilel
or. Clantani o mitraliera, apoi se facu liniste. Catarndu-se pna sub acoperis, Mic
utu izbuti sa smulga cteva sindrile: satul ardea, cadavrele m-pnzeau ulitele, 'cazac
ii treceau n galop. Un ofiter de-al nostru, fara manta si fara cascheta, alerga b
ezmetic, ncer-cnd sa se ascunda; o fulgerare de sabie si omul se pravalea la pamnt c
u teasta despicata.
- Roiul! striga Porta. Ivan face curatenie. Daca da peste noi, ne-a luat
dracu!
Micutu si o matahala de feldwebel artilerist sparsera usa. La piciorul scarii za
cea un jandarm cu un glonte n cap. Micutu nhata pistolul-mitraliera ce apartinuse
mortului si tocmai dadeam s-o zbuchim afara, cnd artileristul racni la noi:
- Stati pe loc, cretinilor! Unde o sa va duceti- asa? Nu aveti acte, n schimb a
ti ramas cu fisele de condamnati pe piept. N-am mai vazut atta tmpenie! Prima patrul
a ntlnita va curata pentru dezertare!
Evident, nsusi bunul simt glasuia prin gura lui, chiar daca ^epitetele nu erau di
ntre cele mai magulitoare pentru noi. n viata militara, daca n-ai hrtii este un om
pierdut.
- Veniti ncoa! comanda el pe tonul cuiva obisnuit sa porunceasca. O usa fu data
de perete cu o formidabila lovitura de picior, pistolul-mitraliera rapai si doi
"dulai" ai jandarmeriei se prabusira, ntr-un dulapior am dat peste livret
ele noastre militare si alte acte ce ne fusesera confiscate. Feldwebelul ne-a or
donat apoi sa stropim ncaperea cu benzina gasita ntr-o canistra. O grenada de mna ar
uncata pe fereastra, dupa ce iesiseram cu totii n curte, si ntreaga cosmelie e
ra n flacari.
- Asta-i! Acum, chiar daca sntem prinsi, nu mai exista nici o dovada
mpotriva noastra!
- Hai, vino cu noi! l invita Porta. N-o sa-ti para rau, sntem baieti de com
itet!
- Nu, fratioare. Cndva am facut parte din SA, acum nsa snt prea batrn si m-am satur
at si de razboi, si de toate. Eu unul, o pornesc catinel, catinel la rusi. Prefe
r sa zac ntr-un lagar de prizonieri, nu cred sa fie mai rau ca aici.
- O sa te mpuste, amice, sau o sa te trasca legat de coada unui cal, asa cum
am mai vazut.
- Ba nu, daca astepti ca lucrurile sa se mai potoleasca nitel. Pe timp de razb
oi, viata de prizonier e, oricum, mai placuta.
- Treaba ta, facu Porta, meditativ. si eu astept prilejul s-o sterg, dar nu
spre rasarit, ci la apus de Don.
- Pasenta asta n-o sa-ti iasa, crede-ma. Nu va trece o zi si ai sa zaci, nghetat
bocna, pe undeva prin stepa. Nici lupii nu rezista, uite, au si nceput sa dea trc
oale satelor, desi iarna nu-i nca din cale afara de aspra. Asteapta numai sa se po
rneasca viscolele si sa trozneasca niste geruri de minus 50 si-ai sa vezi cum o s
a scncesti dupa un lagar de prizonieri.
Amestecati printre miile de fugari, unii purtndu-si armele, altii fara, bolnavi, t
eferi, raniti, ne-am lasat purtati de valul lor pna la Rotkina unde am dat peste
chipuri cunoscute. Compania era acolo; peste o ora, respingeam un atac al infant
eriei sovietice, urmat de un violent bombardament de artilerie. Cnd sa zicem uf! p
rimim ordin sa abandonam pozitia si sa ne repliem la sud de Kotluban.
"Datoria unui guvern este sa aiba grija ca poporul sa nu piara n betia eroi
smului"
Adolf Hitler, Mein Kampf.*
Aceasta stare de lucruri a durat pna pe la jumatatea lui ianuarie 1943; ntre timp,
Divizia 71 infanterie se topise precum un bulgare de untura ntr-o tigaie ncinsa.
Tot atunci, generalul a decis atacarea pozitiilor rusesti; un atac perfect inuti
l ce avea sa se soldeze cu mii de morti la fel de inutile. Dar acestea erau ordi
nele.
- Un general de infanterie, va spune el, nu-i dect un biet pion, manevrat pe o gi
gantica tabla de sah.
SINUCIDEREA GENERALILOR
Din ordinul generalului von Hartmann, comandantul Diviziei 71 infanterie, o ntreag
a asezare subterana a fost construita n apropiere de Zarita. Operatiunea a fost ex
ecutata de un batalion din Regimentul 578 de geniu si de circa doua mii de civil
i rusi, n majoritatea lor femei si adolescenti, luati cu japca de jandarmeria de
campanie. Dintre acestia, 75% au pierit de foame, extenuare si frig, dar lucrare
a a fost terminata capa tind, neoficial, denumirea de "Hartman-nsdorf.**
n legatura cu acest veritabil orasel subteran circulau cele mai nastrusnice zvonu
ri: se spunea ca buncarul generalului e compus din patru ncaperi cu mobila de pali
sandru si nuc, cu covoare pretioase, candelabre si opere de arta, totul provenin
d din muzeele Stalingradului. Adevarul e ca, intrnd prima n orasul de pe Volga, Di
vizia 71 avusese si timpul si ocazia sa jefuiasca dupa pofta inimii.
Existau si niste gospodarii anexe, o crescatorie de pui, staule cu vaci, o lapta
rie si o brutarie. 138 de cai pur-snge, rasa Orlov, stateau la dispozitia general
ului si a statului sau major, domnii ofiteri oferindu-si partide matinale de cal
arie. Cnd se nimereau pe acolo soldati grav raniti, bolnavi de tifos exantematic s
au degerati, nu le venea sa-si creada ochilor.
* "Lupta mea", carte scrisa de Hitler n detentie, dupa esuarea puciului din 1923,
devenita ulterior o veritabila "biblie" a nazismului. (N.T.)
** n limba germana, dorf nseamna sat, deci "Satul lui Hartmann" (N.T.)
Capitanul Glaser le facu semn sa se apropie desi ordinul era sa tragem asupra sol
ilor inamici. Maiorul rus, flancat de doi subofiteri, era un individ nalt de apro
ape doi metri, cu pieptul nstelat de decoratii. Chipul parea turnat din otel si p
rivirea era la fel de nghetata ca si iarna ruseasca. Unul din subofiteri arunca s
pre noi un sac din pnza alba, umplut cu de-ale gurii.
- Un dar din partea Diviziei a 3-a blindate de Garda, spuse mai
orul. Am ordin sa va propun capitularea. Oferta e valabila pna la orele 18; n caz
de refuz, atacam n masa, infanterie, artilerie, tancuri. Sper, capitane, ca ntel
egeti ce va urma.
Sensul cuvintelor era limpede nu numai pentru capitan, ci si pentru noi toti. Dea
ltminteri, nici nu era greu de nteles.
- Dupa miezul noptii, adauga maiorul, zmbind, nu mai luam prizonieri si nimeni n
u mai poate trage nadejde sa scape ridicnd minile.
Capitanul Glaser ncuviinta din cap. ntelesese ce era de nteles: ntr-un fel sau altul
, era sfrsitul "fortaretii Stalingradului".
- Daca acceptati capitularea, continua maiorul, fiecare ostasi va primi rati
a de hrana cuvenita unitatilor noastre combatante. Bolnavii si ranitii vor fi ngr
ijiti. stim ca va lipseste totul.
Facusem cerc n jurul sovieticilor si Porta amorsase chiar un nceput de troc pe baz
a de tigari cu opium si fotografii porno.
- Avem de toate, mai spuse maiorul. Primiti si veti fi tratati ca niste soldati
. O sa vedeti, nu-i chiar att de rau.
- Propunerea va fi naintata esalonului superior, adica Diviziei.
- Sa speram ca generalul vostru von Hartmann va dovedi ntelepciune.
Rusii se retrasera, iar capitanul Glaser o porni spre comandamentul diviziei, in
stalat la Orlovka, aproape de calea ferata. Acolo, n jurul unei mese din scnduri a
bia geluite, tinea sfat un grup de ofiteri superiori: generalul Pfeffer, general
ul von Hartmann, comandantul Diviziei 71 Infanterie, bataiosul general Stempel,
comandantul Diviziei 176 Infanterie si colonelul Crome seful statului-major 1 al
Corpului 4 Armata.
- Dupa parerea mea, declara generalul von Hartmann, ca ofiteri germani ave
m o singura datorie: sa rezistam pna la capat dupa care sa ne sinucidem. Va fi un
sfrsit frumos si demn.
- si cum ramne cu soldatii de care raspundem? interveni colonelul Crome care, la
optsprezece ani, n timpul primului razboi mondial, n fruntea unui pluton de asalt,
cstigase, n fata Arrasului, n Franta, steluta de sublocotenent.
Acum, purta la gt panglica ordinului "Pour le Merite", cel mai nalt ordin militar,
iar pe piept se nsirau patru rnduri de barete.
- Deci, soldatii nostri? repeta el, ndaratnic, ntrebarea.
Daca generalii prezenti i-ar fi putut citi gndurile, 1-ar fi pus imediat la zid.
- Crome, rosti generalul Pfeffer, datoria noastra de comandanti e sa comandam,
nu sa plngem de mila soldatilor. Snt mpotriva sinuciderii. Sa nu va imaginati cumva
ca mi-e frica. Nu! Dimpotriva, va propun sa atacam la baioneta, n fruntea trupelo
r noastre. Generatiile viitoare vor avea cu ce sa se mndreasca! Germania nu posed
a un monument nfatisnd un general napustindu-se asupra dusmanului cu bai
oneta la arma. Noi vom fi primii si acest monument va fi naltat spre glori
a noastra.
- Admirabil! exclama generalul Stempel. Acesta trebuie sa ne fie sfrsitul. Voi da
ordinele de rigoare. Vom ataca, cu sabia n mna, cu gornisti si tobosari. Domnilor
, va propun sa ne punem uniformele de parada, cele pe
. care'le-am adus n vederea defilarii dupa victorie. Dar, de vreme ce Dumnezeu ne
refuza aceasta victorie, uniformele astea vor deveni giulgiuri!
Exact n acel moment aparu si capitanul Glaser. Feld-webelul care-l nsotea depuse p
e masa sacul adus de sovietici.
- Generalul Voronov, comandantul Diviziei a 3-a blindate de Garda ne
ofera conditii onorabile de capitulare. Rusii doresc sa puna capat unei varsari
inutile de snge. De aici, si propunerea lor. Ofiterii si vor pastra armele individu
ale, ranitii si bolnavii vor primi ngrijiri conform normelor sovietice, raporta
capitanul.
- Ce contine sacul? ntreba, strmbndu-se a dezgust, generalul Stempel.
- Crnati si pine. Parlamentarul' sovietic a cerut sa informez naltut comandament c
a aceste conditii ale capitularii ramn valabile pna la orele 18. n cazul unui refuz,
catre miezul noptii trebuie sa ne asteptam la un atac masiv si nu vor mai f
i luati prizonieri.
O tacere mormntala se lasa n adapost, i puse capat generalul Pfeffer, plesnind c
u cravasa n masa.
- Cum ndraznesti, capitane, sa vii cu asemenea propuneri? Auzi, capitulare! Corpu
l 4 armata a primit ordinul sa reziste n sectorul de sud-est si va rezista ct timp
voi fi n viata! Vom lupta pna la ultimul om si ultimul cartus! urma el cu oc
hii injectati.
Von Hartmann l fixa pe capitan cu o privire ucigase.
- Sa capitulam? suiera el printre dinti. Cutezi sa rostesti cu asemenea cuvnt? Sa
capitulam n fata subdezvoltatilor astora?
- Nici vorba de asa ceva! rosti, emfatic, Stempel. Sntem ofiteri prusaci
si mai bine murim dect sa ne predam! Dealtminteri, facu el mpungndu-1 pe Gla
ser n piept cu cravasa, cum se face ca i-ai primit pe parlamentarii sovietici. Nu
cunosti ordinul Marelui cartier? Acela de a trage n orice delegat inamic?
- Da. domnule general, le cunosc, sigur, se blbi capitanul Glaser, dar am cre
zut ca...
- Ai crezut? Datoria dumitale de ofiter e sa executi ordinele, nu sa crezi! ntele
s? Deci, e vorba de sabotaj si nesupunere, n loc sa tragi n solii inamici, te-ai a
sezat cu ei la taclale!
Aplecndu-se peste masa, generalul Pfeffer l {intui pe Glaser cu o privire nveninata
.
- Bun! Deci ai nteles, capitane? si, ndesndu-si pe cap cascheta cu frunze aurii pe
vizieja, racni: Drepti! In numele Fiihrerului si al poporului german, esti conda
mnat la moarte prin mpuscare pentru neexecutare de ordin n conditii de razboi!
Cei prezenti se ridica si saluta. Regulamentul e regulament. Disciplina de fier.
Nici un fel de nduiosari. Traditie prusaca asa cum, a zamislit-o Frederic cel Mare
*. Colonelul Crome l dezarmeaza pe capitan, e chemata garda, trec cteva minute, apo
i trozneste salva. Un trup ciuruit de gloante se prabuseste n zapada murdara, veg
heat din naltul cerului de o luna livida. Cei ctiva soldati care au constituit pl
utonul de executie, istoviti si nemncati, se rentorc n adapostul lor, tropa
ind cu cizmele prin zapada. Cui i mai pasa de un mort? Ucizi ca sa nu fii ucis.
- Totusi, trebuie facut ceva, spuse colonelul Crome, batnd darabana cu degete
le n scndura mesei.
- Sigur. Trebuie facut ceva.
Generalul Stempel puse mna pe telefon ca sa ordone diviziei sale sa atace pozitii
le sovietice.
- Atacati-i pe bolsevizi cu orice pret! racni el n receptor.
- Ataca-i tu daca vrei, cur pictat ce esti! i raspunse un glas scrbit si furios,
dupa care legatura fu ntrerupta.
Stempel continua sa uite ca, n prezent, "divizia" sa numara... 60 de oameni, coma
ndati de el si de un locotenent. Cel care-i raspunsese, era un sergent ce avea sa
devina, un an mai trziu, maior n Armata Rosie.
Stempel se albi la fata si iesi, clatinndu-se, din odaia n care se tinuse consfatu
irea. Ordonanta l ajuta sa-si mbrace uniforma de parada: pantalon gri deschis, cu l
ampas rosu si veston verde cu fireturi aurii. Se lasa greoi pe marginea patului s
i chema la el pe doi ofiteri de stat-ma-
* Frederic al II-lea, supranumit "cel Mare", rege al Prusiei (1740-1786). A orga
nizat si modernizat armata prusaca, facnd din disciplina principiul ei de baza. P
articipare victorioasa la razboiul contra Austriei, Bavariei si la Razboiul de 7
ani (1756-1763). A anexat Silezia. (N.T.)
jor, singurii pe care-i mai avea. Lor le dicta ultimile sale cuvinte pentru a fi
nscrise n jurnalul de mars al diviziei:
"Ostatii mei rri-au tradat, asa ca aleg moartea. Alta solutie nu exista. Traiasca
Fuhrerul, traiasca Marea Germanie! stiu ca n-am murit zadarnic la Stalingrad. Is
toria ne va aseza pe locul ce ni se cuvine". Apoi, vr teava pitolu-lui n gura si ap
asa pe tragaci, n pozitia de drepti, cu ochii n lacrimi, cei doi ofiteri salutara
plecarea n vesnicie a fostului lor comandant.
Doua ceasuri mai trziu, un grup de generali strabatea stepa nzapezita; fireturile
de aur straluceau, decoratiile clincheneau, lampasurile purpurii se detasau 'net
n imensitatea alba.
- E cazul sa strngem din buci, spuse Porta vaznd venind ofiterimea. Sosesc n
taririle. Daca Ivan si da seama ce Vor sa faca idiotii astia, o sa primim
una zdravana peste bot!
- Nici mie nu-mi place, murmura Batrnu. Nu se stie niciodata ce le poate da
prin cap stabilor astora.
Locotenentul Keit, proaspat venit de pe bancile scolii militare, pocni din calcie
n fata generalului von Hart-mann:
- Domnule general, permiteti sa raportez: Divizia 71 Infanterie se afla pe pozi
tie; prezenti: 3 ofiteri, 18 subofiteri si 209 oameni din trupa.
- Multumesc, prietene, multumesc, l ntrerupse generalul von Hartmann. Vom porni l
a atac. Va cer eu, va cere Istoria sa cadeti toti pna la unul ca niste adevarati
eroi germani ce snteti!
- La ordinul dumneavoastra, domnule general! racni locotenentul, bombndu-si, tr
ufas, pieptul.
Cu o superba nepasare, generalii paseau acum prin "tara nimanui".
- icniti de-a binelea! bombani Porta. Ce, nu stiu cti tragatori de elita misuna
pe aici? Stau n ascunzatorile lor si de-abia asteapta sa le pice careva n
catare.
Generalul von Hartmann lua n cumpanire pusca pe ; care, pna atunci, o purtase, vnat
oreste, atrnata de umar. Chipul sau aspru nu trada nici cea mai mica tulburare. P
este tot vedeai itindu-se, precaute, capetele soldatilor. Spectacolul nu era din
tre cele banale: niste generali n li-nia-nti!
- Adapostiti-va! ordona generalul. Acum e rndul nostru!
Despiedica pusca si trase din picioare. Un sovietic sari n sus ca un iepure, apoi
se prabusi, n cinci minute, cu o - obisnuita pusca soldateasca, generalul von
Hartmann nimeri tinta de cinci ori.
- Bravo! comenta Porta ca bun cunoscator ce era. Habar n-aveam ca stabii trag
att de bine cu arme de racani!
n rnd cu von Hartmann, naintau generalul Pfeffer si generalul Wultz, comandantul ar
tileriei. Trageau imediat ce vedeau miscnd ceva. Ba Wultz izbucni chiar n rs, do-bo
rnd un soldat sovietic.
n jurul lor zapada prinse sa se spulbere sub gloante; ei pareau ca nici nu observ
a, si-si comentau, calmi, loviturile ca la o vnatoare oarecare, Von Hartmanrt avea
de !.. acum 26 de victime la activ, Wultz - 9, Pfeffer detinea recordul cu 3
1.
De mai bine de o luna, radioul ne mpuia capul cu faptul ca, aici, generalii lupta
cot la cot cu soldatii. Sa mori de rs, nu alta! si, uite, ca, gogoritele propaga
ndei se adevereau... Ce chestie!
Cu un geamat, generalul von Hartmann cazu primul; izbuti, cu greu, sa se salte p
utin si, sprijinind patul armei de coapsa, mai slobozi un glont nimerind si de a
sta data. n secunda imediat urmatoare, o grenada exploda, azvr-lindu-1 ndarat si la
sndu-1 inert, musuroi cenusiu pe albul zapezii.
Generalul Pfeffer se prabusi ca traznit, ca capul pe ta-luzul transeei de care r
eusise, totusi, sa se apropie. Cascheta cu frunze aurite de stejar pe viziera se
rostogoli ct colo si un rusnac o culese cu vrful baionetei; n-ai n fiecare zi bafta
sa te pricopsesti cu o cascheta de general! Wultz zacea grav ranit si soldatul B
orch s-a ales cu un glonte n picior ncercnd sa-1 aduca n liniile noastre. Locotenentu
l Keit a facut apel la doi voluntari ca sa recupereze cadavrele celorlalti doi ge
nerali, dar amatori nu s-au gasit. La ce bun sa-ti risti viata pentru un stab mo
rt! Erau hat departe vremurile cnd figura asta mai tinea; acum, ne durea-n cot da
ca alti destepti ne tratau de lasi. Deci, locotenentul si un sergent s-au dus ei
dupa trupurile generalilor. Sergentul a ncasat un glont drept n scafrlie si asa
s-a ncheiat blciul. Noaptea trziu, i-am recuperat totusi.
n zori, s-a produs si atacul de care ne vorbisera parlamentarii.
Tancurile T-34, napustindu-se n masa, pulverizara pozitiile noastre, n urma blindat
elor, urmau valuri, valuri de infanteristi cu baioneta la teava, mproscndu-ne din
fuga cu foc de arme automate. Din Divizia a 16-a Panzer, unica supravietuitoare
a Corpului 4 armata, nu mai ramasera dect elemente razlete, scarmanate si ele rau
de tot. Iar rusii se revarsau si se tot revarsau peste linia de cale ferata.
Putinii ramasi teferi, printre care si noi, sareau din pl-nie de obuz n plnie de ob
uz, sleiti de puteri, lac de na-duseala, cocosati sub greutatea armelor si a mun
itiilor pe care le caram. Curelele echipamentului ne rupeau umerii, ' grenadele
pareau sa cntareasca o tona fiecare. La un mo- . ment dat, complet istovit, m-am
prabusit, nfundndu-mi fata n zapada, mi pierdusem casca, apucasem doar sa vad cum e
strivita de senilele unui tanc.
- Hai scoala! Gregor ma zgltie din rasputeri. Te-ai saturat de viata? Scoala c
a te pocnesc!
Un timp mi poarta el mitraliera; picioarele se misca singure, creierul e complet
gol. Ne arunca n spatele unui troian de zapada; reculul mitralierei mi zdrobeste u
marul, dar riposta asta neasteptata i stopeaza nitel pe sibe-rieni.
- Roiul! urla Gregor, dndu-mi un ghiont n spate, n urma noastra e numai duduit de
motoare si bubuit
de tunuri; exploziile mprastie n toate partile bucati de ' trupuri sfrtecate. Gasim
o groapa n care ne aruncam, dar unul din monstrii aia albi se apropie n viteza...
Se opreste brusc, teava tunului si cauta tinta, obuzul trece suiernd pe deasupra
noastra. Tancul o ia din loc, acum direct spre noi. Plng cumva n hohote? Zbier cum
va? Nu mai stiu nimic. Groaza ma paralizeaza. Largile senile n-vrtejesc zapada, pa
mntui nghetat drdie sub tonele de otel ce se napustesc, ar trebui sa sarim afara din
groapa nsa ramnem pe loc, pietrificati parca, fixnd cu priviri demente monstrul ca
re va face din noi un terci sngernd. Vrti unul ntr-altul ca doi tnci nspaimntati, ast
m. Dintr-o groapa vecina pornesc urlete cumplite... De data asta ne-a sunat ceas
ul. Tancul e la vreo zece metri,
soarele a fugit si el de pe cer. mi musc pna la snge buzele, privind ca hipnotizat pn
tecul de otel care se apropie. Cu un gest absolut reflex, caci de gndit nu mai pot
gndi, trag din sacul de grenade o mina magnetica; Gregor mi-o smulge din mna si c
u un gest precis o lanseaza sub burta blindatului, exact acolo unde-i scaunul co
nductorului. Ne ghemuim ct putem pe fundul gropii. Astupndu-ne urechile si implorndu
-1 pe Dumnezeu ca mina sa se lipeasca... senilele vin peste noi, dar n aceeasi sec
unda, o explozie gigantica, o mare de flacari, o ploaie de tandari de otel!
Un alt T-34. Ne ^depaseste, dar att de aproape nct 1-am fi putut atinge, n urma lui,
picioare n pantaloni vatuiti si cizme, e infanteria care ataca. O pereche de cizm
e s-a oprit lnga noi; primesc o lovitura zdravana n burta, dar o fac pe mortul, ma
i abitir ca unul adevarat. O talpa tintuita se aseaza pe ceafa lui Gregor, nfundnd
u-i tot capul n zapada. Nici nu clinteste.
- Ciort vozmi*! njura rusnacul si-o ia din .loc la galop.
Putea sa ne-njure si de mama! Ma ia cu tremuraturi, e o clasica criza nervoasa p
e care Gregor e nevoit s-o lecuiasca dndu-mi ctiva pumni zdraveni. La Stalingrad nu
se prea poarta crizele de nervi!
Peste tot, numai siluete ndesate, fete cu pometii largi, nasuri crne, ochi necruta
tori. Siberienii! Cum unul dintr-ai nostri ncearca sa ridice minile ca sa se prede
a, cum clantane pistolul lor mitraliera.
"Dupa miezul noptii, nu mai luam prizonieri!"
Generalii care ne-ar fi putut salva snt acum morti, dar ei n-au stiut niciodata c
e-i aceea frigul, foamea care-ti rascoleste maruntaiele, senila unui T-34 scrsnin
d deasupra capului, aerul nghetat care-ti sfrteca, precum un pumnal, atrocele durer
i ale unui picior degerat pe care gangrena ncepe sa-1 roada.
Siberienii alearga spre noi. i vedem bine: uniforme vatuite, caciuli cu clape ndes
ate peste obrajii nvinetiti de ger. Alearga greoi, aidoma unor tarani care ar sem
ana iarna, numai ca, n locul traistei cu seminte, minile lor strnge pistoale-mitral
iera ale caror tevi lucesc sinistru, n
rrrhile lor rasuna, nendoielnic, apelul lui Ilia Ehren-Uddeti, osta i ai Armatei Ro
sii! Nici un neamt nu e nevinovat, mei cei vii, mei ce, ce stau sa se nasca. S >
-Oiti odata pentru totdeauna rasa asta de fanatic,! Ucideti, ostasi ai Armatei R
osii! nainte, la asalt! Ca un dement, ma trntesc pe zapada si pun mitraliera n bata
ie. Apas pe tragaci si arma prinde sa nghita, huna v cu viteza ei incredibila de l
000 lovituri pe minut, Srtus dupa cartus. Cei din fata se opresc si cad, cu och
ii holbati de uimire, nevenindu-le- sa creada ca se poate muri n plina victorie:
Lua-te-ar dracul! (n ruseste n textul original).
"Nici cel mai nversunat dusman al lui Hitler nu-i poate contesta avantajele deja
atinse de o civilizatie rennoita".
' . The Times. Londra. 24-07-1933
Locotenent-colonelul pasea aidoma unui om beat; parul carunt si rar, i cadea pe f
runte, din pometele zdrobit se scurgea un firicel de snge, unul din epoletii sai
aurii disparuse, minile le avea legate la spate cu srma ghimpata, n urma lui, de ase
meni cu minile legate, veneau un maior, un locotenent si casierul unitatii.
Un grup de esesisti, cu pustile n cumpanire, i tot zoreau pe condamnati; clarul de
luna poleia cu argint sinistrele capete de mort de pe petlite. n mijlocul pietii s
e nalta un stejar sub care fusesera dispuse patru scaune; soldati cu capetele bal
abanind de somn, scosi de prin izbe, formau doua rnduri desirate n jurul stejarulu
i. Un Sturmbannfuh-rer se adresa celor patru ofiteri care urmau sa moara:
- Lasilor! Daca mai aveti ceva de spus, faceti-o la iuteala, sin tem grabi fi!
Locotenent-colonelul tremura precum o frunza n furtuna.
- Snt nevinovat, credeti-ma! Nu mi-am facut dect datoria si toata viata m-am strad
uit s-o fac cit mai corect!
- De buna seama! rnji esesistul. Corect pentru tine, dar nu si pentru Fuhrer! s
i tu, razboinic de salon, se adresa el maiorului care-l fixa cu privirea ncarcata
de ura a ochilor sai albastri, voiai si tu sa-f i faci numai si numai datoria?
- Monstrilor! suiera maiorul. Voi, banditilor, snteti adevaratii dusmani a
i Germaniei. Gasca de ucigasi!
- Dati-i drumul! racni esesistul devenit livid.
Condamnatii fura siliti sa se suie pe scaune, mini experte petrecura laturile pe d
upa grumaji, frnghiile se ntinsera. Un Oberscharfuhrer lung de doi metri dadu, pe
rnd, "scaunelor cte o lovitura zdravana, smulgndu-le de sub picioarele osnditilor, s
e trase un pas ndarat si-si contempla, ncntat, opera. Acest Gitstav Kleinkamp era u
n renumit calau care se lauda ca detine recordul mondial n materie de spnzurari. Er
a cel mai bun din comandoul de "speciali" ai Gruppenfuhrerului Theodor Eicke. Pu
sese sa se scrie pe vehiculele comandoului "Nu avem nevoie de prizonieri, ci de c
adavre", lozinca ce-l ncntase pe Eicke, dar nu si pe generalul Model care ceruse ca
fraza sa fie imediat stearsa.
Model era singurul general de care Eicke se temea ca de dracul. Se zvonea prin A
rmata a Hl-a blindate ca ntr-o zi, Eicke, suferind de o ocluzie intestinala pe ca
re nici un medic nu izbutise s-o diagnosticheze, a fost chemat la Cartierul Genera
l al lui Model. Dupa o discutie de numai cinci minute cu scundul general cu mono
clu, faimoasa ocluzie se lecuise de la sine.
- lata-va comandantul si statul lui major spnzurati pentru tradare! zbiera Sturmb
annfuhrerul adresndu-se soldatilor pe jumatate adormiti. Asta va fi soarta tuturor
celor care nu se vor bate pentru fiecare palma de pamnt, asa cum^ a poruncit Fuh
rerul nostru! S-a nteles?
ntr-un urias camion stationat ceva mai ncolo se profila silueta lui Theodor Eicke,
comandantul Diviziei 2 blindate din Waffen SS. Prima sa crima de razboi o comis
ese nca la 26 mai 1940, n curtea unei ferme belgiene, ordonnd mpuscarea a 100 de priz
onieri de razboi britanici. Generalfeld-marschalul Busch a facut un scandal teri
bil pentru aceasta ncalcare a drepturilor omului si a prevederilor conventiei de
la Haga si a deferit criminalul unui tribunal militar. Him-mler nsa, chiar daca n
u nutrea nici un fel de simpatie pentru adjunctul sau, s-a interpus, nevoind sa f
ie patata onoarea SS-ului.
- Sfinte Dumnezeule, a exclamat el cu acest prilej, ia te uita cita agitatie pen
tru niste englezi! Ce cautau pe front? N-aveau dect sa ramna la ei acasa, pe insul
a lor!
UN CRCIUN DE POMIN
De cinci zile viscolul bntuia deasupra Volgai. Era cumplita furtuna din Kazahstan
%i Venea de foarte, foarte departe, din strafundurile Asiei, suflnd si suiernd neb
uneste deasupra stepei. Viscolul era de partea rusilor, viscolul lucra pentru ei.
l ascultam mugind, adapostiti ntr-un buncar sapat pe malul fluviului: fete pamntii
si istovite sub streasina de otel a castilor vopsite n alb. Eram flamnzi, flamnzi d
e multa vreme.
Maresalul Goering i promisese lui Hitler ca un pod aerian va asigura aprovizionar
ea Armatei a Vl-a, dar aparatele de care vorbise nu mai existau cine stie de cnd!
Tragea nadejde c-o sa-1 depaneze ngerii? Ar fi fost singurul ajutor pe care s-ar f
i putut conta, dar pna una, alta, Dumnezeu parea mai degraba de partea rusilor si
ferocele anticomunist de la Londra, domnul Churchill, se pupa n bot cu cei de la
Kremlin, doar, doar vor scoate ei castanele din foc n locul bravilor sai compatri
oti.
"STALINGRAD, GROAP COMUN! N FIECARE MINUT MOARE CTE UN SOLDAT GERMAN!" urlau pe toata
tinderea frontului megafoanele sovietice. Se murea, da, nsa mai putin n lupta; se
muiea, mizerabil, de foame si de frig, se murea pe interminabilele drumuri ale s
tepei, n cte o groapa, biguind cuvinte de nenteles. Mureai lipindu-te de teava ngheta
ta a tunului carului de asalt ramas fara carburant-, te strec.urai n cte un bordei
ca sa te adapostesti de viscol si-ti asteptai acolo sfrsitul. Sprijinit pe peret
ele transeei,. comandantul de companie dadea ultimele ordine si murea.
"STALINGRAD, GROAP COMUN! N FIECARE' MINUT MOARE CTE UN SOLDAT GERMAN!". Acul secundar
ului nainteaza pe cadran, rontaie din timp si groapa comuna a Stalingradului mai n
ghite un soldat german.
Pna una, alta, eram vii dar crapam de foame; la un momedt dat, l vad pe Porta nsfacn
d o pusca ruseasca,
dintr-acelea cu baioneta pliabila, ndesind sub brat un sac de iuta, facndu-i semn
Micutului si disparnd pe tacute n "tara nimanui" rascolita de explozii. Destul de
vicleni ca sa scape de vigilenta jandarmilor, gata oricnd sa te puna la zid, reve
neau regulat cu cte ceva de mncare n sacul lor. De cele mai multe ori erau oase de
cal, uneori chiar nitel putrede, dar daca stii cum sa le prepari, iese o zeama c
are te ajuta sa supravietuiesti, ntr-o noapte, s-au ntors cu 36 de cutii de conser
ve si o jumatate de rata fripta, totul sterpelit de la rusnaci. Sigur, nici prin
gnd nu le trecuse sa scotoceasca n camara lui Ivan, a fost o pura n-tmplare, dar crap
elnita asta ne-a costat doi morti - de indigestie n cazul de fata!
- Ce ti-e si cu viata asta! se pornise atunci Porta pe filozofat. Ori ti dai duhu
l ca n-ai avut ce baga n burta, ori te duci pe copca pentru ,ca ai bagat prea mul
t!
Buncarul nostru se cutremura sub cumplitul tir al artileriei sovietice: de-a lung
ul ntregului front de pe Volga, moartea matura pozitiile germane. Vulcan n plina e
ruptie, cota 102 se volatiliza scuipnd flacari si valatuci de fum. Cei ce nu-si ga
sisera un adapost solid, se prefaceau n frunze moarte; majoritatea mureau asfixia
ti de suflu, altii paraseau transeele, delirnd si clatinndu-se de parca ar fi fost
beti crita, altii si pierdeau direct mintile si-i vedeai, n lungile lor mantale ve
rzi-cenusii, alergnd de colo pna colo si riznd ca bezmeticii.
Nu mai eram un regiment, poate doar o companie, un ultim deseu al frontului, ame
stec haotic de ostasi din
toate armele.
De putin timp ni se alaturase chiar si un Unterschar-fuhrer SS; n prima zi, istov
it, se prabusise pe patul lui Porta, ceea ce 1-a nfuriat la culme pe acesta din u
rma; patul era proprietatea sa personala, l gasise ntr-o vila abandonata si, de at
unci, l caram mereu dupa noi. Uneori, Porta l nchiria cu ora.
- Taticu, asta-i patul meu si nu-mi amintesc sa ti-1 fi nchiriat! Micutule, ia fa
-i vnt!
Esesistul, pe care colosul nostru l nsfacase ca pe un fulg, zbura intantaneu pe po
dea. Mai apuca sa arunce o privire furibunda si adormi imediat, facut colac, dar
cu pistolul la ndemna.
Pe neasteptate, usa adapostului nostru fu data de pe-,
rete cu un picior zdravan si n prag si facu aparitia un general. Un general SS, ntr-
o ma'nta de piele, cu pisto-lul-mitraliera de gt. Fata i se nvinetise de frig; cra
canat n mijlocul buncarului, el ne fixa pe rnd, dadu un sut unei casti care zacea
pe jos, expediind-o n capul cine stie carui nenorocit.
- Alo! Banda de neispraviti! Doar nu va nchipuiti ca viata-i vesnica si ca o s
a traiti pn'la nemurire? Care-i cel mai vechi n grad aici?
- Eu snt, Brigadefiihrer! Oberfeldwebelul Beier din regimentul 27 Panzer,
se prezenta Batrnu. Efectiv: l Oberfeldwebel, 7 gradati, 43 de oameni de t
rupa. Arma-nent: un aruncator de grenade, doua mitraliere, 6 pus-ti-mitraliera
, un aruncator de flacari. Munitia, necunoscuta.
- Nu cunosti, deci, de cta munitie dispui, cnd lucrul asta ar trebui sa-1 stii si
visnd? si, fara sa mai astepte raspunsul Batrnului, generalul continua: Cum se fac
e ca va aflati tocmai aici? Unde-i regimentul vostru?
- Regimentul nu mai exista, Brigadefiihrer, raporta Batrnu. A fost distrus n ntr
egime. Cei care nu-s morti, snt prizonieri.
- De unde a aparut acest Unterscharfiihrer.- Din ce unitate SS? ntreba genera
lul, aratndu-1 pe esesist.
- Brigadefiihrer, permiteti sa raportez: snt Unter-scharfiiherul Krahl
, din regimentul de pionieri de asalt.
- si de ce nu esti la batalionul tau? Ce cauti aici?
- Batalion? facu esesistul, schitnd, n acelasi timp, un gest semnificativ cu much
ia palmei n dreptul gtului. Batalionul meu de eroi, executnd ordinul de a nu ceda n
ici o palma de pamnt cucerit, s-a lasat mpresurat n locul numit Rnok, iar frtatilor di
n fata nu le-a trebuit mai mult de o jumatate de ora ca sa ne lichideze. Am facu
t-o pe mortul si" d-aia am scapat. Dar snt singurul.
- Ridica-te, Unterscharfiihrer, cnd vorbesti unui superior! Ct priveste modul n
care ti-ai parasit unitatea, asta o va decide tribunalul militar. Pna una alta,
rami aici, mpreuna cu adunatura asta de porci. Va previn ca primul care va ncerca s
-o stearga, va fi spnzurat de cea mai apropiata craca. Acum, prezentati-mi livret
ele voastre militare1
Generalul scoase din buzunar un imens trabuc negru. Servil, Julius Heide se
repezi sa-i ofere un foc.
- Unde anume v-ati parasit pozitia? l ntreba generalul pe Batrn, desfacnd o har
ta pe patul lui Porta.
- Pe lnga Kotluban, Brigadefiihrer.
- Kotluban, mormai generalul. 53 de kilomewtri de aici. Deci, continua el facnd
niste nsemnari pe harta, regimentul vostru se afla n apropierea padurii Tatarilor,
lipit de A Volga?
- ntocmai, domnule general. ineam de Divizia 16 Panzer ale carei pozitii sfrse
au la nord de Kotluban.
- Da, asa s-ar parea, facu generalul nu foarte convins. Atunci explica-mi, te ro
g, cum ati reusit sa strabateti pozitiile regimentului sovietic de garda care se
afla n fata voastra? Presupun ca rusii nu v-au eliberat niste adeverinte de "l
ibera trecere"? Ce pot sa deduc dect ca ati sters-o, abandonndu-va poziti
ile?
- Brigadefiihrer, replica Batrfnu, strngndu-si buzele, din plutonul pe care-1 com
and, n-o sterge nimeni. O lasam pe seama domnilor ofiteri. Singurul care a sters-
o, a fost comandantul nostru de companie, locotenentul Rei-neger, venit de la di
vizia 79 infanterie. A dezertat la rusi, indicndu-le si pozitiile pe care le
ocupam, asa ca...
- Gura! racni generalul, plesnindu-1 pe Batrnu cu manusile.
Turbat de furie, Unterscharfiihrerul se napusti asupra generalului, cu o baionet
a n mna.
- Ticalosule! racni el cuprins de un brusc acces de furie.
Cu o rapida priza de judo, generalul l expedie la podea. Urmara doua scurte detuna
turi de pistol-mitraliera.
- Mai exista si altii care s-au saturat de viata? ntreba calm generalul. Sa
pofteasca n fata!
Privirile ne scaparau de ura, dorinta de a ucide ne sufoca, dar disciplina prusac
a ne intrase n snge, eram robii ei; un general e un dumnezeu, el are dreptul sa fa
ca din tine ce vrea.
- Luati-va armele si calabalcul! ncolonarea! Ocupam pozitii de-a lungul lini
ei ferate Stalingrad-Pi-
tomnok. O baterie de tunuri de 88 mm. si cei trei supravietuitori ai ei este ncorp
orata, fara prea multe discutii, grupului nostru de lupta. Apoi, asteptam... E ns
paimnta-
tor de frig, iar generalul nu ne lasa o clipa n pace. Pe nserate, iata-le aparnd! A
idoma unor uriase plosnite albe, tancurile T-34 escaladeaza rambleul si depasesc
calea ferata fara a ntlni rezistenta. Infanteristii si parasesc gropile si transeele
, mici puncte cenusii pe albul imaculat al zapezii, dar plosnitele pe senile i pri
nd din urma, i strivesc, tevile tunurilor se leagana amenintator, turelele joase
seamana cu un pumn nclestat, scrisnesc si zornaie senilele, ntr-o nvolburare de zap
ada, blindatele inamice nainteaza n formatie strinsa, coborind taluzul.
Ghemuiti pe l.nga piesele noastre de 88, asteptam. Primele tancuri snt cam la 800 d
e metri si se caznesc sa ter-ciuiasca niste amarti de pifani, razleti pe ntinsul s
tepei. Asteptarea asta e ceva cumplit; ca sa rezisti, ai nevoie de nervi de otel
. Daca ai ratat tinta, s-a zis cu tine!
Tancurile se apropie, iau viteza. Chepengurile turelelor se deschid, din ele se
itesc capetele comandantilor de car; e clar ca nu se mai asteapta la vr
eo surpriza. - Foc! comanda Batrnu.
Patru bubuituri simultane: patru tancuri explodeaza cu un zgomot infernal. Frica
, atrocea frica a disparut. Nu mai simtim nici frigul. Gesturile, repetate de su
te si sute de ori, au devenit automate; servantii care-si trec, din m-na-n mna, ob
uzul, ochitorul lipit de luneta, nvrtind maneta de directie, culata care se nchide..
. Tragem ntr-o cadenta dementiala, tancurile ncep sa se retraga, flacarile cuprind
turelele, vazduhul e mproscat cu bucati de metal incandescent, oamenii se prefac n
mumii carbonizate. Asa e moartea tanchistului". Nouasprezece T-34 snt prada vlvat
ailor si o gigantica ciuperca de fum negru urca spre cerul mpclit.
Un scurt moment de pauza, apoi un nou val de T-34 se revarsa de dypa calea ferat
a, de data asta ndreptn-du-se direct spre baterie. Tunurile trimit obuz dujta obuz
, ne miscam cu energia disperarii, acum e care pe care, dar munitia "se epuizeaz
a vaznd cu ochii.
Inamicul a reperat batejia si o ploaie de proiectile se abate asupra noastra; du
elul tun - tanc a atins paroxismul. Un artilerist de vreo saptesprezece ani se zvr
coleste n zapada, atins de o schija n sira spinarii, tipetele sale acopera aproape
bubuitul exploziilor, dar cine sa-i vina n ajutor? Nu-i-timp pentru asa ceva! Lu
ngi limbi portocalii
tsnesc din turele, monstrii de otel snt nca vii, altii tocmai coboara taluzul.
Cei din linia nti, care si-au parasit pozitiile, scurma la repezeala zapada n spate
le bateriei, creznd ca aici vor fi mai la adapost. Nefericitii! au schimbat un ia
d cu altul! proiectilele inamice cad cu precizie, duelul sporeste n intensitate, n
u mai sntem oameni, am devenit simple masini puse pe distrus. Urla ranitii, urla s
i moartea tsnind din lungile tevi ale ##-urilor noastre.
Grasanul Paul din Koln se prabuseste cu pieptul sfrte-cat; caporalul Duval, din S
auerland, are o mna smulsa; subofiterului Scheine, din Wupperthal, i snt sectionate
ambele picioare la nivelul genunchilor; o explozie l preface pe Weiss, din Bresla
u, ntr-o piftie sngernda. Iar tancurile vin si tot vin...
Tunul lui Gregor primeste o lovitura n plin. Un fragment de teava zboara si-1 deca
piteaza pe servantul-ncar-cator; o clipa, trupul i ramne drept, n picioare, un jet d
e snge tsnind, ca o flntn arteziana, din gtul retezat. Gregor se ticneste: rde, ride c
a un apucat, stergndu-si fata naclaita de snge strain, apoi cade n genunchi, zgltit d
e hohote de plns.
Cu totul pe neasteptate, tancurile o iau spre sud, mugetul motoarelor descreste,
noua nu ne vine sa ne credem ochilor. Ce le-a venit? ncotro au luat-o? Batalia s-
a terminat. Nauci, sleiti, tacuti, sntem, totusi, n viata! Vii, printre cadavrele c
are au si nceput sa ntepeneasca de
ger.
Totul mi joaca prin fata ochilor, duhoarea corditei
mi arde plamnii si privesc tmp, fara sa pot misca un deget, cum un marinar l panseaza
pe Legionar, atins la frunte de schija unei grenade. De data asta, spre norocul
lui, si pusese casca, altminteri ar fi fost scalpat!
Iata-1 aparnd si pe general, urmat de ctiva ostasi tacuti.
- Dinamitati tunurile! Adunarea n vlceaua de colo! Instalam calupurile de trotil, n
tindem fitilele, Porta le aprinde si o luam la picior n directia indicata. Peste
c-teva momente o explozie monstruoasa pulverizeaza bateria; nu va trece-mult timp
si zapada va acoperi ramasitele ei sub un lintoliu alb si nghetat.
Probabil, snt vreo 38 de grade sub zero; un vnt ucigas matura stepa, biciuindu-ne c
u cristale de gheata. Ori unde ti-ai arunca privirea, numai trupuri ncremenite, n
umai mini sau picioare tepene, mpungnd cerul vinetiu de iarna. Crunt, nchis n sine, ma
rsaluieste n fruntea lamentabilei noastre coloane generalul SS E nebun. Ne-am dat
seama nca demult; e un nebun care vrea sa moara n lupta si, daca se poate, sa trag
a dupa sine un numar ct mai mare de soldati.
Sapam adaposturi n fata unuia din colurile Volgai, la piciorul unor coline care a
lcatuiesc un soi de triunghi. De acolo unde sntem, putem urmari n voie lungile col
oane inamice trecnd peste fluviul nghetat. A doua zi, ne ia n primire artileria gre
a. De patru ori, suflul unor explozii apropiate ma arunca afara din prapadita no
astra transee; ultima oara Porta a fost acela care m-a adunat din zapada si snt ntr
-una de comotionat, nct nu ma mai tin pe picioare.
Plutonul vecin e bombardat cu obuze cu oxigen lichid al caror efect e de nenchipu
it. Pna si ruinele rencep sa arda. O duhoare groaznica de carne arsa s-a impregnat
n uniformele noastre, ntorcndu-ne matele pe dos.
- E de necrezut cum de mai pot arde pietrele astea, comenteaza fostul marinar,
ghemuindu-se pe fundul tran-seei. Poarta, n continuare bereta neagra de uniforma,
cu panglicile fluturndu-i pe spate.
M-am strecurat printre niste blocuri de beton si mi-am instalat mitraliera n drep
tul unei fante strmte, descoperite cu flerul pe care-1 dobndeste orice soldat pe fr
ont. Rod un coltuc de pine, veche si tare, dar mi-e att de foame ca o gasesc delic
ioasa.
Dinspre Volga, odata cu coloanele inamice, se preling nspre noi ceturile. Apoi, b
rusc, inamicul ataca. Demoni nascuti printre gheturi si zapezi, semannd cu niste
ursi n uniformele lor vatuite, siberienii se napustesc cu urlete de:
- Ura-a-a! Za Stalina!
Ultima transee din flancul pozitiei noastre cedeaza. Riscam sa fim ncercuiti. Pri
n crapatura din beton, vad pslari si pufoaice kaki. Mitraliera rapaie furioasa, u
raganul mortii risipeste rndurile, inamicul se retrage n deban-daba, calcndu-si n pic
ioare mortii si ranitii.
- Pe ei! racneste generalul si se napusteste primul, se-
cernd tot ce-i iese n cale cu pistolul sau mitraliera. Panica n rndurile inamice.
- Allah Akbar! Traiasca legiunea! Traiasca moartea! urla mititelul Legionar, g
onind pe urmele generalului, mbatati de snge, tragem, mpungem, izbim, ne g-tuim,
taiem ntr-un corp-la-corp att de furios nct pna si Satanei i s-ar face groaza. Talon
ati de politruci, rusii contraataca la baioneta, dar cad cu sutele. Patrundem n iur
es n pozitiile lor, invadam buncare, transee. Haleala! Haleala din belsug! Port
a devoreaza tot ce gaseste, Mi-cutu nghite, pe nemestecate, un ditamai bucatoi de
slanina, umflam ct putem si o stergem pentru ca rusii se pun cu aruncatoarele pe
noi. mpreuna cu un locotenent necunoscut, generalul e culcat n spatele unei mitral
iere; o fi el nebun, dar n nici un caz, las. Dracul stie cum, nimerim ntr-o cladire
bombardata, din care nsa nu mai putem iesi, pentru ca siberienii s-au si strecura
t n dosul nostru; i vedem cum se apropie pe furis, narmati cu aruncatoare de flacari
a caror simpla vedere ne face piele de gaina. Iata nsa ca Heide, si el cu un arun
cator de flacari, se furiseaza printre darmaturi, ajunge neobservat n spatele sibe
rienilor si-i mprosca cu jetul arzator. Fara el, acum eram. cu totii scrum
si taciuni.
De dincolo de Volga porneste deodata tunetul bateriilor artileriei grele, un tune
t prelung si ngrozitor care face pmntul sa se cutremure pe kilometri ntregi. Trag n'n
oi cu acele cumplite obuze cu oxigen lichid care-ti sfirteca
plamnii.
Salvarea e n fuga. n pititul pe fundul unei gropi, a unui lacas de tragere, ntr-o pl
nie de obuz. Ma rostogolesc peste Porta, suflul ucigas ne ajunge din urma; cei ca
re n-au izbutit sa se adaposteasca la ti-mp, si scuipa acum bojocii. Vntul acesta
al mortii matura si volatilizeaza tot ce se gaseste la suprafata. Doar sub pamnt
mai exista o sansa de scapare; ghemuit, stai nemiscat, musti din patul pustii ca
sa nu urli, pna si nevoile ti le faci culcat; mai bine nadragii plini, dect plamni
i numai zdrente!
Bombardamentul dureaza toata noaptea. Nimeni nu se mai ndoieste ca am pierdut raz
boiul, dar nici nu se sufla o vorba cum ca ar trebui sa renuntam la lupta. Viata
ne e pretioasa chiar asa mizera cum e, dar nu vorbim niciodata despre trecut, ci
doar despre viitor. Fara sa credem
prea tare n el! Existenta a devenit pentru noi att de scurta, nct fiecare minut se nc
arca de o intensitate nebanuita pna acum. Crapam de frig, de foame, de frica, dar n
ca ne mai ncnta ochiul spectacolul unui fazan zburata-cindu-se prin zapada.. Nimen
i nu trage n el. Ar fi un adevarat asasinat si, desi n fiece clipa ucidem cte un om,
nici unul dintre noi nu se considera asasin.
Trei JU-52 si fac pe neasteptate aparitia, strapung norii josi, cautnd, nu ncape ndo
iala, pozitiile noastre. Descriu cercuri ample, indiferente la antiaeriana inami
ca si iata plutind n vazduh parasute portocalii de suspantele carora atrna, legannd
u-se, mari containere cu hrana. Vederea lor ne nnebuneste de-a binelea. ti risti pi
elea du-cndu-te dupa ele, dar putin ne pasa si toata lumea se repede sa le culeaga
. Oare ce contin? De pofta, ne ploua-n gura.
- Ce-ati zice de un purcelus de lapte la frigare? geme de placere Porta care
e iarasi lihnit de foame.
- N-am sa mai njur niciodata aviatia! promite, solemn, marinarul.
Cu mini ce tremura de nerabdare, smulgem nvelisul din aluminiu al containelor, fie
care din ele putind contine hrana pentru o ntreaga companie. Nici macar copiii ca
re au asteptat g^ luna ntreaga pomul de Craciun nu snt mai fericiti ca noi!
Marile cutii nu contin nsa nici purcelusi de lapte, nici pasari fripte, nici cart
ofi si nici macar pine! Fiecare e burdusita cu praf mpotriva paduchilor, hrtie pent
ru scrisori si o cantitate uriasa de fotografii n culori reprezen-tndu-i pe Hitler,
Georing, Goebbels... Oricine si poate nchipui Isene disperarea noastra!
Fotografiile snt imediat azvrlite si vntul le poarta spre liniile rusesti.
- Pentru budele voastre! urma Porta, turbat de furie. stergeti-va la cur cu
ele!
Aceeasi soarta o au si cutiutele cu praf mpotriva parazitilor. Totul piite acum a
insecticid; kilograme de praf se mprastie ca un nor alburiu deasupra Volgai, odat
a cu blestemele noastre. De data asta, chiar ca au ntrecut masura!
- Batu-1-ar Dumnezeu pe Adolf! mugeste Micutu. Da. sa-1 bata!'
n zori, parasim pozitiile, din nou pe viscol, al carui singur avantaj e ca ne asc
unde de ochii inamicului. Vor trece cteva ceasuri bune pna sa descopere ca am ster
s-o. Pe soseaua de centura Olovka, generalul instaleaza un baraj ca sa-i opreasca
pe cei care vin, pachete, pachete, fugind din uzina de tractoare. Zbierete si pr
oteste indignate, dar figura nu tine, cei nsarcinati cu oprirea" dezertorilor si,
mai ales, generalul SS, nu stiu de mila. Doi ofiteri mai ndaratnici se aleg cu ct
e un glonte n ceafa, iar un capitan artilerist e batut mar si lasat lesinat n zapad
a.
Plecarea, n amurg. De data asta, coloana e respectabila. Dupa vreo douazeci de kil
ometri, ntr-o vlcea, dam peste un ntreg regiment... de cadavre. Ciolane nghetate se
itesc de sub zapada, corbi luciosi, cu croncanit sinistru, ciugulesc de prin c/a
nii. O viziune de groaza. "Stalingrad, groapa comuna... n fiecare minut, moare un
soldat german".
Dam si peste un buncar zdravan, sapat n peretele unei ripe, n care ne vom adaposti
. Pe masa ramasa intacta e o lampa cu carbid, pe care Batrnu o aprinde. Lumina tsnes
te, vie si incolora... cadavre si iarasi cadavre! Unele peste altele, la gramada
. Fete schimonosite de groaza, membre rasucite... Pe un scaun, un locotenent-co-
lonel, cu capul cazut pe spate si ceafa gaurita de glont... N.K.V.D.-ul a trecut
pe aici naintea noastra. Pe o masa de operatie zace un medic cu beregata taiata.
.. ntr-un ungher, doua infirmiere, cu pntecele dezgolite.
- Le-au tras n teapa, constata Porta, acoperind trupurile celor doua femei.
Cei care au trecut prin acest loc, au urmat ntocmai ndemnul lui Ilia Ehrenburg: "U
cideti-i acolo unde-i gasiti, chiar si n pntecul mamei!"
Istoviti, ne pravalim pe niste saci cu paie, nsngerate, puturoase. O singura dorin
ta: sa dormim. Generalul s-a instalat pe o lavita, lnga peretele de pamnt. si cerce
teaza pistolul-mitraliera, se uita, gnditor, la cadavre, apoi capul i cade pe piept
, degetele se desclesteaza, arma cade pe jos... A adormit si el, ca noi toti.
Trezitul se face brusc si brutal. Ct sa fi dormit? Nimeni nu stie. Dar adapostul s
e cutremura. Undeva pe fundul vlcelei, duduie motoare si scrsnesc senile. Snt tancu
ri. O sa ne tina nervii?
Batrnu stinge prompt lampa cu carbid; ne ghemuim n ntuneric, ngroziti. Blindatele tr
ec pe lnga buncar, aproape de tot. Abia mai ndraznim sa respiram. Apoi, le auzim nd
epartndu-se... Au luat-o n direc{ia Gumraku-lui. Tacerea revine si peste cei vii,
si peste cei morti.
Generalul trage capisonul peste caciula sa de blana si si ncheie lunga sa manta.
- Luati-va armele si, dupa mine!
nhatam cu noi tot ce se poate mnca, chiar si o bucata de carne, suspect de alba, de
spre care Batrnu pretinde c-ar fi carne omeneasca. Nesatulul de Porta nsa a si nfule
cat o bucata zdravana din ea.
- Grozava! Presemne ca-i trtita de general! Daca as-ta-i gustul hoitului nostru,
paziti-va, fratilor, cnd mi se face foame!
- La drum! striga generalul,-ndemnndu-ne cu teava pistolului-mitraliera.
Parasim buncarul si ne sapam pozitii mai spre nord-vest, la ctiva kilometri de Pe
stianka. n departare, o racheta de semnajizare descrie pe bolta o curba gratioasa
, apoi urmeaza un nou atac. Rusii se apropie n lanturi strnse de tragatori, baione
tele lucesc, politrucii zbiara lozinci. Cad ca popicele, dar cei din spate vin si
tot vin.
Lacasul meu de tragere e sub ce a mai/amas dintr-un buldozer american, sapat chi
ar n zapada, nspre mine goneste un pifan de-al lor. i disting perfect trasaturile: o
fata latareata, nvinetita de frig, nasul turtit si steluta rosie de pe caciula cu
clape. Catarea mea e chiar sub steluta, detunatura armei plesneste sec n vazduhul
nghetat si pe chipul rusnacului apare o expresie de cumplita nedumerire... i este
greu infanteristului asta, venit din cine stie ce fund de tara sa nteleaga de ce
trebuie sa moara tocmai aici, pe malurile acestei Volga, despre care stie cte cev
a doar din carti? I-ar fi placut sa se ntoarca la caii si la vacile lui, dar uite
ca soarta n-a vrut si acum zace n za- ' pada, n timp ce pe deasupra, trece, mugind
, crivatul venit din Kazahstan. La primavara, cnd va iesi de sub giulgiul sau alb
, un buldozer l va mpinge, mpreuna cu alte zeci de mii de lesuri asemanatoare ntr-o
groapa comuna unde se va nfrati pe vecie cu reprezentantii tuturor popoarelor Uni
unii Sovietice.
ncepem sa ne retragem de-a lungul caii ferate. Dintr-o plnie de obuz, un ofiter st
riga dupa ajutor. E tnar, dar fata i e de mosneag si nainte de a trece mai departe,
arunc o privire spre ceea ce, cndva, s-au numit picioare. Acum, snt doar o tocatu
ra de carne sngernda. Nu mai e nimic de facut.
- la-ma cu tine! implora el. Camarade, ia-ma cu tine!
- Domnule capitan, grabiti-va sa muriti! si-i vr un pistol n mna, dupa care o iau
la goana ca sa-i ajung din urma pe ceilalti.
Ascuns dupa un tufis, ma uit la un T-34 care soseste, leganndu-se ca o rata; coma
ndantul lui l descopera pe ranit, coteste, si trece cu pahidermul sau spoit n alb
peste micul ghemotoc cenusiu; si, ca sa fie mai sigur, derapeaza, odata la dreap
ta, odata la stinga. Cnd o iau din loc, mo-gldeata cenusie nu mai exista. Tanchist
ul rnjeste. nca un mputit de fascist mai putin! nainte, ostasi ai Armatei Rosii!
Porta si cu mine sarim simultan pe un T-34, smulgem drapelul rosu care-i flutura
pe turela si orbim cu pnza lui vizoarele; chepengul se dechide, grenadele noastr
e zboara nauntrul mastodontului si abia apucam sa ne aruncam de pe el ca explozia
i scurma maruntaiele si flacarile tsnesc turbate.
Stalingrad, groapa comuna, n fiecare minut moare un soldat german, iar acolo, n Pr
usia Orientala, stapneste un dement care zbiara: "Bateti-va pna la ultimul om!" Di
n nefericire pentru noi, simpli trupeti, mai exista ofiteri care, dintr-un abera
nt sentiment al datoriei de ostas, continua sa-i dea ascultare.
Pe data de 24 decembrie sntem pe lnga Dimitrievka, dar nici unul dintre noi nu se
gndeste ca e ajunul Craciunului.
La ora sapte fix, Ivan ataca cu infanteria si, n pofida ravagiilor pe care le fac
em n rndul ei, atacul nu conteneste pna la 3 dupa-amiaza. Brusc, totul nceteasa. Nici
o mpuscatura, nici un zgomot, o tacere absoluta. Pe linia ferata, ard cteva vagoa
ne de marfa. Alarmat, Porta se ntreaba ce poate nsemna aceasta liniste. La orizont
nu se vede nimic; doar vrtejurile de zapada strnite de vnt. Ce se ntmpla oare? Aveam
s-o aflam foarte curind.
Pe data de 25, la orele 15 fix, cinci T-34 trec calea ferata, fara a fi nsa nsotite
de infanterie. Sntem neputinciosi n fata lor, n-avem nici tunuri anticar, nici min
e, nici macar o sticla incendiara; tancurile se ndreapta catre pozitiile plutonulu
i 3, apoi schimba directia si o iau spre cele ale plutonului 2. Difuzorul instal
at pe unul din ele face sa rasune un mars triumfal. Fiecare tanc se plaseaza dea
supra a cte unui lacas individual de tragere, se rasuceste la dreapta si la stnga,
apoi pleaca mai departe. Cel prins n groapa sapata n zapada si urla groaza, nainte c
a tonele de otel sa-1 amuteasca pe veci, terciuindu-1. Douasprezece gropi individ
uale, doisprezece soldati striviti. Apoi, tancurile dispar, tot asa cum venisera
, spulbernd cu senilele zapada.
A doua zi, fix la aceeasi ora, iata-le din nou! si, din nou, aceeasi muzica, ace
easi precizie n executarea masacrului... Ne astupam urechile ca sa nu auzim urlete
le camarazilor prefacuti n piftie, dar nu putem face nimic altceva dect sa asteptam
sa ne vina rndul...
Noaptea de iarna nvaluie stepa. Mereu ni se nazare ca auzim strigate, dar nu, e d
oar viscolul adus din Kazahstan care urla a moarte.
n spatele transeei noastre explodeaza cteva proiectile de aruncator. Apoi, auzim m
egafonul: "Fascisti nemti! Porci de capitalisti! La 3 fix, venim sa va turtim!"
Porta se hlizeste si-i saluta cu jobenul sau galben.mi pare nespus de bine sa aud
ca am devenit capitalist! Gre-gor, sa traga Cadillacul la scara, plec pe Coasta
de Azur.!
- Camarazi, se aude deodata n megafon, snt subofiterul Buchner, din Divizia 23
Panzer. Treceti de buna voie de partea noastra, aratati ca snteti cu adevarat pr
ieteni ai poporului! Scuturati-va din robie! Scuipati-i pe stapnii vostri
capitalisti!
- Cunoastem, cunoastem cntecul! rnjeste Porta. O sa ne promita pna si gagici. Dac
a ar fi sa te iei dupa ce spun, Uniunea asta Sovietica e raiul pe pamnt, paradisu
l proletarilor care au de toate!
n ziua urmatoare, la ora anuntata, iata-i din nou! Acum nsa, n fata liniilor noastr
e snt si doua pete gri-verzui; doi tipi care au crezut n fericirea sovietica si ca
re au fost mpuscati pentru ncercare de trecere la inamic.
ngroziti, privim cele cinci huidume albe cum se apropie. Al cui va fi rndul astazi?
Tancurile se nfunda n zapada, patineaza, dar scapa imediat. De data asta, au pus m
uzica de dans. Nu cred sa existe pe lumea asta ceva pe care sa-1 urasc mai tare
dect un T-34, aceasta fiara care duduie, aceasta masinarie a
mortii.
n gaura sa, Porta cnta din fluierul lui cu of si jale, iar din zapada se zareste i
tindu-se vrful jobenului galben. A fost cu neputinta sa ne ngropam mai adnc, pmntule
mai dur dect granitul si cazmalele noastre nu slujesc la nimic. Va avea grija el,
viscolul poposit din Kazahstan sa ne ngroape cum trebuie.
Tancurile se apropie, mugind asurzitor. Unii din camarazii nostri o iau la goana,
dar snt secerati de mitralierele blindatelor, sau mpuscati de proprii ofiteri. Dez
ertare! Abandon de pozitie! Lasitate naintea inamicului! Printr-o minuscula gaura
facuta n zapada, privesc cum, fara graba, se apropie moartea. De-as avea macar o
sticla incendiara mpotriva acestor ucigasi, dar n-am nimic... nimic n afara minilor
mele goale!
Primul T-34 trece la vtiva pasi de mine, cu toate chepengurile nchise; stiu nsa ca, n
spatele vizoarelor snt ochi care pndesc, cautnd prada. De asta data e grupa vecina,
camarazi de-ai nostri nca de demult. Comandantul ei e un subofiter micut ca stat
ura, pe nume Wilmer, proprietarul unei bacanii din Dusseldorf, care, n 1936, a '
semnat un angajament pentru patru ani. A primit im'ediat solda cuvenita pentru
toti acesti ani, fapt care i-a permis sa-si achite datoriile, dar odata sorocul m
plinit, n-a mai fost trimis acasa. Cnd eram n Franta, n fata Anversu-lui, i-a trimi
s o plngere lui Hitler, nsa, fireste, n-a primit
nici un raspuns.
Mitralior e marele Bohmer din Koln, iar servant e un ochelarist, portarel de mes
erie, din Lvibeck. Un altul e din Hamburg si viseaza sa devina mare mahar la cai
le ferate: mai e si un student la filosofie, complet tolomac n materie de militari
e de n-a fost n stare sa deprinda nici macar pasul de parada; n schimb, calfa de m
ecanic din Neu-munster o mannc pe pine si vrea sa ajunga subofiter, lucru pe care i
1-a fagaduit si colonelul Hinka. Cu totii se afla acum printre osnditii la moart
e, asteptnd ca un T-34
sa-i striveasca sub senilele lui. Primul monstru stopeaza deasupra lacasului und
e-i Wilmer si-i preface pe toti de-a-colo ntr-o masa de carne. Cel care se visa m
are stab la caile ferate urla mai mult timp dect toti ceilalti.
- Crapa odata, nenorocitule, racneste, isterizat, Heide, astupndu-si ur
echile.
Urmatorul tanc trece cu senila peste groapa studentului n filozofie. ipatul lui se
stinge n zapada. Doamne din ceruri, ai devenit surd? Ct timp ai sa mai suporti urle
tele astea? Pe paftalele centiroanelor noastre e gravat Got t mit uns* dar e cla
r ca esti mpotriva noastra devreme ce ne supui la asemenea chinuri!
- Blestemati sa fiti! striga nnebunit Batrnu, ascun-zindu-si fata n palme.
Neputinciosi, asistam la nimicirea camarazilor nostri. A doua zi, mereu punctual
i, reapar pe rambleu. Uriase li-barci, leganndu-se pe zapada, cu toate chepenguri
le ferecate solid, si muzica data la maximum. De data asta se ndreapta spre grupa
a 4-a, cea n care-i si matelotul. Acesta nsa n-are nici cel mai mic chef sa se las
e terciuit si atunci, o ia pe sub zapada, absolut ca o crtita.
- Cum naiba face? Haleste zapada? se ntreaba Micuti cu vadita admiratie.
Camaradul sau, un vlajgan de sub-maistru de pe o vedeta rapida, a luat-o nsa, pur
si simplu, la goana, uniforma sa bleumarin detasndu-se perfect pe albul zapezii, U
nul din tancuri s-a luat dupa el, senila 1-a agatat, i-a smuls bratul, 1-a proie
ctat n aer, apoi monstrul de otel s-a nversunat sa-1 stlceasca de tot. oare nu-s s
i ei oameni, cei din carapacele astea blindate? Nu aud, la fel ca si noi, racne
tele celor sortiti mortii?
Din marinarul, cndva att de plin de viata, n-a mai , ramas nimic.
Pentru ziua de azi, ne-am luat portia.
Complet sleiti, drdind din tot corpul, reocupam pozitiile, dar pe seara, iata-i rea
parnd. Era clar ca, de data asta, nu mai exista scapare pentru noi. Primul strivi
t e un locotenent, profesor la Munchen; 1-am vazut ntinznd nainte bratele, ntr-un ge
st copilaresc de aparare, apoi disparnd sub cele 30 de tone de otel.
Urma rndul nostru.
* Dumnezeu e cu noi. (N.T.) 144
Primul care a tsnit afara din groapa a fost Porta, urmat de motanul lui care se zbr
lise tot si scuipa n directia tancurilor. Cuprins de panica, Gregor a luat-o si e
l la goana, abandonndu-si arma; generalul statu o clipa n cumpana, dupa care o rup
se la fuga... Galopam cu totii, cu capetele nfundate ntre umeri, fara sa ne mai gnd
im ca dezertam, ca ncalcam ordinele Fuhrerului! Cine era dobitocul care sa lupte
pna la ultimul cartus?
n urma noastra, colosii albi [ prind pe cei ramasi de caruta si-i strivesc fara cr
utare. sta-i razboiul. Ce stiu cei care, cu prilejul parazilor militare, au aplau
dat frenetic formatiile de blindate, ce stiu ei, ziceam, ce nseamna sa stai nfunda
t n zapada, pe un ger naprasnic, si sa-ti vezi camarazii facuti harcea-parcea sub
senilele acestor mastodonti?
De nenumarate ori, tancurile se pravalesc n cte un troian, dar scapa, vijelioase,
din capcana alba si-si continua cursa ucigasa, aruncnd, la ctiva metri, flacari din
tevile de esapament, ntre ele si noi snt doar vreo cinci sute de metri.
Cu sufletul la gura, fug ct ma tin picioarele. La un moment dat nsa, ma mpleticesc
si cad. ip si plng, prada unei spaime de nedescris. Cnd respir, aerul nghetat mi sfrte
a plamnii, din nas mi curgeA snge nrosind zapada care parca s-a nclestat de mine. n sp
atele meu aud oribilul huruit de motor. Se nversuneaza oare un tanc de treizeci d
e tone sa terciuiasca un biet soldatel care nu cntareste nici saizeci de kilogram
e?
Brusc, o mna de fier ma smulge din prizonieratul meu alb si rece.
- Ce faci, cretinule? tuna deasupra mea glasul Micutului. Ai, odata, de gnd sa-ti
misti hoitul?
Porta ne depaseste ntr-un galop frenetic, cu motanul cocotat pe umar. In urma noa
stra, tancurile... De ce, oare, nu trag? Gasesc ca-i mai rafinat ca toj-tura stlc
irea?
Nici eu nu mai stiu cum, ajungeam ntr-o vlcea extrem de ngusta, un fund de rpa ntre do
i pereti nalti de pamnt, unde s-au adunat toate deseurile si gunoaiele Sta-lingrad
ului. T-34, se vede treaba, au renuntat la urmarire si sleiti complet de putere
ne pravalim printre tot soiul de resturi scrboase, aduse si lepadate cndva aici de
salubritatea Stalingradului.
- ngrasamntul soldatului, rnjeste Legionarul. Asa era si la Sidi-Bel-Abbes.
Nu exista colonie franceza n care vesnicul soldat, caporalul sef Alfred Kalb sa nu
se fi batut. De doua ori pe zi, l vedem ngenunchind cu fata spre Mecca si rugndu-s
e lui Allah, n care crede nezdruncinat. E un fanatic al mili-tariei. i este perf
ect egal mpotriva cui lupta, se duce . acolo unde i se ordona, pentru ca, mai
presus de orice e convins ca se bate pentru Franta. Chiar si aici, la Stalin-gra
d. Convingerea lui e, ca luptnd aici, ferim Franta de hoardele bolsevice. Mutra l
ui e sinistra: n afara uriasei ci-catrici care o bradeaza, mai are niste tatuaje
si niste simboluri kabyle, basca grenada cu sapte limbi de flacari, sigla Legiunii
Straine. Acum, de pilda, n timp ce noi, ceilalti zacem, indiferenti la tot si toa
te, el s-a si apucat sa demonteze si sa unga pusca sa mitraliera.
- Sus! comanda generalul. Va nchipuiti cumva ca razboiul s-a terminat? Ct despr
e parasirea pozitiei, pentru asta veti plati scump!
A uitat ca si el a sters-o, la fel ca noi, dar e general si, n asemenea cazuri, l
ucrurile stau ^altfel!
Motoarele tancurilor au disparut, nghitite definitiv de vjitul Afurtunii.
- ncolonarea! Comandantii de plutoane, la mine!
- Cauta-i n groapa comuna, bai cacanar cu lampasuri!
Alb la fata de furie, generalul SS' s-a repezit n coloana pe care ncepusem s-o for
mam, vrnd sa afle care-i nemernicul. Raspunsul a fost un hohot batjocoritor de rs.
De-a dreptul turbat, generalul 1-a nsfacat pe Micutu de gulerul mantalei.
- Tu ai strigat, nu-i asa? eava pistolului-mitraliera i intrase huidumei n burta.
Raspunde, ca te curat cnd ajung la trei! Unu... doi...
Nebun de legat.
n acel moment, din rnduri s-a desprins un subofiter de infanterie, cu capul si gtul
nfasurate ntr-un pansament nsngerat si cu uniforma zdrentuita. Una din mini i era ars
pn la os. Unicul supravietuitor al unui pluton nimicit de sovietici cu aruncatoar
ele de flacari.
- Eu am strigat, general de brigada! si mai adaug: esti un asasin, la fel ca tot
i generalii de la Stalingrad!
O palma naprasnica peste gura; subofiterul ranit se prabuseste, cautnd, ,cu mna ra
masa teafara, tocul pistolului, nainte de a fi izbutit sa-l scoata, rafala general
ului i sfarma teasta.
- De tine o sa ma ocup mai trziu! i spune el Micutului. Ma calci pe nervi cam demu
lt! Vezi-ti de treaba, c-o patesti ca razvratitul asta! Ia cu tine un voluntar s
i vedeti daca pe pozitii a mai ramas careva. Ne regasim la Gum-rak. si sa nu-ti n
chipui c-am sa nghit orice baliverne. Carati-va!
- Tu te oferi voluntar! mi spune Micutu.
- Ba nu ma ofer deloc! Un voluntar e un voluntar!
- Atunci, ti ordon sa fii voluntar! Trag nadejde ca n-ai chef sa atrni de o craca
pentru neexecutare de ordin?
Din ctiva pasi, ticalosul e lnga general, raportndu-i ca m-am oferit voluntar. O sa
mi-o plateasca, ma jur pe ce am mai scump!
- Sa-mi aduceti si patul! porunceste Porta. E acolo unde l-am dosit, dar n graba
n care am sters putina, am uitat de el.
- O sa-l aduc daca vreau, i-a replicat, cu morga, malacul. Voi, astia, berlinezi
i, va tineti curul att de sus, nct v-ati putea caca direct n cutiile de scrisori de
pe strada! Dar aici unde ne aflam, ar fi cazul sa-l lasati mai jos!
- Mai boule, Berlinul nseamna nsasi Germania! Voi, tu si cei care vin d
in vagauna ta, snteti nca n epoca de piatra! Habar n-aveti ce-i aia o opera!
- Ba sa ma ierti! s-a ratoit imediat Micutu. stiu si chiar foarte bine! N-am r
idicat si cobor t, seri de-a rndul, paduri de carton?
- Acolo unde faceai tu treaba asta nu era opera, ci un santan mputin pentru curv
e si trogloditi! *Bun, fie si asa! Nu-mi aduce patul ca tot nu te vad n stare s-o
faci!
- Las' ca mai vorbim noi, cotarla berlineza. si tu, ce faci? s-a stropsit la mi
ne, zgltindu-ma. La drum, cizma! Avem de cautat un pat!
Acum, alearga att de repede, nct nu ma pot tine dupa el; dar, de fiecare data cnd ma
trntesc n zapada, cu un groaznic junghi intercostal, revine imediat ca sa ma nsfac
e de guler, amenintndu-ma cu spnzuratoarea.
- O sa te agat de prima craca! Ai nteles, crpa suedeza?
n creierul sau fara circumvolutiuni, suedez si danez e tot aia; n-ai ce-i face, d
e cnd s-a nascut, pluteste ntr-o vesnica abureala de trascau.
Nimic n-a mai ramas viu pe pozitie. Ici, colo, cadavre sfrtecate. Tancurile n-au
ratat un singur om. Au distrus si bordeiul n care ne adaposteam. Faimosul pat e n
umai aschii; constiincios, Micutu le aduna pe fiecare n parte. Ma uit la el, turbn
d de furie. E complet ticnit! O mitraliera inamica porneste sa toace. Indiferent
la gloantele ca-re-i suiera pe la urechi, Micutu riposteaza njurnd-o cum i vine la
gura, cu cele mai scrbavnice vorbe. L-o fi auzit mitraliorul? Cert e ca focul ncet
eaza, n schimb, se aprinde^un proiector care-1 inunda pe goriloi cu lumina sa cru
da, i aud pe rusi strignd ceva si izbucnind n hohote zgomotoase de rs. Lipit cu burt
a de zapada, blestem lao-lata cerul si pamntul.
- Stingeti imediat afurisita aia de lampa, cini rosii! urla Micutu. Nu vedet
i ca m-ati chiort de tot!
Noi hohote de rs, dar proiectorul e stins. O stergem la repezeala, nainte ca gluma
sa se ngroase. Micutu cara n crca ce-a mai ramas din pat. Pe ai nostri i regasim la
Gumrak.
- Poftim, face huiduma adresndu-i-se lui Porta, ui-te-ti minunea! in sa-ti atrag
atentia ca,' din pricina lui, am fost n pericol de moarte. Ivan mi-a pus n ochi o
lanterna d-aia mare, dar i s-a facut frica numa' ce-am racnit odata la el. M
a stiu, nenorocitii aia! Nu-i asa, Sven?
Brigade fuhrerul SS Paul usberg s-a prezentat la generalul de armata Von Paulus, l
a Cartierul General al acestuia instalat n fosta cladire a G.P.U.
- Domnule general, spuse pe un ton sec esesistul, trebuie dat ordinul de strapun
gere a ncercuirii sovietice, n conditiile actuale, continuarea rezistentei e curat
a nebunie, mi asum raspunderea operatiunii; mai avem destule blindate si artilerie
grea ca sa putem forta liniile rusesti. Vom izbi n zona Kaslanovska, acolo fron
tul inamic e mai subtire. Avem toate sansele sa putem razbate.
- Generale usberg, raspunse, zmbind, Paulus, e cu desavrsire imposibil. Fu
hrerul a interzis orice retragere.
- Atunci, capitulati, ce dracul
- Generale usberg, si asa ceva tot cu neputinta e. Fuhrerul a interzis capit
ularea.
Esesistul se apleca peste masa. Ochii sai lansau fulgere.
- V-ati decis s-i scoateti complet din minti pe oameni pna cnd vor ntoarce armele m
potriva propriilor comandanti?
- Fiti calm, generale usberg. Lucrurile nu vor ajunge pna aici. Soldatul german n
u se rascoala, el asculta de ordine, nalta noastra civilizatie germanica se spiri
jina pe o supunere oarba si tocmai acest simt al disciplinei ne va aduce victo
ria, chiar daca, pe moment, situatia se prezinta destul de sumbru. Nu va lasati
prada demoralizarii. Noi, nemtii, nu facem niciodata lucrurile pe jumatate.
- Asa e, murmura usberg. nfrngerea suferita aici, la Stalingrad, n-are asemanare
n toata istoria noastra!
tara a mai spune ceva, generalul SS l parasi pe superiorul sau n grad si o lua pe c
oridoarele fostului sediu al G.P. U., cladire sinistra n care sute de raniti plin
i de snge, ntinsi direct pe dusumele, mureau fara sa poata primi nici cea mai mica
ngrijire me'dicala. O clipa se opri n curtea interioara si contempla cu ochii fic
si gramada de cadavre nghetate ce se nalta, aidoma unei macabre baricade, de jur-i
mprejurul sediului Cartierului General. O lua apoi prin subsolul fostului teatru
, plin si el de muribunzi, unii nca ntinsi pe mesele de operatie, parasiti de chiru
rgi. Pe jos, tot soiul de madulare amputate, ntr-un ungher, generalul von , Danie
ls, statea sprijinit de un perete, cu ochii plini de lacrimi. Divizia sa, fusese
nimicita n ntregime; nici unul din cei 17.000 de oameni nu scapase si el si plngea s
oldatii, si plngea sperantele spulberate. Ausberg l privi ndelung, tacu . si porni m
ai departe.
Pe drum, ntlni ofiteri superiori, care, cu o ranita n spate, se furisau pe linga zi
duri, asemeni unor borfasi; erau ofiteri care le cerusera celor aflati n subordin
e sa lupte pna la capat, care refuzasera sa ordone retragerea trupelor chiar si a
tunci cnd ar fi fost unica sansa de scapare si trimisesera jandarmii pna si n lazare
te ca sa-i sileasca pe raniti sa reintre n foc. Acum, ncercau s-o stearga n spatele
frontului, cl mai departe de bataliile pierdute, de mormanele de cadavre.
Generalul SS se strecura, uneori trs, printre ruinele nnegrite de funingine; peste t
ot, cadavre si iarasi cadavre. Deodata, se auzira voci si bocanit de cizme. Prin
fata sa se scurse o coloana de soldati zdrentarosi si istoviti, ndreptn-du-se cat
re nu se stie ce pozitii. Se vor trnti n zapada si vor trage, pentru ca astea-s or
dinele, fara ca macar sa stie in cine trag.
Dimineata, generalul Ausberg aparu in dispozitivul nostru. Monoclul scapara, chip
ul era mpietrit, buze/e strnse, formnd o linie dura, voluntara. Ne arunca un sac cu
provizii, apoi, fara o vorba, se aseza pe un scaunel, goli buzunarele de toate hr
tii le personale, facu din ele o gramada si le dadu foc.
RETRAGEREA
- Iata cum stau lucrurile, ni se adresa Ausberg pe un ton dur. Am de gnd sa va s
cot din acest infern. Puteti sa ma urmati, sau sa ramneti pe loc. Nu se iau dect a
rmele si munitia. Va dezleg de juramntul depus, iar daca ma urmati, nu va pot pr
omite nimic. Daca nsa ramneti, veti putrezi n lagarele sovietice si stiti cum i trat
eaza ei pe prizonieri, n caz de succes, unii dintre voi s-ar putea sa aibe norocu
l de a ajunge la pozitiile noastre, dincolo de Don. Distanta e de 120 kilometri
, trei sau patru zile de mars n conditii de manevra; pentru noi nsa, va fi extrem
de greu, va fi un mars al mortii. Doar cei mai rezistenti dintre voi au sansa sa
razbeasca. E tot ce am avut de spus.
si ndrepta umerii, se rasuci pe calcie si porni catre vest, mnat parca din spate de
razele rosietice ale soarelui care se nalta pe cer. Batrnul se ridica primul si o
lua dupa general, leganndu-se pe picioarele sale cracanate. Unul dupa altul, i urm
aram exemplul. Se alcatui astfel o coloana destul de lunga, cam de vreo 800 de s
uflete, re-prezentnd cele mai diverse arme; aveam printre noi chiar si doi aviato
ri, al caror bomardier Condor fusese dobort. Purtau minunatele lor uniforme din p
iele, mblanite si cizme de zbor, cu carmbi scurti, mblanite si ele. n urma mea venea
matelotul; tot ce-i mai ramasese german, era bereta cu panglici, restul provene
a de la cadavrul unui rusnac pe care-1 despuiase.
Duceam pusca mitraliera pe umar, dar cum cracanul ei ma rodea, 1-am desprins, ar
uncndu-1 n zapada.
- N-ai minte, mon ami, mi spuse Legionarul. Vei avea nevoie de picioru
sele alea. O sa-ti para rau!
lata-ne urniti. Trecem, n doua rnduri, peste rul Kar-povka, si atingem, n frsit, sose
aua cea mare Stalingrad - Kalaci. Lungi coloane de T-34 snt n mars spre Sta-lingra
dul tot mai ncercuit. Pe linia de cale ferata si prin jurul ei zac ramasitele unu
i tren blindat facut zob, cu vagoanele mprastiate si locomotiva tocmai n mijlocul cm
-pului, nfipta acolo ca un tarus. Ausberg ridica o mna, semnal convenit pentru cam
uflare.
- Feldwebel, i ordona el lui Batrnu, formeaza-ti un
grup de asalt si treceti peste rambleu. Directia Ilarionov-skii, unde ne regru
pam.
- Hai, dupa mine! comanda Batrnu.
Cu sufletul la gura, o luam prin stepa. Cad odata, ma ridic, alerg, mai cad odat
a. Nu-mi vine sa ma scol, singura mea dorinta e sa dorm, sa dorm pe saturate! Sim
t ca-s la capatul puterilor, dar, nenduplecat, Legionarul mi face vnt sa merg mai d
eparte. El," el e neobosit, calit n marsurile si bataliile din desert si lacrimil
e mele, furia, deznadejdea mea l lasa perfect indiferent. Urmam acum un drum, fla
ncat de ambele parti de un lung sir de camioane rasturnate din care-si iau zborul
, croncanind, corbi grasi si scrbosi. Snt ambulante germane, mitraliate de aviatia
rosie. Unele cadavre au teasta sfarmata. Din pacate, stim despre ce-i vorba: cre
ierele proaspetilor morti au fost mncate de camarazii lor nca n viata. Nu poti trai
cu o lingura de mazare si cteva grame de pine pe zi! Un medic ne-a explicat odata
ct de hranitor e creierul omenesc, dar pna si Micutu, care a vrut sa ncerce, a fos
t nevoit sa-1 borasca, desi era un creier de colonel, ba pe deasupra, chiar de v
ita nobila!
Mai putin scrbos e sa mannci sobolani, cu conditia sa ai destula sare cu care sa l
e freci carnea. Porta pretinde ca aduce a purcel de lapte si, n orice caz, e mai
gustos dect crtita ori cinele, findca-i mai dolofan. Nici nu-i de mirare, cu cta hal
eala au\ei acum...
Nu-mi mai amintesc cum am ajuns la Ilarionovskii; ne-am regrupat si am pornit-o
mai departe, ocolind coloanele de tancuri si infanterie inamice. Din cnd n cnd, Ausb
erg se lasa pe cte un troian si privea, fara sa scoata o vorba, spre apus, acolo
unde ar fi trebuit sa se contureze colinele ce strajuiesc cursul Donului.
- O luam n directia satului Peskovatka, i explica generalul Batrnului. Apoi, o t
inem nainte, pna la cotul Donului unde sper sa dam de pozitiile noastre. Cum vom t
raversa nsa Donul, asta e alta poveste.
Stepa era necuprinsa. Deasupra se boltea cerul, albastru si nghetat, de jur-mprejur
, zapada, numai si numai zapada, scaparnd din miliarde de cristale. Nici un copac
, nici un tufis, nici macar un smoc de iarba uscata.
Ochii ma dor din ce n ce mai rau, parca mi-ar baga cineva cuie n ei, nu mai distin
g nimic, reflexul zapezii ma
orbeste, ma mpiedic ntruna, ajung sa mi-i frec cu zapada asta care frige. Ca prin
sita zaresc miscndu-se cizme, cizme negre soldatesti si stiu ca nu snt dect unul di
ntre cei multi care o sa ramna, culcat pentru vecie, n nemarginirea dintre Volga si
Don. Don! Ce nume frumos, att de scurt, catifelat parca... dar Donul e un fluviu
rusesc, nendurator, nascnd iarna pcle nghetate, iar vara aburi otraviti si pestilen
tiali, n Rusia, inamicul numarul unu e nsasi natura. Vai si amar de cel care nu-i
calit sa reziste nenduraroarei clime rusesti! Soldatul sovietic s-a nascut cu sch
iurile si cizmele n picioare, pe cnd noi! noi, soldateii lui Hitler, cum ne putem a
para n aceasta tara cumplita?
Snt ridicat din zapada. Batrnu si Micutu se apleaca deasupra mea.
- Ce-i cu tine, Sven? ma ntreaba Batrnu, cu obisnuitul sau calm.
- Zapada asta ma scoate din minti! Ma dor ngrozitor ochii. De ce trebuie sa
fie att de alba?
- si cam ce culoare ai vrea sa aibe? Vazut-ai vreodata zapada neagra?
Ma scoala de jos si Porta mi ntinde bidonul lui. Trag o dusca zdravana si parca si
pusca-mitraliera mi se pare acum mai putin grea: cnd ajungi sa cunosti iernile r
usesti sau verile lor, toride, pricepi al dracului de bine dragostea rusilor pen
tru vodca!
Dam peste un satuc alcatuit din cteva izbe ce abia se mai tin pe picioare. Legion
arul mpreuna cu alti ctiva pleaca n recunoastere, iar noi ne culcam n zapada, as-tep
tnd. Acum mi dau seama ce rau e fara cracan! Dupa vreo jumatate de ora, Legionarul
si face aparitia si ne semnalizeaza ca putem veni. Satul a fost parasit n graba d
e toti cei care locuiau n el cu exceptia unuia singur, un pisoi alb, lihnit de fo
ame, asupra caruia nsa tabara fulgerator motanul lui Porta, l sfsie si-1 mannca. Iata
ca si aicix razboiul si spune cuvntul!
In colibele pustii dam peste jucarii de copii saraci, o masinuta de 'pompieri di
n tabla, o papusa din crpe, iar ntr-un grajd, cinci cadavre nghetate bocna, toate c
u cte o gaura de glont n ceafa.
- Nagan, constata Porta cu autoritate. Clar, pe aici au trecut frtatii de la
N.K.V.D.!
ntr-un soi de magazie-atelier o familie ntreaga a fost spnzurata de grinda tavanulu
i si, cautnd ceva de-ale gurii sntem nevoiti sa ne facem loc printre lesuri. Porta
da peste o damigeana al carei continut l miroase mai nti precaut, apoi lasa cteva p
icaturi sa-i curga pe limba. Cu un rigit de multumire, i ntinde damigeana lui Heide
. Acesta, trage un gt teapan, dupa care l apuca tusea, se ncearca, devine vnat la fa
ta.
- Ce trascau, mama, ce trascau! biguie el, cautn-du-si suflul. Parca mi-au nf
lorit nuferi si-n gaoaza!
- Foc curat! geme Batrnu, dupa ce a gustat si el. Ce-ar putea fi?
- Samagon! clameza Porta. Licoarea lui Stalin pentru vitejii istoviti. Doua dami
gene d-astea de companie si pe urma i vezi repezindu-se cu minile goale asupra tanc
urilor. Samagonul se prepara n felul urmator: se ia porumb, cartofi, sfecla...
- Ce fel de sfecla? se intereseaza Batrnu. Exista mai multe feluri.
- Capatna ta e unul din ele! l repede Porta care detesta sa fie ntrerupt atunci cnd
se lanseaza ntr-o expunere. Totul se pune ntr:un butoi si se lasa la macerat. E nev
oie cam de o luna pentru ca^ fermentatia sa fie completa. Borhotul se da porcilo
r, n felul asta, li se fragezeste carnea si capata un gust mai bun. Samagonul e ar
ma secreta a lui Stalin. Crestinii, zic popii, poseda trei lucruri care le dau p
utere: iubirea, credinta si speranta. Asa, suna frumos, dar la bolsevici, nu tin
e; ei se caca pe credinta, iubire si speranta, iar pe popi i expediaza Jn minele
de plumb, unde n-au dect sa spere ct poftesc! n locul prostiilor astea, losif Stali
n a inventat samagonul.
- Noi, nemtii, sntem uneori de-a dreptul tmpiti, rosti Batrnu, tragnd din
stravechea sa pipa. I-am facut lui Stalin un serviciu de milioane. O lume ntreag
a vorbeste de lagarele noastre, dar nimeni nu sufla o vorba despre cele ale lui S
talin, la fel de, sinistre. Cu mania lor de a face totul constiincios si pna la c
apat, nemtii se dovedesc a fi niste perfecti imbecili. Sntem total lipsiti de imag
inatie si vom pierde acest razboi, asa cum le-am pierdut si pe celelalte, pentru
ca vesnic avem tendinta sa complicam lucrurile.
- Oberfeldwebel Beier, astea-s discursuri antinaziste!
zbiara Heide, beat crita. O sa te dau pe mina jandarmilor! ^
mpleticindu-se nsa, fanaticul nostru nazist se pravale peste godinul pe care apuca
sem sa-1 ncingem.
- Ajutor! Sariti! Snt ranit! Ambulanta!
- Jigodie! mugeste Micutu si descheindu-se la prohab, se sloboade pe el.
Acu o sa-ti treaca ranile!
- Multumesc, camarade! Multumesc ca m-ai scos afara, sub ploaie, m
a racoreste...
si Heide adoarme bustean.
Cu totii, am uitat complet unde ne aflam, adica n spatele liniilor sovietice, par
asiti, lasati n voia soartei. Nici un explorator polar nu s-a simtit mai nsingurat
, ca noi. n zori, ne trezesc ragetele lui Porta si ale Micutului, care cnta, unul
mai fals ca celalalt. Deodata, usa se deschide, izbita cu picioarul si, pe cine v
edem n prag? Chiar pe generalul nostru SS, urmat de un medic militar.
- Na-s zice ca va plictisiti! face el, privindu-ne fioros prin monoclul sau car
e luceste ca un ochi de ciclop. N-ai nimic de raportat, Oberfeldwebel?
Batrnu se scoala cu chiu, cu vai, ncheie aiurea nasturii mantalei si apucnd de pe jo
s o pusca, ncearca o prezentare de arma.
- Dom'le general, ngaima el cleios, Oberfeldwebelul Beier Willie e prezent la da
torie, mpreuna cu totii care... care n-au alta dorinta dect sa moara... sa moara c
a niste eroi !
- Porcule! racneste la el generalul si, nhatndu-1 de guler, l zvrle afara.
Porta dispare n viteza, Micutu si Legionarul se pitesc dupa godin, Gregor si cu m
ine aterizam n zapada.
- Grangurele asta de la SS n-are pic de maniere! icneste Batrnul beat cui.
n sfrsit, sntem gata cu totii, dar mai avem parte de o besteleala zdravana din part
ea generalului.
- Ce-are cu noi? bombane Micutu. Doar sntem foarte gigea. Nu tot e ne-
a dezlegat de juramnt? Cum ajunge pn' la Hitler daca-1 lasam de izbeliste?
- ncolonarea si dupa mine! ordona generalul. Rari snt cei care poseda schiuri;
Porta, fireste, a facut
rost de o pereche si o porneste vijelios spre Don. Dupa un timp, l vedem reve
nind.
- Donul! urla el. Dar nici picior de prusac pe-acolo!
Prin binoclu, generalul observa ndelung terenul. Metru cu metru, ntr-adevar, nu se
zarea nimic. Zapada si iar zapada. Gnditor, si musca buzele. Unde era bubuitul can
onadei, unde tunetul bataliei? Tacere, tacere absoluta. Doar vjitul vntului, suflnd
peste Donul ferecat sub sloiuri. Nu tu cazemate si transee, nu tu rachete luminoa
se brazdnd cu cozile lor multicolore bolta cereasca! Nimic, n afara pustiului nghet
at. Un singur inamic: ne-crutatoarea iarna ruseasca. Generalul arunca o privire
peste umar spre lunga coloana cenusiu-verzuie, muta, deznadajduita. Oamenii se la
sau sa cada pe zapada. Ce cumplita dezamagire! Unde-s ai nostri? Vasazica, nu se
afla pe Don, asa cum zicea toata lumea?
Iata si un car de asalt Mark-IV, aproape ngropat sub zapada, abandonat aici de ar
mata blindata a lui Man-stein* care ar fi trebuit sa ne salveze din ncercuire, n i
nteriorul lui gasim cteva cutii de conserve si un jurnal de bord. Tancul apartinea
Diviziei 23 Panzer.
- O sa nfunde Torgaul! scrsni Heide, ndesind jurnalul sub manta.
- De-am avea o singura za, murmura Porta, exami-nnd minutios tancul. Nu pricep d
e ce 1-au parasit! Excep-tnd senila, totul pare n perfecta stare.
La ordinul generalului, un grup de pionieri sub comanda unui locotenent genist se
puse imediat pe treaba si, dupa opt ceasuri de munca ncordata si veritabile minu
ni de ingeniozitate, senila a fost reparata. Porta se instala pe locul conductor
ului, dar acumulatorii nghetasera si nu mai aveau curent; atunci, toata lumea se
opinti, si pna la urma, tancul se desprinse din zapada, senile se nvrtira, motorul
porni. Coloana se forma ri spatele carului de asalt.
- Doctore Heim, se adresa generalul medicului, dumneata vei veghea ca nici un om
valid sa nu se suie pe vehicul. Cei ce pot merge, dar nu vor, n-au dect sa ramna a
ici. Tanchistii, la mine! Oberfeldwebel Beier, preiei co-
* Erich von Manstein, comandantul Armatei a Xl-a, rebotezata "Grupul de armate Do
n", dar neavnd nici pe departe forta ceruta de o asemenea denumire pompoasa, a fa
cut o tentativa disperata de a salva din ncercuire Armata a Vl-a. Ofensiva lui a
fost stopata de fortele sovietice la numai 50 de km. de linia ue jonctiune cu tr
upele lui von Paulus. (N.T.)
manda tancului. Oricine ncearca sa se catare pe el, l dai jos cu patul pustii. Cap
oralul Porta, la leviere, sergentul Heide e radist si mitralior fata, sergentul
Gregor Martin, ochitor n turela. Cu privirea, generalul l cauta pe artile-ristul c
u picioarele nsngerate. Te descurci cu un tun de tanc? Perfect. Iei tunul din ture
la n primire!
- La ordin, domnule general! racni artileristul, fericit ca nu mai trebuie sa m
earga pe jos. Picioarele i erau numai snge nghetat si ultimii douazeci de kilometri i
parcursese folosind doua pusti drept crje.
Coborm n goana panta malului. Tancul derapeaza pe gheata si noua ni se opreste ini
ma n piept; ce dezastru daca senila improvizata s-ar rupe! Porta e nsa un as n mate
rie si nimeni nu se pricepe mai bine ca el cum se manevreaza un tanc. Totul e ca
sloiul de gheata sa reziste la greutatea masinii, Donul nenghetnd niciodata dect la
suprafata. Auzim clar vjitul curentului, n tanc n-a ramas dect Porta, noi toti ceila
lti ne-am mutat de acum pe malul opus si urmarim cu sufletul la gura evolutiile
blindatului care face un soi de slalom pe suprafata neregulata a ghetii, cnd catarn
du-se, cnd pravalindu-se ntr-o nvr-tejire de cristale albe. Pna la urma, trece cu bin
e.
Ochii ma dor din ce n ce mai tare, n ciuda picaturilor pe care medicul mi le-a dat.
Din pacate, nu-i nici un vnator de munte printre noi, iar naltul comandament germ
an n-a prevazut ochelari de zapada pentru trupetii de rnd!
- Cea mai sinistra banda de idioti care a declarat vreodata un razboi! a coment
at, mai deunazi, Batrnu si Batrnu nu vorbeste niciodata aiurea. stiau bine ca ne t
rimit n Rusia echipati ca vai de lume. Zece ani de zile ofiteri nemti au fost instr
uctori prin scolile militare sovietice, ba au colaborat chiar la conceperea echi
pamentului de iarna al trupelor Armatei Rosii. Cunosteau, deci, ce-s alea gerul
si viscolul rusesc. Pe noi nsa, ne-au expediat n curul gol!
Dupa un mars de sase ore, ne prabusim n zapada, beti de oboseala, pentru o halta
de jumatate de ceas.
- Bai, atentie la mitraliera! striga la mine Micutu, vazndu-ma cum mi lepad arma n
omat. S-ar putea sa ne trebuiasca mai curnd dect ti nchipui. Ai ulei antigel?
Legionarul are un litru ntreg, 1-am vazut cnd am scos tancul din troian.
- N-o sa vrea sa-mi dea, i-am raspuns, n sila.
- Eu ncerc, facu matahala, care chiar reveni cu bidonul. Cred ca s-a scrntit la bi
la, mi spuse la ntoarcere. Mi-a dat fara sa crcneasca, pe de-a moaca, desi toata lum
ea zice ca frantujii nu dau nimic gratis... E drept, el nu-i chiar frantuz...
Se opri din vorba si ciuli urechea. Un avion! se porni pe zbierat, privind ce
rul. Unul de-al nostru! Un Focke Wulf!
Gregor nhata pistolul de semnalizare si trase o racheta luminoasa. Aparatul vira s
i reveni deasupra noastra, zburnd cam la 200 de metri naltime. Echipajul ne facea s
emne, crucile negre se detasau net pe aripi. o-paiam si jucam de bucurie. O sa at
erizeze oare? Nu, dar din avion fu aruncata o casca de otel, cineva mbracat n blan
a ne facu niste semne si avionul disparu la orizont, n casca era un mesaj: "Camar
azi, vom reveni. Cnd ne veti auzi sau vedea, formati o cruce sau trageti doua glo
ante trasoare rosii".
- Vor reveni sa ne caute! jubila Gregor. Patru JU-52 pe schiuri
si toata lumea e mbarcata!
- Imposibil, interveni unul din cei doi aviatori. Un avion de transport gol a
r putea, eventual, ateriza aici, unde ne aflam. Nici vorba nsa c-ar putea decola
cu ncarcatura.
- Deci, spuse Batrnu, singura noastra sansa de a scapa, e sa dam din picioar
e. Cu Donul ne-am prajit, dar la urmatorul curs de apa, picam cu siguranta peste
ai nostri.
- si care-i urmatorul? rnji Porta. Nu -cumva Rhinul? Doar vreo zece minute de me
rs, nu-i asa? Eu am palpitatii la inima si scleroza la ficat de la vrsta de sase a
ni. Cum ai pofti sa tropai pna la Rhin? Valeu, iar ma-nteapa!
gemu el apucndu-se de piept - dar de partea dreapta - si trntindu-se n zapada
.
- Ce s-a ntmplat? ntreba medicul, alertat de vaietele lui Porta.
- E foarte bolnav de inima, l lamuri Micutu. Domnu' doctor are poa
te un strop de alcool? Face bine la toate.
- Simuleaza sau e de-adevaratelea? mai ntreba doc-758
- '
torul, uitndu-se banuitor la Porta care se prefacea ca se nabusa.
Bietul de el, nu prea stia ce sa creada: picase aici direct de la facultatea de
medicina militara din Gratz, dar ce-i oferise Stalingradul nu semana deloc cu ce
nvatase la scoala, ntre timp, generalul SS si locotenentul genist se apropiara si
ei. O clipa se uitara la Porta n tacere, apoi generalul ordona, sec:
- Sus, n picioare! Ispraveste cu maimutareala!
- Vodca... vod... gemu, sfsietor, Porta. Rznd, locotenentul i ntinse bid
onul.
- Dumnezeu sa va dea sanatate, domnule locotenent, mi-ati salvat viata. O sa-1
implor pe Adolf sa va decearna medalia pentru fapte bune.
Cei doi ofiteri se rasucira pe calcie si se ndepartara; medicul nsa, care continua
sa nu nteleaga nimic, ramase pe loc.
- Dumneata ar fi trebuit sa fii demobilizat, zise el cu naivitate. Porta se
grabi s.a-1 aprobe zgomotos.
Am primit ordin sa ne sapam adaposturi n vederea noptii. Urechea prinse, venind d
in departare, duduit amenintator de motoare.
- Camioane de mare tonaj, spuse Legionarul. Dac-am putea sterpeli ctev
a, am fi repede de tot la ai nostri.
Porta l privi batjocoritor:
- De ce nu publici un anunt n Krasnaia Zvezda?* Asa faceam la Berlin, de cte o
ri ne trebuia cte ceva.
La rasarit, cerul este rosu-violet. E Stalingradul care continua sa arda. La nor
d, fulgere prelungi zebreaza orizontul.
- Duel de artilerie, face Heide, mereu atotstiutor.
- Prostii! i-o reteza Legionarul. Nimeni nu se mai bate acolo!
- Foarte bine. Hai atunci sa facem o partida de carti pna nu se ntuneca de-a
binelea.
Porta e n culmea fericirii. Ne stie lefteri pe toti, asa ca, din nou, vom mprumuta
de la el, urmnd sa-i platim dobnzi exorbitante. Carnetelul negru unde se trec dat
oriile e gata pregatit.
Steaua Rosie ->- organul central de presa al Armatei Rosii (N.T.)
A doua zi dimineata, o luam din loc. Din turela tancului, Porta saluta coloana, na
ltnd spre cer jobenul sau galben.
- O mai fi mult pna-n Germania? se intereseaza Mi-cutu, caruia i s-a facut
lehamite de atta mers.
- Mult? se strmba la el Gregor. Te ia cu oboseala numai cnd te gndesti la ct
a mai ramas!
Drept confirmare, ne parvine un sunet grav si melodios. Avionul! Se trag cele dou
a gloante trasoare si aparatul, un HE-111, vireaza pe o aripa, usa laterala se de
schide, parasute cu containere continnd provizii se leagana n vazduh. Oboseala a di
sparut ca prin farmec! Ne napustim cu totii ca sa recuperam din stepa pretioasele
pachete. Crnati, pastrama de oaie, jamboane uriase, pine, pinea neagra soldateasca
, conserve de peste! Baionetele au si intrat n functiune, pe post de furculite! Da
r generalul apare instantaneu si ordona ca totul sa fie strns laolalta ca sa se p
oata rationaliza. Batrnu i ntinde un mesaj continut ntr-unul din containere:
"La 7 kilometri nord-vest de calea ferata Nici-Cir-skaia-Cerni, puternice concen
trari de trupe de cavalerie. Atentie cum va deplasati. Artera Kamenski-Stalingra
d, taiata de inamic. Podurile snt pazite de tancuri. Formatiuni masive nainteaza de
la vest spre sud. Kalitva a fost 'ocupata de sovietici. Imposibil de trecut far
a armament greu. n apropiere de Aidar, lupte violente. Unitati mobile N.K.V.D. op
ereaza n toata zona. Cel mai apropiat comandament inamic, la circa 30 kilometri; S
ucces!"
- Cretinii dracului! exploda generalul Ausberg. Nici un cuvnt despre pozitiile n
oastre! Unde-i inamicul, asta o s-o descoperim si singuri! si, cu pumnul, amenin
ta avionul care se ndeparteaza.
Ghebosat dintr-o data, cu ochii fixnd orizontul, Batrnu sopteste, cu glas cavern
os mai mult pentru sine:
- O sa crapam, unul dupa altul. Probabil, e ultima oara ca ne-au mai trimis ce
va. Gata, sntem stersi din controalele armatei...
Generalul, si potriveste pistolul-mitraliera pe piept si ridica mna, nclestnd pum
nul:
- Grup de asalt, sau ce Dumnezeu sntem, nainte! Retragerea continua. Gerul ne-a
tabacit fetele, frigul
ne-a patruns pna-n maduva oaselor. Nori negri, amenin-
tatori, ncep sa se buluceasca pe cer, vntul sporeste; bate dinspre rasarit, ca si
cum ar vrea sa ne alunge din stepa, din toate stepele Rusiei unde, de fapt, n-av
em ce cauta. E un vnt care-ti taie carnea cu un cutit si face pamntul mai dur ca g
ranitul. Deodata, aproape ne ciocnim de o coloana de aprovizionare hipomobila. Co
nducatorii de atelaje si cei care-i nsotesc, sar din carute si iau pozitii de lupt
a. Tancul nostru vireaza si se camufleaza dupa un imens troian. Daca rusii l desc
opera si-l pot semnala, un ntreg regiment de blindate o sa ne sara-n crca!
- Stoi! striga rusii. Idi siuda!*
Capatnd curaj, pun baioneta la arma. Ocazia-i prea frumoasa; nu se-ntmpla n fiecare
zi ca niste prliti de la trenul regimentar sa dea nas n nas cu inamicul si s-o po
ata face pe eroii.
Un lungan de ofiter se desprinde din rndurile lor si vine catre noi cu revolverul
n mna.
- Ruki v verh! Ruki v verh!**
- Ba sa te ia dracul! mrie Micutu lundu-1 la ochi. Ofiterul se prabuseste, elanul
celorlalti scade imediat.
Ne raspndim de-a lungul unei viroage, mitraliera prinde sa rapaie, rusii o iau la
fuga spre sosea, dar multi dintre ei ramn sa zaca, mogldete cenusii pe albul zape
zii. Porta e n dosul tancului, narmat cu o pusca cu luneta, capturata cndva tot de l
a sovietici. Trage cu ea ca la poligon. Gloantele snt dum-dum; te-a pocnit unul n
umar, s-a dus si umarul, si bratul. Lui tatuca Stalin nu-i prea pasa de conventi
ile internationale!
Dincolo, niste gealati, politruci, pesemne, ncearca sa-si opreasca oamenii din fu
ga si sa-i trimita din nou la atac. Zau daca stiu de cine le e mai tare frica: d
e noi sau de politrucii lor?
- Acoper-ma! striga un pionier din plutoanele de aruncatoare de flacari, sar
ind n picioare.
Cu un suier sinistru tsneste spre rndurile rusesti. Pionierul rde ca un dement si po
mpeaza, marind presiunea lichidului din rezervor.
Nimeni nu-i are la inima pe pionierii din aceste piu- ' toane, veritabili cal
ai, dar e mai bine sa-i ai alaturi cnd lucrurile ncep sa se ncurce, i evitam si
pe vreme de
* Stai! Vino-ncoace! (n ruseste n original). ** Minile sus!
pace. N-am vazut pe unul zmbind omeneste, cum n-am vazut vreo fata dansnd, pe la b
aluri, cu ei. Epoletii negri cu o flacara brodata, baga groaza n toata lumea.
Pionierul ma saluta cu doua degete la boneta si alerga, zorit sa mai carbonizeze
pe careva. Atacul s-a oprit. Rasuna, din ce n ce mai stins, tropotul copitelor. A
poi, tacerea cuprinde, din nou, stepa. Odata cu ea si nserarea ce se revarsa peste
tara Donului.
Generalul Ausberg se lasa, istovit, sa cada lnga noi. i sngereaza buzele, crapate d
e ger.
- La orele 23 o luati din loc. Directia, vest. Ne regrupam la Cir, snt vreo saize
ci de kilometri pna acolo.
"Pe dracu! njur n sinea mea. De ce nu la New-York? n fond e cam tot aia!"
Brusc, un nou atac. Rusii s-au facut doar ca pleaca si acum ataca n iures. Pusca
mea mitraliera se zbuciuma si blestem clipa cnd am aruncat cracanul; fara el mi-e
greu s-o stapnesc. Enervat, Micutu mi-o smulge din mna, petrece pe dupa gt cureaua
si, fara sa-i pese de gloantele inamice, trage de la sold precum un cow-boy. Tra
ge ca nebunul, nsetat de moarte.
- Alta banda, cretinule!
Ma reped la cutia metalica n care-s benzile, dar se pare ca nu-s suficient de rap
id pentru ca Micutu ma az-vrle ct colo cu un ghiont si se aprovizioneaza singur. P
entru el nu exista notiunea de frica; e mult prea redus ca s-o priceapa.
Atacul se neaca, rusii se ngroapa la pamnt, doi infanteristi necunoscuti, trnd dupa ei
o mitraliera pe afet, iau pozitie lnga noi. Dupa miscari, ti dai seama ca snt doua
catane unse cu toate alifiile, nu-i exclus sa fi participat iarna trecuta si la
batalia pentru Moscova.
De undeva, un strigat: "Infirmier! Infirmier!"
Doctorasul nostru soseste n goana, cu voluminoasa sa trusa de prim ajutor petrecu
ta pe dupa umar. De pretutindeni se aud acum tipete, horcaituri, gemete, n germana
si-n rusa. Cine si cum i poate ajuta? Marinarul nostru a primit un glonte n brat.
ndesam n rana o bucata de fasa, ceea ce-i smulge un strigat de durere. Plaga e nsa
urta si de jur mprejurul ei s-a si format o dunga violacee. Dar-ar Dumnezeu sa nu
faca cangrena, caci atunci se lasa cu amputare.
- Ai bafta ca n-a fost un glonte dum-dum, ca cele cu care trag eu, altminteri i
ziceai bratului pa si pusi, i spuse Porta n chip de consolare.
Ordinul generalului trece, din om n om de-a lungul pozitiei: "Regrupare pe Cir".
- Ce-i aia Cir? ntreaba Micutu.
- Un ru, raspunde, plictisit, Batrnu. n Rusia, se merge numai din fluviu-n
fluviu si din ru n ru. si-s puzderie, crede-ma!
Tacem cu privirile pierdute n gol. Frigul, cumplit, ne-a patruns pna-n oase. Nori
diafani acopera fata lunii, noaptea e luminata de reverberatia zapezii. Ideal pe
ntru retragere.
Din departare ne parvine un urlet ciudat.
- Snt lupii, sopteste unul din cei doi infanteristi cu mitraliera.
Caii necheaza speriati. Ce-i mai rau: un lup sau un om?
De dincolo de sosea, porneste n sus o racheta luminoasa.
- Vin spre noi! striga careva din flancul nostru.
- Abandonati tot armamentul greu! ordona un subofiter de artilerie. Voi doi, zic
e el adresndu-se Micutului si mie, acoperiti retragerea.
Ma uit, cu inima strnsa, cum dispar n noapte. Ar fi de stat cam vreo zece minute.
- Hai s-o roim si noi, propune Micutu. Nici macar ne ne-au multumit. Prefer sa
fiu un las, dect un erou mort!
Tacerea din jurul nostru are ceva teribil. Nu ndraznim sa scoatem un sunet. Cnd mi d
espiedic pusca-mitra-liera, parca bubuie tunetul.
- Am auzit un zgomot, mi sufla Micutu la ureche. Auzul lui e de pomina, poate nre
gistra respiratia unei
vrabiute la doi kilometri distanta. Ma concentrez si aud la rndu-mi; e un soi de
hrsit straniu... ah, deci asta era: sapa un tunel prin zapada ca sa se apropie pe
sest de noi.
- Ei, stai ca le arat eu! scrsneste huiduma; la iuteala, leaga trei grenade
ntre ele si dispare trs.
Explozia cutremura stepa.
- S-o stergem! gfie el, odata ntors. Altminteri ne paste si pe noi o moarte eroic
a, cum se zice la ziare.
i ajungem din urma pe camarazii nostri lnga un pr-ias nghetat pe lnga care alearga gre
oi. Brusc, unul din cei doi infanteristi-mitraliori scoate un tipat si se prabus
este. Culmea ghinionului, 1-a ranit grav n spate... un glonte ratacit! Mi-e cu nep
utinta sa-mi dau seama ct timp am fugit asa prin zapada. Cnd ne oprim, n sfrsit, sntem
complet sleiti de puteri, iar junghiurile mele din coaste parca-s pumnale nfipte n
carne vie. Din departare, de acolo de unde venim, rasuna, nabusite de distanta,
focuri izolate de arma.
- Ivan face curatenie, constata Legionarul. Lucreaza naganul, lucreaza!
Un strigat prelung... o detunatura... strigatul a amutit.
Noi, ne retragem. Spre vest, ct mai spre vest, departe de ucigasele nagane.
Marsaluim toata noaptea. Unii renunta, se lasa, moi, n zapada si mor, ncetisor, ngh
etati.
- Victorioasa retragere a Armatei a Vl-a, rnjeste si scuipa scrbit Legionarul. Vi
no, dulce moarte, hai vino!
Ma opresc pentru o clipa ca sa privesc nainte si-n urma mea. Vasazica, att a mai r
amas dintr-o armata de aproape un milion de oameni: abia vreo trei sute de ama-r
iti, fugind, extenuati, disperati, iar dintre acestia, curnd, curnd, multi vor aba
ndona partida. Nu-i chiar att de atroce sa mori degerat; mai rau e de nagan, sau,
si mai bine crucificat pe o usa, ori cu boasele smulse cu clestele potcovarului
, o mica placere rafinata a unora din regimentele de cazaci. Aceasta a fost soart
a multor soldati din armata Stalingradului...
Eu unul, desi n-am dect douazeci de ani, snt de acum, catana batrna; stiu ca cel ma
i important lucru e sa ai permanent armele pregatite si-n primul rind, sa nu Caz
i prizonier. Nu ma despart de pusca mea mitraliera, n buzunar port mereu o grenada
si cei care .ar vrea sa ma n-sface, zboara n vesnicie odata cu mine. Porta are un
pistol Walther atasat de mneca; daca ridica bratul ntr-un anume fel, pistolul de d
escarca. Micutu nu se desparte de un calup de trotil pe care-1 poate detona prin
tr-un dispozitiv inventat chiar de el. Orice, numai sa nu cazi prizonier! Fiind "r
egiment special", nu ne putem astepta la nici un fel de mila din partea adversar
ului; caraghioslcul e ca
regimentele de P.U.* snt tratate si de noi, si de ei, mult mai dur dect unitatile
politizate care, e de presupus, lupta din convingeri ideologice.
__ Comunistii si nazistii au acelasi mod de gmdire, afirma Batrnu. Cei care snt ne
siguri pentru nazisti, snt si pentru bolsevici.
.
Prin urmare, daca esti "P.U.", fie ca porti svastica, fie steaua rosie, sfrsitul
e acelasi. Iata de ce, combatantii acestor unitati, ca-s nemti sau rusi, nu se p
redau niciodata Singurii care se predau snt cei din batalioanele disciplinare cu al
te cuvinte criminalii si condamnatii de drept comun, scosi de prin puscarii si nc
orporati cu forta.
* Politisch Vnsicher: Politic nesigur. (N.T.).
"Acest Adolf Hitler e un om ciudat. Nu va ajunge niciodata cancelar, poate minis
trul Postelor, n cel mai fericit caz, dar si asta e ndoielnic. E doar un tip obscur,
provenit din Bohemia. Faptul ca snt persoane care se tem de el, iata ceva care m
a depaseste! n cel mult un an va fi uitat, iar despre partidul sau de tineri derbe
dei nici macar nu se va mai po-
meni.
Maresalul Hindenburg, presedintele Reichu-lui, cu prilejul unei discutii avute c
u generalul Schleicher si episcopul de Munster.
14 februarie 1931
Daca nu s-au facut vinovati cu nimic, gasiti-le o vina! Nu-i slabiti o clipa! Fu
rati ntotdeauna asupra voastra niscaiva manifeste, niscaiva hrtii compromitatoare
pe care sa le puteti dosi la ei, dupa care chemati imediat Gestapoul! Scopul scuz
a mijloacele, aceasta-i deviza noastra! Cei ce patrund vii prin gardurile de srma
ghimpata ale lagarelor noastre, vor iesi morti; lasati-le nsa nitel timp ca sa p
oata aprecia cum se cuvine ospitalitatea pe care le-o oferim!
Exista nca persoane, chiar sus plasate, chiar n Gestapo, care nu vor sa priceapa ca
traim n plina era a snge-lui. Nerozii astia au scormonit tot soiul de reglementar
i privind tratamentul corect si uman al detinutilor. stergeti-va la fund cu ele,
dar aveti grija sa nu fiti prinsi! Un pic de rabdare, ostasi ai Mortii! Va veni s
i ziua cnd toti tradatorii, fara exceptie, vor mbraca zeghea vargata si atunci vor
afla cine sntem si care-i sacra noastra misiune!
DANSURI KALMCE
La l octombrie 1933, cu prilejul nfiintarii lagarului de la Dachau, inspectorul g
eneral al lagarelor K.Z., Standar-tenfiihrerul SS Theodor Eicke, a adresat urmat
orul discurs faimosului si sinistrului regiment T. (Tod: moarte):
- Toleranta si omenia snt semne ale slabiciunii. Slab e acela care nu se simte n s
tare sa taie beregata propriei mame sau sa-l juganeasca pe taica-su! Puterea ne
sta n credinta pe care o avem. Vom folosi, fara sovaire, mijloacele cele mai dure,
pentru ca e preferabil sa lichidezi zece nevinovati, dect sa-ti scape un singur
dusman. Omul de rnd care-si duce maruntul sau trai nu ne va ntelege niciodata, fii
ndca imaginatia lui nu se poate ridica pna la noi. De aceea, tot ce savrsim sau vo
m savrsi n lagare mpotriva unor sub-oameni, asociali politic, trebuie pastrat n cea
mai desavrsita taina! Voi, ostasii mei, trebuie sa deveniti duri precum granitul!
Priviti sngele cu nepasarea cu care priviti o baltoaca de apa. nveseliti-va cnd pu
teti ucide pe tradatori, pe intelectuali, disrugeti-i pe visatorii livresti, ardet
i-le opera, striviti tot acest gunoi! Statul national-socialist numara trei dusma
ni declarati: preotii, evreii si intelectualii. ,
De cinci zile ne luptam cu un viscol cumplit, att de cumplit nct nu vezi la jumatat
e de metru; de aceea, am descoperit catunul abia cnd am ajuns pe la mijlocul lui.
Porta evita "la mustata" stlcirea unei colibe cu tancul, toata lumea puse mna pe a
rme pentru ca o asezare izolata poate aduce multe belele. Tancul dadu ndarat ca sa
aiba cmp de tragere, Legionarul deschise cu o lovitura de picior usa unei casute
si un val de caldura ne izbi n fata.
n ncaperea scunda, un grup de localnici ne privea ngrozit, n mijlocul lor, asezata pe
un scaunel din cele folosite pentru muls, era o batrna cu o strachina de seminte
de floarea soarelui pe genunchi; din dosul sobei, mutrite speriate de copii. Put
ina lor experienta i nvatase ca nu te poti astepta la nimic bun de la un militar,
indiferent ce uniforma poarta.
Ruki v verh! am strigat nervos, ndreptnd teava armei spre un tinerel ntr-un cojoc z
drentuit si nadragi de infanterist neamt.
Cu minile n sus, baiatul se ridica domol. Gregor l perchezitiona rapid: nimic. Legi
onarul se furisase n spatele sobei, dar acolo nu erau dect niste tnci paduchiosi, pln
gnd de mama focului.
- Slava Domnului ca v-ati ntors, soldati nemti! rosti grav un batrn, ntinzndu-ne mna
. stiam c-o sa va ntoarceti. Babusca a murit.
- Cine dracu' mai e si Babusca asta! bubui Micutu. Sa ma^fi trecut pe aici? Nen
orocitele astea de sate rusesti seamana toate ntre ele! Mai bine 1-am lichida pe
tapul asta batrn! Nu pot sa-i sufar pe aia de-ti ntind, una, doua, mna fcnd-o pe pri
etenii! Asta-i tactica gestapo-vistului cnd vor sa te nhate pe sest si stim cu tot
ii unde ajungi dupa aia!
Catunul a fost inspectat la repezeala; nici un ostas rosu, numai kalmci localnici
, ntr-una din case, samova-rul si ngna cntecelul si gazdele ne poftira la ceai.
- Tare-i bun, zise Micutu suflnd n ceasca, dar o gura de rom 1-ar face si
mai si!
- Ba ai sa bei ceaiul asta asa cum 1-ai primit, altminteri ti pocesc mutra! se st
ropsi la el Legionarul. E un ceai sfnt, ceaiul ospitalitatii.
Legionarul nu suporta sa fie batjocorite lucrurile sacre. Dintr-o data, mi s-a fa
cut rusine de pusca mea mitraliera pe care o tineam n continuare sub brat; am lasa
t-o pe dusuemaua de dut, dar o batrnica serviabila s-a repezit si a carat-o mai nco
lo, lnga soba, spre marea mea neplacere. Ma simteam de parca as fi ramas n pielea g
oala.
- Gospodin, rosti solemn Porta n ruseasca lui stl-cita, sntem prietenii vostri, si
facu o temenea n fata celui care parea a fi starostele satului.
Pe loc, kalmcii scotocira prin casa dupa niste daruri - fleacuri, de fapt - pe ca
re Porta le primi, multumind cu aere de mare senoir si oferindu-le, n schimb, bai
oneta sa.
- Te-ai ticnit cumva? exclama, uluit, Micutu.
- Gura si fa ca mine! Nu" te preface ca snt nemaipomenite rahaturile pe care ti l
e ofera, fiindca se vor astepta si la alte daruri din partea ta si-ti pierzi fat
a daca nu le dai.
- Rusie, Rusie..., murmura Batrnu. Stranie si misterioasa Rusie! ntr-un loc te pri
mesc cu gloante, ntr-unul
te ntmpina ca pe un print... Pai tara asta si nchipuie nenorocitul ala de Adolf c-
o poate cuceri! Ce nebunie!
- Fiti atenti, sopti Legionarul, acum snt ca niste mielusei, dar daca-i
jignesti, te trezesti cu gtul taiat.
Dupa ce-am ispravit ceaiul, femeile debarasara masa cea lunga din mijlocul camer
ii sj asternura pe ea o splendida fata de masa brodata, amintire din batrni. n cani
de lut ars ni se turna un fel de crin de-al lor, dupa care doua codane adusera
un mielut facut la frigare si-1 depu-sej naintea starostelui. Acesta smulse din te
aca atrnata pe perete o sabie cazaceasca si o ridica deasupra capului. Alarmat, M
icutu duse mna la tocul pistolului.
- Natarailor, o s-o patiti cu tatarii astia!
Cu taisul sclipitor al sabiei, starostele reteza capatna mielutului, o nalta ct put
u mai sus, apoi o depuse, solemn, n fata lui Porta. Spre deosebire de noi toti, ca
re stateam direct pe jos, roscovanul avusese dreptul la o perna sub fund, omagiu
adus numai oaspetilor de seama. O balalaica porni sa sune si patru tinere, n roc
hii albe si albastre, simboliznd, pesemne iarna si primavara, se apucara sa joace.
La vederea lor, Micutu se ridica de jos, matahala imensa si ncepu sa-si suflece mn
ecile, grohaind de
placere.
- Potoleste-te, cretinule! l apostrofa Legionarul, tra-gndu-1 n jos. Te crezi n
tr-un bordel, vita?
Huiduma se reaseza, bombanind. Daca o femeie nu vrea sa se dea, la ce naiba mai
danseaza? Dansul e o gimnastica pregatitoare pentru cea din pat.
n timpul asta, Porta extrasese creierul mielului, l taiase n doua, oferind prima ju
matate starostelui, iar cea-lalta'fiului sau cel mare. Se auzi un murmur de admi
ratie; ntreaga asistenta aprecia gestul de mare noblete. Cnd nsa roscovanul desprin
se urechea dreapta si i-o ntinse fiicei gazdei, ceea ce reprezenta o culme a bunel
or maniere, murmurul se prefacu n ovatii. Canile cu vin circulau ntruna si o batrna
se apuca sa ne oovesteasca ce se ntm-plase nainte de venirea noastra. In sat se opr
ise un esca-dron de cavalerie si primul lucru pe care 1-a vazut comisarul unitati
i a fost o camasa cafenie pusa la uscat n spatele colibei n care traia bunica satul
ui, Babuska.
- Camasa de SS., spuse Legionarul. N-a avut noroc babuta.
Comisarul a smuls camasa si a calcat-o sub copitele calului, apoi a fost gasita
si Babuska dupa cuptor, tot acolo unde, n 1917, ea i ascundea pe ostasii Armatei R
osii cnd alb-gardistii se iveau prin sat.
"Inti, istorisea batrina, 1-au spnzurat pe feciorul meu, zicnd ca ar fi trebuit sa
fie pe front, nu acasa, cum e, de pilda, Piotr, fiul vecinului. Dupa aia, au spnz
urat-o si pe Babuska, n dosul saivanului de la colhoz. Apoi, au mai prins si alti
oameni, nvinuiti ba ca au spalat rufele soldatilor nemti, ba ca le-au crpit ciorap
ii... trei batrni au fost omorti din bataie pentru ca au taiat lemnele necesare buc
atariei de campanie, or astea erau lemne din padure sovietica si nu trebuiau sa s
lujeasca la ncalzitul mncarii fasciste. Lesurile lor zac si acum sub zapada, fiin
dca ni s-a interzis sa-i ngropam dupa lege. Bine c-ati venit napoi, ghermanski, dar
daca prindeti vreun comisar, va rugam, nu-1 mpuscati, dati-ni-1 noua, ca stim ce
sa-i facem! Mai mult dect de buna voie si nesilite de nimeni, cum se spune la ofi
terul starii civile, doua din fetele care dansasera, disparura cu Porta si Micutu
. Eu, am adormit cu capul pe masa. Batrna ma mngie pe par; baiatul ei avea vrsta mea
cnd a fost spnzurat... Doamne, daca razboiul s-ar termina n clipa asta! Sa nu mai
fie nimeni ucis! As ramne vesnic aici si n fiecare seara as adormi cu mna batatorit
a de truda a sarmanei batrne pe fruntea mea. A doua zi, naintea plecarii, babuta
mi-a ndesat n mna o bucata de friptura de berbec.
- Sa te aiba Domnul n paza, baiatul meu... Satenii ne-au condus o bucata
de drum, facndu-ne la
despartire semne de famas-bun. Dupa noi aveau sa apara iarasi comisarii, cu naga
nele prinse de centiron cu o curelusa din piele.
- Am trait asa ceva n Maroc, spuse gnditor Legionarul. De dusmani te desparteai pr
ieten, ai tai te puneau la zid. Sa-i apere si sa-i ocroteasca Allah pe oamenii a
stia daca se afla cum ne-au Aprimit.
Retragerea continua, ntr-o padurice ne ciocnim de niste cazaci, rataciti si ei di
n pricina furtunii. Afacerea nu dureaza dect cteva minute, cazacii snt lichidati si
caii lor o zbughesc, necheznd, prin stepa, cu seile goale si scarile balabanind.
Cirul! n sfirsit Cirul! Dar ce deceptie! Unde-s poziti-770
ile noastre? Eram att de siguri ca vom da de ele! Cnd colo, vid. Nimic, absolut ni
mic! Doar urletul lugubru al vijeliei venite din pustietatile Kazahstanului.
Sntem la capatul puterilor. Chiar si cei mai robusti, chiar si cei mai optimisti.
Pna si generalul Ausberg, care se lasa sa cada pe un bolovan, ascunzndu-si fata n
mini.
- Dumnezeule atotputernic, murmura el, ajuta-ne! Fie-ti mila de n
oi si ajuta-ne!
Pesemne, a uitat ca la ei, n SS, e interzis sa crezi n Dumnezeu.
Nu se aude nimic, nici tunetul canonadei, nici rapait de mitraliera, nici scrsnei
de senile, nimic din toate aceste zgomote familiare frontului, pe care le auzi
chiar si de la o suta,de kilometri. Imensa Rusie! Imensa tara, n stare sa nghiti a
rmate ntregi!
- Brigadenfiihrer, se adresa generalului locotenentul de geniu cu vadita ngrijo
rare n glas, nu puteti renunta. Nu ne puteti abandona!
- Lasa-ma-n pace! racni generalul. Lasa-ma-n pace! Basta!
- Brigadefiihrer, ne-am pus toata nadejdea n dumne-voastra. Ne-ati promis ca
ne scoateti la liman.
- Piei de aici! i striga generalul ofiterului, martor al slabiciunii sale.
Se ridica de jos cu chipul mpietrit, si ajusta monoclul, cerceta cu privirea fularu
l albastru cu care locotenentul si nfasurase gtul, fular tricotat de mama acestuia s
i sosit la Stalingrad cu ultima posta, apoi se rasuci spre gloata ^noastra pestr
ita:
- ncolonarea! Dupa mine, mars! Trecuram peste Cir.
- Urmatorul curs de apa e Kalitva, spuse Batrnu. E, totusi, imposibil ca ai
nostri sa fie dincolo de el!
Dupa Kalitva e Aidar, completa, gfind de oboseala, Legionarul. Urmeaza apoi Oskol,
iar de la Oskol pna la Donet nu mai snt dect vreo doua sute de kilometri. O nimica
toata!
- si cine ne garanteaza ca frontul e pe Donet? Poate ca-i acum undeva pe Nipru!
Care dintre noi mai are putere s-o tina tot asa? Ca sa nu mai vorbim de toate rur
ile si prurile care ne stau n cale! Eu unul, ma las pagubas!
Alaturi de mine se trie un adjutant. E singurul supra-
vietuitor al "Diviziei Norocului", una din cele mai celebre unitati ale armatei
germane. Majoritatea celor care o alcatuiau veneau din nordul Germaniei, biserico
si, nevoie mare, respectnd toate slujbele religioase, n predica tinuta nainte de as
altul lui "Octombrie Rosu", popa le-a spus ca nimic nu se ntmpla pe lumea asta far
a voia lui Dumnezeu. Pesemne ca asta i-a fost voia: sa fie, cu totii, facuti scru
m de aruncatoarele de flacari ale necredinciosilor sovietici !
n urma, tropaie casierul-platitor al unei divizii austriece. Tot timpul nu face de
ct sa trancaneasca despre ameliorarile pe care le va aduce hotelului sau, odata r
evenit la Viena. Cndva, n-ar fi stat pentru nimic n lume la taclale cu un grad infe
rior, dar acum, uite-1 ca discuta cu Porta despre viitor, i cere chiar parerea, a
cesta din urma sfatuindu-1 sa deschida si un bar cu un bordel clandestin pe de l
aturi:
- Nimic nu renteaza mai bine, l asigura, n cunostinta de cauza, roscovanul.
Noaptea ne-o petrecem ntr-un sat parasit. Din izbe n-au ramas dect ruine nnegrite d
e funingine, ntr-un fost grajd, dam peste lesul unui cal nghetat; dezghetata, carne
a lui e imediat vnduta de Porta diversilor amatori drept carne de vaca, iar amato
rii nu lipsesc. Un sergent declara chiar ca ceva mai bun n-a mncat niciodata!
- Oare se poate mnca si carne omeneasca? ntreba Gregor, tragnd cu coada ochiului l
a un majur gras care se nvrtea de colo, pna colo.
- Totul se haleste, raspunse Porta, n lagarul de prizonieri de razboi rusi, de lng
a Paderborn, exista chiar o bursa neagra pentru ficatul de om. Fireste,
daca erai prins, adio viata, dar toata lumea stia de treaba asta si-si tinea p
liscul, ntotdeauna, principalul e sa supravietuiesti.
Dimineata, o luam iarasi din loc. De asta data, fara tanc; gerul a fost att de na
prasnic n timpul noptii, nct toate circuitele electrice s-au transformat n turturi s
i au plesnit la primul contact. Drept pentru care, vajnicul nostru Mark-IV e aban
donat.
Viscolul nu conteneste. Unde o fi frontul? Ciulim cu totii urechile, doar, doar
om prinde acel zgomot care-ti spune ca undeva niste oameni se ucid ntre ei. Porta
pretinde ca n-ar mai fi n Rusia, ci pe undeva pe lnga Rhin,
stiut fiind ca Rhinul a fost adesea hotartor pentru soarta Germaniei si ca, deci,
acolo va da nea Adolf batalia finala.
Retragerea continua, dar coloana s-a mputinat rau de tot; peste 500 dintr-ai nost
ri zac prin stepa; Degeraturile, dezinteria, tifosul sau, pur si simplu, istovir
ea au rapus pe cei mai multi dintre ei. Cu toata frica pe care ne-o inspira patr
ulele N.K.V-ului care opereaza la curatirea terenului, riscam si facem totusi un
foc. E foarte primejdios, dar frigul rusesc ne-a dat gata. Porta aprinde o grifa
, care trece din gura n gura. N-apucam bine sa terminam datatoarea de viata tigar
e cu opium, ca rasuna ordinul:
- Incolonarea! nainte mars!
Un sergent de lnga mine refuza sa se ridice.
- Hai vino! l ndemn. Mori daca rami pe loc.
- Nu mai pot, geme el apasndu-si cu minile burta. E un batrnel, a facut si primul
razboi mondial si, de
aceea, a fost numit furier. Ma uit cu mila la mogldeata asta verde-cenusie care,
pna acum cteva saptamni, mai fusese un birocrat militar destul de arogant.
- Haide, l mboldeste si Gregor, doar n-ai sa abandonezi tocmai acum! Sntem aproape
de tinta. N-auzi tunul?
- Tunul? abia sopti fostul furiei. Te implor, nu ma
minti... nu-1 aud.
- Atunci crapa! si Gregor dadu indiferent din umeri. M-am aplecat deasupra ama
rtului.
- Vino, hai vino!
- Nu mai pot, mi-a raspuns cu un hohot de plns n glas. Tu, tu esti tnar, grabeste-
te sa-i ajungi din urma./ Snt batrn, snt istovit, lasa-ma sa mor.
''
- Ce faceti aici? ine ti-va de coloana!
Era locotenentul genist care trecea pe acolo, n tacere, i-am aratat omul de
pe jos. A ridicat si el din umeri:
- Dezinterie. Lasa-1 n plata Domnului, n-o sa reziste nici la o ora de mars. De
ce naiba n-o fi ramas la Stalin-grad?
si-a scos pistolul, 1-a privit o clipa pe batrnel, apoi a bagat arma n toc s
i a disparut cu pasi mari.
- Camarade, mi-a soptit muribundul ntinzndu-mi un petec de hrtie, daca scapi
, trimite asta nevestei mele si
povesteste-i cum am fost tradati aici, la Stalingrad.
- ti promit, i-am raspuns strngndu-i mna. Le voi spune tuturor, nu numai sotiej
tale, cum bestiile astea ne-au trimi^ la pierzanie!
- Aici erai, curca plouata? - aud n spate glasul lui Heide. Te tot cautam, c
e dracu' faci?
- Nu vezi? E pe moarte.
- si ce-i cu asta? Mai snt si altii! - mi trnteste n mna pusca mitraliera. - la-t
i stropitoarea de plumbi. Esti soldat, nu popa!
Marsaluim toata noaptea, marsaluim a doua zi, mar-saluim si a treia. Coborm n rpe,
urcam pante, ne sf-siem hainele prin hatisuri si paduri, ne trm prin stepa. O, Rusi
e nemiloasa! Prin preajma noastra, adulmeca, la pnda, patrule de enkavedisti, spe
cialisti n vnatoarea de oameni.
Brusc, infanteristul cu mitraliera se prabuseste ca un r butuc, att de pe nea
steptate, nct ma mpiedic de corpul sau. Nu mai ncape nici o ndoiala: ochi sticlosi de
febra, i fata congestionata, punctisoare rosii n jurul gtuluiv Duhneste ngrozit
or a trup nespalat. Tifos exantematic. l zgl-ti, dar nu reactioneaza. Atunci, i scot
din toc pistolul, un parabelum masiv si i-J asez la ndemna. N-am apucat sa ne ndep
artam prea mult cnd, venind din urma, a rasunat o detunatura.
Poposim ntr-o padure. La repezeala, oamenii si sapa adaposturi n zapada, le captu
sesc cu crengi si adorm pe loc. Noi, cei din gasca, ne strngem lnga un foc de vrea
scuri. Porta pune la fript o halca de carne de cal, Micutu scoate un saculet cu s
are, Gregor are cteva cepe, eu, niste 'cartofi. Batrnu pune la bataie un pumn de
lapte praf. mparateasca masa! Taiem si cteva tigari n doua_ si ia-ta-ne cu barometr
ul moralului la "timp frumos", ti trebuie att de putin ca sa fii fericit!
Focul ne-a ncalzit la talpi si Porta decide sa-si scoata cizmele. Degetul gros e
vinetiu... nspaimntati, ne descal-tam cu totii fiindca adesea, degeratura nu se si
mte dintr-o data si nimic nu-i mai rau dect s-o lasi sa se nvecheasca. Ne frecam z
dravan cu zapada, desi doare ngrozitor. Chemat n ajutor, doctorul cere un examen ge
neral al tuturor picioarelor; ajuns la Ausberg, constata ca laba stnga ncepe sa pri
nda culoare albastra. Tratamentul l face pe 174
esesist sa geama, dar durerea e un semn bun. n schimb, un soldat care s-a nalbastr
it pna peste glezna, afirma ca nu simte nimic si piciorul i pute, altfel dect a jeg.
- Ar trebui sa-l amputez, daca vreau sa-i salvez viata. Gangrena
progreseaza, i sopteste medicul lui Ausberg. Dar cum sa transporti un ampu
tat?
Generalul se rasuceste pe calcie, ntunecat la fata, si se ndeparteaza fara sa scoat
a o vorba.
Deodata, l vedem pe Micutu tresarind si privind spre copaci.
- E ceva care misca acolo!
Ciulim urechile, cu nervii gata sa plesneasca, dar nu vedem si nu auzim nimic.
- i s-a nazarit, mrie Porta, dar, totusi, stinge focul.
- Iar eu ti zic ca e ceva n tufisurile alea! ntr-adevar, se aude un prit. E
xtraordinarul auz al
Micutului nu l-a nselat nici de data asta; dealtfel, s-a si ntins pe jos, gata sa
deschida focul. Cu toate simturile la pnda, asteptam ncordati. O alta craca prie, st
rivita sau agatata. Orice ndoiala a disparut. Cineva se ndreapta spre noi si e cla
r ca snt oameni pentru ca vietatile nu fac dect o singura data zgomot, niciodata d
e doua ori. O stim pentru ca si noi am devenit niste fiare, deprinsi cu toate su
netele ce-ar putea constitui o primejdie. "Vizitatorii" snt nca departe, dar ntr-o p
adure, iarna, cel mai mic zgomot se aude de la distante enorme. - Ivan!
soptit, cuvntul trece din adapost n adapost si e dea-juns pentru ca dezinteria, de
geraturile, oboseala sa fie uitate pe loc. Orice, numai sa nu cazi viu n minile cel
or de la N.K.V.D. Am vazut destule trupuri torturate ca sa mai asteptam vreo dov
ada de omenie din partea oamenilor cu petlite verzi. Zgomotul se pprecizeaza. Pr
obabil, strng acum n pumni P.P.s-urile*, nagaicele, aceste cumplite cravase din fsi
i de piele supla cusute ntre ele, se leagana prinse cu o cordeluta de ncheietura mi
nii. S-au luat pesemne dupa urmele lasate de noi n zapada si stim dintr-o dureroa
sa experienta ca oamenii ndepartatei Sibe-
* Pistolet-Pulemiot. Hstol-mitraliera creat de inventatorul spaghin. ncarcator n fo
rma de disc, continnd 72 de gloante. I se mai spunea si "balalaica" (N.T.).
rii nu abandoneaza niciodata vnatul daca au apucat sa-i descopere.

Acum, se disting si voci, voci aspre, guturale.
- S-o stergem! sopteste Micutu, dnd sa se ridice. Nu cunosc nimic mai rau ca
enkavedistii astia!
- Prea trziu, mon ami, l opreste Legionarul. Se vor tine dupa noi si pna la capatu
l lumii daca va fi nevoie. Cunosc speta asta nca de pe timpul Legiunii Straine si
a razboiului din Rif.* Afurisitii aia de berberi ne ntindeau ambuscada peste amb
uscada, ntr-una din zile, ne-au pn-dit de-a lungul noii sisele Casablanca-Marrakec
h, ascunsi pe dupa dune. Din toata compania n-arn ramas dect pa tru.
Lunecnd pe schiuri, un grup de fantome albe se apropie de liziera padurii. De sub
capisoanele de culoarea zapezii, ochi iscoditori se rotesc cautndu-ne. Groaza ma s
ugruma si daca n-ar fi disciplina prusaca, demult deschideam focul, numai sa nu-i
simt att de aproape. In fruntea grupei, o silueta nalta, cu nagaika la ncheietura mi-
nii. In blana alba a caciulii cu clape, luceste steluta roie, cu secera si cioca
nul pe ea. Poate ca-i chiar un comisar...
- nainte, pui de lele! si ndeamna el oamenii, ara-tnd n directia noastra.
- Ba p-a ma-ti! scrsneste Micutu pregatindu-se sa scoata cuiul de siguranta
al grenadei.
- Davai! Davai! racneste comisarul, parndu-i-se ca cercetasii nu nainteaza dest
ul ~de repede.
Schiurile fosnesc pe zapada ntarita, demonii albi se apropie, ochii le lucesc ca
la vrcolaci. Simtindu-mi ncordarea, Legionarul ma strnge de mna. Noroc ca am nlocuit v
chea mea pusca mitraliera cu o alta, model nou, parasutata acum cteva zile.
Un foc de arma curma tacerea. Comisarul si nclesteaza minile pe piept si se prabuses
te. E unul dintre ai nostri care nu s-a mai putut stapni si a tras. Din fericire,
eficace. Fluierul strident al generalului. Detunaturi, explozii... Un tavalug de
foc se rostogoleste peste stepa nghetata. Cad crengute retezate de gloante, zapad
a s parca fierbe. Fantomele au disparut ca prin vraja. Pe ntinsul
* Regiune muntoasa din Maroc unde, ntre 1921-1924, triburile locale au dus un crnc
en razboi de gherila mpotriva colonialistilor franco-spanioli, cu un curaj si o o
bstinatie demne de toata admiratia. (N.T.).
cjrnpiei, sase cadavre, n rest, pustiu. Nici un zgomot. Dar, de o parte si de alt
a a invizibilei linii de demarcatie, stau pititi oameni care n-au alt tel dect sa
se omoare ntre ei.
- Oberfeldwebel Beier, sopteste locotenentul de geniu, ia-ti baietii, furisati-
va n padure si ncercati sa cadeti n spatele enkavedistilor. Noi va acoperim Ordinul
generalului: nu scapa viu nici unul, nu se iau prizonieri.
- Mereu noi, bombane Porta. De ce trebuie sa asiguram ntr-una retragerea lui Adol
f? Ai zice ca fara noi, tot frontul s-ar fi dus n aia a ma-si!
- Mon ami, ai si de data asta dreptate, l sprijina Legionarul, vrndu-si pumnalul
n carmbul cizmei.
- Gura, si dati-i drumul! ne mboldeste Batrnu. Am traversat aproape toat
a paduricea fara sa dam de
inamic.
- Snt ascunsi uite acolo, zice deodata Micutu, ara-tndu-ne niste tufisuri dese. A
m auzit un Ivan slobozind un prt.
Ne furisam, printr-o larga miscare de nvaluire, n spatele sovieticilor care se aste
ptau sa aparem de undeva, din fata lor. Porta e primul care se napusteste spre t
ufisuri si, cu o lovitura de lopata, decapiteaza pe unul.
- Allah el Akbar! racneste Legionarul.' Traiasca moartea!
Atacul nostru e att de neasteptat, nct enkavedistii ramn ca paralizati. Ucidem fara
mila, asa cum ar fi fa-cut-o si ei cu noi. Doi cercetasi ridica minile. Ochi mongo
loizi, fete late, cernd ndurare.
- N-am ce-ti face, tovarisci! E razboi! Pumnalul Legionarului scnteie, dou
a trupuri n halate
albe se prabusesc la pamnt.
Mare bucurie pe Micutu care si-a adjudecat noua dinti cu coroane de aur si flutu
ra triumfator pe sub nas lui Porta saculetul din piele n care-si tine oribila pra
da. Porta e de-a dreptul revoltat; asa e ntotdeauna cnd discipolul l depaseste pe ma
estru! Saculetul dispare ntr-un buzunar ascuns al vestonului huidumei, si vai de
cel care ar ncerca sa-1 extraga de acolo!
La orizont, zorii zilei se itesc sub forma unei panglici cenusii si nguste ntinse
peste negrul amenintator al padurii. Din spatele ei, soarele tsneste, incendiind p
ustiul de
gheata. Discul nvapaiat se nalta maiestos, cerul se limpezeste, invadat de o albast
reala diafana la nceput, apoi tot mai intensa. Spectacolul e att de frumos nct, pent
ru o clipa, ramnem ncremeniti. Ce minunatie! Trisca lui Porta suna u
n imn astrului datator de lumina, imensul covor alb de zapada scnteiaza din mi
liardele sale de cristale. Pentru mine nsa, lumina cereasca, ngemanata cu cea p
amnteana, e o adevarata tortura. Ochii ma dor de parca fiecare reflex ar fi un pu
mnal ascutit nfipt n retina. Snt cuprins de o adevarata teroare constatnd ca splend
oarea asta alba se preface pentru mine ntr-un soi de zabranic cenusiu, ca ^cercur
i negre mi joaca prin fata ochilor... Orbesc oare? mi frec pleoapele, dar e si ma
i rau.
Milos, Batrnu ma cuprinde pe dupa umeri; si pe el zapada a fost cndva pe punctul d
e a-1 orbi, asa ca ntelege ct sufar.
n cursul dupa-amiezii, moare un potcovar. Apartinuse Diviziei l Cavalerie, dar dup
a ce tancurile sovietice o pulverizasera, ce mai ramasese din frumosii ei bidivi
i, fusese ucis si mncat. Acum, ultimul supravietuitor moare si el n zapada. O face
nsa att de ncet... si e dintre putinii care poseda o pereche de ochelari negri.
- Fa-i de petrecanie! ma sfatuieste Micutu. Sa se ispraveasca mai repede!
.O faceam, poate, dar din fericire, omul si-a dat singur duhul si, fara cel mai
mic scrupul, am nhatat ochelarii. Ce fericire! O raritate! Lentile dintr-astea au
doar sovieticii, furnizate de americani; nca din primavara lui '42, au nlocuit ntre
gul lor echipament, vechi si de proasta calitate, cu un material de mna-nti, sosit
direct din S.U.A.
Am senzatia ca mi s-a daruit o noua pereche de ochi si imediat dau fuga la docto
r sa-mi treaca ochelarii pe livretul militar, altminteri - culmea culmilor! - ris
c sa am neplaceri.
- Nu prea pot, mi spune doctorasul. Pentru ochela-trii astia speciali, e nevoie
de un examen medical practicat de un oculist...
- Esti de-a dreptul nebun! se repede la el locotenentul genist. Omul e pe jumata
te orb! Oricine-si poate da seama!
- Da, dar regulamentul prevede... se blbie doctorasul. Regulamentul trebuie
respectat.
- Dumnezeule! exclama locotenentul, turbnd de furie. Dumnezeule, ai mila de nemt
ii astia tmpiti! Ei nu pot trai fara regulamente! Oameni ca dumneata, credinc
iosi lui Briining, lucrnd pentru Ebert*, ovationndu-l pe Hin-demburg, l pupa acum n
cur pe Hitler, asteptnd sa vina rindul lui Stalin! Fara regulament, nu s
e poate!
Terorizat, medicul se dadu ctiva pasi ndarat, uitn-du-se la locotenent cu
ochii 'sai albastri si naivi.
- Atentie la ce spui, camarade. Daca te-ar auzi generalul...
- Gura! urla locotenentul, completamente scos djn ttni. La noi, nimeni nu ndra
zneste sa sufle o vorba! n 1916, taica-meu era capitan, caraghios ct cuprinde cu c
aciula aia de ulan pe cap, dar nimeni nu cuteza sa-i spuna ct e de ridicol-! Astaz
i, lucreaza la Ministerul propagandei si, iarasi, nimeni nu ndrazneste sa-i spuna
ca-1 slugareste pe Adolf, un fost nenorocit de caporal! Bunii nemti nu snt la
cheremul partidului, nu-i asa? Ei snt numai si numai n slujba Patriei. Da, dar spr
e fericirea lor, au un regulament. Acela nazist!
* Heinrich Briining, om politic german, conducatorul Centrului catolic, cancelar
al Reichului ntre 1930-1932;
Friedrich Ebert. socialist german, ntiul presedinte al Republicii Germane, create
n 1919 dupa abdicarea kai?erului. (N.T.).
"Daca piatra cade peste ulcior, vai de ulcior! Daca ulciorul cade pe piatra, vai
de ulcior! Mereu, vai de ulcior!"
Talmudul
Ordin de Zi adresat tuturor diviziilor de catre Comandantul Armatei a Vl-a, Gener
aloberst Friedrich von Paulus:
"Cartierul General al Armatei . 25/XI/1942
.
Comandantul Armatei a Vl-a.
Ca ostas, declar ca este o dezonorare sa fii facut prizonier. Ca atare, datoria u
nui ofiter este sa se sinucida n momentul in care si va da seama ca nu mai poate c
ontinua lupta, fiind ncercuit de inamic. Daca se lasa prins, nseamna ca nu mai e de
mn sa poarte uniforma de ofiter, ca nu poate fi considerat altfel dect dezertor s
i ca, n consecinta, dupa ncheierea ostilitatilor, va fi tradus naintea unui tribunal
de onoare.
Acest lucru e valabil si pentru subofiteri si trupa. A te preda e un act de lasi
tate. Conducatorul nostru suprem, Adolf Hitler, care tuturor ofiterilor, subofit
erilor si soldatilor Armatei a Vl-a sa lupte precum eroii wagnerieni n fortareata S
talingrad. Cei ce se vor preda, vor fi stersi din controalele armatei.
H ei l Hitler! Paulus, general de armata."
n aceeasi zi, patru ofiteri superiori paraseau "fortareata": generalul de geniu Ja
enecke, comandantul Corpului 4 armata, a fost evacuat cu avionul ca ranit grav:
aflndu-se n adapost, i cazuse o grinda n cap si acum binecuvnta
uriasul sau cucui. Generalii Pitkert si Hube au luat calea aerului din ordinul s
erviciului Personal al armatei. Genera-lul-maior Berger a ntins-o fara nici un or
din; la escala de la Varnapol nsa, a fost arestat de alti doi -generali si condamn
at la moarte pentru dezertare. Doua ore mai trziu, era executat prin mpuscare n spa
tele hangarului de pe aeroport.
n apropierea Stalingradului, un general de intendenta a sarit n aer mpreuna cu toti
subalternii sai n momentul n care infanteria sovietica patrundea n pozitia p.e car
e o apara. La spitalul din Baburkin, operatiile erau n plina desfasurare cnd tancur
ile sovietice irupsera pe strada. Medi-cul-sef si cei patru chirurgi, aruncara c
it e un pumn de tarina In burtile deschise ale celor de pe masa, un manunchi de g
renade in salonul arhiplin, dupa care-si zburara creierii. Rusii n-au mai gasit n
spital dect cadavre.
Ce mai ramasese din divizia 30 motorizata a fost distrus lnga Katlovskaia de patr
u sute de T-34. n ultima clipa, un locotenent si cinci ostasi reusira sa fuga: o
ora mai trziu, era prinsi de jandarmeria de campanie si executati, toti sase, pen
tru dezertare: parasisera pozitia fara ordin.
PRIZONIERI AI N.K.V.D.-ULUI
O noua furtuna venita din strafundurile Siberiei ne izbi ca o maciuca, mai mai s
a ne doboare din picioare. Un asemenea urgan nca nu vazusem. Frigul era att de int
ens, nct lacrimile care ni se scurgeau din ochi, nghetau instantaneu pe obraji.
A continua marsul pe o asemenea vreme ar fi fost nebunie curata. Ne puseseram pe
sapat bordeie. Timp de patru zile furtuna minase cu ea uriase cantitati de zapad
a, crivatul ne asurzise, dar n rarele momente de acalmie, linistea era att de desavr
sita nct cel mai slab clinchet de metal ciocnit de metal ne facea sa tresarim de g
roaza, simtind cum ne cuprinde dementa. Aceste momente erau. nca, extrem de rare
si parca sporeau puterea - si asa napraznica - a furtunii. Copacii erau dezradac
inati si aruncati n vazduh, o haita de lupi se trezi nzapezita ntr-un lastaris. Infe
rnul dura nca doua zile, apoi furtuna ncepu sa se domoleasca.
Istoviti, sleiti, ne tram dupa generalul Ausberg care. nenduplecat, ne mna dupa sin
e; drept ca o luminare, n pofida oboselii, mergea ntotdeauna n fruntea coloanei.
- Rusii! striga deodata Batrnu, aratnd cu mna
stepa.
La aproximativ doi kilometri de noi, se scurgea o coloana de tancuri; ascunsi pe
dupa troiene o urmariram timp de cteva ore cum se ndreapta spre apus.
- Merg catre vest, facu Heide categoric, iar vestul nseamna frontul, nseamna G
ermania.
- Da, l lua Gregor peste picior, mai nseamna si Franta si America, iar da
ca insisti, poti ajunge si-n Japonia si reveni aici pe partea ailalta. Principalu
l e sa nu-ti faci^ basici la picioare!
n doi timp si trei miscari, discujia degenera n cearta, apoi ntr-un caft generaliza
t Nervii ne erau att de ntinsi, nct s-ar fi lasat, poate, si cu moarte de om daca nu
intervenea locotenentul. Se mplineau aproape trei sapta-mni de cnd tot marsaluim, l
uptam si iar marsaluim si depasisem demult limitele rabdarii si ale stapnirii de
sine.
n zorii a nu mai stiu ctei zile, ne-am pomenit pe malurile rului Oskol; pe celalalt
tarm se zareau contururile Kubianskai, o comuna maricica. Acolo am fi gasit, cu
siguranta, hrana si caldura, doua lucruri de care aveam o disperata nevoie, dar t
ot acolo i puteam gasi si pe rusi.
- Oberfeldwebel Beier, ordona generalul, rami n acoperire cu grosul trup
ei pe malul asta. Eu si un grup de cercetasi, plecam n recunoastere. Daca, n timpu
l traversarii, sntem ntmpinati cu foc, nu va clintiti de aici pna nu se lamureste
situatia.
Pesemne nsa ca rusii ne descoperisera din timp, pentru ca, odata ajunsi pe malul o
pus, generalul si oamenii sai, cazura ntr-o ambuscada; putinii care scapara cu vi
ata, printre acestia numarndu-se Ausberg si locotenentul genist, au fost dezarmati
si dusi n sat.
- Nici nu se putea altfel, spuse Batrnu. O comuna mare, ca asta, e obligatoriu o
cupata. Problema e cum i scoatem de acolo?
Fara graba, cu miscari tacticoase, ndesa tutun n pipa, o aprinse, pritoci jeraticu
l cu degetul gros, apoi nchise capacelul de metal.
- Ba, eu zic s-o stergem! facu Heide. Nu-i mai putem ajuta n nici un fel. ntr-o o
ra vor fi executati cu totii.
- Cnd o sa am nevoie de parerea ta, o sa ti-o cer, rosti calm, dar ferm Batrnu. n
orice caz, nu ne luam talpasita lasndu-ne camarazii n ghearele inamicului. Atacam s
atul si-i eliberam, i sntem datori lui Ausberg, fara de care n-am fi ajuns pna
aici.
- Cretinule! protesta Heide. Asta-i moarte sigura. Crezi ca aia o sa
se lase gtuiti asa, cu una, cu doua?
Batrnul se ridica pe picioarele sale cracanate, scurt, ndesat, cu pipa nclestata ntr
e dinti.
- Doi voluntari pentru o recunoastere, facu el.
- M-a interesat ntotdeauna sa stiu ce face Ivan cnd se crede n siguranta, zise Mic
utu, dndu-i un ghiont lui
Porta.
Ambii disparura n clar-obscurul zilei care se nastea. Dupa doua ceasuri, iata-i r
eaparnd, malacul nostru cu un purcel pe jumatate fript la subtioara.
- L-am julit chiar de sub nasul lui ivan, explica Porta. Ai nostri
snt ntr-un staul gol, cu doua sentinele la
usa.
- Dar rusii? Unde-s? Cti? O companie? Un batalion?
- n orice caz, e un batalion de muieri, facu Porta. Peste tot numai gagici n unif
orma, da' att de nasoale ca nici macar un babuin n calduri nu s-ar ncumet
a sa le-ncalce! Cei care i-au capturat pe ai nostri snt escorta unei coloane de
aprovizionare. Satul e plin de camioane
. cu munitii.
- Zau daca pricep cum i-au putut prinde, fiindca, de fapt, snt niste muhaiele. N
-au nici macar paza la marginea satului. si-au zis, pesemne, ca ce-au capturat ei
e un grup razlet de fugari si ca aici, la attia kilometri n spatele frontului , nu
-i paste nici o primejdie. Va spun, muhaiele! completa Micutu.
- Este exact ce credem si eu, l aproba Batrnu, dupa care se apuca sa ne mpart
a n grupe de asalt.
Porta preia comanda celui format din noi si, n frunte cu el, patrundem n padure. A
ici, e aproape bezna. Gregor, care uraste padurea, njura printre dinti.
- Ia nu te mai caca pe tine nainte sa fi nceput bl-ciul, se stropseste Porta. Nu e
xista ceva mai bun ca padurea! Te-ai ascuns dupa un copac si gata, nu te mai vede
nimeni. Padurea a fost ntotdeauna o ascunzatoare pe cinste.
Continuam sa ne strecuram printre trunchiuri si tufisuri, naintnd spre liziera dins
pre sat.
- Unde naiba or fi ceilalti? sopteste Gregor si se opreste ca sa tr
aga cu urechea.
ntr-adevar, de jur mprejur, tacerea e de mormnt. naintam, straduindu-ne sa nu facem
nici cel mai mic zgomot, cu armele pregatite, nazarindu-ni-se ca vedem n dosul fiec
arui trunchi de copac cte un mongol n pufoaica vatuita, gata sa ne casapeasca, n bl
estemata asta de tara, totul ne sta mpotriva, oameni, clima, natura!
Deodata, o harmalaie ngrozitoare; pe deasupra noastra se roteste un urias stol de
ciori croncanitoare, probabil la fel de speriate ca si noi.
- Fire-ati ale dracului sa fiti! le njura Porta. Acum, ntreaga Armata Rosie
o sa intre n alerta.
- Afurisitelor! Pasari bolsevice ce snteti! supraliciteaza Micutu. Las'
ca va arat eu voua!
Soarele abia da sa rasara, ninsoarea s-a pornit din nou. Din punctul nostru de v
edere, bafta mai mare nici ca se putea. Atingem, n sfrsit liziera. In fata, vag, s
e profileaza satul. Ne camuflam si asteptam sosirea grosului trupei. Micutu verif
ica grenadele si face manunchiuri de cte trei. Cnd termina, le mpinge lui Heide:
- la-le, maresal al Prusiei. Un hap nemaipomenit pentru dureri de
cap.
- Cretinule! mrie Heide.
Trs prin zapada, protejati de ninsoare, grupele noastre de comando ajung nestingher
ite la marginea satului. Atacul urmeaza a fi simultan, din mai multe directii, ct
mai brutal cu putinta. Elementul surpriza trebuie exploatat la maximum.
Asa se si ntmpla. Grenadele explodeaza, un sergent arunca petarde fumigene, detuna
turile se succed ntr-o cadenta infernala, izbucnesc primele incendii. Ajungem si-n
curtea colhozului, acolo unde-i staulul cu prizonieri. Adapostit dupa o combina
Mac Cormick, pesemne un dar al
S.U.A. acest minunat stat, binefacator al comunismului, trag cu pusca-mitfaliera
n tot ce misca. Camioanele cu munitii ncep sa sara n aer, jerbele de flacari se nal
ta vroind, pentru ce se ntmpla, chiar si expresia "apocaliptic" e prea slaba.
- Sfinte Dumnezeule! exclama locotenentul, tocmai eliberat, pulverizati
tot satul!
- E praful lor de pusca, da-i de buna calitate! face Micutu, scotnd cuiul de
siguranta al grenadei.
Incendiul se propaga, izbele din brne uscate ard precum tortele, noi galopam prin
zapada catre padurea salvatoare, avndu-l pe Ausberg n mijlocul nostru. Generalul are
arsuri pe fata, din fericire usoare. Pierderile noastre se cifreaza la 14 morti
si 9 raniti dintre care 7 grav. Pe acestia sntem nevoiti sa-i abandonam, lasndu-le
niscaiva provizii si armele pentru eventualitatea ca ar prefera sinuciderea. Ori
cum, n-ar fi rezistat nici unei ore de mars. De sters, trebuie s-o stergem la iu
teala, exploziile si incendiul vor alarma, cu siguranta, alte unitati sovietice
aflate prin zona.
Undeva, departe n fata noastra, curge Donetul. "Dincolo de el nu mai facem un pas"
am hotart noi, dar la fel s-a spus si cnd mergeam spre Don si de atunci nu facem
dect sa-1 urmam pe neobositul general Ausberg.
Ce-i drept, mrim, ordinele snt executate cu o ncetineala provocatoare, ba un soldat a
fost ct pe aici sa-1 cr-peasca pe locotenentul genist. Atunci, strident si nenduple
cat, a rasunat fluierul generalului SS. El unul stia cum poate fi restabilita di
sciplina. Nemtii snt un popor de sclavi, care nu stie altceva dect sa se supuna fl
uierului si racnetului. Un superior nu poate exista fara fluier, acel fluier din
metal stralucitor, cu bila nauntru, atrnat de un siret, iar siretul e musai sa de
paseasca nitel marginea buzunarului de la piept, pentru ca mocofanul de rind sa s
tie ca are de-a face cu un sef. Mai mare sau mai mic, asta riu are importanta; p
rincipalul e sa fii sef!
Un fluier cu biluta e apt sa scoale o armata ntreaga din pat; el a expediat la mo
arte generatii dupa generatii. Neamt care sa nu asculte de fluier nu exista; pna
si n crese, dispozitiile supraveghetoarelor, tot cu fluierul se dau. Instructia m
ilitara se face cu fluierul, circulatia e dirijata cu fluierul si fara fluier Ger
mania ar fi pierduta.
Diversii nvingatori le-au putut confisca nemtilor uniformele si armele, i-au putut
ngenunchia si face sa verse lacrimi de snge, dar fluierul cu biluta a ridicat, de
fiecare data, acest popor n picioare!
Nici racnetele nu-s mai prejos, n Polonia, pe cnd eram n regimentul 7 cavalerie, am
atacat cuiburile de mitraliere sarjnd cu sabia ca pe timpul lui Friederich cel Ma
re pentru ca majurul Braun racnea; ntr-o zi, eu si un camarad am ridicat de jos u
n cal care nu se lasa potcovit pentru ca majurul racnea. Am zacut doua luni n spi
tal cu tendoanele rupte, dar ele s-au vindecat foarte repede din clipa n care maj
urul a nceput sa racneasca. Doctorii ne-au declarat "apt pentru servicii auxiliar
e", dar racnetele majurului au schimbat imediat diagnosticul n "apt pentru instruc
tie". Asta-i Germania: fluier cu biluta si racnete. Cunosc bine acest lucru pent
ru ca am stat multi ani n Germania; cu toate acestea, am ndragit acest popor care t
rebuie condus cu biciul, asa cum fac mblnzito-rii cu fiarele lor.
Generalul s-a oprit la liziera unei paduri care nu figura pe harta; dealtfel, har
tile noastre erau pline de erori. Enervat, generalul si-a mpaturit harta si cum G
regor si cu mine ne aflam n imediata sa apropiere, ne-a desemnat sa cercetam padu
rea.
Patrunseseram destul de adnc n interiorul ei, cnd ne-am pomenit deodata nconjurati d
e niste indivizi n uniforme disparate, dar narmati pna-n dinti. Neavnd ncotro, am ridi
cat minile.
- De unde veniti, ne-a ntrebat un tip n uniforma dar tara epoleti si, parndu-i-se c
a raspunsul ntrzie, ne-a plesnit zdravan peste mutra.
Erau dezertori din armata generalului Vlasov*, cunoscuti pentru bestialitatea lor
, macelarindu-i cu aceeasi dezinvoltura si pe nemti si pe compatriotii lor, civil
i sau ostasi ai Armatei Rosii. Am nascocit pe data o poveste cu batalionul nostru
care a fost dispersat si nimicit de tancu-
* Capturat n iulie 1942, dupa ce opusese o rezistenta nversunata, generalul Andrei
Andreievici Vlasov. patriot nfocat, dar tot att de nfocat antibolsevie si antistal
inist, a creat, fiind initial prizonier. "Comitetul pentru eliberarea popoarelor
Rusiei" si a recrutat din lagarele pentru prizonieri de razboi voluntari n vedere
a formarii unor mari unitati care sa paticipe la, razboi ca aliate ale Germaniei.
Capturat de americani la tcreminarea ostilitatilor, generalul a fost predat sovi
eticilor si. la 12 august 1946. din ordinul personal al lui Stalin. executat pri
n spnzurare. (N.T.)
rile sovietice si cum ratacim noi doi, cautnd o unitate germana de care sa n
e lipsim. Ne-au luat cu ei, la nceput legndu-ne minile la spate cu srma ghimpata, da
r apoi, gasind niste containere cu munitii, parasutate de aviatia noastra, ne-au
-dezlegat ca sa ne nhame la o sanie ncarcata cu lazi de cartuse. Dupa un mars isto
vitor, am ajuns la marginea unui catun, departe, n mijlocul padurii; aici, primul
lucru pe care 1-am vazut, au fost doua cadavre, balabanindu-se atrnate de o crac
a: un locotenent sovietic si un sergent german, concludenta ilustratie a conving
erilor lor politico-militare.
n noaptea urmatoare, mare zarva mare; se aud mpuscaturi, explozii de grenade si ban
da de tlhari sterge frumusel putina, nu nainte de a dinamita toate casele si a spnz
ura de picioare doua infirmiere ale Armatei Rosii, prizoniere si ele, folosite
pna atunci la desfatarea vajnicilor razboinici. Sntem renhamati la sanie, dar domne
ste un asemenea balamuc, cu totii nu se gndesc dect cum sa fuga mai repede, asa ca
uita rapid de noi, permitndu^ne, la nceput sa ramnem "de caruta", iar apoi sa ne a
scundem printe copaci si, n momentul cnd nu i-am mai au-zit-o, s-o tulim n direc
tia opusa.
Facem o scurta halta pe marginea unui drum, cu urme adinei de roti'n noroiul nghet
at. Gregor scoate din buzu-. nar un cartof crud pe care-1 devoram cu voluptate.
Tocmai ne ntrebam ncotro s-o luam si ce:ar fi mai bine sa ntreprindem, cnd din spat
ele nostru izbucni:
- Stoi! Ruki v yerh!
Unui asemenea ordin, daca nu-i dai imediat ascultare, ncasezi pe loc un glonte n s
cafrlie. Am sarit prompt n picioare si am ridicat minile. n dosul nostru, zapada a s
crtit sub talpile pslarilor si, ntorcnd capetele, am vazut o mutra nrosita de ger care
ne privea triumfatoare.
- Ghermanski! Voina kaput!
Adicatelea, pentru noi, razboiul s-a terminat.
E un infanterist narmat cu un pistol-mitraliera tip "balalaica" si, ntr-o situtie
ca a noastra, orice pifan prapadit se poate transforma ntr-un enkavedist feroce. N
e scotoceste prin buzunare si da peste briceagul lui Gregor.
- Arma secreta Hitlera? se hlizeste el. Hitler kaput! Ghermanski k'aput! Sta
lin mare om!
. Minati din spate, ajungem curnd ntr-un sat unde-i
cartiruita unitatea. Acum, din jovial, gardianul nostru s-a transformat ntr-o bru
ta.
- Davai! Davai! racneste el, dndu-si aere de aprig razboinic, doar doar
, l-o vedea vreun sef sau vreun politruc.
Sntem predati unei patrule formate din sase soldati care ne ncadreaza, cu baionete
la arma; toti si-au compus niste mutre triumfator-fioroase. Vezi bine, captura
de razboi! Sntem dusi pna la o casa, cu etaj, din caramida rosie. Cu suturi n fund si
lovituri cu patul pustii, ne m-brncesc ntr-o odaie n care se afla un maior destul d
e batrior si alti doi-trei ofiteri, toti cu petlitele albastre ale trupelor de "a
ta"*.
- lob tvoiu mati! zbiara maiorul, plesnindu-ne cu dosul palmei peste fata, exact
ca Scharfuhrerul SS Fagen pe care 1-am avut odata instructor.
Snt, cu totii, la fel; doar uniformele difera!
Racnetele lui nu-s mai prejos dect cele ale unui majur neamt. Se nvineteste la fat
a, spumega si cnd dau sa-mi sterg obrazul scuipat, primesc un pumn peste gura.
- Kaput! Kaput! zbiara el, probabil singurul cuvnt german pe care-l stie si, ne
gasind altceva mai bun, smulge vulturul pe care-l aveam cusut pe mneca si ne ordo
na sa-1 mncam.
Bine-nteles, ne supunem. Nu-i chiar att de ngrozitor sa nghiti un petic de stofa; sn
t lucruri mult mai scrboase care se pot pretinde de la un prizonier. Ceva, ceva,
mai stim si noi! Dupa ce mosulica se potoleste, sntem ncuiati ntr-o pivnita care pu
te ngrozitor a cartofi stricati. Gasim chiar ctiva, pe care ne grabim sa-i expedie
m n stomac, mai ales ca Gregor sustine ca ar contine vitamine cu duiumul.
La un moment dat - dupa ct timp oare? - un soldat ne aduce o gamela cu o dezgustat
oare ciorba de peste.
- lob tvffiu mati! rnjeste animalul si scuipa n zeama. N-aveam de unde sa stim ca
, n momentul n care un
rusnac mai jegos dect un gunoier scuipa n ciorba noastra, maresalul von Paulus se i
nstala n fata unei mese copioase ntr-un fost castel al tarilor, la ctiva kilometri d
e Moscova. La stinga l avea pe seful sau de stat-major, Ge-neraloberst Schmidt, p
roaspat naintat n grad, iar la
n jargon militar, serviciile administrative
dreapta, pe generalul-locotenent Babici din Armata Rosie. La capatul mesei, tron
a necrutatorul general Lattmann, n uniforma neagra de tanchist, viitorul sef al P
olitiei din Germania de Est. Mai e prezent si generalul von Seydlitz, n conversat
ie amicala cu un general-maior, comisar al trupelor N.K.V.D.-ului, al carui tata
fusese ars la Kron-stadt, n 1918, de marinarii rasculati, n cuptorul cazanului de
aburi al unui distrugator...
- Mine, pac-pac! ne anunta cu veselie chelnerul nostru de ocazie si varsa pe jos
jumatate de gamela, chipurile din nebagare de seama.
- Aceleasi jigodii si de o parte, si de cealalta! mrie Gregor, sorbind zgomoto
s infecta fiertura.
Timpul se scurge ncet. O fi zi, o fi noapte? n beciul nostru, bezna-i totala, dar
presupunem ca e totusi zi pentru ca ni^se aduce iar o gamela cu ciorba. Tot de pe
ste mputit, n schimb, pentru variatie, n loc de scuipat nauntru pluteste un soarece
mort. Dar, n halul de nfometati ce sntem, nu fleacul asta o sa ne taie'pofta de
mncare...
- Ce ticalosi! njura Gregor. Ce-ar mai dansa cazaciocul dac-as avea un pi
stol-mitraliera n mna!
- Da-i ncolo, parca ai nostri nu-s la fel? La Kiev am vazut esesisti aliniind m
ii de femei evreice n fata santurilor pe care tot ele le sapasera si secerndu-le cu
mitraliera. Ce ni.se ntmpla acum e numai o uvertura la ce vom patimi daca pierdem
razboiul. Nazistii au savrsit adevarate orori n numele poporului german, dar de pl
atit el, poporul va plati!
Usa e data de perete, si doi enkavedisti ne izgonesc din beciul nostru cu binecu
noscuta si perfect gratuita brutalitate a esesistilor.
- Davai! Davai!
Sntem pusi sa urcam n bena unui camion ncarcat cu munitii si ne asezam pe lazile um
plute cu grenade, vrn-du-ne ct mai adnc minile n buzunare. Cnd o porni masina, atunci
te tii frig! n momentul plecarii, un alt en-kavedist urca lnga noi.
- Davai ceas! La Siberia nu trebuie ceas!
Nu mai avem nici ceasuri, nici stilouri, nici brichete, totul ne-a fost de mult
furat, dar asta nu-1 mpiedica pe enkavedist sa ne traga cteva suturi zdravene.
- Parc-ar fi de-ai nostri, scrsneste Gregor, aruncnd soldatoiului o privire ucigas
a. ti aduci aminte ca n Galitia, baietii nostri au dat foc barbilor evreilor care
refuzau sa le dea ceasurile sau banii? Nazisti sau comunisti, tot o apa si-un pa
mnt!
Camionul ruleaza prudent pe drumul desfundat si acoperit de polei. Odata, se opre
ste sa faca plinul si, evident, corvoada canistrelor ne revine, agrementata de n
oi suturi, asa, pentru nviorare! Ajungem finalmente ntr-un oras unde sntem predati,
contra chitanta, unuia dintre nenumaratele organisme ale Comisarului poporului p
entru afacerile interne. A sosit si fatidicul moment al adevaratului interogatori
u.
- De unde veniti? ne ntreaba o femeie cu grad de capitan care-i slujeste de inte
rpreta unui locotenent-colonel. pe jumatate beat,
- Stalingrad.
- Ne luati drept idioti? La Stalingrad, ori snt cu totii morti, ori prizonieri.
Scrie si-n "Pravda"! Deci, de Unde veniti?
- Stalingrad. Armata a Vl-a, raspundem noi ntr-un glas.
- Ispraviti cu minciunile, javre fasciste! De la Stalingrad pna aici snt sute de
kilometri si ntreaga zona e controlata de Armata Rosie.
- si totusi, asta-i adevarul, afirm eu.
- Gura! Nu te-a ntrebat nimeni! si-mi trage o palma.
Vipera asta e al dracului de periculosa, un ordin de-al ei si ne-am si trezit pu
si la zid. Acum, tacticos, si aprinde o tigara, o papiroasa de-a lor si-mi sufla
fumul n nas.
- Asadar, erai la Stalingrad? Ce divizie?
- A 16-a Panzer.
- Cine era comandantul?
- General-locotenent Angern.
- Nu-i cu putinta, murmura ea, nevenindu-i sa creada.
Abia apuca sa traduca si colonelul cel beat sare de la masa si-mi da una n
burta cu minerul nagaicei.
- Mintiti, fii de catea!
- Nu va crede si nu va cred nici eu, interveni interpreta. N-ati fost ni
ciodata la Stalingrad! Snteti niste ticalosi de spioni si sabotori, strecurati n s
patele frontului!
- Venim 'de la Stalingrad, rosteste Gregor cu un soi <je lehamite n glas.
- Bine. O sa va demascam imediat. Unde lupta divizia voastra la Stalingra
d?
- n fata la "Octombrie Rosu".
- Carui Corp de armata apartine Panzer-Division nr. 16?
- Corpului 51 Blindate.
- Cine se gasea n fata voastra? Daca, ntr-adevar, ati fost acolo, nu se po
ate sa nu stiti.
- Divizia 74 tancuri din Armata a IV-a de Garda.
- Dar cum e cu putinta? exclama ea, uluita. Cum ati ajuns pna aici? Trupele noa
stre i-au capturat pe totii fascistii care au izbutit sa scape din nceruire.
N-a scapat unul!
- Am facut parte dintr-un grup de asalt, condus de un general SS.
Locotenent-colonelul se ridica brusc, rastoarna cu o lovitura de picior scaunul
pe care sezuse, trage o dusca de vodca si-si da caciula pe ceafa. E limpede ca t
raducerea raspunsurilor noastre 1-a scos pur si simplu din sarite.
Cred si eu! Daca venim, ntr-adevar, de ia Stalingrad, nseamna ca politia careia i a
partine nu-i nici pe departe att de eficienta pe ct s-ar cere. stie precis ca, n mo
mentul n care un asemenea raport ar ajunge la Moscova, multe capete ar cadea, si e
l personal -n-are nici cel mai mic chef sa se trezeasca n linia nti, la un regiment
de pi-fani. Cum nsa i putem furniza numele tuturor ofiterilor unitatii noastre, r
egimentul 27 Panzer, sfrseste prin a ne crede.
- Asadar, faceati parte dintr-un grup de asalt? Un-de-s ceilalti?
- Pe ici, pe colo... raspunde Gregor, f'acnd un gest vag. Unii la cotul Donului
, altii pe malurile Cirului, altii prin stepa... O sa-i vedeti aparnd din zapada
odata cu venirea primaverii. Ultimii au disparut ntr-o padure, nu stiu
cum i zice. Sntem singurii supravietuitori.
Tacere de moarte.
- Fantastic, murmura ofiterul, dupa care-i sopteste [ceva interpretei.
- De data asta, va credem, zice ea. n continuare nsa, snteti niste criminali care a
u ncalcat legile sovietice, trecnd cu arma n mna frontiera noastra de stat. Ticalosia
savrsita va poate costa capul sau douazeci si cinci de ani de ocna. O sa fiti du
si n alta parte si, n ceea ce ma priveste, sper sa fiti pusi la zid.
Culmea caraghioslcului, sntem pusi sa semnam o declaratie cum ca am atacat cu arma n
mna Uniunea Sovietica, fapt evident si de netagaduit! A doua zi, urmeaza sa fim f
otografiati si sa ni se ia amprentele digitale. Exaci ca unor criminali de drept
comun. Rnjind, sergentul care ne escorteaza ne anunta ca vom beneficia de un "re
gim special". Termenul e bine cunoscut; suna mai bine, mai eufemistic, dect "ve
ti fi mpuscati". Sntem mpinsi cu brutalitate ntr-o masina de teren, ma
rca "Willys - Jeep", n fata lnga"sofer, se instaleaza un sergent cu mustata car
unta, lasata pe oala; mare lucru sa nu fi facut parte din jandarmeria tarista
! Regimurile se schimba, .politistii ramn.
Lnga noi, pe bancheta din spate, s-a instalat un alt sergent, cu pistolul-mitral
iera atintit spre noi. Fumeaza fara ntrerupere, dar nu acea mputita tocatura de
frunze, nervuri si radacini, numita "mahorca" a carei duhoare o simti de la kilo
metri, ci adevarate papirosi, marca "Kaz-bek", un sfert tutun, trei sfertu
ri mustiucul din carton. Pentru noi e limpede ca soarta noastra se va regl
a chiar la noapte: vom fi mpuscati pentru crima de neiertat de a fi strapuns ncerc
uirea de la Stalingrad. Daca s-ar afla ca niste prapaditi de soldati germani, da
r n uniforma si pastrndu-si armele, au izbutit sa sparga cercul de foc, considerat
impenetrabil, al pungii de la Stalingrad si au ajuns pna unde au ajuns, prestigi
ul multor galonati ar fi grav compromis; or; or stabilor nu le-a placut niciodat
a sa-si piarda fata!
Vntul ne biciue obrajii, buzele sngereaza crapate de ger. Motorul duduie regulat.
Nimeni nu scoate o vorba. Rulam cnd pe sosea, cnd pe drumuri de tara. Spre nord-ve
st, o lumina rosiatica plpie la linia orizontului si. cnd sporind, cnd stingndu-se. a
junge pna la noi tunetul canonadei. E limpede, ne apropiem de front!
Acum, Willys-ul s-a angajat din nou pe un drum de tara, serpuind printr-una din
nenumaratele paduri rusesti. 192 '
Sergentul de lnga noi motaie, capul i se balabane cnd ntr-o parte, cnd n alta, minile
nu mai snt nclestate pe "balalaica", abandonata n poala. Schimb o privire rapida cu
Gregor. Acum, ori niciodata! Spre norocul nostru, masina tresalta dnd de un hop,
pistolul-mitraliera luneca din poala. Gregor l nhata fulgerator, vad cum tsnesc fla
cari din teava ascunsa n mansonul ei perforat de racire, rafala e lunga, lunga...
soferul e aproape decapitat de rama metalica a parbrizului, cei doi sergenti, uci
si pe loc, pierd snge prin nenumarate rani, masina derapeaza, se izbeste de un cop
ac si ncremeneste acolo, eu si cu Gregor ne trezim n zapada, poate proiectati de s
oc, poate salvati de un reflex de vechi tanchisti.
Dinspre soseaua pe care am parasit-o adineaori ca -sa
Ine angajam pe acest drum forestier ne parvine duduit de motoare. Trebuie s-o st
ergem ct mai repede, fiindca daca sntem prinsi, s-a zis cu noi! Gregor culege cele
doua pis-toale-mitraliera si, dupa o clipa de ezitare, si caciulile cu steluta
rosie ale celor doi sergenti. Din fericire, nici una n-are snge pe ea.
- Daca Ivan ne prinde cu caciulile astea, ne ciuruie ct ai zice peste.
- Cu sau fara ele, daca ne prinde, sa ne facem cruce, i Pna atunci nsa, ma
car o sa ne tina cald la urechi.
O luam la goana, fara sa ne pese de crengile care ne . sfichiuesc obrajii, obsed
ati de un singur gnd: sa ajungem ct mai departe de cele trei cadavre nsngerate si de
defuncta masina.
naintea noastra se ntinde soseaua care duce Ia Har-kov. apoi mai departe, spre Mos
cova. Bubuitul canonadei se aude si mai disctinct, lungi limbi de foc brazdeaza
cerul, pesemene ca acolo iadul si-a deschis larg portile, la-snd cale libera miilo
r de suflete ce se mbulzesc n fata lor. Pe sosea, interminabile coloane de camioan
e se ndreapta spre apus, luminile lor albastre de camuflaj arun-cnd vagi reflexe pe
albul zapezii. Ascunsi n sant, mestecam ncet o bucata de slanina gasita n torpeduul
masinii si fumam, ascunsa n pumn, una din faimoasele "papi-ros" ale sergentului d
in escorta.
- E clar ca drumul asta duce spre linia frontului, mi spune Gregor. E mai sanatos
sa mergem pe el, dect sa ratacim prin paduri si cmpuri.
- Crezi, ntr-adevar, ca-i mai putin suspect daca ne amestecam printre ei?
- Sigur. E noapte, caciulile-s de-ale lor, la fel si "ba-lalaicele". Culoarea m
antaii nu se vede, centiroanele le ntoarcem asa ca paftaua sa vina sub cot. Altmin
teri, daca o luam pe cmp, atragem imediat atentia.
Tropaim deci pe marginea soselei, pe care ruleaza, aproape la pas Studebaker-uri
le si Willys-urile furnizate din belsug sovieticilor de generoasa America. Pe po
rtiere si caroserii, stelele rosii, vopsite n graba, le acopera prost pe cele alb
e ale lui USA-Army. La un moment dat, la o raspntie, punct de control. Soldatii r
azleti snt opriti, camioanele trec.
n doi timpi si trei miscari, sntem n sant, ghemuiti n zapada adnca. Colac peste pupaz
a, s-a pornit sa sufle iar crivatul, nghetndu-ne pna la oase. Drdi si gem:
- Doamne, n-o sa scapam niciodata de aici...
- Trebuie neaparat sa prindem un camion, sopteste Gregor printre dinti. E
unica noastra sansa.
- Cum dracu' sa ne suim n el, cnd astia ruleaza la zece metri distanta unul de a
ltul? Cel din spate va da imediat alarma!
- Ai altceva mai bun de propus?
Sigur ca n-am. Pndim pret de un ceas ocazia favorabila, nghetati bocna si iata ca, n
sfrsit, ea ni se ofera. Din motive necunoscute, coloana stopeaza brusc, Att de br
usc nct un camion Molotov derapeaza, oferindu-ne generos spatele benei sale, acum n
plin ntuneric, ntr-o clipita, Gregor s-a si agatat de tablia din spate si a sarit na
untru. Mai putin prompt, apuc numai sa nsfac marginea tabliei, cnd camionul o ia di
n loc, trndu-ma dupa el. Nu stiu nici astazi ce am facut si cum am facut, cert e c
a m-am trezit n bena, cu capul ntre o lada cu munitii si roata de rezerva. stiu nsa
precis ca ma dureau groaznic toate oscioarele si ca acest camion Molotov e una
din cele mai sinistre amintri.
nghesuiti unul ntr-altul, ne ascundem la repezeala printre cosurile din rachita mpl
etita continnd proiectile de tun si tragem peste noi o prelata gasita tot acolo.
Era si timpul. Camionul ajunsese la fioroasa intersectie si fusese oprit, ntre sof
er si enkavedistii de la baraj se isca o
discutie furtunoasa, punctata de bine cunoscuta expresie "iob tvoiu mati"!, att d
e frecvent si felurit folosita, nct mi venea sa cred ca e un soi de parola, de perm
is de libera trecere n cadrul Armatei Rosii, apoi un cap cu caciula se iti pe dupa
tablie, cerceta cu o privire iscoditoare bena, dupa care disparu. Acum nsa eram n
evoiti sa asteptam trecerea unei coloane de tancuri, apoi a artileriei grele, apo
i naiba stie ce alta coloana. Ore n sir... soferii si ajutoarele lor topaiau
n jurul camioanelor, plesnin-du-se pe spinari ca sa se dezmorteasca; era un g
er napraz-nic si numai mila Domnului ne-a ferit de degeratura! Brusc,
rasuna faimosul fluier cu biluta, introdus si n Armata Rosie, plus racnetele de
rigoare. Motoarele se ambaleaza, coloana se urneste din loc. n urma noastra se dis
tinge radiatorul unui Studebaker caruia farurile de camuflaj abia licaresc.
Tunetul artileriei sporeste n intensitate, frontul - acest front pe ca
re l-am cautat din fluviu-n fluviu - e acum pe undeva, pe aproape! Coloana se op
reste sa faca plinul si cteva canistre goale snt azvrlite n bena. n ca- . zul lor,
rusnacii nu s-au mai ostenit sa stearga steaua alba. Una din ele ma pocneste
drept n moalele capului si cu toata caciula mi pierd o clipa cunostinta. Ma treze
sc o serie de explozii apropiate; e limita extrema a tirului artileriei germane
.
- Sa ne pazeasca al de sus! Daca vreun proiectil atinge camionul,
praf si pulbere s-alege din noi!
Tirul creste n intensitate, soferul accelereaza nemaipa-sndu-i nici de hrtoape, nic
i de polei. Cred si eu. Cnd ai n spate 20 de tone de explozibil, nici dracul nu ti
se mai pare att de negru! Nu-i nimic glorios sa sari n aer cu camionul, si totus
i, acesti soferi snt adevarati eroi, cUiar daca nu capata niciodata o decorati
e. Zi de zi, luna de luna, an de an, camioanele militare strabat nencetat drumuri
bombardate, drumuri minate, drumuri mitraliate. Noi, cei din linia-nti n
ici macar nu-i socotim pe acesti soferi ca fiind adevarati combatanti. Iar cnd nu
mai pot conduce pentru ca i-au lasat nervii, li se pune-n mna o lopata ori un trna
cop si snt trimisi la sapaturi. Nu se bucura de onoruri, n-au nici macar un
steag al lor, dar acesti truditori ai volanului snt la fel de^ necesari ca si mi-
taliorul, ca si pilotul, ca si tanchistul. n armata noastra
cel putin, solda lor e aceea din timp de pace, nu capata sporul acela de 10 marc
i cuvenit combatantului. La fiecare zece zile, primesc douazprezece marci si cinc
izeci de pfeningi, bani cu care nu se pot duce nici la cel mai infect bordel de
campanie!
Depasim cteva baterii de tunuri cu tragere lunga. Pa-mntul se cutremura, bubuitul
e asurzitor, naucitor, din tevi tsnesc prelungi limbi de foc, verzi-portocalii. S
ervantii snt ca niste pigmei n preajma lor, dar obuzele pe care le introduc n uriase
le culate seamana moartea departe n spatele liniilor germane.
Coloana stopeaza brutal. ipete, chemari... Bezna noptii se risipeste
iluminata de palalai. Prelatele ctorva 1 camioane au luat foc. Soldatii alea
rga, bezmetici, de colo pna colo.
- S-o stergem nainte ca hardughia noastra sa sara n aer. Daca explodeaza unul,
explodeaza toate! mi striga Gregor, pregatindu-se sa sara.
- si daca ne vede al din spate si da alarma?
- S-o crezi tu ca-i mai arde de asta! Hai, altminteri ajungem pna-n Calea
lactee!
Sarind, aproape cadem n capul unui artilerist care balmajeste ceva aratnd cu mna sp
re vehiculele incendiate, i raspundem asa cum banuiam ca i-ar fi raspuns orice bra
v compatriot:
- lob tvoiu mati!
Artileristul rnjeste, da din umeri si dispare n goana. Un ofiter urla niste ordine
, soferii ncearca sa dea ndarat, un camion cu remorca derapeaza si se aseaza de-a
curmezisul soselei, haosul e total.
Galopam spre bateria de obuziere, care continua sa traga, cnd bubuitul lor este a
coperit de acela al unei explozii monstruoase. soseaua s-a prefacut ntr-un imens v
ulcan n plina eruptie, un val de aer ncins trece peste noi. ne ngropam n zapada ca s
a scapam de dogoare. Exploziile se tin lant, prie munitia de infanterie, bucati de
metal, de lemn, de trupuri omenesti mproasca n toate partile vazduhul si recad pe
pamnt.
mpreuna cu Gregor ne croim drum printr-o zapada moale si lipicioasa. Fiecare pas
e o adevarata cazna. Pe deasupra.capetelor noastre se ncruciseaza, vjind, deopotriva
de sinistru, proiectilele artileriei sovietice si germane.
Se crapa de ziua. Va trebui sa ne ascundem si sa asteptam noaptea. Noaptea, priet
ena noastra... Ne sapam, folosind drept lopeti paturile pistoalelor-mitraliera,
un soi de iglu, ne vrm nauntru si astupam tunelul de intrare cu /pada. si, cu toate
ca n Rusia zilele de iarna snt extrem de scurte, noua ni se pare ca asta tine o ve
snicie.
Auzim o patrula trecnd pe lnga noi. bocanit de cizme, clinchet de arme, voci ragus
ite. Scapam neobservati- Iata si mult - asteptata noapte. Ne strecurarii afara di
n groapa noastra. Sntem anchilozati si nghetati tun. Tropai m, dam din mini, facem
flexiuni, restabilind, ct de ct. circulatia sngelui. Mestecam pe-ndelete, ca sa pre
lungim placerea, ultima bucatica de slanina si coltucul de pine neagra, tare ca pi
atra, care ne-au mai ramas, apoi, ascunznd n palma bobul de jeratic, fumam ultima
tigara, n departare, rasuna clantanitul mitralierelor: mai gros si mai rar al cel
or rusesti, mai rapid si mai agresiv al celor nemtesti.
Frontul e agitat; se framnta, scrsneste, urla si geme ca o fiara ranita. Flerul no
stru de vechi combartanti ne spune ca n zori va avea lor un atac. Al cui asupra c
ui? Ceva mai ncolo, un tun pravalit ntr-o rna, cu roata smulsa. Cadavrele, deja nghe
tate, ale servantilor si un locotenent care trage sa moara, cu ambele picioare sm
ulse. Rachetele luminoase striaza cerul, smulgnd din bezna imagini apocaliptice.
Pretutindeni, tancuri calcinate, piese de artilerie, de toate calibrele, scoase
din uz, trupuri, sute de trupuri n uniforme negre, kaki, cenusii, feldgrau. ntinse
pe jos, agatate n retelele de srma ghimpata, atr-nnd din copacii cu trunchiuri schil
odite de schije. Ce deliciu, probabil, pentru corbi, acesti statornici nsotitori a
i oricarei armate!
Noaptea palpita de focul tunurilor. Gloantele trasoare tes prin vazduh mortala l
or canava. O patrula de recunoastere sovietica trece att de aproape de noi nct, ntinzn
d mna, as putea atinge mneca vatuita a pufoaicei, mi nclestez falcile, strng dintii, u
rletul de groaza, de ura, de disperare nu trebuie sa-mi scape din gtlej. Sarim di
n plnie de obuz n plnie de obuz, uneori cadem peste un cadavru, ne trm precum serpii,
ncremenind si fa-cnd-o pe mortii de cte ori magneziul rachetelor scalda terenul n l
umina lui alba si cruda.
Dam peste primele garduri din srma ghimpata ale p0. zitiilor germane. Faca Domnul
sa nu fie minate! Cu degete precaute scotocim prin zapada n cautarea infernalelor
cutii sau a srmelor legate de detonatoare. Nimerim ntr-o transee. Sntem salvati, sa
lvati! De fericire sarut zapada! Dar iata ca se aude un fsit slab, un abia perceptib
il zanganit. Ne trntim pe fundul transeei si nlemnim. Cercetasii sovietici, adev
arati maestri n arta recunoasterii, camuflajului si atacului - surpriza, trec pe ln
ga noi, ba chiar si peste noi. O singura tresarire si vom fi doua cadavre n pl
us. Dispar, vedenii de cosmar ale noptii, nspre rasarit, cerul prinde sa pa
leasca ncet, ncet. Tirul artileriei sporeste, se umfla, Moartea urla n vazduh cerndu-
si tributul de snge si carne omeneasca, tot terenul din jur e un gigantic cazan c
are clocoteste, pamnt, zapada, tevi de tun, turele de tanc, trupuri fara membre,
membre fara trupuri, snt smulse, aruncate n aer, vnzo-lite de colo pna colo. Abu
ri verzui, necaciosi plutesc peste cmpul ravasit, hd, nfricosator.
Duelul de artilerie continua. Ne-am adapostit ntr-o plnie adnca de obuz. nfipt n pere
tele ei, un proiectil de tun, neexplodat. N-avem ncotro, trebuie sa-i suportam ve
cinatatea, dar l scuipam copios; Porta pretinde ca-n felul asta atragi norocul de
partea ta, or, de noroc avem, zau, mare nevoie!
- Hai! striga Gregor, trebuie sa ispravim odata! Liniile noastre snt pe undeva, pe
aproape!
n salturi scurte, o luam peste terenul ciuruit de cratere. Brusc, dintr-o denivela
re, uriasa, nfricosatoare cu crucea neagra pe ea, apare turela unui tanc. eava lun
ga a tunului de 105 m/m. e ndreptata spre noi, aidoma unui deget acuzator. Scsnesc
senilele, mestecnd sub lamele lor de otel zapada murdara si pamntul nghetat. Capul
de mort si runele SS de pe blindaj ne destainuie imediat cui apartine mastodont
ul.
- Nicht schiessen! Nicht schiessen! Wir sind De-utsch!* urlam noi, sarind cu mini
le n sus.
Motorul se ambaleaza, tancul se catara pe marginea
'denivelarii, striveste un tun ntlnit n cale si se pravale
greoi pe partea dinspre noi a taluzului. Cele doua mitra-
trageti! Nu trageti! Sntem germani! (N.T.)
ijere snt atintite, amenintator n directia noastra. Mare minune sa nu deschida
focul!
Stam n continuare n picioare, cu minile ridicate deasupra capului. Principalul e sa
parem ct mai linistiti, sa nu-i enervam... Chepengul turelei se desface cu pocnet
metalic, mirosul de ulei nchis ne izbeste n nari, dinauntru apare o fata tnara, mnji
ta, apoi grumazul si petlitele cu cap de mort ale diviziei T. a Obergruppenfuhre
rului
Eicke.
- Salut, Ivan! striga nveselit tnarul comandant de car. ncotro v-ati pornit, tro
gloditilor si, fara sa mai astepte raspunsul, ordona sec: Sus pe tanc, porci rosi
i, si fara prostii ca va rad!
Urcam cu dexteritatea pe care ti-o da o lunga practica a acestui gen de transpor
t. Colosul vireaza pe o senila si porneste ndarat de unde a venit. Aproape imedia
t i se alatura alte trei blindate si, strnind vrtejuri de zapada, formatia revine n
dispozitivul german.
- si acum, ciripiti, bestii rostii! racneste la noi un Oberscharfuhrer.
- Sntem nemti! raspund eu, dar n aceeasi clipa mi dau seama ca am savrsit o monumen
tala gresala: trebuia sa spun: "soldati nemti".
- Nemti! urla, isterizat, esesistul. Snteti niste porci de comunisti, niste tr
adatori de patrie, asta snteti! Sa fie legati cu srma ghimpata de turela!
- Porc esti tu, zbiara Gregor, completamente scos din fire. Venim din Stalin
grad, un oras de care habar n-a-veti, nenorocitilor! Sntem tot ce-a mai ramas din
Armata a Vl-a, nvrtitilor! Cacanarilor! sobolani din spatele frontulu
i! Lepadaturi mbuibate!
Ca cineva sa-si poata permite un asemenea ton si atari expresii, nseamna ori ca-i
nebun de legat, ori are attea Cruci-de-Fier cu frunze, spade si lauri ca nu-i ma
i ncap pe piept! Cert e ca o tacere adnca a fost prima consecinta a iesirii lui Gre
gor.
- Bine, dar atunci de ce purtati caciulile astea bolsevice!
- Pentru ca a trebuit sa casapim ctiva enkavedisti ca sa putem razbate, ce crezi
? ras'punse brutal Gregor. Razboiul nu-i o defilare cu steaguri si fanfar
a!
"Daca vor muri de istovire cteva sute de femei rusoaice sau poloneze sapnd santuri
anticar, acest lucru nu ma intereseaza dect n masura n care moartea lor poate aduce p
agube armatei germane!'1" Heinrich Himmler. Din discursul rostit la ntlnirea cu ca
drele de conducere SS. Potsdam, 4 octombrie 1943.
Generalul Roske, comandantul Corpului 14 armata luase loc in fata generalului vo
n Paulus ntr-una din ncaperile Cartierului General instalat n fosta cladire a nchiso
rii Directiei Politice de Stat -prescurtat, n ruseste, G. P. U. - botezata pe vrem
ea sovieticilor, cu ipocrizia care caracteriza sistemul, "Comisariatul pentru afa
cerile interne". Paulus era livid la fata, obrazul sting i tresarea agitat de un v
esnic tic, fuma tigara de la tigara si fruntea i era mbrobodita de sudoare.
- Snt fericit sa te vad, Roske, spuse el. Se zvonea ca ai fi fost capturat de in
amic. stii ca, pna in prezent, avem 7 generali morti? Sintem unica armata care de
tine un asemenea record. Cnd luptele se vor ncheia n zona Stalingra-dului, s-ar pute
a ca Armata a Vl-a sa nu mai numere nici un general. Greselile pe care le-am sa
vrsit sin t enorme, dar experienta te nvata.
- Herr Generaloberst, stiti ce se petrece n "fortareata" Stalingrad? l nt
reba Roske. Oamenii traiesc mai rau dec~t fiarele ca sa nu moara de foame, sold
atii practica antropofagia, domneste haosul si debandada, marile unitati nu mai
exista dect pe hrtie. Divizia 30 Panzer nu mai exista, la fel si divizia 24 blin
date si 176 infanterie; ranitii mor pe capete din pricina lipsei de ngrijiri, spi
talele nu mai au medicamente, nici macar aspirina, operatiile se fac pe viu, p
lagile snt cusiite cu ata de croitorie pentru ca s-a terminat catgutul. Domnule co
mandant, n-a mai ramas dect o singura solutie: capitularea.
- stiu, stiu si eu. Fuhrerul ne-a interzis nsa aceasta unica salvare si, ca sol
dat, trebuie sa ma supun. Genera/e, va rog sa transmiteti ostasilor dumneavoast
ra salutul meu si... si daca pot face ceva pentru ei, comunicati-mi.
Doua ore mai trziu, von Paulus expedia urmatoarea te, legrama Comandantului supr
em:
"Cu prilejul aniversarii venirii la conducerea Reichulm Armata a Vl-a si saluta F
uhrerul. Drapelul cu svastica fiu. tura mai departe deasupra fortaretei Stalingr
ad. Batalia pe care o dam va fi, pentru generatiile viitoare, cea mai stralucita
marturie ca ostasul german nu se preda, chiar si atunci cnd situatia pare fara ie
sire. Credem in victorie si-l salutam pe Fuhrerul nostru!
Heil Hitler!
Friedrich von Paulus, cdt. Armatei a Vl-a.
Stalingrad, 29 ianuarie 1943."
RENTOARCEREA
Am fost transportati la Harkov ntr-o masina amfibie si varsati la batalionul 167,
cantonat n cazarma Djinsk de pe culmea denumita Novaia-Bavaria.
Un sergent major ne-a expediat imediat la magazie c; sa primim uniforme noi, ech
ipament si armament. Aici erau concentrati toti cei care scapasera din punga de
la Stalingrad. Nu era zi sa nu apara unul, doi. Fireste, eram supusi unui intero
gatoriu, luat de catre un tnar capitan la sediul politiei militare secrete. O ver
ificare a fidelitatii apoi:
- Cum ati parasit Stalingradul?
- Am fost preluati de un Brigadefuhrer SS, a raspuns Gregor, care ne-a constitu
it ntr-un grup de asalt, format din circa 800 de oameni.
- La ce data? a ntrebat, prietenos, capitanul.
- Cred ca era 26 sau 27 ianuarie.
- Deci, cnd Brigadefiihrerul a constituit acest grup, la Stalingrad luptele
nu ncetasera?
- Da, pe alocuri mai aveau loc nclestari, am raspuns eu, nebanuind capcana. Sov
ieticii tocmai se pregateau sa atace n zona Novi Teatr si a Pietii
Eroilor.
- si n-a protestat nimeni mpotriva acestei tentative de strapungere? a ntreba
t capitanul, continund sa zm-beasc, ba oferindu-ne chiar cte o tigare.
- Nu, domnule capitan. Singurul nostru gnd era sa scapam din iadul acela pentru
ca, oricum, batalia fusese pierduta. Eram condamnati cu totii la moarte. stiti,
pro- . -babil, ce nseamna sa cazi, prizonier, n minile rusilor?
- Da, nteleg, murmura capitanul, ridicnd n acelasi timp din umeri. Prin urmare, Br
igadefiihrerul Ausberg a luat comanda grupului si nici unul din ofiteri n-a prot
estat mpotriva acestei actiuni? Totusi, era un ofiter strain, complet necunoscut?
- stiti, totul era un adevarat balamuc! Alcatuiam o turma, ne adunaseram di
n toate diviziile, din toate armele... S-a gasit la fata locului si a preluat
comanda. Nu scapa unul daca n-ar fi fost el si era genul de ofiter caruia e im
posibil sa nu te supui.
- Dar nu v-ati dat seama ca, pna la urma, ceea ce faceati aducea a dezertare? Av
eti de toate: armament, munitii si constituiati o forta. De ce n-ati continuat sa
luptati
mpotriva rusilor?
- Ce sa mai luptam cnd fuseseram batuti mar? raspunse Gregor care tot nu ntelegea
sensul acestui interogatoriu, n plus, ascultam de ordinele unui gener
al!
Capitanul avu un zmbet superior:
- Era datoria voastra sa protestati! Ar fi trebuit sa arestati pe acest ciu
dat general.
- Domnule capitan, am facut eu aproape soptit, n-am auzit niciodata
ca un simplu soldat sa se mpotriveasca ^ordinelor unui general!
- n zona Gurmansk, ati avut de nfruntat forte sovietice importante? continua capit
anul, desi se vedea limpede ca situatia i era cunoscuta . Odata batalia ncheiata.
ce-ati facut?
- Am ntins-o! raspunse, hlizindu-se. Gregor. Ne-am
luat picioarele la spinare si, directia Don!
- Ostasii germani nu fug, replica, dur, capitanul. E o lasitate! Vasazica, dup
a ce ati dezertat - ofiterul apasa asupra acestui cuvnt - dupa ce ati dezertat, d
eci, de la Stalingrad, tot marsul vostru n-a fost dect o fuga spre vest? Brigadef
iihrerul nu v-a ordonat niciodata sa atacati pozitiile inamice, sa distrugeti de
pozite, coloane de aprovizionare? '

- Nu, domnule capitan. Ca si noi, dorea sa ajungem ct mai repede la pozi


tiile germane..
- Care a fost activitatea medicului? S-a ngrijit de raniti si de bolnavi? I-a
operat? S-a ocupat de evacuarea
lor?
- Unde sa evacueze si cum sa transporte? Ct despre operatii, nici nu putea fi vo
rba! n padure, sub cerul liber?
- Deci, i-a abandonat pe bolnavi si pe raniti direct n zapada? conchise capitan
ul, mijindu-si ochii. si n-a protestat nimeni, nici macar Brigadefiihrer
ul?
- Nu era nimic de facut, domnule capitan, absolut nimic. Fiecare abia si tra pi
cioarele; eram, cu totii, la capatul puterilor, bolnavi, lihniti de foame, nghetat
i... Cum am fi putut duce si ranitii? Imposibil!
- Imposibil? capitanul parea sa savureze expresia. Imposibilul asta l
vor aprecia altii. Sa continuam: s-a gasit careva sa crteasca mpotriva razboiului s
au a partidului?
- Nimeni, domnule capitan, am strigat amndoi
ntr-un glas.
- Snteti absolut siguri? ntreba el, cu vadita ndoiala. Apoi se ridica, si netezi el
egantul veston gri-deschis si ndesa hrtiile de pe masa -ntr-o voluminoasa
geanta de piele. - Daca aveti cumva scrisori ncredintate de ranitii abandonati,
predati-le.
t- N-avem nici una, domnule capitan, raspunse Gre-gor. Cnd am fost capturati
, sovieticii ne-au luat totul.
- Le-ati destainuit rusilor conditiile n care v-ati...
hm... "retras"?
- Nu, domnule capitan. Nu le-am spus dect numele
si numarul matricol.
- si cei de la N.K.V.D. s-au multumit cu att? Apoi, fara a mai astepta raspunsul
, continua: Strict interzis sa povestiti camarazilor amanunte despre acest inter
ogatoriu si, n general, despre tot ce s-a ntmplat la Stalingrad. Daca ncearca v
reunul sa va traga de limba, sesizati imediat politia militara sau contrai
nformatiile.
O ora mai trziu, o limuzina Mercedes, cu sigla Cartierului General parasea cazarma
, ducndu-1 n ea pe capitanul cel elegant si servieta lui burduhanoasa.
La comenduirea pietii, dupa un alt interogatoriu, ni .,3 spus ca da, ce a mai ra
mas din regimentul 27 blindate se afla ncartiruit la... si ni s-a explicat cum pu
tem ajunge
acolo.
Aparitia noastra n localul ocupat de compania a 5-a
a produs nti stupoare, apoi chiote de bucurie.
- Ei poftim! racni Porta. Asta le ntrece pe toate! V-am asteptat doua ceasuri nche
iate sa iesiti din padurea aia! Da' eu m-am prins imediat ca ati dat peste Ivan
si ca nu vreti sa mpartiti icrele negre cu vechii vostri prieteni,
cu noi adica!
- Copii! Copii! ngaima, nduiosat, Btrnul. Va credeam morti demult!
- Sa stiti ca si-au pus n gnd sa refaca Armata a iV-a, interveni Barcelona,
vindecat ntre timp. Numai Dumnezeu sfntul stie de unde tot apare carnea asta
de tun. Se vede treaba ca o aduna cu aspiratorul din ntreaga
Germanie!
- Cu ct o vor goli mai repede, cu att va fi mai bine! exclama Porta. Se va ispravi
razboiul si vom schimba calimera. Culoarea bruna a nceput sa ma calce pe nervi! -
- Da-a, facu, taraganat, Btrnu, ma ntreb cum o sa ma simt odata ncheia't razboiu
l...
- ti spun eu, Batrne, sari Legionarul. Cnd s-a terminat razboiul din Puf si ne-am nt
ors n cazarmi, multi ncepusera sa-i duca dorul, ncalte, nu ne plictiseam!
- Apropo, ce s-a ntmplat cu Ausberg, cu locotenentul si doctorul? se interesa
Gregor.
- Puteai ghici si singur, raspunse Batrnu. Nu te-a in-| terogat un capitan
de la contrainformatii?
i - Au fost arestati? am exclamat stupefiat.
- Ba bine ca nu! n armata e nevoie de disciplina. Ausberg a parasit Stalingradul
, nclcind ordinele lui Hi-tler. La fel locotenentul si doctorul, care era si el of
iter. Vor fi degradati si expediati ntr-unul din batalioanele disciplinare ale l
ui Dirlewanger*, pariez pe ct vreti!
- Dar asta-i curata nebunie! Orice om cu min-tea-ntreag ar fi ncercat sa scape din
abatorul ala! Noi n-am dezertat, noi ne-am zbatut sa ajungem la ai nostri,
Oskar Dirlewanger. comandantul unei brigazi SS formata exclusiv din detinuti
de drept comun, utili nsa pentru anumite misiuni (N.T.)
sa continuam lupta!
- Un soldat n-are nevoie de minte! rnji Porta. Minte n-au dect stabii. Daca ti s-
a ordonat sa mergi spre est, mergi ntr-acolo, chiar de-o fi sa faci de zece ori o
coluj pamntului! Mergi si nu discuti!
O vreme ne-am distrat uitndu-ne la puhoiul de noi > veniti. Cei care "facusera"
Stalingradul erau considerati * ca un fel de semi-zei si nu ne-am sfiit sa pr
ofitam de acest nimb de glorie. "Atentiile" si peschesurile curgeau din
partea bobocilor, doar; doar ne-om milostivi de ei si n-am cauta sa le aratam c
e-i aia razboiul adevarat, n atari conditii, din punctul nostru de vedere, el pute
a sa mai dureze chiar si zece ani de-aici ncolo!
ntruna din zile, cnd Porta si cu mine treceam prin dreptul vechilor hale, un burdu
hanos maior de intendenta se repezi spre noi si-1 nsfaca pe Porta de mneca mantalei
.
- Aha, am pus n sfrsit mna pe tine, Hubert! Unde dracu' mi-ai umblat ore-n
sir, chiulangiule!
Buimac, Porta se uita la grasanul din fata, remarca lentilele groase ale ochelar
ilor, ochii mijiti de miop si-si dadu seama ca intendentul, pe jumatate orb, l ia
drept un altul. Pe loc instinctul de batrn vulpoi al roscovanului i sopti ca. aic
i e rost de o nvrteala.
- Nu stii ca sntem n razboi, hahalera puturoasa! urla umflatul. la-ti imediat
camionul si prezinta-te la ordin!
Ascuns dupa un copac, asteptam sa vad cum vor evo-'lua lucrurile, tragnd cu urech
ea la zbieretele intendentului. Peste vreun sfert de ora, un Porta radios aparea
la volanul unui camion si-mi facea semn sa urc.
- La drum! Trebuie sa caram nu stiu ce marafeturi pentru cretinul ala de ochela
rist. Nu se poate sa nu se nimereasca ceva bun si pentru mandelu. Ce baft
a!
Ajunsi la depozit, Porta prezenta cu nerusinare magazionerului bonul primit
de la intendent.
- Da' voi cine snteti? ntreba, nencrezator, sergen-
' tul-magazioner. De ce n-a venit, ca-ntotdeauna, Huber?
- Raportez domnului sergent ca Huber e bolnav!
racni reglementar Porta, pocnind din calcie. Criza acuta
de apendicita. Acum e n trenul sanitar!'
Sergentul stampila foaia de parcurs, iar Porta semna, fara sa clipeasca, de prim
ire. Am ncarcat, nti un lot de covoare, apoi altul de uniforme. Porta ncepuse sa spum
ege. Pe urma, cinci sute de pistoale-mitraliera. Mai, mai sa dea n roscovan! Abia
la ultima magazie, lucrurile se ndreptara: n camion fura stivuite cutii de conser
ve.
- Vodca o luati de la magazia depozitului 36. Le-am telefonat s-o pregateas
ca, sa nu pierdeti timpul de pomana, spuse sergentul pe care acum Porta 1-
ar fi mbratisat din toata inima.
Odata ncarcata si vodca, ne-am oprit la un rusnac, dezertor, amic fireste cu Port
a. Tot ce putea fi mncat sau baut a fost dosit n pivnita, apoi am scos camionul af
ara din oras si 1-am incendiat cu grenadele; de raportat, aveam sa raportam ca n
e-au atacat partizanii, n felul asta, scapam de orice ancheta.
Bine nteles, cnd s-a ivit prima ocazie, am tras un chiolhan pe^ cinste, mbatndu-ne c
ui si ghiftuindu-ne pna la rgiala. n timpul asta, orasul vuia de zvonuri: ba ca rusi
i au strapuns frontul n nord, ba ca se va ordona o retragere strategica, ba va vom
declansa noi o contraofensiva, ba ca noile arme secrete au si intrat n functiune,
ba ca... Cert e ca, zi si noapte, lungi garnituri de tren luau calea spre Orei
si Bielgorod. si, ca o culme a tembelismului prusac, sntem trimisi - noi, expertii
! - sa urmam niste cursuri de lupta anticar! Noi, pe post de elevi, ascul-tnd ine
ptiile unui ofiteras care nu a vazut un T-34 dect n poze!
Soseste un ordin si ntreaga noastra cazarma intra n ebulitie: smotru general, se s
pala, se freaca dusumelele, cazarmamentul vechi e nlocuit cu altul nou, tocaraia
e revopsita si toata lumea fura ca-n codru tot ce poate fi furat, mai ales ca se
aude ca regimentul nostru va fi tran-: sferat la Berlin n vederea ntaririi garniz
oanei de-acolo. Zvonul e, fireste, idiot, dar l credem pentru ca ne place sa-1 cr
edem! n pauze, facem mnuiri de arma. de parca am fi recruti pe timp de pace.
- Am aflat despre ce-i vorba, declara, solemn. Porta. Zilele astea vom capitula
si exercitiile le facem ca sa-1 putem primi pe tatuca Stalin dupa toate
regulile armatei prusace!
Heide, nazist tmpit, pretinde ca, dimpotriva, lupta contra bolsevicilo
r va continua, dar ca Fiihrerul e pc punctul de a ncheia pace cu englezii - saxon
i si arieni s, ei - si ca regele britanic vine sa ne viziteze. Gogoasa \-enorma,
dar uite ca prinde, iar unii s-au si apucat sa caute prin scolile devastate nis
caiva manuale de englc/a Pna la urma, ajungem sa regretam transeele...
Adevarul l aflam tot de la Heide: cel asteptat e Hi-tler! n primul moment, stupoar
ea e generala. Apoi, un gigantic hohot de rs. Auzi dumneata, sa vina Fiihrerul n p
ersoana ca sa vada cum arata niste prapaditi de racani, gunoiu^ tanseelor! Impos
ibil! Prea ar fi de tot!
- In definitiv, comenteaza Batrnu, ciupindu-se de nas, n-ar fi chiar att
de nazdravana ideea: poate ca vrea sa vada cum arata niste scapati din morti, r
enviatii de la Stalingrad.
- Mie unuia nu-mi miroase a bine, bombane Micutii. Prefer sa fiu trimis la demi
nari dect sa am de-a face cu granguri att de mari!
Peste putin timp, stirea se confirma. Din acel moment, parca au navalit toti dra
cii n cazarma. Ofiterii si gradatii urla ca niste apucati, ploua cu ordine, urmat
e aproape imediat de contraordine, toti snt buimaci; zapaciti, isteri-zati si gat
a sa se ia de guler.
Catre miezul noptii, iata-ne aliniati pe trei rinduri, as-teptnd. Nici vechea gar
da imperiala nu sclipea cum sclipim noi. Doi sergenti, echipati cu lanterne de se
mnalizare, au fost trimisi la capatul strazii sa pndeasca sosirea cortegiului. Ti
mpul se scurge ncet, ncet. Nervozitatea creste. La fel si gerul. Nemiscarea ne uci
de.
n sfrsit, iata-i!
n curte patrund trei automobile Horsch din care ts-nesc ofiteri SS, apoi patru cam
ioane cu soldati din faimoasa divizie Leibstandarte Adolf Hitler*; cu o rapiditat
e si o prezicie uluitoare, acestia, instaleaza un dispozitiv de protectie si sig
uranta de natura sa descurajeze pe cel mai temerar si mai fanatic atentator. La
rndul lor, ofiterii SS
* Nucleul ci, constituit din 120 de oameni, a Cost creat la 17 martie 1933. cu m
isiunea de a asigura pa/a personala^ lui Hitler. Ulterior, electivul a fost spori
t, ajungnd la acela al unei divi/ii. n 1942. drept represalii pentru executarea de
catre N.K.V.D. a sase SS ca/up pri/onieri. Leibstandarte a masacrat 4000 de civ
ili rusi. (N.T.)
alearga n toate partile, controleaza, verifica, urla, ameninta cu puscaria, cu tri
bunalul militar, cu spnzuratoa-rea. cu jandarmeria de campanie, cu sinistra nchiso
are de la Torgau, cu trimiterea n batalioanele disciplinare, cu orice si cu totul
!
Din^ departare se aude un claxon, altul dect cele obisnuite, ncremenim n pozitie de
drepti, cu arma pentru onor.
Doua Mercedesuri "comanda speciala" patrund majes-tuoase n curte si stopeaza n fat
a comandantului nostru. Din interiorul lor se revarsa o puzderie de caschete cu
vi-/iere aurite, de revere rosii, de lampasuri purpurii; zornaie pintenii, clinc
hene decoratiile, scapara monoclurile. Oaspetii snt Generalfeldmarschall Mannstein
, cu statul sau major si generalul de armata Guderian, inspectorul general al uni
tatilor blindate. Acesta din urma e racit, are nasul rosu si se sterge ntruna cu b
atista.
Comandantul nostru prezinta regimentul. Ordine racnite asa cum se cuvine ntr-o ade
varata unitate prusaca: regiment, Ia picior arm'! regiment, pe umar arm'! regimen
t, pentru onor nainte prezentati arm'! La dreap-ta!
l La stn-ga! Drepti! Repaos! Drepti! si asa mai departe, tot tacmul. Cu accidentel
e de rigoare: un centiron care plesneste, o arma care scapa pe jos, o casca fara
jugulara
; care se rostogoleste, potaia regimentului care se gaseste tocmai atunci sa fug
areasca o pisica etc. Colac peste pupaza, mai apare la poarta cazarmii si o rusoa
ica batrna, vnzatoare de peste, care-si striga marfa. Or, lucru stiut,
! Fiihrerul detesta pestele! Amarta e izgonita cu urlete sal-
; batice, dar santinela i face semn cu ochiul si-i da de nteles ca, de a doua zi, p
oate sa revina linistita, ca inspectiile si marimile vin si pleaca, dar pestele
ramne tot peste, adica bun de mncat!
ntr-un trziu, apare n sfrsit si imensul Mercedes negru n care troneaza Adolf Hitler.
- Regime-e-e-ent dre-e-e-epti! Pentru onor ; pre-e-e-zentati arm!
De attea racnete, colonelul nostru a ragusit si acum are un glas de scapete.
Hitler coboara din masina fara graba, ridicnd sus genunchii asa cum face el ntotde
auna cnd inspecteaza o trupa. Din fata nu i se vad dect nasul si mustacioara, tot
restul e ascuns de larga viziera a caschetei si gulerul de blana al mantalei. Co
mandantul i prezinta raportul, Hi-tler ne saluta cu mna.
- Soldati ai regimentului 2 care de lupta - e clar. ne-a confundat cu alta uni
tate, dar cine are curajul sa-i atraga atentia! - va multumesc pentru curajul si
barbatia voastra! Snteti mndria ntregii Germanii! Cnd vom termina razboiul, veti fi
rasplatiti cu darnicie. Heil Soldaten!
Un racnet: "Heil Hitler!" face sa zangane geamurile. Urmat de generali si aghiot
anti, Hitler trece, cu pasi marunti dar repezi, prin fata rndurilor; se opreste, d
in cnd n cnd, pune o ntrebare cte unui ostas si pleaca mai departe fara sa astepte ras
punsul. Nu se stie de ce, ntrzie o clipa n fata lui Porta.
n sapte minute si jumatate, regimentul e inspectat. Un adevarat record. Mannstein
care-i cam corpolent si destul de vrstnic, abia s-a putut tine dupa el. Fara a s
trngc mna cuiva, Hitler saluta cu salutul nazist, se suie n masina si dispare urmat
de interminabilul sau cortegiu, n total, vizita Fiihrerului a durat unsprezece mi
nute.
Deceptie generala. E mai scund dect credeam, aproape comic, si totul parca-i prea
mare pentru el: cascheta, mantaua, cizmele, chiar si mustata. Micutu gaseste ca
seamana cu un clovn. Mai trziu, cnd ne strngem la closet ca sa jucam carti, parerea
Micutului e mpartasita de toata lumea: Fuhrerul aduce a clovn.
- Fir-ar sa fie! exclama Micutu. Cum e cu putinta ca un om att de mare sa ncapa n
tr-un ambalaj att de mic? Adica ce, o sa-i oblige el pe italieni sa nu mai haleas
ca macaroane si pe frantuji sa renunte la vin si sa bea numai bere nemteasca?
- Mai stii... spuse, Batrnu. sta cnd si pune ceva n cap...
- O fi, te pomenesti, la fel de mare ca si Dumnezeu? continua, negasindu-si
astmpar, Micutu.
- Cam asa ceva. Nu i-a spus el unui episcop ca Dumnezeu 1-a creat pe
om, iar el l va nimici? si mai la-sa-ne n pace cu Hitlerul asta al tau si
fa cartile!
- Deci, daca-ar vrea, poate termina si razboiul, o tinea pe-a lui Micutu.
- Da, numai sa vrea, raspunse, oftnd, Batrnu. si ar face bine sa vrea pentru ca or
ice imbecil si poate da seama ca totul se duce dracului!
"Cei care au supravietuit luptelor, nu snt si cei mai valorosi. Adevaratii eroi a
u cazut pe cmpurile de batalie."
Adolf Hitler 19 martie 1945.
n dimineata zilei de l februarie 1943, la Marele Cartier General sosea urmatoarea
telegrama:
"Mein Fiihrer,
Armata a Vl-a si-a respectat juramntul. Ne-am batut pna la ultimul soldat, pna la u
ltimul cartus, asa cum ne-ati ceru-o. Armata nu mai are nici arme, nici munitii,
nici hrana. Au fost complet nimicite Diviziile 14, 24, 61 blindate, Divizia 9 AA,
Divizia 30 moto-mecanizata, Diviziile 71 si 176 infanterie, Divizia 100 vnatori
de munte. Armata a Vl-a l saluta pe Fuhrerul sau, Adolf Hitler.
Traiasca Germania! Feldmarschal F. von Paulus.
n aceeasi zi, la ora 5,30, Armata a Vl-a expedia ultimul sau mesaj radio: "Inamicu
l patrunde n buncarul transmisiunilor. Dinamitam instalatiile." Din proprie initia
tiva, locotenentul Wultz, a lansat n eter semnalul E.L., care n limbaj codificat i
nternational nseamna ca respectiva statie si nceteaza definitiv emisiunile, a sfarma
t cu o lopata aparatura, dupa care si-a zburat creierii.
Cel care avea nvestitura de comandant sef, cel care racnise ntruna: "Snt soldat, asc
ult ordinele!", cel care executase, fara mila, sute si sute de oameni pentru ca si
parasisera pozitiile ce nu mai putea fi nicicum aparate, acela deci, i-a declara
t sefului sau de stat-major, care-l prevenise ca sovieticii nca mai ofera conditii
onorabile de capitulare:
- Uite ce, Schmidt, nu vreau sa stiu nimic din toate astea. Procedeaza cum dorest
i. Din acest moment, refuz orice responsabilitate si vreau sa fiu tratat ca un o
fiter oarecare. Daca poftesti, preia comanda armatei, dar trebuie sa-i previi pe
rusi ca, n nici un caz, nu voi strabate orasul pe jos!
Vreau sa mi se puna o masina la dispozitie si, la fel, celorlalti generali!
Feldmarschalul von Paulus se comporta la fel ca si maresalul Hindemburg n 1918: re
fuza raspunderea pentru o catastrofa nationala, desi ntreaga raspundere i revenea.
TRENUL
Gara semana cu o mie de alte gari rusesti. Cteva floricele primavaratice luptau er
oic pentru supravietuire, o balega se lafaia la intrarea n biroul sefului de gara
, toata lumea blestema balega, dar nimeni nu se nvrednicea s-o ia de acolo, unde,
probabil avea sa si ramna, uscndu-se, pn cnd se va strni un vnt ndeajuns de puternic
o sufle si s-o duca mai ncolo. arani si tranci se mbulzeau pe peron n asteptarea unui
tren ipotetic; cotcodaceau gaini carora le fusesera rupte picioarele ca sa nu fu
ga; unul dintre mujici avea chiar o scrofita, nostima de tot, cu capul negru si
corpul alb, pe care o botezase "Tania" si o tinea legata cu o zgarda de gt. Era a
tt de dragalasa nct pna si vesnicii nehaliti, Porta si Micutu, renuntasera sa se mai
uite la ea ca la o potentiala friptura.
Adevarul e 'ca trenuri treceau, si nca puzderie, dar mai toate se ndreptau catre r
asarit, ncarcate cu munitii. Erau garnituri lungi, trase de doua locomotive, una n
fata, alta n spate, locomotive negre si pntecoase, cu oameni ca taciunii n cabinele
lor strimte. Erau oameni deprinsi cu moartea la fel ca noi; la prima curba, risc
au ori-cnd sa sara n aer si sa fiarba n vaporii clocotiti din cazan.
Trenurile, putinele care mergeau spre vest, transportau, uneori, cosciuge, dar ma
i ales carcase de tunuri pe care, undeva n Germania sau Polonia, oameni n zeghe va
rgate urmau sa le dreaga. Treceau n goana si trenuri cu vagoanele nsemnate cu imen
se cruci rosii ducnd n ele divizii ntregi de oameni nsngerati; erau cei care apucasera
sa achite biletul de intrare la marele concert n obuz-major.
Prin una din acele ciudatenii ale soartei si ale birocratiei militare, ne nvrtisera
m de o permisie de zece zile pe care urma sa o petrecem ntr-un centru de convales
centa; zic ciudatenie pentru ca, n vederea contraofensivei din primavara-vara, pe
rmisiile fusesera, n general, suspendate. Dar, nestiute-s caile Domnului si... ale
slabilor cu galoane multe!
Urma sa ajungem undeva, pe tarmul Marii Negre, ntr-un loc pe care atoatestiutorul
Porta l descria ca pe o anticamera a Raiului: curve pe d-a moaca, haleala la disc
retie, cte o cutie de trabuce la fiecare doua zile!
Un taran se holbeaza pentru a suta oara la tablita cu mersul trenurilor si nu vr
ea sa priceapa deloc ca respectivul orar nu mai e valabil din... 1941.
- Tovariscu ghermanski soldat, se adreseaza el lui Porta, cnd pleaca prim
ul tren pentru Nikopol? Gndesc ca voi care snteti cu ordinea si disciplina, o sa p
uneti rn-duiala si n brambureala asta sovietica n care fiecare-si face de cap!
- Poate de Craciun, Vania, raspunde Porta. Asa-i la razboi. Da' nu-s rele nici n
trzierile si asteptarile astea.
(Cred si eu! Tot asteptnd trenul. Porta ne-a uscat la septica, lefterindu-ne de t
oti gologanii pe care-i aveam!!
- Vezi tu, Vania sau cum te-o fi chemnd, continua sa filozofeze Porta, eu unul m
a rog la Precista din Kazan ca ntrzierea sa dureze si douazeci de ani!
Razboiul, frate, e o enorma ntrziere ntr-o existenta! Asa ca, tava-risci Vania, a
seaza-te si asteapta. O sa vina si trenul. La gara trebuie sa ai rabdare.
Nu dupa mult timp nsa, un strigat rascoli gara:
- Trenul! Vine trenul!
Babilonia ce-a urmat nu poate fi descrisa. Oameni care alearga si se vnzolesc n to
ate partile, plnsete de copii, cotcodacit, macait si gagait de oratanii, latraturi
de cini, ordine urlate, proteste, mujicul cu purceaua e prins ntr-o usa, el njura
de mama focului, rmatoarea guita disperata, seful de tren ameninta cu pistolul...
Porta se catara printr-o fereastra, Micutu s-a ncaierat cu niste pontonieri si da
n ei cu una din gainile cu picioarele rupte, un sergent vrea sa-1 mpunga pe Barcel
ona cu baioneta pentru ca 1-a njurat de mama cu universala "iob tvoiu mati!", apa
r si feldjandarmii care croiesc cu btele
n dreapta si-n stnga fara sa se mai uite si n cine dau, un idiot de subofiter artil
erist trage la ntmplare si nimereste scroafa care se smulge din minile stapnului si
o ia la goana ca un obuz, rasturnnd totul n cale, nu-i unul n gara care sa nu para
ca a nnebunit subit.
Pna la urma, lucrurile se mai potolesc, purceaua e prinsa si nchisa n veceu, niste
gste snt ndesate sub banchete, iar jandarmii izgoniti din tren. seful de gara, comp
let scos din minti, alerga de colo pna colo pe peron, blestemndu-1 pe Creator si p
e creaturile Sale.
Brusc, rotile scrsnesc si garnitura se pune n miscare, fara sa mai astepte fluieru
l sefului de tren.
- Opriti! zbiara asta de pe peron. Nu se poate pleca fara sef! si o ia la goana
dupa trenul lui, se mpiedica de piciorul ntins cu perfidie de catre impiegatul de
miscare, cade, se ridica si izbuteste sa sara pe scara ultimului vagon.
- Mare tmpit! exclama Porta. O s-o pateasca, daca nu-si baga mintile-n cap! Uite
, mi-a amintit de o istorie mai veche, dar ct se poate de adevarata. Am cunoscut
pe un oarecare Manfred Katzenmeyer, capitan de artilerie, care fusese dat afar
a din armata pentru ca, n timpul alui-lalt razboi, ncurcase lazile cu proiectile s
i focoase, lasnd tunurile fara munitie si ngaduindu-le astfel frantujilor sa puna
laba pe doua cote, A fost o ntreaga halima de a ajuns pna la urechile Kronprintzul
ui! Cretinul de capitan a fost nsarcinat cu evacuarea ofiterilor raniti. Razboiul
se termina si, dupa kaizerul Wilhelm, vine Adolf al nostru. si, cum ntotdeauna e
nevoie de imbecili, capitanului i se ncredinteaza un tren. Un tren adevarat! Va
jur ca, din clipa aia, nu-i mai ajungeai nici cu prajina la nas! si-a trntit si o
uniforma, numai fireturi galbene, de ziceai ca-i o pajiste cu papadii. Desigur,
ca orice idiot de prusac care se respecta, i placea sa zbiere si sa racneasca. P
rin gari slujbasii se temeau de el mai rau ca de ciuma, l poreclisera "husarul cac
astoarelor", deoarece nascocise un regulament si pentru asa ceva: dimineata, dupa
micul dejun si seara, nainte de culcare. Cte trei minute si treizeci de secunde de
persoana si doua bucati de hrtie. Cenusie pentru trupa, galbena pentru subofiteri
sialba pentru ofiteri. Fireste, n materie de trenuri era bta, nu pricepea nimic,
fapt pentru care s-a ntmplat ce s-a ntmplat. Trenul pe
care-1 comanda s-a oprit ntr-o amarta de gara pe malul Donetului. Acolo, exista u
n batrnel care tot plimba 0 matura de prin 1922. Asta, ca sa aibe o ocupatie:
vezj bine, ntr-o revolutie proletara, tot omul trebuie, musai sa aibe o ocupatie
. La viata lui batrnelul vazuse de toate: si ofiterimea lui Denikin, si
marinarii rasculati ai lui Trotki si voluntarii lui von der Goltz, si caval
eria rosie a lui Budioni, si cazacimea alb-gardista alui skuro, si bandele de anar
histi ale lui Mahno, si trupele noastre cnd, n 1918, am ocupat Ucraina. Singura lu
i grija era sa schimbe la timp brasarda si sa zbiere: "Snt din Petsamo! Snt
de-al vostru! Traiasca arul! Traiasca Lenin! Traiasca Kaizerul! Trai
asca ,Rusia! Traiasca Germania! Traiasca Revolutia! Traiasca Garzile albe!
Traiasca Armata Rosie! Traiasca toata lumea!" Deci, n 1922, cnd bolsevicii i-au pu
s n mna o matura si i-a poruncit sa n-o lase niciodata ca altminteri, Kolmna* l mann
ca. De atunci, chiar si cnd dormea, o facea cu trnul alaturi. Iata nsa ca, dupa dou
azeci de ani de la ntlnirea cu comisarul rosu, a aparut "husarul cacastoarelor". No
snegutul s-a uitat la el cu barbia sprijinita n coada maturii, asa cum se ntmpla n t
oata lumea, iar capitanul s-a pornit sa-1 njure, iarasi la fel ca n toata lumea. N
umai ca, n timp ce cretinul facea spume la gura, absolut de pomana, trenul a luat
-o ncetisor din loc, fara seful sau. Aici, ajungem la spilul istoriei mele: n viata
, nu trebuie niciodata sa te grabesti cnd nu-i nevoie. E ceea ce s-a ntmplat si cu
boul de capitan. A ncercat sa se agate de ultimul vagon, 1-a scapat si s-a ntins pe
jos ct era de lung, s-a ridicat, i-a sarit casca din cap, si a pornit n galop dup
a garnitura. seful de gara rus. fugea si el dupa capitan, strignd din rasputeri:
Gospo-din-tovarisci-capitan, vedeti ca alergati n directia opusa, nu va fie cu s
uparare!" n primul moment, vaznd sapca rosie a sefului de gara, capitanul si-a zis
ca are de-a face cu un general picat din senin si s-a protapit n pozitie de drep
ti, dar dndu-si seama de eroare, s-a pornit si mai abitir pe zbierete. In vremea
asta, trenul s* vedea ncetisor de drum, ncetinind pe la macazuri. Daca dobitocul n-a
r fi alergat de nebun, l prindea cu siguranta. Numai ca animalul galonat alerga,
cu limba scoasa si cu sabia la subtioara. Tmpit fiind, si-a zis ca daca ar lua-o
pe o
* Zona de deportari din extremul-nord al Siberiei (N.T.)
scurtatura ar mai putea prinde prdalnicul de tren, dar - ajci nu ncape ndoiala - un
antifascist ntinsese pe-acolo njste srme ca sa mpiedice onor calatorii sa fure car
buni din triaj. Sigur srmele se vedeau cu ochiul liber, dar unicul lucru pe care, n
acel moment, l nregistrau ochii capitanului Katzenmeyer era lampasul rosu de la ca
patul ultimului vagon. Cazut victima complotului urzit i-a venit geniala idee sa
se strecoare pe sub srme; cum nsa era prea gras, a ramas ntepenit ntre ele si seful
de gara rus-nac a trebuit sa-l extraga din diabolica retea. Atunci, capitanul se
agata de ngraditura si, cu chiu cu vai, izbuti sa salte suta sa de kilograme pest
e srmele ntinse. Din nenorocire, dincolo era o imensa baltoaca n care-si faceau veac
ul niste rate iresponsabile. seful de gara abia apuca sa scoata un strigat grav
non-comunist: "Dumnezeule mare!" ca desteptul de capitan se si balacea printre r
ate, ba-si mai pierduse si sabia. Or, unde s-a mai vazut comandant de tren fara s
abie? Deci, pipaind cu minile prin ml dupa principalul nsemn al functiei, zbiera ct l
tineau bojocii: "Opriti trenul! Nu vedeti ca e un capitan fara tren, pardon, vr
eu sa zic, un tren fara capitan! Adica e un tren fara comandant, iar un comandan
t nu poate circula fara tren!"
n timpul asta, telegraful tacani, vestind sosirea nen-trziata a rapidului de Dniepr
opetrovsk.
- Maica precista! Opriti dracului la semnal nenorocitul ala de tren, ca-i dau cap
itanului bicicleta mea sa-l prinda din urma! striga seful de gara impiegatului d
e miscare, dar acesta, zicndu-si ca seful e beat ca deobicei, nu ntreprinse nimic.
Cu sabia la subtioara, capitanul pedala de zor, mai ceva ca un ciclist n Turul Fr
antei. Dar, nerod cum era, nu si-a dat seama ca a parasit linia principala si a
luat-o pe una moarta care se termina ntr-o ditamai movila de pamnt. n plin elan, bi
cicleta a urcat panta, a ajuns pe creasta si de acolo a executat un splendid plo
njon, nimerind peste niste boghiuri ruginite care zaceau acolo de pe vremea tarul
ui. Cnd dobitocul a intrat n fieraraia aia cu bicicleta, sabie si casca s-a lasat
cu un adevarat foc de artificii. L-au adus napoi n gara doi picheri, cu casca ntr-o
parte si sabia facuta tirbuson.
Credeti cumva ca nebunul s-a potolit? Asi, de unde! A pus mna pe o drezina si, pe
-aici ti-e drumul! Dar si expresul se alia n mers. Complet scos din minti, seful d
e gara s-a repezit la telefon si a racnit ct a putut: "Drezina cu ofiter german s
e ndreapta spre Nipru! Opriti expresul 412!" I-a raspuns un alt urlet: "Pupati-ne
n cur! Expresul circula normal. Opriti drezina!" Nefericitul sef de gara a stat
o clipa pe gnduri, dupa care a pus toate semnalele pe rosu si a schimbat toate ma
caturile. Iata ce patesti cnd ai de-a face cu ofiteri prusaci! Expresul a intrat
cu 90 de kilometri pe ora n gara, a luat-o pe o linie moarta si s-a oprit n plin cmp
. Din capitan nu s-a mai gasit dect casca, tronnd pe cosul locomotivei.
Istoria asta s-ar fi terminat aici, daca n ea n-ar fi fost amestecati militarii,
iar cu militarii chiar si cele mai simple lucruri devin extrem de complicate: dec
i, un tren rapid care a deraiat, o drezina facuta zob si un capitan decedat. Ce
conteaza ca, n aceeasi zi, conform planurilor de retragere elaborate de Marele Sta
t-Major, pionierii aruncau n aer, la sud de Tisvin, zeci de kilometri de cale fer
ata, nu stiu cte garnituri si cte gari! Aceea era o operatiune facuta din ordin, pe
cnd astalalta, nu. Ca atare, tribunalul militar 1-a condamnat la moarte pe seful
de gara, iar pe raposatul capitan, la plata unor despagubiri, dupa cum urmeaza:
3400 de marci, contravaloarea drezinei, 400 de marci - bicicleta, 12 marci - ga
rdul de srma, 16 marci - stricaciunea macazului, nca niste marci pentru "diverse", n
total 4000 marci.
O sa ma ntrebati acum ce s-a ntmplat cu trenul ramas fara comandant? Pai, ce sa se ntm
ple? Nenorocitul de el a continuat sa circule si, pentru ca neavnd comandant nimen
i nu stia unde urmeaza sa ajunga, era trimis peste tot unde aparea cte o linie li
bera. Asa se face ca a fost vazut de cincisprezece ori la Kiev, de trei ori la B
erlin, odata la Paris, de acolo la Amsterdam si Bruxelles, dupa care a revenit la
Copenhaga, neputnd ajunge n Suedia din pricina ca feribotul nu functiona, fiind n r
evizie. Peste tot, trenul asta provoca cea mai cumplita brambu-reala. Cinci sefi
de gara s-au sinucis, altii au nimerit la prnaie sau n batalioanele disciplinare.
Vreo doua luni nu s-a mai stiut nimic de el, apoi nsa a aparut la Miinchen venin
d direct de la Roma, iar un imbecil 1-a dirijat spre
Frankfurt. Cei de la caile ferate se ticnisera de-a binelea! Daca s-ar fi putut,
1-ar fi expediat si la Beijing! Gnditi-va si cte parale costa toata aceasta tevat
ura! si, ntruct capitanul murise, autoritatile noastre nemtesti au decis s-o scoata
pe nevasta-sa raspunzatoare, iar asta, la rndul ei, n-a vazut alta solutie dect s
a dispara. Ca atare, s-a furisat, pe sest, n Andorra, o mica tarisoara care traies
te din turism, timbre, banci si traieste bine! Nevasta capitanului face urticari
e numai cnd aude cuvntul tren, dar, din fericire, si ncheie Porta povestirea, n Andorr
a nu exista tre-
nuri!'
La Vinita schimbam trenul, dar sntem nevoiti sa asteptam o noapte ntreaga pe peron
si abia a doua zi pe la prnz luam un "expres" care opreste n toate haltele. Singure
le locuri disponibile snt vagoanele -platforma^ destinate transportului de tancuri
si piese de artilerie, n timpul nenumaratelor stationari avem parte de certuri si
scandaluri cu tipii de la aprovizionare care nu vor sa ne dea ratiile cuvenite
din pricina ca pe foile noastre de drum lipsesc nu mai stiu ce stampile. La Novo
ioysk, abandonam "expresul" si ne suim ntr-un soi de mocnita trasa de o locomotiva
asmatica care ne poarta printr-o re-'giune mlastinoasa pna la o alta linie princ
ipala. Acolo, izbutim sa ne cataram ntr-un marfar care duce munitii, dar de vreo
trei ori sarim din el din pricina atacurilor aeriene.
La Krivoi Rog, ni se alatura doi genisti; unul dintre ei figureaza, de un an si
ceva, ca mort, celalalt ca disparut. Au buzunarele pline de foi de drum false si
uite asa, de luni si luni de zile, cutreiera Europa dndu-le cu tifla alora din j
andarmeria militara pentru ca de, unul fiind mort, iar celalalt disparut, nimeni
nu-i mai cauta!
Dupa patru zile ajungem, n sfrsit, la destinatie. Usor descumpaniti, usor tematori
, privim cum dispare trenul ducndu-i cu el pe noii nostri prieteni. E nsa primavar
a si vazduhul e saturat de mireasma liliacului.
Cu pistolul-mitraliera pe genunchi, un jandarm motaie ntr-un fotoliu din rachita m
pletita. Filtrata printre pleoapele ntredeschise, privirea lui e numai banuiala si
nencredere. Pe piept, sticleste sinistra semiluna de metal, semnul distinctiv al vn
atorilor de oameni. Nu-i dect un amant de caporal-sef, dar am vazut gradati dintr-
astia punnd la zid generali. Din fericire, documentele noastre snt n perfecta regul
a, asa ca trecem prin fata lui fluiernd senini.
si iata-ne ratacind, buluc, printr-un orasel dragalas, cu casute albe si razoare
de flori. Bocanim ntr-adins cu cizmele noastre noastre tintuite pe caldarmul curat
, izgonind o liniste att de nefireasca, nct aproape ne sperie.
- Nu-mi place deloc, da glas Micutu starii noastre generale. Prea-i totul
calm. Mi-e cam trsa!
n aceeasi clipa, de dupa coltul strazii, izbucneste n galop un magarus, aparitie a
tt de neasteptata nct primul reflex al Micutului a fost sa sara fulgerator peste ga
rdule-tul de alaturi, prabusindu-se cu zgomot de tramvai care deraiaza peste nis
te garnite rnduite acolo, n curte, de stapna casei!
O ulita n panta si... marea! Sntem att de uluiti, ca uitam de tot si de toate. Valu
ri lenese, cu creste de spuma alba saruta nisipul plajei, palmieri, tufe cu flor
i rosii, eleganti chiparosi fac peisajul mirific.
Coborm ncet, prelingndu-ne pe lnga zidurile caselor, cum fac toti cei deprinsi cu fr
ontul atunci cnd nimeresc ntr-un loc necunoscut. Aici nsa nu ne paste nici o primejd
ie; aici totul e doar pace, culoare, policromia florilor, albastrul uimitor al m
arii, fosnetul matasos al valurilor...
- E att de frumos de te ntrebi daca-i adevarat... ncepe nduiosat Micutu, dar acest d
ebut liric se transforma imediat n muget: doua fete, ct se poate de reale, cu sni p
rovocatori si fese trepidente, mulate n costume de baie, se ndreapta spre tarm
.
- Maica Precista din Kazan! geme Gregor. Ma simt ca un batrn motan ce-a dat pest
e o oala de smntna!
nconjurate imediat, ele se vad nevoite sa respinga asaltul brutal al palmelor noa
stre si fac o adevarata criza de furie cnd Porta le propune cinci sute de marci s
i o sticla de vodca pentru o partida n trei. Snt nemtoaice, infirmiere; ne njura copi
os si o iau la fuga de-a lungul plajei, tipnd ca din gura de sarpe. Un sergent ntr-
o uniforma nou-nouta, tsneste dintr-un tufis de flori, bataios nevoie mare. Fetele
dau buzna peste el, zbiernd cum numai femeile stiu s-o faca. Sergentul se protape
ste n fata noastra, uitnd ca nu-i general, ci doar un prapadit de felcer.
- V-am vazut! Ati ncercat sa violati doua infirmiere de-ale mele! Va f
ac raport! nfundati puscaria!
- Hai, plimba ursul, comandant de tucale! i replica Barcelona. N-o mai fa
pe zmeul cu noi!
- sobolan de transee! Aici sntem ntr-o garnizoana germana si nu nghitim ifo
sele voastre de scursori ale frontului!
- Se si vede, erou al clismei! intervine, calm, Batrnu. Sergentul cel sclivisit
scoate la repezeala din buzunar
un carnetel si mpunge cu creionul n directia Batrnului.
- Numele? Gradul? Unitatea? Maimutoiule!
Porta, asezndu-se n asa fel nct vntul sa-i fie prielnic, ridica piciorul si trage o ba
sina rasunatoare, mai puturoasa dect un atac cu gaze toxice.
- Jignire adusa unui subofiter prusac! Va arestez pe toti! Va paste tribuna
lul militar!
- Cretinule, rosteste, tot potolit, Batrnu si-si descheie bluza de camuflaj
de sub care apar crucile de fier si nsemnele de Oberfeldwebel.
- Pai... de ce n-ati spus de la bun nceput, face ala-lalt, lund pozitia de drepti
. Hantele astea de camuflaj, sa le ia dracul! Alaltaieri, m-am prajit cu un col
onel! Zau daca n-ar trebui interzise!
- Ai o tigare?
Grabit, sergentul ne ofera un pachet ntreg de Junos, facndu-se ca nu vede cum Micu
tu si plimba laba pe fundul uneia din infirmiere.
- Aici, declara el, la casa de odihna si convalescenta de la Zatoka, domneste d
isciplina. O disciplina de garnizoana, n conditii democratice de viata. Dar, regul
amentul e sfmt! O sa-1 cititi si o sa semnati ca ati luat cunostinta. Dealtfel,
e afisat n toate dormitoarele si n salile de mese. Disciplina si respect pentru re
gulament. Va previn de pe acum ca au existat cazuri de abatere, sanctionate cu t
rimiterea vinovatului la nchisoarea Torgau.
- Ce pierderi ati avut printre gradatii acestei democratice garnizoane? ntreba,
n batjocura, Porta.
- Nici una, raspunse sergentul, holbndu-se de mirare. Ce le-ar put
ea provoca moartea?
- O intoxicatie cu plumb, i raspunde roscovanul, ju-cndu-se neglijent cu tocul
pistolului de la centiron.
Abia ncartiruiti, el si cu Micutu o sterg n oras dupa
gagici. Noi, Gregor si cu mine, preferam de departe infirmierele cu care ne-am si
nteles din ochi. Necazul e ca ele locuiesc la ultimul etaj, iar folosirea scarii
ne este noua. trupetilor, strict interzisa. Iarasi blestematul acela de regulame
nt! Odata venita seara, privim cu oarecare neliniste peretele lateral al cladiri
i. Acolo, sus, la etajul patru e odaia fetelor. Cataratul nu va fi chiar o joaca
. Ma urc pe umerii lui Gregor, ma agat de balustrada primului balcon, execut o t
ractiune si iata-ma n el. l trag si pe Gregor. Acum, e rndul burlanului.
- Sa speram ca-i destul de solid!
Trec ultimul si, zdrelindu-mi minile, leoarca de sudoare ating cornisa ultimului e
taj. O privire aruncata n jos face ca un fior de groaza sa-mi furnice sira spinar
ii; acolo, jos, la vreo doua sute de metri distanta, valurile se sparg de stncile
si bolovanii tarmului. Daca ar fi sa cad...
- Mai bine, nu te uita, ma previne Gregor. n sfrsit, iata-ne si la fer
eastra fetelor.
- Snteti nebuni de legat! exclama cea bruna, deschi-znd-o.
Odaia miroase placut, lumina e discreta, fetele, dragalase si pricepute. Destul d
e intimidati, rdem cam tmp, oferindu-le darurile aduse: o sticla de vodca si o cut
ie cu icre negre. Surpriza cea mare vine din parte-mi: un ceas de mna si o bratar
a veche, sterpelite de la Micutu care si el le furase de la careva. Cnd huiduma a
descoperit ca nu le mai are s-a pus pe ragete, jurndu-se ca-i va taia beregata fa
ptasului. Fetele au ramas ncntate si ne-am asezat cu totii la masa pe care o prega
tisera: chiftelute prajite; salata de varza rosie si icrele aduse de noi.
Eu m-am lipit de cea bruna; ea ma tinea de mna, eu o sarut pe umar, pe gt, fiind t
otodata ngrozitor de inhibat. E mai rau dect asteptarea unui atac la baioneta! A tr
ecut atta timp de cnd nu m-am mai apropiat de o femeie... n acelasi timp, nu pentru
asta am venit? Ar trebui sa ntreprind ceva, altminteri ma fac dracului de rs, dar
ce anume? Noroc ca draga de ea preia initiativa. Buzele ei se sudeaza de ale mel
e, minile se nclesteaza pe dupa ceafa, sub rochia subtire i simt trupul dogoritor s
i elastic.
Gregor e mai putin timid. Un slip zboara prin camera aidoma unui porumbel alb, o
pereche de ciorapi aterizeaza pe spatarul scaunului, aud rsete si chicoteli nabusi
te. Gregor gfie de placere, blonda toarce ca o pisica, patul scrtie usor.
Bruna ma mpinge culcndu-ma pe spate, se ntinde peste mine si ncepe sa ma sarute pati
mas, mai mai sa ma sufoce.
- Ma cheama Gertrude, sopteste ea jucndu-se cu parul meu.
- Pe mine, Sven.
Cred ca am vreo 40 de grade febra.
- Am fost maritata de doua ori, mi sufla ea n ureche. Primul sot a murit n Polonia,
pe al doilea 1-a ucis un bombardament al aviatiei engleze. O strada ntreaga a di
sparut complet n numai zece minute. Bombe incendiare, din cte mi s-a spus.
n timpul acesta ma dezbraca si ma ajuta s-o dezbrac, apoi, cu un mic tipat, ma tr
age peste ea, picioarele i se ncolacesc de ale mele, i simt pntecul fierbinte si dur
.
- Iubitule, murmura ea, e mult de cnd n-am mai facut dragoste cu un barbat.
- Atunci, cu cine?
- Te-ai culcat cu multe fete? ma ntreaba, neraspun-zndu-mi nsa la ntrebare.
- Nu cred si nici nu-mi amintesc. Vin de la Stalin-grad.
- Stalingrad? A fost cumplit, nu-i asa?
- Da, ntr-un fel eram osnditi la moarte.
- Oh! geme ea absorbindu-ma si mai tare. Sleiti, ramnem ctva timp tacuti
.
- Se spune ca unii pot face treaba asta cinci zile la rnd. Gndeste-te! Cinci
zile sa faci numai dragoste!
Degetele ei ma mngie din nou, buzele ma saruta incendiar si iata-ne straduindu-ne s
a dam fru liber imaginatiei noastre. Apoi, vine si clipa ramasului-bun. Ne desparti
m, jurnd sa ne revedem si o luam pe acolo pe unde am venit.
Abia ajunsi jos, pe lnga noi trec n galop doua siluete: snt Micutu si Porta, fiecar
e cu cte o sticla la subtioara.
- Unde s-or fi ducnd? ma ntreaba Gregor, chicotind. Parca le-a bagat cineva ar
dei iute n fund!
n noaptea urmatoare, o noua expeditie la iubitele noastre, noi ceasuri de vraja s
i desfatare. Asa, pret de trei zile. Ne-am jegarit n asemenea hal ca sntem de nere
cunoscut, dar cta fericire purtam n noi! Dar, vai! o telegrama sosita de la regimen
t curma, brutal, permisia nainte de a se fi epuizat, nsotiti de recentele noastre
cuceriri, luam drumul garii. Vagonul n care ne urcam e un vagon-grajd. Ne ntindem p
e fnul din ieslele fixate n pereti si adormim bustean. Ne trezeste calda mngiere a un
or boturi catifelate... si bietele animale si noi, aveam aceeasi destinatie: fro
ntul.
"Vom lupta nenduplecat mpotriva tuturor adv'ersarilor Confederatiei popoarelor ger
manice. Toti cei ce nu vor putea sa se integreze n societatea noastra, vor fi strpi
ti, indiferent de rasa ori religie"
General Hermann Goering. Discurs tinut cadrelor de politie la 12 decembrie
1934
O companie de T-34 si croia lent drum printre nenuma-talele cadavre din Piata Tea
trului. Din turela primului tanc, cotenentul levtienko se uita cu indiferenta la
umbrele ce-lusiu-verzui care ieseau, catarndu-se, de prin darmaturi si ^pivnite s
i se aliniau in lungul strazii. Un colonel german ca-ire-si pierduse mintile, ntmp
ina blindatele sovietice, racnind ' "Heil Hitler!"
Era departe de a fi singurul care nebunise la Stalin-grad! Unul dintre ei, genera
lul de divizie Lange, pusese mina pe o mitraliera si deschisese focul asupra com
patriotilor sai care se predau. Au cazut multi pna cnd dementul a putut fi redus la
tacere.
Ceva mai trziu, o limuzina neagra trecea prin fata blindatelor masate n piata si nai
nta anevoie prin multimea de soldati. Pe. bancheta din spate sedeau doi generali
; unul, n kaki, era generalul-maior Polkovnikov, de la statul-major sovietic: cel
alalt, n manta cenusie, cu revere purpurii si cu cravasa n mina nmanusata era von P
aulus naintat de putin timp la gradul de maresal. Privea fara sa clipeasca la sold
atimea ce se bulucea pe strazile murdare, pline de moloz, asteptnd momentul ncolona
rii pentru ndepartatele lagare de prizonieri. Nu scotea o vorba n legatura cu ei, n
u spunea nimic despre cele 285.000 de cadavre care presara-sera stepa, nici desp
re cele 10.000 de ordine de executie semnate de el n ultimile patruzeci si opt de
zile ale bataliei.
Nici generalul de artilerie Heinz, fostul presedinte al tribunalului militar nu-s
i prea batea capul cu asemenea gn-duri; diferenta consta doar n faptul ca, n moment
ul n care von Paulus traversa n masina Piata Teatrului, el, Heinz, era ciomagit de
moarte fiind prins ca furase o bucata de carne de cal de la un locotenent ranit
. Plngnd n hohote, pe jumatate estropiat, a fost cules de trei ofiteri sovietici si
dus ntr-o cazarma ocupata de Armata Rosie. Aici, fara cea mai mica sovaire, i-a
denuntat pe agresorii sai care au fost judecati si, pe urma, executati, de aceea
si jandarmi nemti care, pna si n temnitele rusesti si continuau abjecta lor meserie
.
Cam tot pe atunci, n subsolul fostei fabrici de pine, acum o ruina, unde fusese or
ganizat un spital de campanie, un grup de soldati din divizia 44-a infanterie mo
torizata fiersesera ntr-o galeata cteva membre amputate gasite pe acolo. Terminnd,
s-au prezentat cu burtile pline la locul de adunare, zicndu-si ca-n viata lor nu
mncasera att de bine.
n vremea asta maresalul von Paulus se ntretinea cordial cu generalul rus despre o p
lanta cu flori rosii, galbene si albe, care-l interesa n cel mai nalt grad. Din ac
easta planta, careia localnicii i spun "coada mitei", se face mahorca, acel tutun,
ngrozitor de puturos si tare, al soldatului sovietic. Von Paulus nu fuma dect tut
un blond si nu tinea deloc sa-i vada pe soldatii sai, lihniti de foame, zdrentar
osi, napaditi de paduchi, care-l aratau cu degetul cnd trecea pe lnga ei. Vai de v
iata lui daca l-ar fi putut atinge! Dar proaspatul maresal avusese precautia sa
ceara protectia ge-. neralilor nvingatori, ceea ce se dovedea a fi un act foarte n
telept!
EXECUIA
Un vrtej de praf ridicat n vazduh de vntul ce se str-nise a ntmpinat camionul care int
ra n curtea mare a nchisorii.
nchisoarea centrala din Harkov era o nchisoare frumoasa si slava Domnului, vazusem
destule, puteam face comparatii. Prima, de pilda, pe care o vedeam spoita n alb.
Corpurile erau dispuse radial. Cnd am sosit, prizonierii tocmai si faceau plimbarea
, adica alergau n cerc. tinndu-si cu grija bracinarii; ntr-o nchisoare militara ti s
e iau si cureaua si bretelele si sireturile; trebuie exclus riscul ca ntemnitatul
sa se spnzure nainte de a fi mpuscat!
Amantii ne-au aruncat priviri pline de neliniste; de ce sosiseram le era foarte
clar, dar nca nu aflasera cui i venise sorocul, n Blocul 4 toti detinutii erau conda
mnati la pedeapsa capitala.
- Pe umar, arm'! a comandat Batrnu. nainte, 'ars! Oficial, nimeni nu ne spusese nc
a pentru ce am fost
trimisi aici, dar nici nu era greu de ghicit: doisprezece oameni, tinuta de campa
nie, cte douazeci si cinci de gloante de caciula, camionul si curtea unei nchisori
. Limpede, Sntem pluton de executie.
- De ce, parastasu' mamii lor, nu se ocupa cei din SS de chestiile astea? mri Por
ta. Nu-i asta treaba lor?
- Pe cine credeti ca vor executa? se interesa Micutu. Sper ca n-o sa fie iarasi
vreo fetiscana, ca telegrafista aia
de data trecuta.
- Gura, cretinule! se stropsi la el Batrnu care chiar si acum, dupa atta timp, se
cutremura la aceasta aducere aminte.
Am poposit pe un mic teren cu iarba, din spatele cladirii comandantului, un soi d
e curte interioara, nconjurata de ziduri nalte. Pe frontonul de la intrare se mai z
areau contururile stelei n cinci colturi, dar drapelul care flutura prins de catar
gul sovietic era acela nazist, abject
;. chiar daca este frumos.
| n centrul terenului fusese nfipt un stlp smolit de care atrnau niste legaton. Erau
n asteptare. Una pentru glezne, a doua pentru solduri, a treia pentru umeri si b
rate. Stlpul mai mirosea a smoala proaspata; pesemne, cel vechi, fusese facut asc
hii de gloante. Gardienii sustin ca, daca-i bine smolit si din esenta tare, un s
tlp poate rezista pna la 400.de executii, dupa aceea nsa, trebuie nlocuit.
Un maior de jandarmi a socotit ca e cazul sa ne blagosloveasca tinndu-ne un mic di
scurs.
- Soldati! a zbierat el, cu glas dogit, pipaindu-si ntruna sinistra semiluna de m
etal de la gt. Soldati! Ati fost desemnati pentru o treaba care, stiu, nu e deose
bit de placuta. Tribunalul militar a condamnat la moarte trei dezertori si voi urm
eaza sa aduceti sentinta la ndeplinire. Sa nu va ncerce nici un fel de sentiment a
l milei. Acesti mizerabili si merita soarta, snt niste dezertori lasi cu care voi n
u aveti nici n clin, nici n mneca. Va povatuiesc, deci, fara tmpenii! Daca vr
eunul trage pe alaturi, are de-a face cu mine si cu tribunalul! Ochiti drept
n inima ca totul sa se termine ct mai repede, ntrebari?
N-au fost, dar oricum n-ar fi stat sa le asculte, pentru ca imediat dupa asta s-
a rasucit pe calcie si s-a dus la umbra sub o tufa de liliac unde stateau doi pre
oti, unul catolic, altul protestant.
i urma locotenentul Benz, dar fara discursuri. Ne examina din cap pna-n picioare, c
ontrola cartusierele n care, n cinci ncarcatoare, cu vrful n sus, erau cele douazeci s
i cinci de gloante de razboi, apoi facu un pas ndarat si comanda:
- Scoateti nchizatoarele, verificati tevile!
Clinchet de arme. Executam ordinele ca la carte. Ofiterii prezenti n curticica snt
cu ochii pe noi. ntr-unul din tei, o ciocanitoare bate de zor cu pliscul n scoarta
co-paculuL
- ncarcati, arm'! Puneti piedica! La picior, arm'! Drepti! Pe loc, rep
aos!
Pret de vreo ora, stam asa cu arma la picior. Apar tot mai multi ofiteri, se sal
uta zgomotos, si strnd minile, se ntreaba de sanatate. Se aude risul glgit al maiorulu
i de jandarmi, doctorul istoriseste o patanie de bordel, toti fumeaza tigare de l
a tigare, par nervosi, vorbesc prea tare.
Ciocanitoarea a disparut; locul i 1-au luat doua ciori care se sfadesc de mama f
ocului n vrful plopului, n sfr-sit, o miscare...
Din Blocul 4 ies patru jandarmi ncadrnd un barbat mbracat ntr-o salopeta ponosita. G
rupul dispare n spatele unei tufe masive de liliac si reapare pe gazon.
O tacere adnca se lasa peste curticica. Detinutul n salopeta e mult mai nalt dect gar
dienii sai, drept ca o luminare, cu pieptul scos tantos nainte. E Ausberg! General
ul Ausberg! Generalul SS! Un murmur si-un fior parcurge plutonul nostru de execut
ie.
- Ah, ticalosii! mrie printre dinti Porta. Ah, javrele dracului!
Grupul celor cinci se opreste n fata maiorului care saluta scurt si se adreseaza c
ondamnatului, cu fiare la picioare:
- SS Brigadefiihrer Ausberg Paul, e datoria mea sa-ti comunic ca cererea de gra
tiere a fost respinsa, ca ai fost degradat si condamnat la moarte pentru vina de
a fi parasit sarnavolnic zona luptelor de la Stalingrad si ca, n plus, ai t
ras dupa tine trupe perfect apte de actionare, sa-botnd astfel ordinele primite
. Ai ceva de spus naintea executiei?
- Idiotilor! tuna generalul SS.
- Fiti gata! tipa, cu voce isterica maiorul.
Unul din gardieni l mpinge pe detinut spre stlp, lantul de la picioare i face miscari
le stngace, mini experte l nsfaca si-1 leaga.
- Trag pe alaturi, mrie Micutu.
- La fel si eu, spun.
:- La ochi, arm'! Pluton, foc!
Douasprezece detunaturi simultane.
Generalul Ausberg, se moaie, legaturile l sustin, dar nu-i mort, mai misca, medic
ul alearga spre el cu stetoscopul balabanindu-i-se pe piept.
- Condamnatul n-a fost ucis.
- Cum asa? exclama maiorul.
Medicul si sterge fata cu dosul palmei, ia pozitie de drepti si raporteaza regula
mentar:
- Domnule maior, locotenentul-medic Winckelmann va aduce la cunostinta ca deti
nutul nu e mort, nici un glonte nenimerind inima.
Maiorul ne arunca o privire furibunda si l auzim cum scrsneste din dinti:
- Asa, carevasazica! Sabotati ordinele! nca o data, porcilor! De nu, va pas
te si pe voi stlpul!
Pentru a doua oara rasuna sinistra comanda:
- Pluton, ncarcati arm'! Pluton, ochiti! Pluton, foc! De data asta, prindem cu t
otii n catare crpa rosie
care indica locul inimii.
- Prizonierul e mort. Sentinta a fost ndeplinita, rosteste medicul.
Doi sanitari apar n fuga cu un sicriu ordinar din scn-dura de brad, arunca nauntru
lesul, apoi doi pumni de tarina peste sngele scurs pe jos, si locul e pregatit pe
ntru o noua executie. De dupa tufa de liliac apare locotenentul genist. Maiorul
de jandarmi e zorit:
- Ai ceva de declarat naintea executiei? stii pentru ce ai fost condamnat? Dore
sti un preot?
- Hai, terminati odata! spune locotenentul printre dinti.
Usurat, maiorul face semn gardienilor sa-1 lege.
Locotenentul ne priveste prietenos si are, pentru fiecare n parte, un imperceptibi
l surs. Unul din gardieni i vra o tigara aprinsa n gura.
- La ochi, arm'!
, eava pustii mi joaca ncolo si ncoace, nchid ochii, nu vreau sa vad, nu vreau sa sti
u unde trag... sper doar ca glontele meu sa-1 atinga pe maiorul de jandarmi.
- Foc!
- Prizonierul e mort!
Glasul medicului mi parvine de undeva de foarte departe; ca prin ceata i vad pe san
itari ducnd n fuga cosciugul si lasndu-1 sa cada n groapa pregatita lnga unul din zidu
ri. Cea a generalului e aproape astupata, dar snt ' multe movilitele care se nsiru
ie de-a lungul- acelui zid. Oribila noastra misiune nu s-a ncheiat nca, dar acum s
tim cine vine la rnd. Auzim un tipat:
- Vreau sa traiesc! Nu vreau sa mor!
lata-i ivindu-se, jandarmii l aduc mai mult trs pe condamnat %le carui picioare par
ca au si murit.
- Camarazi! Lasati-ma sa traiesc! Snt nevinovat! Cu o miscare zvcnita, maior
ul i ntinde unuia din
gardieni crpa neagra care se leaga peste ochi, unul din baietii nostri lesina, pr
eotul se apropie cu pasi marunti n-gaimnd o rugaciune.
- Foc! comanda locotenentul Betz.
Astfel a fost asasinat si doctorasul nostru. Cred ca din toate amintirile despre
"epopeea" Stalingradului, asta-i cea mai tragica. Ca ntotdeauna dupa o executie,
am primit liber pna a doua zi si cte un litru de vodca de persoana, nainte nsa, a tre
buit sa semnam la cancelaria
nchisorii hrtia prin care ne angajam sa pastram secretul. Toate executiile snt ULTR
A-SECRETE si-i mai sanatos sa ti le stergi complet din memorie; altminteri, rist
i sa nimeresti la rndu-ti n Blocul 4.
Fireste, habar n-avem ca n aceeasi dimineata, dar la Berlin o femeie primea urmat
oarea telegrama:
"Doamnei Elizabeth Ausberg.
Berlin-Charlottenburg.
Daca doriti sa-1 mai revedeti odata pe soldatul Ausberg Paul, naintea executiei sa
le care va avea loc la 6 mai 1943, orele 8, va veti prezenta la comandantul nchis
orii militare din Harkov, Ucraina, pe data de 5 mai, orele 19. Vi s-a acordat pe
rmisiunea unei vizite de zece minute. Veti prezenta si aceasta telegrama.
Semneaza: Mansteinn, Generalfeldmarschall O.B.-4 - PANZER ARMEE."
Ce mai conteaza ca doamna Ausberg a primit aceasta telegrama dupa ce totul er
a de acum consumat? Asemenea mesaje nu prezinta interes strategic.
http://www.scritub.com/literatura-romana/carti/index.php
http://www.scritub.com/literatura-romana/carti/SVENHASSEL-GENERAL-SS252015206.ph
p

S-ar putea să vă placă și