Sunteți pe pagina 1din 64

CUPRINS

CAPITOLUL I
Motivatia lucrarii 3
CAPITOLUL II
Sangele 7
Plasma 9
Plachetele(trombocitele) 10
Globulele rosii(eritrocitele sau hematiile) 11
Globulele albe(leucocitele) 13
Limfocitele 15
Formarea globulelor albe 16
CAPITOLUL III
Notiuni generale despre H.I.V. SIDA 18
Sistemul imunitar si HIV 19
Ce este HIV?Ce este SIDA? 22
Scurt istoric 23
Care sunt caile de transmitere? 25
Cum se manifesta? 27
CAPITOLUL IV
SIDA O problema a tuturor
Echipa pluridisciplinara de ingrijire 29
HIV SIDA 30
CAPITOLUL V
Prevenirea transmiterii HIV in practica medicala 35
Risc de infectie pentru personalul medical 36
Precautii universale 38
Utilizarea instrumentarului medical 41
Curatarea, dezinfectarea si sterilizarea instrumentarului 42
Circuitul materialului contaminat in unitatile sanitare 46
Prevenirea HIV in practica medicala 48
Atitudinea in caz de expunere accidentala cu risc de 51
infectie cu HIV
CAPITOLUL VI
Prevenirea infectiei HIV in randul adolescentilor 54
CAPITOLUL VII
Studiu de caz 57
CAPITOLUL VIII
Fise tehnice 65
BIBLIOGRAFIE 89
1
MOTTO

Intr-o maniera profunda si remarcabila copilul atins de

SIDA este copilul lumii ; barbatul sau femeia murind de

SIDA constituie imaginea mortii propriei noastre

conditii

(Jonathan Mann , OMS )

2
CAPITOLUL I

Motivatia lucrarii

3
SIDA este o boala infectioasa transmisibila pe cale sexuala si sanguina,
care pe masura ce a afectat tot mai multi oameni, a creat psihoza maladiei virale
fara solutii terapeutice pentru moment.Cu trecerea timpului, date epidemiologice,
clinice, de laborator, ca si studiile intreprinse in numeroase zone ale globului, desi
n-au gasit ca finalitate practica solutii terapeutice, au adus infinit mai multe
sperante decat in anii de inceput ai aparitiei bolii.
HIV-SIDA, este ua din problemele grave cu care se confrunta omenirea,
este un inamic puternic, pe care noi trebuie sa-l cunoastem suficient de bine pentru
a reusi sa-l putem controla, stapani si de ce nu , poate candva, invinge.Omenirea
are dreptul la speranta , drept pe care nimeni si nimic nu i-l poate lua, iar bolnavii
seropozitivi trebuie sa ajuinga cu ajutorul nostru , sa nu mai simta aceasta boala ca
pe o frustrare datorata atitudinii gresite a societatii in care traim.
Prin natura profesiei pe care mi-am ales-o, voi fi in mod firesc si
continuu in relatii cu oameni bolnavi, iar etica profesionala impune astazi
asistentelor medicale sa reinvete sa acorde mai multa atentie relatiei de apropiere
cu bolnavul, pentru ca in acest domeniu de activitate, cuvintele sunt deseori mult
mai importante decat atitudinea si cuvintele trebuie sa ramana mereu aducatoare
de speranta.
Fiind in acelasi timp transmisibila si in prezent lipsita de mijloace
terapeutice eficace, HIV-SIDA zdruncina intrucatva baele eticii medicale, punand
cadrele medicale in fata a numeroase contradictii si incertitudini dureroase.In mod
paradoxal, in practica medicala, riscul tratarii pacientilor cunoscuti ca seropozitivi,
nu este mai mare decat cel asumat in cazul tratarii pacientilor al caror status
medical nu este cunoscut.
HIV-SIDA nu trebuie sa mai fie subiecte tabu. Ele trebuie sa fie abordate
si tratate su seriozitate si transparenta in fiecare familie, pentru ca oricat de mare ar
fi grija si interesul personalului medical in scoli, acesta nu poate substitui timpuol
necesar consacrat de parinti informarii , eduarii si prevenirii, copiilor in cadrul
intim, familial.
Pe masura cresterii lor, copiii au nevoie de o informare mai explicita
asupra manierei de a se proteja de infectia cu HIV, acest fapt devenind si mai
necesar in momentul in care isi incep viata sexuala, ajutandu-i sa inteleaga
conceptele de sanatate si de boli transmisibile, ei vor fi mai putin speriati si
inarmati in fata acestei maladii.Adolescenta este perioada experientelor, moment in
care tinerii se forteaza sa-si stabilesca individualitatea si identitatea, iar noua uneori
nu ne ramane decat sa constatam ca ei nu aleg intotdeauna drumul cel bun sau nu-
si adapteaza comportamentul la cunostintele acumulate in scoli, prin educatia
sanitara sau in familie, prin comunicare si intelegere.
Adolescentii nu-si simt propria persoana vulnerabila, iar atitudinea vis--
vis de aceasta boala, nu trebuie sa fie una de frica, pentru ca atunci vor deveni
sceptici si vor refuza informatiile utile.
4
Ideea de a actiona preventiv, constituie singurul mod de a fi noi insine in
fata unor anxietati din ce in ce mai greu de dominat.
Scopul lucrarii, avand in vedere ca voi fi direct implicata in executarea
actelor medicale, este de a ma informa despre caracteristicile acestei maladii si
despre prevenirea transmiterii ei. Asistentele medicale, prin natura profesiei pot
intra in contact direct cu bolnavii seropozitivi.
Trebuie sa dam dovada de tact in discutiile cu acestia, sa-i incurajam psihic pe
cei frustrati, sa incercam sa-i facem sa creada ca este numai in imaginatia lor faptul
ca, in afara unitatilor spitalicesti, sunt priviti de membrii societatii inconjuratoare
cu teama si scepticism. Depinde si de noi, asistentele medicale, ca foarte curand,
persoanele seropozitive sa fie privite cu aceiasi ochi, ca orice om bolnav, iar
cunostintele populatiei despre infectarea si prevenirea transmiterii acestei boli, sa
fie suficient de raspandite si mai ales intelese.
Informarea corecta iti da siguranta si te face sa nu-i mai privesti nedrept pe cei
bolnavi de SIDA.
Noi cele ce ne vom numi asistente medicale din dorinta de a face bine
prin munca, seriozitate si daruire profesionala, cu rabdare, tact si intelegere, putem
contribui substantial la integrarea corecta in societate a acestor bolnavi defavorizati
fara voie, datorita proastei informari si a refuzului infantil de a intelege pe cat
posibil aceasta boala misterioasa careia nu i s-a putut gasi inca remediul.
Am convingerea ca este momentul ca fiecare dintre noi sa faca ceva
pentru a impiedica raspandirea HIV, dar si pentru transmiterea informatiilor
acumulate generatiei viitoare care se pregateste sa asigure sanatatea natiunii
noastre si a intregii omeniri.
Aceasta plaga invincibila inca, aceasta maladie care a zguduit intreg
globul, aceasta lava care se intinde cu repeziciune, dandu-ne impresia ca nu
depinde de noi sa oprim sangerarea ei, trebuie sa fie cunoscuta si impartasita de
tine, cititorule, de tine elevule, de tine parinte, prins in vartejul vietii cotidiene, de
tine, cel care esti membru al unui sistem sanitar nou de care vrem sa beneficiem si
sa ne bucuram cu totii.
Trebuie sa reusim sa stopam raspandirea acestei boli, sa ne informam
corect, sa constientizam riscurile la care ne expune o viata dezorganizata, sa ne
educam si prin aceasta, implicit, sa ne protejam copiii, cei care poate in viitor vor
reusi sa gaseasca antidotul acestei boli.
Vreau sa raspandesc in jurul meu informatiile pe care le detin cu
exactitate despre aceasta boala, despre caracteristicile ei, despre modul cum te poti
feri sa contactezi viruul HIV, fara sa marginalizez si nedreptatesc personajele deja
bolnave, reusind astfel poate, sa schimb imaginea si viziunea asupra a ceea ce
inseamna : HIV, SIDA, SEROPOZITIVITATE

5
CAPITOLUL II

SANGELE

6
SANGELE

Sangele este esential pentru functiile organismului.El este pompat de


catre inima in reteaua interna de artere si vene inca dinaintea nasterii si pana la
moarte, furnizand oxigen, hrana si substante esentiale pentru tesuturi si, la
intoarcere extragand dioxidul de carbon si alti produsi de degradare care ar putea
deveni toxici pentru sistem. Sangele ajuta, de asenmenea, la distrugerea
microorganismelor patogene si, datorita capacitatii de coagulare, joaca un rol
important in mecanismele naturale de aparare ale organismului.
Sangele nu este doar un lichid.Vascozitatea lui proverbiala se datoreaza
prezentei milioanelor de celule ale caror activitati sa fie un tesut al organismului, la
fel ca oasele sau muschii.
Este constituit dintr-un lichid incolor in care plutesc globulele
rosii(cunoscute ca si eritrocite) , globule albe sau leucocite si celulele foarte mici,
numite plachete.
Ca majoritatea organismului, plasma consta in principal, din apa. Fiind
un lichid, ea poate difuza prin peretii vaselor sanguine mici, cum ar fi capilarele.
Este astfel in directa legatura cu lichidul extracelular lichidul prezent in spatiile
dintre celulele corpului.Aceasta inseamna ca mineralele pot fi transportate de la
celula la celula in tot organismul, prin plasma.

7
PLASMA

Reprezinta un vehicul pentru transportul substantelor energetice


importante, cum sunt glucoz si grasimile.Alte substante transportate de plasma
include fierul care este esntial pentru sinteza hemoglobinei ce transporta oxigenul
si a unui numar de hormoni importanti cum ar fi cei tiroidieni. In consecinta,
plasma reprezinta o solutie apoasa de minerale, substante nutritive si mici cantitati
de componente esentiale, cum ar fi hormonii, plus un alt component esential o
proteina care reprezinta un element major.
Fiecare litru de plasma contine aproximativ 75 g de proteine. Acestea se
impart in doua tipuri principale: albumina si globuliele. Albumina este sintetizata
in final. Fiind pe de o parte o sursa nutritiva pentru tesuturi, ea asigura de
asemenea si presiunea osmotica ce mentine partea fluida a sangelui in interiorul
vaselor sanguine si opreste iesirea lui catre tesuturi si apoi catre celule.Albumina
poate fi considerata ca un fel de burete circulant, care mentine volumul necesar de
apa in fluxul sanguin.
In ceea ce priveste globulinele, cele mai importante sunt cele care
actioneaza impotriva infectiilor.In plus, unele globuline sunt active in formarea
cheagurilor de sange , impreuna cu celulele.

8
PLACHETELE(trombocitele)

Sunt celemai mici celule din organism.Un milimetru de sange contine


aproximativ 250 milioane de plachete si fiecare are aproximativ trei
microni.Plachetele su o singura functie de baza: formarea cheagului sanguin cand
hemoragia trebuie stopata.Intrucat exista atat de multe pachete de sange, ele vor fi
prezente intotdeauna la locul oricarei hemoragii.Peretii vaselor de sange sunt
delimitati cu un invelis fin, aluecos de celule epiteliale. Odata ce acesta a fost lezat,
componentele sangelui vin in contact cu alte parti ale peretelui sanguin.Acest
contact stimuleaza plachetele sa adere de perete si intre ele, astfel incat se formeaza
un cheag ce opreste sangerarea. Dupa aceea, alte componente ale sangelui
interactioneaza pentru a forma fibrina, care repara definitiv leziunea.
Capacitatea sangelui de a se coagula, prevenind astfel o hemoragie fatala
in cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin, provine din actiunea combinata a
pachetelor si a unui numar de douasprezece substante chimice, denumite factori de
coagulare, intre care un rol important il are protrombina.Acestia se afla in plasma.

9
GLOBULELE ROSII(eritrocitele sau hematiile)

Actioneaza ca transportatori ai oxigenului de la plamani la tesuturi.


Dupa ce elibereaza oxigenul, ele preiau dioxidul de carbon, un produs de
degradare al metabolismului celular si il transporta inapoi la plamani unde este
eliminat prin expiratie.Ele sunt capabile sa faca acest lucru deoarece contin
milioane de molecule de hemoglobina.
In plamani, oxigenul se combina foarte rapid cu hemoglobina, dand
globulelor culoarea tosie aprisa, de unde deriva numele lor. Acest sange oxigenat
ajunge in tesuturi, fiind transportat de artere.Cu ajutorul enzimelor din globulele
rosii, dioxidul de carbon si apa care este un alt produs rezidual al activitatii
celulare, sunt prelaute de globulele si transportate inapoi la plamani prin vene.
Producerea globulelor rosii incepe din primele saptamani dupa conceptie
si in primele trei luni, se desfasoara la nivelul ficatului.Numai dupa sase luni de
dezvoltare fetala, productia este transferata catre maduva osoasa, unde continua
pentru tot restul vietii.Pana la adolescenta, maduva din toate oasele produce
globule rosii, iar dupa varsta de aproximativ 20 de ani, producerea este limitata la
maduva osoasa a coloanei vertebrale, coastelor si sternului.
Dezvoltarea globulelor rosii incepe de la celulele cu forma neregulata ,
relativ rotunda, denumite eutroblasti, cu nuclei mari. Aceste celule trec prin
diviziuni succesive in timpul carora nucleul devine progresiv mai mic su, in final,
este pierdut definitiv.Pentru producerea celulelor rosii, organismul are nevoie de
fier, vitamina B12 , acid folic si proteine.
In circulatia sanguina, globulele rosii sunt supuse unei uzuri enorme,
necesitand astfel o reinoire constanta. Fiecare celula are o viata medie de 120
zile.Dupa aceea, celulele din maduva osoasa si splina distrug globulele uzate. Unii
dintre constituientii chimici de introduc imediat in plasma pentru a fi reutilizati, in
timp ce altii, inclusiv hemoglobina, ajung in ficat, unde sunt degradati.
Organismul are o capacitate remarcabila de a controla numarul globulelor
rosii di circulatie in fucntie de necesitati.Daca o cantitate mai mare de sange este
pierduta, daca portiuni ale maduvei osoase sunt distruse sau daca aportul de
oxigen la tesuturi este scazut prin insuficienta cardiaca, maduva osoasa
reactioneaza prin cresterea productiei de celule rosii. Chiar si un effort fizic zilnic

10
important stimuleaza producerea de globule rosii deoarece oxigenul are nevoie de
o cantitate suplimentara de oxigen.

GLOBULELE ALBE(leucocitele)

Au dimensiuni mari si sunt diferite de cele rosii. Spre deosebire de cele


rosii, cele albe nu au toate acelasi aspect si sunt capabile de miscare. Ele sunt
implicate in apararea organismului impotriva bolilor si sunt clasificate in trei grupe
principale: polimorfonucleare, limfocite si monocite.
Polimorfonucleare, care reprezinta 50 75 % din globulele albe, sunt
subdivizate in trei tipuri.Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile.
Cand organismul este afectat de o boala produsa de bacterii, acestea intra
in actiune. Atrase de produsii chimici eliberati de bacterii ele se deplaseaza pana la
locul infectiei si incep sa inglobeze bacteriile. Pe masura desfasurarii acestui
proces, granulele din interiorul neutrofilelor incep sa produca substante chimice
care distrug bacteriile capturate.
Puroiul care apare la locul infectiei este rezultatul actiunii
polimorfonuclearelor si este constituit, in cea mai mare parte din celule moarte.
Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofile , deoarece
granulele lor devin roz prin colorare cu eozia. Reprezentand doar 1 4 % din
globulele albe, eozinofilele combat agresiunea bacteriana, dar au si un alt rol vital.
Atunci cand orice proteina straina sau antigen patrunde in sange, are loc
producerea anticorpilor care se combina cu antigenul si le neutralizeaza efectul.
In acelasi timp, se elibereaza compusul chimic histamina.Eozinofilele inhiba
efectele histaminei deoarece, daca este produsa in cantitate mare, rezultatul poate fi
o reactie alergica. Odata format complexul antigen anticorp, eozinofilele
indeparteaza compusii chimici rezultati.
Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. Ele reprezinta mai
putin de 1 % din toate globulele albe, dar sunt esentiale pentru viata deoarece
granulatiile lor produc si elibereaza heparina, care are functia de a impiedica
coagularea intravenoasa a sangelui.

11
LIMFOCITELE

Reprezinta 25 % din globulele albe, avand toate nuclei densi sferici.


Limfocitele joaca un rol vital asigurand organismului imunitatea naturala fata de
boli. Ele realizeaza acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaza
efectele nocive potentiale ale unor toxine puternice(otravuri) sau compusi chimici
produsi de unele bacterii. Cealalta functie esentiala a limfocitelor este producerea
anticorpilor si a substantelor chimice care previn distrugerea celuleor organismului
ca urmare a unei invazii bacteriene.
Un alt tip de globule albe sunt monocitele , care reprezinta pana la 8 %.
Ele contin nuclei mari si inglobeaza bacteriile, eliminand detritusurile celulare
rezultate in urma agresiunii bacteriene.
Activitatea polimorfonuclearelor si a monocitelor declansate de
afectiunile bacteriene este denumita raspuns inflamator inflamatia reprezentand
raspunsul organismului fata de o leziune la nivel local. Activitatea limfocitelor
legata de invazia microbiana si de alte substante este denumita raspuns imun.

12
FORMAREA GLOBULELOR ALBE

Maduva osoasa este sediul producerii unei parti din globulele albe. Toate cele
trei tipuri de polimorfonucleare sunt produse aici, din celule numite mielocite,
printr-o serie de diviziuni celulare. Durata de viata a polimorfonuclearelor este, in
medie de 12 ore si doar de doua sau trei ore cand celulele sunt implicate in lupta
impotriva unei invazii bacteriene. In aceste circumstante, producerea tuturor
globulelor albe creste, pentru a satisface necesitatile organismului. Limfocitele cu o
durata medie de viata de 200 zile se formeaza in splina si in zone cum ar fi
amigdalele si in ganglionii limfatici raspanditi in tot organismul. Atat monocitele
cat si plachetele se formeaza in maduva osoasa. Durata de viata a monocitelor nu
se stie, deoarece ele par sa-si petreaca o parte din viata in tesuturi si o parte in
plasma. In cazul unei productii normale , organismul reuseste sa-si inlocuiasca
milioanele de plachete inmedie o data la patru zile. Desi hemoragia, fie interna sau
externa, este intotdeauna o situatie care trebuie tratata cu seriozitate, mecanismele
de supravietuire ale organismului fac ca o persoana sa poata pierde pana la un sfert
din volumul de sange fara a suferi efecte pe termen lung, chiar daca nu se face o
transfuzie de sange.
Deoarece sangele este linia de aprovizionare inspre si dinspre tesuturi,
nu este surprinzator faptul ca afectiunile organismului pot determina modificari ale
sangelui.
Pe langa faptul ca reflecta starea de sanatate a organismului, sangele
poate fi sediul unei game largi de afectiuni, interesand globulele rosii , globulele
albe, plachetele si pasma, fiecare necesitand diagnostic si tratament.

13
SISTEMUL IMUNITAR SI H.I.V.

Este cunoscut faptul ca sanatatea organismului este aparata de catre


sistemul imunitar. Raspunsul imun reprezinta reactia organismului fata de o
agresiune antigenica prin mobilizarea limfocitelor. Limfocitele produse initial in
maduva osoasa circula in intregul organism atat prin vase sanguine, cat si prin cele
limfatice si sunt, de asemenea, prezente de asemenea in ganglionii limfatici.
Limfocitele sunt reprezentate de doua tipuri celulare. Primul tip, care
produce anticorpi, sunt limfocitele B sau celulele B. Cel de-al doilea, cu aspect
asemanator, dar cu o functie diferita, sunt limfocitele T(sau celulele T derivate de
timus).
Exista doua tipuri de celule T: cele care ajuta celulele B in producerea
anticorpilor si celulele suspensoare, care impiedica producerea de anticorpi de
catre celulele B.
Limfocitele B si T, care distrug orice tesut sau organism invadator, sunt
uneori, denumite limfocite killer. Atunci cand un agresor patrunde in corp, el este
preluat fie de un ganglion limfatic situate in apropiere , fie de splina, prin vasele
limfatice. Aici, monocitele se diferentiaza si dau nastere unor celule numite
macrofage, care inconjoara si inglobeaza (fagociteaza) microbi si il prezinta pe
agresor celulelor B si T. Acestea dobandesc o memorie chimica a proteinei
specifice, denumita antigen, a organismelor invadator. Drept urmare, aceste celule
se numesc imunocompetemte, capabile sa recunoasca antigenul atunci cand apare o
agresiune ulterioara cu acelasi germene. Cand aceasta se produce, limfocitele T si
B se multiplica, producand celule T si B care au capacitatea de a combate antigenul
si de a-l face inofensiv. In acest mod, organismul isi construieste o imunitate fata
de antigeni specifici. Producerea de celule T capabile sa actioneze impotriva
organismelor straine este denumita raspuns imun celular .
Orice prejudicii aduse limfocitelor T sau diminuarea numarului acestora, vor
afecta grav sistemul imunitar.

H.I.V. Virusul Imunodeficientei Umane(Human Immunodeficiency Virus)


face pare din familia Retroviridae, genul Lentivirinae. Acesta afecteaza treptat
sistemul imunitar, distrugandu-l in final. Ceea ce ucide nu este virusul in sine, ci
faptul ca acesta anihileaza capacitatea organismului de a lupta cu boala, atacand
sistemul imunitar si creand un mediu propice dezvoltarii bacteriilor si virusilor.
14
Virsul HIV se ataseaza de celulele de tip T.
Exista trei tipuri de celule T:
Celula T ucigasa, care distruge efectiv celulele bolnave care au fost
Invadate de virus;
Celula moderatoare, care incetineste productia de anticorpi a celulelor
de tip b in momentul in care infectia scade in intensitate; aceste celule lupta
impotriva invadatorilor producand diferite substante;
Celula cunoscuta sub numele de T4 , la suprafata careia dispune de proteina
CD4 care este tinta preferata a unui virus HIV. Odata intrat intr-o celula T 4 virusul
preia controlul asupra acesteia si se multiplica.
Infectia SIDA incepe odata cu patrunderea virusului in sange, dupa care
urmeaza alegerea celulelor ce vor fi infectate, invadarea lor, modificarea ARN-ului
si ADN-ului cu dubla si invadarea cromozomilor, urmand apoi preluarea
controlului asupra productiei de celule. Dupa aceasta poate ramane ascuns tim de
saptamani, luni sau chiar ani, fara sa apara vreun semn de boala.Aceasta este starea
de incubatie.
In cele din urma, de obicei dupa o perioasa de sase pana la opt saptamani,
materialul viral depozitat in celula devine activ, probabil in urma unei invazii
bacteriene sau a unei alte infectii. Din acest moment incepe un proces constant ce
va duce la aparitia stadiului final al bolii.
Sub comanda ADN-ului, celula incepe sa produca copii ale virusului
SIDA intr-un ritm alarmant, distrugand de obicei celulele in timpul procesului, dar
creand in acelasi timp noi virusi care infecteaza alte celule. Pe masura ce tot mai
multi virusi SIDA parasesc noile celule, ei invadeaza alte celule pana camd celulele
T4 nu mai pt face fata si un numar foarte mare dintre ele sunt distruse.
Semnalele care ar trebui sa atraga atentia celulelor ucigase T si a celulelor
B slabesc in intensitate si pana la urma sistemul imunitar se prabuseste lasand
organismul la discretia unor banali si inofensivi germeni si bacterii, care se pot
multiplica acum, pana cand dau nastere unor boli fatale.
Deoarece virusul HIV afecteaza sistemul imunitar , care garanteaza
protectia organismului impotriva parazitilor, ciupercilor si virusilor, victimele
SIDA contracteaza uneori infectii neobisnuite, forme rare de pneumonie si cancer,
rezistand in acelasi timp inectiillor comune. Din momentul in care virsul incepe sa
se multiplice, intr-un ritm exploziv, nimic nu il mai poate opri.
In circa doi ani de la atacul asupra sistemului imunitar victima nu mai are
nici o sansa de a mai trai, foarte putini au supravietuit mai mult de trei ani.
Numarul tintelor virusului s-a marit, incluzand acum celulele B,
monocitele(celulele care devoreaza bacterii invadatoare), celulele sistemului
nervos si probabil celulele ucigase T orice fel de celule care au legatura cu
celulele T4 .

15
CE ESTE H.I.V?

Este virusul imunodeficitar al fiintei umane, virusul responsabil al bolii


SIDA in engleza Human Immunodeficitary Virus.

CE ESTE SIDA?

Este boala provocata de prezenta virusului HIV, virus care unvadeaza


progresiv sistemul de aparare al organismului, sistemul imunitar, inmultindu-se
pana la distrugerea totala a acestuia.

SIDA provine din initialele urmatoarelor 4 cuvinte:


*Sindrom ansamblul simptomelor ce caracterizeaza boala;
*Imuno imunitate, aparare, protectia organismului;
*Deficienta slabire;
*Auto-dobandit care nu este ereditar ci doar contractat de o persoana, in
cursul vietii

16
SCURT ISTORIC

Nu se va reusi probabil niciodata determinarea sursei din care a aparut SIDA,


dar in momentul de fata, oamenii de stiinta stiu ca zona de origine a bolii este
Africa Centrala( Zair, Burundi, Rwanda, Tanzania si Kenia ) si ca aici traieste o
anume specie de maimute, purtatoare a unui virus a carei structura este foarte
asemanatoare cu a virusului HIV si care se gaseste chiar in celulele sangelui
preferate de catre virusul HIV. Aceste maimute nu reactioneaza la virus precum
oamenii, probabil deoarece ele au gasit un mod de a contracara virusul.
Din aceasta cauza este posibil ca ele sa fie purtatoare ale virusului inca dinainte
ca el sa atraga atentia oamenilor. Locuitorii acestor tari avand aceste maimute sau
chiar le mananca. Este foarte posibil ca boala sa fi aparut in urma unor muscaturi
sau zgarieturi din partea acestor maimute.
Pe masura ce nativii au fost nevoiti sa se mute in orase, maimutele au
migrat odata cu ei, hranindu-se din gunoaie. Infectia s-a propagat mai departe in
momentul in care oamenii au icercat sa le alunge si au fost muscati sau zgariati de
catre ele.
SIDA a fost diagnosticata prima data cu 10 20 de ani inainte de a
fi descoperita in SUA.
Desi se conidera ca infectia cu HIV a aparut inca din anii 1950
1960, primele cazuri inregistrate oficial sunt cele din SUA, in 1981. Ceea ce parea
initial o boala specifica unor anumite grupuri de populatie ( homosexuali,
narcomani) avea sa devina, in scurt timp, o problema de sanatate publica
internationala.
Astfel:

1982 -- 24 septembrie s-a elaborat prima definitie a SIDA de catre Centrul


de control si Prevenire a Bolilor (C.D.C) Atlanta iar in decembrie 1982 s-a
diagnosticat in SUA primul caz de SIDA.
1983 a fost izolat virusul HIV de catre Luc Montagnier( Franta) si ulterior
de catre Roberto Gallo (SUA) .
1984 cercetatorii companiei Wellcome au dovedit, in conditii de laborator,
capacitatea unui medicament, considerat revolutionary ( Zidovudina AZT ) de a
impiedica multiplicarea virusului in celula pe care o infecteaza;

17
1985 s-a descoperit virusul HIV 2, considerat a fi mai putin patogen decat
HIV 1.
s-a declarat primul caz de infectie cu HIV in Romania
se introduce testarea HIV prin ELISA

1986 se testeaza primul vaccin anti HIV


SDA devine o problema ONU
1987 primul program international anti SIDA elaborat de OMS.
1989 s-au depistat primele cazuri de SIDA la copii in Romania, raportate la
OMS dar tinute sub tacere in tara.
1991 la OMS au ajuns sa fie raportate 300. 000 de cazuri SIDA in lume, iar
CDC a initiat supravegherea lucratorilor sanitari expusi riscului de infectie
proesionala.
1995 OMS estimeaza ca numarul persoanelor infectate cu HIV este de 20 de
milioane, din care 1,5 milioane sunt copii si 4,5 milioane sunt persoane cu SIDA
constituit.
1996 la Conferinta Internationala SIDA de la Vancouver , Canada , au fost
prezentate primele cazuri de negativare virala sub tratament antiretroviral
asociat.
S-au punctat cu aceasta ocazie, importanta terapiei antiretrovirale in
combinatii multiple, nevoia de monitorizare corecta a terapiei pentru siguranta
pacientului , riscul instalarii rezistentei HIV la combinatiile ARV , importanta
preventiei infectiei HIV.
La nivel national, lumea medicala, desi saraca, constientizand si tratand
cu seriozitate aceasta maladie, a demonstrat ca nu este indiferenta fata de sanatatea
populatiei.

18
CARE SUNT CAILE DE TRANSMITERE?

In ciuda informarii ce circula de cativa ani in legatura cu SIDA, persista


inca intrebari privind modalitatile de transmitere.Iata cateva din mecanismele si
practicile care sunt riscante in infectarea cu HIV:

a)HIV se transmite prin:

Contact sexual neprotejat


Vaginal sau anal
Oral(vaginal sau penian) in special in prezenta leziunilor oraleinsotite
sau un de gingivoragii si/sau leziuni genitale (herpes, prezenta de sange menstrual)

Parenteral
Transfuzie de sange sau derivate sangvine, atunci cand produsele un
sunt testate sau au fost recoltate de la persoane infectate cu HIV, inainte ca acestea
sa fi dezvoltat anticorpi detectabili la testele obisnuite;
Folosirea de seringi , ace sau instrumentar medical, nesterile;
Ranirea sau penetrarea pielii sau a mucoaselor cu instrumente
nesterile -- ace pentru perforarea urechii sau efectuarea tatuajelor, foarfeci pentru
manechiura si pedichiura, lame de ras;
Expunerea, la sange infectat, a pielii sau a mucoaselor ce prezinta
leiuni sau excoriatii.

Vertical
De la mama infectata la fat, in timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii
naturale
Pentru o femeie gravida infectata cu HIV este important sa stie, ca
fara tratament, unul din 6 sugari poate prezenta infectia HIV la nastere; sub
tratament, doar 1 din 100 sugari mentine infectia. Laptele matern un prezinta
pericol de infectare pentru cadrele sanitare, atat timp cat regiunea de contact un
prezinta leziuni.
19
HIV a fost izolat in numeroase organe si tesuturi ( sangele, sperma,
secretiile vaginale, osul, laptele matern -- au fost implicate in transmiterea infectiei
cu HIV) .
Orice produs biologic care contine sange este o potentiala sursa de infectie.

b) HIV un se transmite prin:

Gesturi cotidiene, ca strangerea de mana, imbratisarea, atingerea;


Tuse sau stranut
Transpiratii sau lacrimi;
Secretii nazale;
Continutul varsaturilor;
Toaleta sau obiecte de toaleta ( sapun, prosop)
Toate acestea daca un contin urme de sange vizibile.
Virusul HIV se gaseste in saliva persoanelor infectate dar intr-o
concentratie foarte mica. Majoritatea oamenilor de stiinta sunt de parere ca aceasta
concentratie este pera mica pentru a transmite virusul HIV pe aceasta cale , altor
persoane. Sarututl social un prezinta niciun pericol.
Sarutul profund (frantuzesc) , in schimb, are o probabilitate mai mare de
transmitere a virusului Hiv, din cauza sangerarilor gingivale care se pot produce.
Studii stiintifice au aratat ca HIV nu se transmite prin intermediul
tantarilor, asa cum se intampla in cazul malariei si al febrei galbene. Acelasi lucru
este valabil si in cazul altor insecte, cum ar fi capusa sau musca.
In afara organismului, virusul HIV un supravietuieste timp indelungat
fiind distrus de caldura, uscaciune, apa cu sapun sau detergent si de substante
dezinfectante.
Picaturile de sange, sperma si celelalte fluide ale corpului uman
incriminate in transmiterea infectiei cu HIV pot prezenta,teoretic, un anume risc si
deci trebuie curatate temeinic.

20
CUM SE MANIFESTA?

In manifestarile de dependenta ale infectiei cu HIV se recunosc:


tumefierea ganglionilor la nivelul zonelor: cervicala, axilara si inghinala
aparitia scaunelor diareice lichide , permanent sau intermitent, cu
coprocultura sterila
eruptii cutanate uscate, aspre,,veziculoase,insotite sau un de prurit;
bronhopneumonii frecvente, care cedeaza greu la tratamentul cu
antibiotice;
otite si sinuzite frecvente;
scaderea brusca in greutate;
iritabilitate, tipat nejustificat, convulsii, deficienta intelectuala;
febra nejustificata;
candidoza bucala si esofagiana.

Stadiile Bolii:

1. Stadiul de incubatie se prelungeste de la cateva saptamani pana la


cateva luni, manifestarile clinice un apar inca, se mentine activitatea normala
a organismului.
2. Infectia acuta se aseamana cu gripa sau cu mononucleoza infectioasa.
Aceste manifestari apar in scurt timp de la infectare ( 6 8 saptamani ) iar
cele mai des intalnite sunt:
febra
transpiratie
limfadenopatie generalizata persistenta;
pierdere in greutate cu peste 10%
mononucleoza; mialgii; artralgii;
faringita;
meningita;
polinevrita;
afectiuni superficiale cutanate ale mucoaselor, cu etiologie diferita
21
( virala, bacteriana, micotica )

3. Infectia asimptomatica se caracterizeaza printr-o stare generala buna,


fara manifestari de boala sau cu usoare tumefactii ganglionare.

4. Infectia simptomatica imbraca forme diferite cum ar fi:


scaderea progresiva in greutate maim mult de 10 %
scaune diareice lichide, permanent sau intermitent, cu copocultura
sterila
afectiuni repetate sau permanente ale organelor interne, fara diseminare
(splenomegalie, hepatomegalie)
leziuni profunde ale pielii si mucoaselor, de natura bacteriana, virala,
micotica ( Sarcomul Kaposi localizat ).
Din acest moment, progresiv, simptomatologia capata dimensiuni grave,
conducand, in stadiul final spre SIDA, cand bolnavul prezinta numeroase
boli infectioase, greu de tratat, chiar cancer.

5. Stadiul terminal in acest stadiu, afectiunile virale, micotice,


protozoarice, bacteriene sau generalizate ( pneumonia pneumochistica,
candidoza esofagiana, TBC extrapulmonar, sarcomul Kaposi diseminat,
encefalopatie si altele) si din pacate prognosticul asupra bolii un mai poate fi
favorabil.
Investigatiile de laborator sunt extrem de necesare , atat in
stabilirea evolutiei bolii, cat si a tratamentului antiretroviral. Acestea
urmaresc, in principal numarul limfocitelor CD4. Scaderea lor inseamna,
implicit scaderea capacitatii de aparare a organismului si aparitia frecventa a
infectiilor oportuniste si a semnelor de boala induse de aceestea. Valoarea
normala a limfocitelor CD 4 este intre 500 1500 cel/mm3 .
Gradul de inmultire a virusului in sange se determina prin
identificarea componentelor virusului in cadrul analizei denumita
incarcatura virala, foarte necesara si in stabilirea tratamentului
ARV ( antiretroviral). Rezultatul se exprima prin numarul de copii virale pe
mm 3 de plasma.
Daca incarcatura virala este crescuta, deci exista un numar crescut
de copii virale in sange, trebuie sa ne asteptam la o evolutie negativa a
infectiei HIV, in lipsa unui tratament antiretoviral eficace.

22
CAPITOLUL IV

SIDA -- O problema a tuturor

Echipa pluridisciplinara de ingrijire

23
HIV SIDA

Multi dintre noi simt fiori pe sira spinarii cand se pronunta aceste doua
cuvinte, mai ales atunci vand din ignoranta si nestiinta se creeaza o imagine
gresita despre aceasta maladie.
Daca tot mai multi s-ar informa, ar afla ca SIDA este o boala intre multe
sltele su ca un poarta stigmatul rusinii, asa cum se vehiculeaza adesea. Ea poate
afecta pe oricine si ar trebui sa ne gandim ca am putea cadea victime chiar si noi
sau apropiatii nostrii.
Societatea ii priveste pe cei infectati cu HIV ca pe o anumita ciudatenie,
cu teama si chiar ii respinge. NU ESTE DREPT!
Sa privim pentru o clipa ochii lor tristi, sa intelegem ca avem partea
noastra de responsabilitate si ca , informati fiind, pute aduce putina bucurie in
sufletele lor si asa foarte mult incercate. Povestile lor, ale fiecaruia in parte, sunt
drame zguduitoare si ne aduc, inevitabil, cu gandul la intrebarea: Oare cum
supravietuiesc?
O serie de factori conduc la marginalizarea acestor oameni. Astfel, in
multe cazuri, atunci cand parintii afla ca copilul lor este seropozitiv, din nevoia
de a-l proteja schima domiciliul, ascund statusul copilului fata de profesori si
fata de rude, sau chiar il retrag de la scoala.
Aceste actiuni ale lor sunt mai mult sau mai putin justificate . In foarte
multe cazuri, atunci cand parintii declara seropozitivitatea copiilor lor, intampina
o serie de actiuni de respingere din partea organelor abilitate.
Astfel, copiii sunt adesea respinsi de catre profesori si colegi si , uneori,
acest lucru conduce la excluderea lor din scoala. In cazul adultilor, seropozitivi,
declararea statusului poate atrage dupa sine somajul sau pensionarea.
Abandonul, marginalizarea si boala conduc persoana infectata HIV spre
disperare: Am SIDA. Ce sa fac? Unde sa ma duc? Nu are rost sa traiesc. Poate
cineva sa ma ajute?
Copiii spre norocul lor dispun de acea doza de inconstienta si inocenta,
care ii salveaza in parte de gandurile negre ii multumesc lui Dumnezeu ca un
am alta boala care sa ma tintuiasca la pat, cancer de exemplu. Asa cel putin mai
am speranta ca se va descoperi un tratament care sa ma vindece , spunea o
fetita seropozitiva.

24
Din pacate, exista si copii care se refugiaza intr-o lume a lor, in care ei
cred ca un pot fi atinsi de boala si de rautatea societatii, lasand la suprafata
numai expresia tacerii si a impietririi.
Pentru toate aceste probleme ale lor, s-au organizat echipe
multidisciplinare care ii pot ajuta sa traiasca relativ normal.
Educatia este un proces interactiv care favorizeaza invatarea. Ea cuprinde actiuni
care au scopul de a promova sanatatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana sa
dobandeasca mai multa autonomie, de a asigura continbuitatea ingrijirilor din
spital la domiciliu. Un alt scop este cresterea stimei de sine a unei persoane,
pentru ca ii permite sa-si asume responsabilitati mai mari fata de propria-i
sanatate.
Caracteristicile procesului educational se bazeaza pe aplicarea
principiilor de comunicare interpersonala, care constau in a transmite mesaje
semnificative unei persoane si de a primi de la aceasta o retroactiune. Procesul
educational se desfasoara in domeniul cognitiv, afectiv si psihomotor utilizand
metode adecvate fiecarui domeniu. Pe baza informatiilor culese se va aprecia:
nevoia de a invata ( ce stie pacientul referitor la starea de sanatate actuala,
experientele pacientului avand incidenta asupra nevoii de a invata, informatiile de
care membrii familiei au nevoie pentru a raspunde nevoilor pacientului ) ;
dorinta de a invata ( capacitatea de concentrare cand i se pun intrebari, atentia,
factori care motiveaza pacientul sa intrebe, tendinta de a pune intrebari) ;
capacitatea de a invata ( stadiul de dezvoltare al pacientului, forta fizica,
coordonarea miscarilor, prezenta unor deficiente senzoriale);
mediul de invatare ( prezenta surselor de perturbare a invatarii, confortul
camerei );
resurse de invatare ( felul in care familia percepe si intelege boala pacientului
si consecintele ei, dorinta pacientului de a face familia sa participe la programul
educational, resursele de care dispune pacientul la domiciliu) .

Stabilirea obiectivelor educationale

Obiectivele educationale pot fi pe termen scurt sau pe termen lung.


Fiecare obiectiv educational va cuprinde trei aspecte:
1. enuntul si decrierea unui comportament ( pacientul va fi capabil sa
indeplineasca o sarcina in limitele perioadei de invatare);
2. identificarea conditiilor educationale ( de exemplu: pacientul va merge
cu carje pana la baie);
3. stabilirea criteriilor de evaluare ( in functie de gradul de precizie dorit,
de reusita, de satisfactie) .
25
Principii educative:

sa aleaga momentul potivit ( la internare, la externare, pe timpul spitalizarii,


cand pacientul este dispus sa invete )
durata sa un depaseasca 20 30 de minute
repetarea sa fie suficient de frecventa pentru a consolida invatarea;
structurarea materialului: notiuni elementare, explicatii; se va incepe cu
probleme mai importante, se va recapitula;
se va utiliza limbajul pacientului, putand recurge la analogii simple;
se va mentine atentia pacientului, care va fi determinat sa participe ( vor fi
stimulate mai multe simturi, se va discuta pe un ton variat de intensitate diferita,
se va puncta prin gesturi aspectul cel mai important) ;
se vor completa cunostintele existente;
se vor adopta metode educative, in functie de nevoile pacientului.

Rolul asistentei in procesul educational

sa respecte principiile educative


sa sesizeze orice comportament care indica o scadere a interesului sau atentiei;
sa tina cont de atitudinea pacientului fata de faptul ca a reusit sa execute o
tehnica;
sa stabileasca, impreuna cu pacientul, obiectivele educationale;
sa ghideze si sa sfatuiasca dandu-i informatii pertinente;
sa observe progresele pacientului in autoingrijire si sa ramana la dispozitia sa
pentru a-l ajuta;
sa demonstreze tehnicile ce urmeaza a fi invatate de pacient( etapa cu etapa,
fara graba, cu explicarea fiecarui gest) ;
inainte de demonstrarea unei tehnici sa inlature anxietatea pacientului prin
explicatii pregatitoare;
sa utilizeze metode de educatie in grup, care permit schimbul de idei
participantilor, sa invete unii de la altii;
sa incerce integrarea in procesul de ingrijire ( de exemplu: educatie sanitara in
timpul efectuarii ingrijirilor igienice sau in timpul efectuarii unui pansament) ;

26
MEDICUL este considerat factor prioritar in ingrijirea bolnavului infectat cu
HIV.

El poate:
sa stabileasca faza evolutiei bolii;
sa determine diagnosticul complicatiilor; sa elaboreze tratamentul ARV, sa-l
urmareasca si eventual, sa-l schimbe;
sa trateze infectiile oportuniste;
sa propuna testarea celorlalti membri ai familiei;
sa indrume pacientul seropozitiv la alti specialisti, in functie de evolutia bolii.

PSIHOLOGUL este cel care se ocupa de psihicul pacientului, ajutandu-l sa


depaseasca momentele grele, gasind impreuna solutii pentru eliminarea
suferintelor lui.

Acesta il ajuta pe pacient:


sa vorbeasca despre problemele lui, asigurand confidentialitatea clor
discutate;
sa isi constientizeze problemele, temerile, neputintele
sa gaseasca solutii la problemele pe care le are, sa isi regaseasca speranta si
puterea de a avea prieteni si de a impartasi cu altii atat bucuriile, cat si necazurile;
sa inteleaga ce este boala SIDA si infectia HIV, sa gaseasca mijloace prin care
sa bucure de viata, sa realizeze proiecte, un ignorand boala, ci luptand cosntient si
curajos impotriva ei si impotriva prejudecatilor celor din jur.

ASISTENTUL MEDICAL CONSILIERE HIV/SIDA

ofera informatii medicale persoanei afectate si familiei acesteia;


consiliaza persoana infectata su familia acestuia cu privire la riscul transmiterii
virusului, modalitatile de ingrijire a persoanei infectate;
informeaza familia cu privire la normele igieno-sanitare ce trebuie respectate.

ASISTENTUL SOCIAL este o prerdoana special instruita, care are cunostinte


si capacitatea necesare pentru a oferi servicii sociale atunci cand bolnavul
intampina greutati.

In acest sens, asistentul social si persoana in dificultate parcurg impreuna


un drum ce are ca scopuri: identificarea si evaluarea problemelor, stabilirea
27
prioritatilor, identificarea institutiilor si serviciilor care pot oferi ajutor si
mediaerea legaturii cu acestea.
In cadrul activitatilor sale, asistentul social are mai multe roluri:

rolul de agent social el face legatura intre persoana care solicita sau necesita
ajutor si functionarii sau institutiile care sunt in masura sa acorde sprijin;
rolul de abilitator -- el poate ajuta persoana aflata in dificultate sa aiba o
atitudine activa in rezolvarea propriei probleme si sa aleaga solutia adecvata;
rolul de persoana resursa ofera informatii cu care pacientul sa faca fata unor
situatii sau probleme noi;
rolul de mediator -- el incearca sa aplaneze disputele, conflictele existente la
un moment dat intre pesoana asistata si alte persoane sau grupuri;
rolul de avocat devine practic purtatorul de cuvant al bolnavului sustinandu-i
drepturile.

28
CAPITOLUL V

Prevenirea transmiterii HIV

in practica medicala

29
RISC DE INFECTIE PENTRU PERSONALUL MEDICAL

Este foarte important ca tot personalul sanitar sa primeasca informatii cat


mai clare si concrete privind infectia cu HIV, posibilitati de transmitere si
recomandari specifice pentru a reduce riscul transmiterii ei.
Este aceptat in prezent faptul ca un pacient infectat cu HIV va dezvolta in
timp SIDA si, de asemenea ca poate trasmite infectia altor persoane.
Asa stand lucrurile, riscul transmiterii infectiei cu HIV la personalului
medical exista si variaza in functie de:
categoria sociala a pacientilor
vechimea infectiei
varsta
zona georgrafica
terapia antiretrovirala( ARV )
comportamentul normal al pacientilor
orice eveniment anterior ( accidente, operatii, transfuzii ) din istoricul
pacientilor.
Ce inseamna termenul de expunere la infectia cu HIV ca accident de munca?
O leziune transcutanata ( intepatura cu ac sau taietura), un contact al
mucoaselor sau al pielii, tesuturi sau alte produse biologice contaminate,
dermatite sau atunci cand contactul este prelungit sau/ si foarte extins ) ,
reprezinta o expunere cu risc de infectie cu HIV.
In plus, orice contact direct, fara mijloace de protectie, cu produse
continand concentrate de HIV ( in laboratoare ) constituie o expunere cu risc.
Studiile efectuate in S.U.A. in randul persoanelor care lucreaza in sectorul
sanitar au aratat ca riscul deinfectii cu HIV dupa expunere la:
sange prin leziuni transcutanate este in medie de 0.3 % ;
sange pe mucoase 0.9 % ;
sange sau alte produse biologice pe tegumente 0.004 % ;
Titrul viral din sange depinde de stadiul bolii pacientului, de faptul ca
pacientul primeste medicatie ARV , precum si de eficacitatea acesteia.

30
Riscul de transmitere a infectiei cu HIV este mult mai mare daca sangele
provine de la un pacient in stare avansata de SIDA.
Daca ar fi sa facem o statistica in Romania privind riscul de infectie cu
HIV prin expunere accidentala la sange sau alte produse biologice posibil
infectate, tinand cont ca studiile efectuate in S.U.A. au aratat ca procentul de risc
este de 0.3 % , iar in Romania lucreaza in sectorul sanitar 45.000 de medici,
120.000 de asistenti si 60.000 personal medical auxiliar, rezulta ca riscul de a se
infecta cu HIV este de aproximativ 135 de medici, 360 de asistenti medicali si
180 cadre sanitare auxiliare, cifre care un sunt deloc de neglijat.
Putem spune ca Romania nu este una din zonele georgrafice cu o
populatie in care incidenta HIV sa fie pera mare. Infectia cu HIV in Romania
pare sa fie mai frecventa la copii, fapt ce ridica riscul infectiei in randul
personalului medical, deoarece copiii un stau linistiti in timpul recoltarilor de
sange, al punctiilor ( lombare, pleurale) si in timpul tratamentelor injectabile i.m
si i.v.

31
PRECAUTII UNIVERSALE

In absenta unor mijloace eficace de profilaxie, inclusiv a vaccinarii,


singura posibilitate de aparare consta in reducerea transmiterii infectiei cu HIV.
Centrul de Control al Bolilor din S.U.A. (CDC ) a emis o serie de
recomandari de prevenire a transmiterii infectiei cu HIV in sectorul sanitar,
cunoscute ca PRECAUTII UNIVERSALE.
Acestea au la baza urmatorul principiu:
Sangele sau alte fluide ale organismului, care contine sange, indiferent
de pacient , reprezinta un risc de infectie.
Precautiile universale (P.U.) se refera mai precis la:
-- secretii vaginale
-- sperma
-- L.C.R. ( lichid cefalo-rahidian)
-- lichid sinovial
-- lichid pleural si pericardic
-- peritoneal
-- tesuturi si organe
Un intra in aceasta categorie:
-- saliva, sputa, continutul varsaturilor
-- secretiile nazale,lacrimale, transpiratia
-- urina si fecalele.
Normal ar fi ca toate cadrele medicale sa utilizeze ca rutina mijloacele adecvate
de protectie, indiferent de pacient:
-- MANUSILE sunt obligatorii pentru aplicarea oricarei tehnici care presupune
contactul cu bolnavul. ACESTEA SE VOR SCHIMBA DUPA FIECARE
PACIENT. Nu se vor spala si dezinfecta in scopul refolosirii;
-- MASTILE SI POTECTIA OCHILOR SI A FETEI se impune ori de cate ori se
presupune posibilitatea stropirii cu sange sau alte produse biologice, protejand
astfel mucoasele bucala, nazala si conjunctivala.
-- HALATELE OBISNUITE SI BONETELE se vor purta in timpul tuturor
activitatilor din unitatile medicale;
-- SORTURILE SI HALATELE IMPERMEABILE se folosesc atunci cand se
anticipeaza producerea de stropi, picaturi, jeturi cu produse biologice, potential
32
contaminate, pentru a proteja tegumentele personalului medical din sectiile cu
profil chirurgical, laboratoare, servicii de anatomie patologica sau medicina
legala si serviciile de urgenta;
-- PROTECTOARELE FACIALE (ochelari sau ecran protector) si cizmele de
cauciuc folosite la nevoie, intregesc echipamentul de protectie, asigurand o
bariera intre lucratori si sursa de infectie.
Ca reguli de baza privind aplicarea precautiilor universale in ingrijirea
tuturor pacientilor, subliniem urmatoarele:
1. Consideram ca toti pacientii ca potentiali infectati cu HIV.
2. Consideram ca sangele, alte fluide biologice si tesuturile sunt
contaminate cu HIV,HBV (virusul hepatitei B ), HCV ( virusul hepatitei C ) sau
alti agenti patogeni;
3. Consideram ca acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt
contaminate dupa utilizare.
Spalarea mainilor si a altor parti ale tegumentelor reprezinta cel mai
important mod de prevenire a contaminarii si a diseminarii agentilor patogeni.
Spalarea si dezinfectia minilor si purtarea manusilor de unica utilizare
devine obligatorie in urmatoarele situatii:
-- Recoltarea de produse biologice;
Efectuarea punctiilor lombare sau vasculare;
-- Orice manevra prin care se vine in contact cu sange, secretii si excretii
ale pacientilor;
-- Examenele si tratamentele stomatologice;
-- Tuseul vaginal;
-- Sondajele, cateterizarile vezicale;
-- Tubajul gastric, duodenal, alimentarea prin gavaj;
-- Intubatia oro-traheala;
-- Endoscopia;
-- Toate interventiile chirurgicale;
-- Asistarea nasterilor
-- Aplicarea si indepartarea cateterelor venoase si arteriale.
Mainile se spala obligatoriu dupa schimbarea manusilor!

33
UTILIZAREA INSTRUMENTARULUI MEDICAL

Personalul sanitar trebuie sa previna lezarile prin ace, bisturie sau alte
instrumente care pot produce o cat de mica leziune.Aceste accidente se pot solda
cu transmiterea HIV.
De aceea , seringile si intrumentarul de unica utilizare trebuie folosite o
singura data, dupa care se arunca in containere speciale. Acele folosite un vor fi
niciodata reintroduse in teci si, de asemenea, este strict ibterzisa distrugerea sau
indoirea lor cu mana.
Desi saliva nu a fost incriminata in transmiterea HIV, se vor folosi pentru
resuscitari de tipul respiratie gura-la-gura, piese bucale si, de preferat, pungi sau
burdufe de respiratie, un direct gura.
Personalul medical trebuie sa foloseasca manevre de protectie la
intrumentarul folosit sau sa foloseasca tehnici care sa reduca atingerile cu
instrumentarul taietor sau sutura, sa un gesticuleze cu acul in mana si sa un
lucreze cu mai multe instrumente chirurgicale intr-o mana, in acelasi timp.

34
CURATAREA, DEZINFECTAREA SI STERILIZAREA
INSTRUMENTARULUI

Pentru prevenirea raspandirii infectiilor cu cale de transmitere


parenterala (sanguina), la locul de munca, trebuie respectate reguli standard in
vederea efectuarii curateniei, sterilizarii si decontaminarii echipamentului
medical si a spatiului de lucru.
Pe de alta parte, toti cei care lucreaza in domeniul sanitar trebuie sa aiba
in vedere respectarea normelor de igiena personala a bolnavilor si, un in ultimul
rand, igiena proprie, inainte si, mai ales, dupa ce au venit in contact cu
materialele contaminate.
Dupa fiecare pacient si la sfarsitul fiecarei zile de lucru, toate suprafetele
ce pot fi contaminate u diverse produse biologice provenite de la pacienti trebuie
sa fie curatate si denzinfectate.
Curatarea facuta in mod riguros reduce cantitatea de germeni patogeni. In
cazul curatarii intrumentarului reutilizabil, este recomandat ca personalul sa
poarte manusi de cauciuc groase tip menaj pentru o buna protectie.
Dupa folosire, intrumentarul trebuie sa parcurga urmatorii timpi pentru a
efectua o sterilizare corecta:
1. Pretratamentul are ca scop: - protectia personalului
- decontaminarea partiala
- protectia mediului
- prevenirea uscarii
Tehnica este imersia in detergent dezinfectant ( substanta cu actiune
de spalare si dezinfectie) a instrumentarului, in cutie speciala.

2. Curatarea are ca scop: - eliminarea murdariei


- prevenirea formarii unui biofilm
- decontaminarea partiala

35
Tehnica este demontarea, urmata de periere si curatarea insistenta cu
comprese a articulatiilor, canalurilor, cavitatilor etc. In carcatura microbiana dupa
aceste doua manopere este de 2 5 %.

3. Clatirea
4. Dezinfectia are ca scop decontaminarea masiva.
Tehnica de imersia in solutie de dezinfectant in concentratia recomandata
de producator, in vas acoperit, respectand timpul de contact indicat. In
carcatura microbiana dupa aceasta manopera este de 0,01 %.
5. Clatirea
6. Uscare
7. Lubrefiere, verificarea integritatii, impachetare.
8. Sterilizare are ca scop decontaminarea totala.
Tehnici acceptate: -- abur(la temperatura si presiune ridicata/scazuta)
-- caldura uscata
-- oxid de etilena
-- sterilizanti chimici
Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune trebuie sa fie metoda de electie.
Dintre dezinfectantii chimici s-au dovedit eficienti in inactivarea HIV:
Hipocloritul de sodium - 2%
Glutaraldehida - 2%
Cloramina - 2 10%
Alcoolul izopropilic - 70%
Formaldehida -48%
Apa oxigenata - 0.3 %
Exista o gama variata de produse comerciale din generatia mai noua care
au la baza o parte din aceste substante chimice.
Sterilizarea reprezinta metoda prin care se realizeaza distrugerea tuturor
germenilor, fiind cea mai eficienta. Alegerea metodei corecte de sterilizare
trebuie sa se faca in functie de scopul urmarit si de natura instrumentarului.
Autoclavarea reprezinta o metoda recomandabila in cazul
instrumentarului reutilizabil, sensibil la temperaturi inalte, materialului moale (
vata, comprese, campuri) si a pieselor din sticla sau propilena.
Autoclavul asigura sterilizarea prin caldura umeda la presiunea de 1
atmosfera temperatura de 134 grade timp de 15 minute.
Caldura electrica uscata se aplica instrumentarului reutilizabil la
temperaturi de peste 170 grade.
Poupinelul asigura o sterilizare corecta daca instrumentarul este mentinut
timp de o ora la temperatura de 180 grade Celsius.

36
Controlul sterilizarii se face cu ajutorul unor indicatori tip markeri
care, prin modificarea culorii la finalul operatiunii, fac proba unei sterilizari
corecte.
Este obligatoriu sa existe un caiet in care sa fie consemnate atat
procedurile de sterilizare, cat si data si ora efectuarii lor.
Razele ultraviolete si ionizate nu inactiveaza HIV, dar sterilizarea si
dezinfectia standard, cele care se fac in mod obisnuit pentru ehipamentul
medical, in diverse specialitati sunt active si asupra HIV.
CIRCUITUL MATERIALULUI CONTAMINAT IN
UNITATILE SANITARE

In spitale si in general, in spatiile afectate pacientilor sunt necesare unele


precautii in privinta manipularii si depozitarii reziduurilor care prezinta risc de
infectie.
Este necesara o atentie deosebita cand este vorba de produse ale
laboratoarelor(de microbiologie, virusologie, hamatologie sau anatomie
patologica) si, in general, daca sunt urme de sange sau alte produse biologice.
Acestea trebuie sa fie colectate in containere sigure, care sa previna scurgerea sau
raspandirea lor in timpul transportului, si apoi incinerate.
Toate pesoanele care manipuleaza probe de sange sau produse biologice
vor purta manusi si vor avea grija, la recoltarea si colectarea probelor, sa un
contamineze bonurile de analiza sau recipientele in care se transporta acestea.
Cantitatile de sange aspirate, excretiile, secretiile etc. Pot fi drenate cu
grija in instalatiile sanitare de evacuare, care apoi se dezinfecteaza.
In cazul varsarii de sange sau de alte produse biologice pe pardoseala,
decontaminarea incepe prin indepartarea acestora, dupa care se face dezinfectia
cu substante chimice si spalarea cu lichid din abundenta.
Suprafetele ca: peretii, dusumelele, mesele nu reprezinta un pericol in
transmiterea HIV personalului sanitar sau pacientilor, dar curatenia si, mai ales,
indepartarea urmelor de sange trebuie facuta temeinic. La fel se va proceda cu
echipamentul de laborator si aparatura medicala.
Imbracamintea patata cu sange sau cu alte produse va fi amnipulata cu
grija pentru a preveni contaminarea in jur. Este indicat sa fie mai intai introdusa
intr-un sac impermeabil si apoi transportata la spalatorie. Tesaturile vor fi spalate
cu apa si detergenti la temperaturi de peste 70 grade Celsius, minim 30 de
minute, astfel ar trebui folositi dezinfectanti chimici.
La manevrarea tuturor obiectelor intepatoare, taioase si colectarea lor
dupa utilizare se recomanda o atentie speciala.

37
Colectarea acelor si seringilor, lamelelor si bisturielor se face in
containere rezistente, impermeabile si impenetrabile, amplasate la indemana si
marcate corespunzator. La sfarsitul zilei de lucru acestea vor fi transportate intr-
un loc special amenajat, unde vor fi distruse prin incinerare.
Celelalte obiecte ascutite contaminate se vor pastra in solutii
dezinfectante in vederea pregatirii lor pentru reutilizarea lor.
Pentru uscarea suprafetelor decontaminate cu substante clorigene se
foloseste hartia absorbanta, care va fi apoi depozitata in containere sau saci de
plastic marcati pentru diferentierea clara, prin culoare si etichetare.
Containerele continand reziduuri infectante se vor neutraliza prin ardere.
Crematoriul este locul special amenajat in acest scop, care un trebuie sa lipseasca
din incinta niciunui spital.
In situatia in care unitatea sanitara un este prevazuta cu un astfel de
compartiment, materialul contaminat va fi tranportat la cel mai apropiat punct
sanitar care ofera conditii de incinerare.
Respectarea aplicarii P.U scade cu 30% pericolul transmiterii HIV,
HBV ,HCV si a altor agenti patogeni.
Activitatea de prevenire si control a infectiilor nozocomiale
( intraspitalicesti) in general, si a infectiilor cu HIV in mod expres, va fi
indrumata de sectii special infiintate sau de catre inspectoratele de politie sanitara
si medicina preventiva.

38
PREVENIREA HIV IN PRACTICA MEDICALA

Tot personalul medical, inclusiv medicii care isi desfasoara activitatea in:
servicii de urgenta, obstetrica-ginecologie, chirurgie-traumatologie,
stomatologie, transplantologie, laboratoare si anatomie patologica isi va spori
atentia in efectuarea actelor medicale, chiar daca siguranta este data astazi de
instrumentarul nou creat, cu un design modificat, concput pentru a impiedica
accidentele.
Din 1986, CDC-Atlanta a elaborat primele recomandari pentru controlul
infectiilor in stomatologie, care pot deveni un model in prevenirea transmiterii
infectiilor si pentru alte servicii medicale.

Aceste principii sunt:

-- Actioneaza pentru a-ti pasta sanatatea;


-- Evita contactul direct cu sangele;
-- Limiteaza raspandirea sangelui;
-- Asigura-te ca instrumentarul este utilizabil in conditii de siguranta.
Se recomanda ca operatiile laborioase sa fie efectuate atunci cand spitalul
respectiv asigura conditii optime pentru respectarea integrala a P.u.
Transfuziile de sange trebuie limitate pe act posibil. Pentru reducerea
transmiterii infectiei cu HIV sau cu alte virusuri, se iau masuri indreptate asupra
donatorilor de sange, adica se efectueaza anamneza medicala si sociala. Orice
categorie de risc de expunere la infectii se exclude de la donarea de sange.
Inca din anul 1990, in Romania, tot sangele de transfuzat este, teoretic,
conform legii, testat pentru HIV, HBV, HCV si sifilis.
Echipa formata din medic asistent medical trebuie sa aiba in vedere ca
pacientul poate fi infectat, trebuie sa fie avizat asupra semnelor clinice
sugestive de infectie HIV, trebuie sa le sesizeze si bineinteles, sa respecte P.U.
39
Primul pas in evaluarea pacientului trebuie sa fie o anamneza amanuntita,
Aceasta poate stabili un doar daca pacientul s-a testat vreodata sau daca il
preocupa idea testarii, c si amanunte privind comportamentul si regimul sau de
viata.
In tebarile sunt uneori de pus, dar medicul tebuie sa gaseasca modalitatea
de comunicare cu pacientul sau cu apartinatorul sau, fara a ofensa.
Astfel se poate stabili daca pacientul se inscrie in categoriile considerate
la risc:
-- Prostitutie, persoane cu boli venerice;
-- Homosexualitate sau bisexualitate;
-- Utilizatori de doguri i.v. ;
-- Politransfuzati sau polispitalizati;
-- Donatori de sange, organe, sperma;
-- Copii proveniti din mame seropozitive;
-- Lucratori sanitari care au in antecedente accidente profesionale.
Al doilea pas in stabilirea unei posibile infectii HIV il constituie
examenul clinic. Acesta este intocmit de catre medic, dar informatiile utile in
completarea tabloului clinic pot fi sugerate si de catre asistentul medical direct
implicat in ingrijirea pacientului.
Au fost efectuate in vitro pentru a stabili volumul de sange transmis prin
accidente profesionale prin ace si s-a constatat ca volumul de sange este mai
mare in cazul intepaturilor adanci.
Acele cu lumen sunt mai periculoase decat fara, iar trecerea acului prin
manusa de protectie scade riscul de infectie aceasta observatie fiind valabila si
in cazul altor instrumente ascutite, taioase.

De retinut:
-- Orice manusa ciupita sau rupta se inlocuieste imediat; la fel si instrumentarul
care a provocat acest accident!
-- Intregul personal care participa la proceduri invazive trebuie sa aplice masuri
de protectie nu numai a pielii, ci si a mucoaselor.
-- Masca cu vizor este ideala in toate situatiile in care se presupune stropirea cu
sange sau imporscarea cu aschii de os si actioneaza ca un adevarat scut in
timpul manoperelor, protejand fata medicului sau a asistentei.
Un risc crescut de transmitere a infectiei HIV pacientilor provine din
transmiterea intre pacienti datorita nerespectarii precautiilor universale si a
normelor de igiena si sterilizare.
Astfel, se poate incrimina:
Sterilizarea incorecta;
Nesterilizarea instrumentarului;

40
Utilizarea aceluiasi instrumentar, la mai mult de un pacient, fara
sterilizare prealabila;
Refolosirea instrumentarului de uz unic.

Iata cum, in situatiile de mai sus, poate fi incriminat personalul sanitar


mediu, care din ignoranta, lipsa de profesionalism, sau pur si simplu din
iresponsabilitate ajuta la raspandirea infectiei cu HIV de la un pacient la altul,
prin nerespectarea unor norme elementare.
Este absolut necesara pregatirea, perfectionarea, dar si evaluarea
periodica a personalului, in scopul prevenirii si controlului infectiei.

ATITUDINEA IN CAZ DE EXPUNERE ACCIDENTALA


CU RISC DE INFECTIE CU HIV

Etica profesionala ne obliga sa mentinem contactulcu tot ce se


descopera si se aplica in lume, cu scopul de a reduce riscul de infectie cu HIV,
in general, si in randul personalului sanitar, in special.

Atitudinea postexpunere cuprinde cateva puncte esentiale:


a. Evaluarea gravitatii situatiei si ingrijirile primare acordate personalului
sanitar expus, alaturi de consiliere psihologica;
b. Testarea serologica si evaluarea clinica;
c. Stabilirea unei scheme de chimioprofilaxie antiretrovirala;
d. Profilaxia hepatitei B si C;
e. Confirmarea supravegherii serologice si clinice.

Raportarea prompta a evenimentului este esentiala pentru a se lua masuri


cu eficienta maxima de prevenire a infectarii cu HIV a persoanelor accidentate.
Raportarea trebuie sa fie insotita de completarea unui document- fisa de
inregistrare a expunerii accidentale cu risc de infectie cu HIV, care trebuie sa
contina informatii relevante:

Ziua, luna, anul si ora expunerii;


Detalii asupra procedurii in timpul careia s-a petrecut expunerea cu risc si
tipul obiectului incriminat;

41
Detalii asupra expunerii, incluzand tipul si cantitatea de produs biologic,
gravitatea leziunii la care s-a expus cadrul medical, incluzand status-ul
HIV , stadiul evolutiv al infectiei, terapia A.R.V.

Imediat ce un cadru sanitar raporteaza o expunere accidentala, acesta


trebuie evaluat atat clinic, cat si psihologic si consiliat cu privire la riscul de
infectie cu HIV si la posibilitatile de tratament profilactic.

Tratamentul local in cazul unei plagi produse accidental cu un instrument


infectat consta in spalarea abundenta a leziunii cutanate, cu apa si sapun
antimicrobian, dar numai dupa stimularea sangerarii.
Sunt contraindicate dezinfectantele caustice, inclusiv clorul concentrat.
Dupa toaleta locala se recomanda pansamentul steril pentru a proteja plaga.
Trebuie identificat cat mai rapid statusul HIV al pacientului care a
constituit sursa de infectie, iar datele privind persoana accidentata si pacientul-
sursa trebuie sa fie supuse regimului de conidentialitate( secret de serviciu ).
Exista trei situatii in care se poate afla pacientul posibila sursa de
infectie cu HIV pentru cadrul medical accidentat:
1. sa fie cunoscut ca seropozitiv
2. sa fie depistat a fi infectat cu HIV( prin testarea ELISA )
3. sa fie considerat potential infectat
Este nevoie de urmarirea cat mai atenta a starii de sanatate a persoanei
accidentate, in urmatoarele 3 luni. O imbolnavire manifestata prin
febra,faringita, tumefierea ganglionilor limfatici, eruptii cutanate, mialgii,
astenie, ar putea indica o infectie HIV acuta.
In cazul in care sursa potentiala de infectie este seronegativ pentru HIV si
nici nu poate fi incadrat in una din categoriile de risc toate masurile de mai sus
nu ami devin obligatorii.
In stabilirea unei scheme de chimioprofilaxie antiretrovirala variantele de
incepere, cat si modificarile aduse acestora pot i influentate de situatiile clinice,
incarcatura virala, valorile limfocitelor CD4, determinate la sursa posibila de
infectie si de accesul la chimioterapicele respective.
Iata in continuare una din schemele de tratament recomandata la ora
actuala, la nivel mondial, in terapia ARV postexpunere:
STAVUDINA : (d4T) 40 mg X 2/zi
LAMIVUDINA: (3TC) 150mg X 2/zi
NELFINAVIR: 1250MG X 2/zi
Sau a doua schema de triplachimioprofilaxie practicata si in tara noastra:
ZIDOVUDINA: 200mg X 3/zi
LAMIVUDINA: ( 3TC ) 150 mg X 2/zi
INDINAVIR: 800 mg X 3/zi
42
Se pare ca reactiile adverse sunt mult mai recvente la persoanele cu boala
avansata, nu la cei sanatosi care se intampla sa se expuna profesional.
Este necesara informarea celor expusi accidental despre avantajele si
dezavantajele administrarii medicamentelor ARV in cadrul profilaxiei
eficacitatea, reactiile adverse, interactiunile dintre medicamente, riscurile pentru
femeia gravida si fatul sau.
Supravegherea celor accidentati profesional trebuie sa mai aiba in vedere:
-- determinarea statusului HBV si HCV ale celui expus;
-- administrarea de imunoglobuline specifice anti-HBV;
-- vaccinarea anti-hepatita B si testarea raspunsului imun la
vaccinare
-- identificarea sursei de infectie si statusul imun al acesteia;
-- determinarea statusului imun al celui expus.
Testarea serologica a persoanelor supuse accidental riscului de infectie cu
HIV se repeta la 6 saptamani, 3 luni si 6 luni de la momentul expunerii.
Intreaga asistenta acordata persoanelor implicate in expunerea
profesionala se va desfasura numai pe baza de consimtamant si
confidentialitate, cu asigurarea securitatii documentelor medicale.

43
CAPITOLUL VI

Prevenirea transmiterii HIV in

randul adolescentilor

44
PREVENIREA TRANSMITERII INFECTIEI HIV

Prevenirea transmiterii infectiei cu HIV reprezinta o prioritate in cazul


adolescentilor, in special pentru cei activi, special consumatori de droguri
injectabile, persoane care se tatueaza. In aceeasi masura prevenirea transmiterii
este la fel de importanta si pentru adolescentii infectati, deoarece infectarea cu noi
tulpini virale HIV genereaza probleme de rezistenta. Apoi, prevenirea altor boli cu
transmitere sexuala este importanta pentru o anumita imuno-supresie. In al treilea
rans, o sarcina neplanificata in aczul unei tinere infectate cu HIV, poate avea
consecinte negative in plan terapeutic, pentru tratarea infectiei HIV si a infectiilor
oportuniste si exista riscul transmiterii virusului la copil.
Informarea si consilierea pentru prevenirea transmiterii HIV la adolesceni
trebuie sa se realizeze intr-o maniera suportiva nicidecum autoritara.
Deseori tinerii care locuiesc pe strada ofera sex pentru hrana, adapost
si/sau protectie. Aceasta supravietuire reprezinta un mod de viata pentru unii
adolescenti. DE cele mai multe ori, ei un pot negocia cu parenerul actul sexual
protejat, de teama ca ar fi refuzati. In cazul tinerilor homosexuali, acestia trebuie sa
isi asume si sa isi accepte orientarea sexuala, inaintea inceperii vietii sexuale. Este
cunoscut faptul ca tinerii homosexuali sunt implicati in relatii cu partenerii mai in
varsta, tocmai ca pentru cei tineri accepta relatii sexuale neprotejate, solicitate de
partenerii mai in varsta.
Protejarea prin abstinenta reprezinta un aspect care trebuie adus in
discutie cu toti adolescentii, chiar si cu cei activi sexual. O parte din adolescentii
activi sexual pot ulterior sa decida abtinerea pana in momentul in care vor simti
confortabil sa discute cu partenerul despre sexul protejat. Cu acesti tineri este util
sa se discute despre alte gesturi cu conotatie sexuala, cum ar fi: sarutul, atingerile,
care un reprezinta risc de transmitere. Chiar si in cazul adolescentilor, consilierea
45
ambilor parteneri ajuta la o mai buna comunicare intre cei doi si-i determina la o
atitudine mult mai matura.
Peer consilierii ( consilierii formati din randul aceleasi categorii de
beneficiari) pot ajuta si ei in cazul unei consilieri referitoare la sexul protejat si
cum se poate negocia acest lucru. In general, pentru consilieri este important sa se
discute si aspectele practice, ca de exemplu: utilizarea corecta a prezervativului
pentru relatiile orale, vaginale sau anale, a prezervativului pentru femei,bolile cu
transmitere sexuala si simptomatologia aferenta, strategiile de negociere a utilizarii
prezervativului si consecintele sexului neprotejat.
Orice consiliere trebuie efectuata intr-o maniera suportiva, si in nici un
caz judecand lucrurile. De asemenea, este importanta diferentierea dintre
sexualitate si comportamentul sexual. Consilierea privind sexualitatea trebuie sa ia
in considerare atat aspectele emotionale, cat si cele fizice. Totodata trebuie sa
includa aspecte despre normele sociale cu privire la sexualitate, dr si raspunsul
adolescentilor ca fiinte incarcate cu sexualitate. Acest tip de consiliere poate sa un
acopere probleme ca : homofobia, sentimentele de neimplinire, abstinenta, stima de
sine. Aceste dialoguri dintre consilier si adolescent pot sa reprezinte un punct de
plecare in relatia cu psihologul sau sexologul. Pentru mai multi tineri, prima
discutie cu consilierul poate sa fie primita cu oarecare retinere si de aceea, aceasta
trebuie sa-i explice de ce este necesar sa discute aceste aspecte, in conditii de
confidentialitate. Repetarea strategiilor de negociere a sexului protejat.

CONSILIEREA

Consilierea continua si suportul psihologic sunt parte integrata din


ingrijirea adolescentului infectat cu HIV; ingrijirea acestor tineri este complexa si
necesita o echipa de profesionisti, cu competente medicale, psihologice sau sociale.
Trebuie pornit de la premiza ca fiecare tanar are propriile sale temeri si trece printr-
o situatie unica. De aceea, consilierea trebuie sa fie individualizata; numai cateva
din problemele generale se aplica la toti adolescentii.
Foarte multi tineri seropozitivi au serioase temeri cu privire la
posibilitatea de a avea copii. De obicei, adolescentii seropozitivi doresc sa aiba
copii imediat ce au fost depistati, intrucat se gandesc ca in momentul declansarii
bolii lor un vor mai putea avea copii. Orice adolescenta seropozitiva trebuie sa
cunoasca si sa inteleaga riscurile pe care presupune sarcina asupra propriei
sanatati, cat si riscul transmiterii HIV la copil. Chiar si in cazul aolescentelor
infectate cu HIV sentimentul de invulnerabilitate, atat de specific pentru aceasta
varsta, poate sa-i induca in ganduri nerealiste despre sarcina. Tinerele femei trebuie
sa cunoasca si sa urmeze chimioprofilaxia si medicatia AVR pe perioada sarcinii,
dar, de asemenea, sa inteleaga ca pot traii ani multi si sanatosi, printr-un bun
46
management de caz si ca un trebuie sa ia o asemenea decizie presate de timp. Este
important ca ele sa inteleaga riscul transmiterii infectiei cu HIV la parteneri, si de
aceea este dorit ca in consiliere sa fie inclusi ambii parteneri.

CAPITOLUL VII

Studii de caz

47
Nursig este o parte integranta a
sistemului de ingrijire a sanatatii
cuprinzand:
-- Promovarea sanatatii;
-- Prevenirea bolii;
-- Ingrijirea bolnavilor de toate
varstele, in toate formele de
asistenta spitalizata,comunitara,
ambulatorie.
OMS si ICN

Pentru efectuarea acestui studiu am purtat discutii libere


cu persoane care s-au prezentat la un cabinet de stomatologie.
Discutiile au avut referinta la informatii despre ce
cunoaste in legatura cu infectia HIV-SIDA, ce este, care sunt
caile de transmitere, cum se previne infectia HIV, cum un se
transmite.
In urma discutiilor am identificat 3 categorii de persoane,
in functie de cunostintele pe care le detineau.

48
GRUPA I

DATE DE IDENTIFICARE:

Varsta 15 25 ani
Sex 6 fete si 4 baieti
Ocupatia 3 elevi, 5 studenti, 2 incadrati in munca.

INFORMATII SI PROBLEME

Lucru imbucurator, au cunostinte in ceea ce priveste infectia HIV-SIDA


si sunt interesati in continuare de acumularea a cat mai multe cunostinte
si informatii in folosul lor si in a-i invata pe altii.

49
50
Data/ora Nevoia Diagnosticul Obiective Interventii Evaluare
afectata de nursing
Planificare Executie

14 02- 2007 NEVOIA DE Un prezinta Sa nu prezinte Sa aduc la Ii incurajez


cunostere dezinteres in a cunostinta sa nu
A INVATA insuficienta a invata, sa un noi ignore
Ora 13:00 mijloacelor de ignore ceea ce nu informatii in orice sursa
prevenire si stiu. legatura cu de
tansmitere a HIV. infectia HIV- informatii
Nu ignora sursele SIDA in
noi de informatii. prevenirea
infectiei cu
HIV-SIDA
14- 02-2007 NEVOIA DE Sunt deachisi, Sa un altereze Explic Ii incurajez
comunicativi comunicarea cu importanta in a
Ora 13:00 A alte persoane comunicarii comunica.
COMUNICA intre Prezint
persoane, lipsa de
atat verbala, comunicare
cat si non- cu altii.
verbala
Plan de ingrijire

51
52
GRUPA II

DATE DE IDENTIFICARE:

Varsta: 15 25 ani, 26 35 ani; 36 50 ani;


Sex: 7 femei; 6 barbati
Ocupatia: 3 elevi, studenti; 6 incadrati in munca; 4 retrasi din activitate.

INFORMATII SI PROBLEME:

La persoanele care fac din aceasta grupa am constatat o usoara


iritabilitate in discutii. Au mai putine cunostinte in ceea ce priveste
infectia HIV, un stiu foarte bine caile de transmitere si nnici cum un se
transmite aceasta informatie. Atitudinea lor fata de cei infectati este de
respingere, de marginalizare.

53
GRUPA III

DATE DE IDENTIFICARE

Varsta: (2) 15 25 ani; (4) 26 35 ani; (2) 36 50 ani


Sex: 4 femei; 4 barbati
Ocupatia: 2 elevi; 4 fara ocupatie; 2 retrasi din activitate

INFORMATII SI PROBLEME

In discutiile libere purtate cu acest grup de persoane am


observat o usoara iritabilitate si indiferenta fata de subiectul dezbatut in
legatura cu infectia HIV. Un cunosc aproape nimic din ceea ce inseamna
infectia HIV, poate cauza modului dezorganizat in care isi traiesc viata
sau pur si simplu lipsa mijlkoacelor de informare.
Am starnit curiozitatea si s-au aratat a fi receptivi la ceea ce am
explicat despre ce este infectia HIV; cum se transmite si alte informatii.

54
CAPITOLUL VIII

Fise tehnice

55
CURATAREA SI DEZINFECTIA

Curatarea
Este etapa preliminara obligtorie, permanenta i sistematica in cadrul
oricarei activitati sau proceduri de indepartare a murdariei( materie organica si
anorganica) de pe suprafete( inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operatiuni
mecanice sau manuale, utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici, care se efectueaza
in unitatile sanitare de orice tip, astfel incat activitatea medicala sa se desfasoare in
conditii optime de securitate;
Curatenia reprezinta rezultatulk aplicarii corecte a unui program de
curatare.
Suprafetele si obiectele pe care se evidentiaza macro- sau microscopic
materii organice ori anorganice se definesc ca suprafete si obiecte murdare.
Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere si produse de
curatat.
Urmarirea si controlul programului de curatare revin personalului unitatii
sanitare, care, conform legislatie in vigoare, este responsabil cu supravegherea si
controlul infectiilor nosocomiale din unitate.
Programul de curatare si dezinfectie este parte integranta a planului propriu
unitatii sanitare, de supraveghere si control ale infectiilor nosocomiale.
In utilizarea produselor folosite in activitatea de curatare se respecta
urmatoarele reguli fundamentale:
a) respectarea tuturor recomandarilor producatorului;
b) respectarea normelor generale de protectie a muncii, conform
prevederilor in vigoare;
c) este interzis amestecul produselor;
d) este interzisa pastrarea produselor de curatare in ambalaje
alimentare;
e) produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la
nivelul sectiilor sau compartimentelor, in ambalajul original sau in recipiente
special destinate, etichetate cu identificarea produsului.
Intretinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curatirii se face zilnic,
dupa fiecare operatiune de curatare si la sfarstitul zilei de lucru; ustensilele de
utilizare se spala, se curata, se dezinfecteaza si se usuca. Curatarea si dezinfecta
ustensilelor complexe se efectueaza in functie de recomandarile producatorului.
Personalului care executa operatiunile de curatare si dezinfectie a
materialului de curatare trebuie sa poarte manusi de menaj sau manusi de latex
nesterile.
56
Dezinfectia

Este procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau


nepatogene de pe orice suprafete( inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici
si/sau chimici.
Dezinfectia este procedura care se aplica numai dupa curatare. Se face
exceptie de la aceasta regula atunci cand pe suportul respectiv sunt prezente materii
organice.

A. Dezinfectia prin mijloace fizice

Dezinfectia prin caldura usata sau flambarea este utilizata exclusiv in


laboratorul de microbiologie.
Dezinfectia prin caldura umeda se utilizeaza numai in cazul spalarii
automatizate a lenjeriei si a veselei, cu conditia atingerii unei temperaturi de peste
90 de grade Celsius.
Este interzisa flambarea instrumentarului medico-chirurgical.
Dezinfectia cu raze ultraviolete este indicata in dezinfectia suprafetelor
netede si a aerului in boxe de laborator, Sali de operatie, alte spatii inchise, pentru
completarea masurilor de curatare si dezinfectie chimica.

B. Dezinfectia prin mijloace chimice

Dezinfectia prin mijloace chimice se realizeaza prin utilizarea produselor


biocide. Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, in tipul I de
produs sunt utilizate pentru:
a) dezinfectia igienica a mainilor prin spalare;
b) dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;
c) dezinfectia pielii intacte.
Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, in tipul 2 de produs
sunt utilizate pentru:
a) dezinfectia pielii intacte.
57
Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, in tipul 2 de produs
sunt utilizate pentru:
a) dezinfectia suprafetelor;
b) dezinfectia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, in bai cu
ultrasunete, sau la masini automate;
c) dezinfectia lenjeriei( material moale)
Dupa natura substantelor chimice care intra in compozitia unui
dezinfectant, acestia se impart, in functie de modul de actiune , in dezinfectanti
care actioneaza prin toxicitate celulara si dezinfectanti care actioneaza prin
oxidare celulara.
Dezinfectanti care actioneaza prin toxicitate celulara contin substante
active care blocheaza sinteza proteica la nivel citoplasmatic, precum si proteinele
responsabile de replicarea ADN-ului sau ARN-ului microorganismelor respective.
Dezinfectantii care actioneaza prin oxidare celulara contin substante
active care oxideaza continutul citoplasmatic inhiband sinteza proteica,
dezmembrand si acizii nucleici purtatori ai informatiilor genetice.
In functie de tipul de microorganisme distruse , de timpul de conntact
necesar su de concentratia utilizata, nivelurile de dezinfectie sunt:

a) sterilizare chimica
b) dezinfectie la nivel inalt;
c) dezinfectie la nivel intermediar;
d) dezinfectie la nivel scazut.
Sterilizarea chimica realizeaza distrugerea tuturor microorganismelor in
forma vegetativa si a unui numar mare de spori bacterieni, in cazul
instrumentarului medical termosensibil.
Este obligatorie respectarea concentratiilor si a timpului de contact
specificate in autorizatia/ inregistrarea produsului.
Etapele sterilizarii chimice sunt:
a) dezinfectie, cel putin de nivel mediu, urmata de curatare;
b) sterilizare chimica prin imersie;
c) clatire cu apa sterila
Sterilizarea chimica se realizeaza cu solutii chimice/ substante chimice
destinate special acestui scop si autorizate/ inregistrate conform prevederilor
legale.
In vederea unei corecte practici medicale si a eliminarii oricarui risc in
domeniul sanitar, solutia chimica de sterilizare un se va folosi nau mult de 48 de
ore de la preparare , in cuve cu capac,sau maxiomum 24 de ore, in cazul utilizarii
in instalatii cu ultrasunete. In ambele situatii, numarul maxim de proceduri( cicluri
de sterilizare) este de 30.

58
In cazul solutiilor care au termen de valabilitate mai mare de 48 de ore si
un s-a efectuat numarul de proceduri permis, este obligatorie testarea concentratiei
solutiei cu benzi indicatoare speciale la inceputul fiecarei proceduri, pana la
epuizarea celor permise sau pana la termenul maxim de valabilitate specificate in
fisa tehnica a produsului.
Igiena mainilor si dezinfectia pielii se fac dupa cum urmeaza:
1. Spalarea mainilor se face utilizandu se apa si sapun; spalarea igienica a
mainilor un este un substituient pentru dezinfectia igienica a mainilor.
2. Dezinfectia igienica a mainilor se face prin spalare sau frecare, utilizandu-se un
produs antiseptic. Un dispenser trebuie utilizat pentru aplicarea produsului;
dispensele trebuie sa fie intretinute in buna stare de igiena si functionare.
3. Procedeul despalare a mainilor se efectueaza conform informatiilor furnizate de
producator pe eticheta produsului ; produsul trebuie sa fie recomandat pentru uz
sanitar. Pentru realizarea unei dezinfectii eficiente se iau in considerare urmatorii
factori care influenteaza dezinfectia:
a) spectrul de activitate si puterea germicida( tipul de microorganism, rezistenta
microorganismelor)
b) natura microorganismelor pe suportul tratat
c) prezenta de material organic pe echipamentul/suportul care urmeaza sa fie
tratat;
d)natura suportului care urmeaza sa fie tratat;
e) concentratia substantei dezinfectante;
f) timpul de contact si temperatura;
g)susceptibilitatea dezinfectantilor chimici de a fi inactivati de diferite substante
asa cum este pevazut in autorizatia/inregistrarea produsului;
h) tipul de activitate antimicrobiana( bacterii, virusuri, fungi) din care rezulta
eficacitatea produsului
i)efectul pH-ului
j) stabilirea produsului ca atare sau a solutiilor de lucru
Alegerea metodei de dezinfectie si/sau sterilizare pentru suprafete,
instrumentar si echipamente trebuie sa tina cont de categoria din care acestea fac
parte si de modul in care sunt folosite in asistenta acordata pacientilor. Pentru
dispozitivele medicale invazive este necesara efeicacitate impotriva microbacteriei
atipice( eficacitate microbiana) , procesul terbuind sa fie eficace impotriva M.
tarrae si M. avium.
Suprafetele, intrumentarul si echipamentele sunt clasificate dupa cum
urmeaza.

a) critice cele care vin in contact cu sau penetreaza tesuturile corpului uman,
inclusiv sistemul vascular, in mod normal sterile. In aceasta categorie intra:
intrumentarul chirurgical,inclusiv intrumentarul stomatologic, materialul utilizat
59
pentru suturi, trusele pentru asistenta la nastere, echipamentul personalului din
salile de operatii, campuri operatorii, mesele si tampoanele, tuburile de dren,
implanturile, acele si seringile, cateterele cardiace si urinare, dispozitivele pentru
hemodializa, toate dispozitivele intravasculare, endoscoapee invazive flexibile sau
rigide, echipamentul pentru biopsie asociat endoscoapelor , acele pentru
acupunctura, acele utilizate in neurologie;

b)semicritice care vin in contact cu mucoasele intacte, cu exceptia mucoasei


peridontale, sau cu pielea avand solutii de continuitate. In aceasta categorie intra:
suprafata interioara a incubatoarelor pentru copii si dispozitivele atasate
acestora(masca de oxigen, umidificator), endoscoapele flexibile si rigide
neinvazive, folosite exclusiv ca dispozitive pentru imagistica, laringoscoapele,
tuburile endotraheale, echipamentul de anestezie si respiratie asistata, diafragmele,
termometrele de sticla, termometrele electronice, ventuzele, varfurile de la
seringile auriculare, specul nazal, sfecul vaginal, abaiselang-urile, intrumentele
utilizate pentru montarea dispozitivelor anticonceptionale, accesoriile pompitelor
de lapte.
Suprafetele inerte din sectii si alboratoare, stropite cu sange, fecale sau
alte secretii si/sau excretii potential patogene, si cazile de hidroterapie utilizate
pentru pacientii a caror piele prezinta solutii de continuitate sunt considerate
semicritice.

c) noncritice care un vin frecvent in contact cu pacientul sau care vin in contact
numai cu pielea intacta a acestuia. In aceasta categorie intra: stetoscoape, plosti,
urinare, manseta de la tensiometru, specul auricular, suprafetele hemodializoarelor
care vin in contact cu dializatul, cadrele pentru invalizi, suprafetele dispozitivelor
medicale care sunt atinse si de personalul medical in timpul procedurii, orice alte
tipuri de suporturi.

60
STERILIZAREA

Sterilizare operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate


microorganismele, inclusiv cele aflate in stare vegetativa, de pe obiectele inerte
contaminate, rezultatul acestei operatiuni fiind starea de sterilitate.
Organizarea activitatii serviciilor de sterilizare cuprinde:
a) circuitul de colectare, recipientele si mijloacele de transport pentru dispozitivele
murdare, nesterile;
b) asigurarea ariei de curatare in vederea diminuarii incarcaturii microbiene si
eliminarii incarcaturii organice si a biofilmului de pe dispozitivele medicale;
c) verificarea starii de functionare a aparaturii;
d) spatiul curat pentru inventarierea si impachetarea dispozitivelor medicale;
e) sterilizarea propriu-zisa si sistemul de control al procesului;
f) procedurile de control si marcare a produselor finite;
g) tratarea neconformitatilor;
h) inregistrarea si arhivarea datelor privind parcursul procesului, in vederea
asigurarii transabilitatii ( ISO 8402) , care este un element de sistem de calitate si
este parte componenta a materiovigilentei;
i) circuitul de stocare, distributie, transport la utilizatori;
j) instruiera personalului;
k) echipamentul de protectie al personalului.
In unitatile de asistenta medicala, sterilizarea se realizeaza prin metode
fizice, abur sub presiune sau abur la temperatura si presiune ridicate/scazute,
caldura uscate, precum si prin metode combinate fizico-chimnice.
Dispozitivele medicale termosensibile se sterilizeaza chimic cu solutii/
substante chimice destinate special acestui scop si care respecta Directiva
93/42/CEE si legislatia referitoare la dispozitivele medicale.
Utilizatorii sunt obligati sa pastreze o evidenta a procedurilor de
sterilizare chimica intr-un registru special, denumit Registrul de sterilizare chimica,
in care se vor completa in mod obligatoriu urmatoarele date:
a) produsul utilizat si concentratia de lucru;
b)data si ora preparari solutiei de lucru;
c) ora inceperii fiecarei proceduri(ciclu) de sterilizare;
d) lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare procedura;
e) ora incheierii fiecarei proceduri( ciclu) de sterilizare;
f) numele si semnatura persoanei responsabile de efectuarea sterilizarii.
Registrul prevazut mai sus, va fi pus la dispozitia inspectorilor sanitari
de stat, precum si Ministerului Sanatatii Publice si altor ministere si institutii cu
61
retea sanitara proprie si poate constitui, dupa caz, proba medico-legala, in
conditiile legii.
Cutiile, casoletele, cosurile, navetele cu pachete sterilizate se eticheteaza
notandu-se data, ora, sterilizatorul cu abur sub presiunen la care s-a efectuat
sterilizarea , persoana care a efectuat sterilizarea.
Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in cutii metalice
perforate sau in casolete cu colier este de 24 ore de la sterilizare, cu conditia
mentinerii cutiilor si casoletelor inchise.
Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in pungi, hartie,
plastic sudate este de doua luni de la sterilizare, cu conditia mentinerii integritatii
ambalajului.
Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in hartie speciala
( ambalaj in doua straturi de hartie, fara solutii de continuitate) este de o luna de la
sterilizare.
Sterilizarea apei pentru spalarea chirurgicala se efectueaza in autoclava
pentru sterilizarea apei, potrivit instructiunilor de utilizare din cartea tehnica a
acestuia, la o presiune de sterilizare de 1,5 bari si un timp de sterilizare de 30
minute, rpecum si in diferite aparate, filtre sau alte dispozitive autorizate conform
legii.
Temperatura la care s-a efectuat sterilizarea, rezultatele indicatorilor
fizico-chimici si biologici, numele si semnatura persoanei responsabile cu
sterilizarea , observatii, data la care s-a efectuat intretinerea si verificarea
aparatului. Data finala a desorbtiei va fi notata pe fiecare ambalaj.
Verificarea eficientei sterilizarii se face respectand urmatoarele:
a) citirea si interpretarea diagramelor inregistrate ale ciclului complet de sterilizare:
temperatura, presiunea, presiunea negativa(vidul) si durata;
b) verificarea indicatorilor fizico-chimici, martori ai trecerii prin procesul de
sterilizare, special fabricati pentru sterilizarea cu oxid de etilena;
c) utilizare pentru fiecare ciclu a testelor biologice(bacteriologice) cu spori de
Bacillus subtillis.
Este obligatorie citirea cu atentie a intructiunilor de utilizare si a cartii
tehnice a aparatului pentru a folosi temperatura( presiunea) si timpul de sterilizare
recomandate de producator pentru materialele de sterilizat impachetate.

62
CONFECTIONAREA COMPRESEI

Compresele se confectioneaza din tifon, material cu putere mare de


absorbtie; in tipodimensiuni specifice ale specialitatii chirurgicale respective. Se
sterilizeaza in casolete separate si de regula un se refolosesc. Marimea compreselor
depinde de plaga, ele trebuie sa depaseasca cu cel putin 1-2 cm marginile plagii.
Ma voi referii la confectionarea compreselor folosite in mica chirurgie si
in serviciul de stomatologie.
Materialul necesar folosit pentru confectionarea acestor comprese poate
fii tifonul, dupa cum am amintit sau fesi de 10/10.
-- Se taie in bucati de forma dreptunghiulara cu laturile de 15/10 cm.
-- Se rasfrang spre interior laturile mari ale dreptunghiului.
-- Astfel format noul dreptunghi se rasuceste pe varful degetului aratator sub
forma de con
-- Se scoate de pe degetu conul si amrginile ramase se introduc in interior dupa
care se preseaza si se efectueaza o rasucire de aproximativ 180 grade.

63
ADMINISTRATEA MEDICAMENTELOR

Definitie

Medicamentele sunt substante extrase sau sintetizate din produse de origine


minerala, vegetala, animala utilizate cu scopul de:
-- Profilaxia imbolnavirilor;
-- Ameliorarea bolilor;
-- Vindecarea bolilor.

Doza de administrare

In functie de doza administrata, acelasi produs poate actiona ca un aliment,


medicament sau toxic, astfel se pot diferentia:

-- Doza terapeutica = doza administrata in scop terapeutic fara efect toxic


-- Doza maxima = doza administrata in cantitatea cea mai mare fara actiune toxica
asupra organismului;
-- Doza toxica = doza administrata care provoaca fenomene toxice grave pentru
organism;
-- Doza letala = doza care conduce la decesul pacientului.

Prescrierea medicamentelor

Medicamentele sunt prescrise de medic si notate in foaia de observatie a


pacientului internat sau pe retete in cazul pacientului ambulator.
Prescrierea consta in:

-- Numele medicamentului;
-- Concentratie si cantitati;
-- Doza unica sau pe 24 h;
-- Mod de administrare;
-- Orarul administrarilor;
-- Administrarea in raport cu servitul meselor.

64

S-ar putea să vă placă și