Romana de toamn

De-a fi-n a tinereii floare,

Cnd toate zilele sunt bune,
Pe cnd din inima cu soare
n veci lumina nu apune,
Multe-a avea n tain-a-i spune
Ca s devii tu gnditoare.

De-a fi ce-am fost pe lume-odat,

Privind n fa viitorul,
Cnd m-ndrgeam de orice fat
Ce-mi prea sor cu amorul,
A detepta n tine dorul
Cu-a mea cntare nfocat.

Dar nu-s n floarea tinereii,

i nu-ndrznesc nimic a-i zice!
Mergi dar, copil,-n calea vieii
ntmpinnd zmbiri amice.
Eu te-oi privi oftnd, ferice,
Rpit de farmecul frumuseii.

i ns de-ai vrea s ai parte...

Dar ce zic? Timpul ne disparte.
Tu eti sosind, eu n plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntlnire
Cu-apusul palid ce dispare!