PSIHOLOGIA EDUCATIEI Cursul 6, Anul I, Semestrul al II-lea

24. 03. 2015

P.I.P.P.

Profesor: Tinca Cretu

Constructivismul social a lui Vigotski

I. Idei fundamentale ale lui Vigotski:

Si pentru Vigotski, ca si pentru Piaget, invatarea este o activitate in care copilul sau tanarul
se implica, fiind el insusi forte activ, dar aceasta activitate nu se realizeaza de unul singur, ci
neaparat intr-un context social. Acest context social presupune interactiunea intre cel ce invata si
cel care dirijeaza invatarea.
In aceste conditii, dezvoltarea cognitiva apare ca o socio-constructie.
Daca este vorba de o socio-constructie, invatarea poate dobandi calitati care sa o faca sa
preceada dezvoltarea psihica. Prin urmare, spre deosebire de Piaget, care considera ca
dezvoltarea psihica si mai cu seama cognitiva precede invatarea, Vigotski considera inversul, ca
invatarea precede dezvoltarea psihica.
In contextul relatiilor sociale care asigura o orientare, o dirijare, un ajutor din partea unei
alte persoane care stapaneste deja continuturile de invatare care pot fi insusite (de copil) si acesta
este expertul, in timp ce, cel care invata este novicele (stie putin despre ce urmeaza). Vigotski a
deschis o tema noua de cercetare, aceea a felului de ajutor pe care il pot primi copiii (novicii) in
activitatea de invatare, si care a fost apoi dezvoltata de Bruner, Wood si Ross.
In contextul social, in interaciunea cu altii, cel ca invata poate sa desfasoare o activitate
mentala mai bogata, care este stimulata de expert si este bine valorizata de acesta.
Sub aceasta dirijare, procesele cognitive a celui ce invata se desfasoara la un nivel mai
inalt in situatia anterioara (cand gandeste singur), si astfel, se pregateste terenul pentru ca
invatarea sa duca la o dezvoltare noua, psihica.
Intr-un moment imediat urmator, copilul va fi capabil se desfasoare singur in planul
intern proprietati, procese psihice cognitive, la cel mai inalt nivel, mai complexe.
De aceea, Vigotski spunea ca: ,,procesele psihice au o dubla stimulare ca sa se
manifeste atunci cand se realizeaza in context social (interrelatie cu expertul) si un dublu
plan de manifestare.
 Vigotski face deosebire intre nivelul cognitiv actual al copilului, care se mainfesta inainte de
a desfasura activitatea cu expertul, si potentialul cognitival copilului de a se dezvolta, si care se
manifesta in timpul activitatii cu expertul.
Acest interval in care se manifesta acest potential este numit : ,,zona de proxima
dezvoltare (ZPD). In acest interval, copilul poate indeplini cu expertul sarcini mai complexe
decat inainte de aceasta zona.
Potentialul cognitiv se va constata si mai bun prin rezultatele obtinute dupa zona de
proxima dezvoltare, cand copilul va fi capabil sa indeplineasca acelasi tip de sarcini fara ajutorul
expertului.
- Relatia dintre invatare si dezvoltare, asa cum a gandit-o Vigotski, poate sa fie in atentia
tuturor educatorilor si sa se schimbe rolurile acestuia, adica sa amplifice rolurile lui de stimulari
a capacitatii de invatare, sa-l faca sa descopere cai potrivite de ajutorare a copiilor, care sunt
diferiti din punct de vedere al potentialului cognitiv.

Constructivismul socio-cultural al lui Bruner

I. Idei introductive:
Bruner, pe langa faptul ca recunoste importanta interactiunii cu altul in realizarea invatarii,
el a subliniat in acelasi timp, ca adevarata dezvoltare cognitiva nu se poate face in afara
dezvoltarii generale, culturale ale societatii.
In actul invatarii, se transfera de la socio-cultural catre individ, rezultatele cele mai
importante ale cunoasterii si practicii sociale.
Aceste rezultate se transmit in 3 modalitati principale, si fiecare dintre ele ofera avantaje si
limite. Aceste modalitati sunt urmatoarele:
* modalitatea activa prin intermediul modelului de actiune practica care domina la varste
mici, asigura continutul de invatare care se poate pastra multa vreme (rezistente la uitare);
* modalitate iconica prin folosirea de imagini si sisteme care se intalnesc fregvent la varste
mici, este mai putin bogata de un anumit context concret, de anumite obiecte concrete si reale,
de aceea, ce se invata prin aceasta modaliatate poate fi extins, imbogatit si cu valori reglatorii
mai ample privind comportamentul;
* modalitatea simbolica presupune inlocuirea situatiilor si a stimulilor concreti cu
simboluri verbale sau alte feluri de simboluri, care permit insusire de cunostinte ample din
diverse domenii ale cunoasterii, care pastraza si pot pastra timp indelungat, comportamente
corecte adaptate la cerinte.
 Bruner si colaboratorii sai, Wood si Ross, au experimentat si au elaborat principiile
esafodarii in invatare (ajutorului de invatare).
Esafodarea are particularitati speciale, care o deosebesc de alte feluri de ajutor:
- acest ajutor este dat elevului care este deja motivat de invatarea unei teme intr-o anumita
masura;
- ajutorul este modelat pe nevoile copilului intervin acolo unde copilul se confrunta cu
dificultati, si astfel, el se deosebeste de obiceiul unor parinti de a se substitui copilului care
invata;
- atunci cand copilul reuseste sa achizitioneze cunostinta, ajutorul acesta scade si este dat
doar din cand in cand;
- atunci cand copilul a atins invatarea in parametrii ceruti, ajutorul trebuie sa dispara in
mod obligatoriu.

Autorii au diferentiat urmatoarele faze ale esafodarii in invatare:

a) intensificarea angajarii in invatare a copilului prin activizare unor motive suplimentare,
prin dezvaluirea aspectelor pozitive in invatare;
b) reducerea libertatilor cautarii solutiilor problemelor;
c) mentinerea orientarii spre rezolvarea sarcinii in ciuda diverselor piedici;
d) semnalarea caracteristicilor importante pentru dezvoltarea problemei;
e)controlul frustrarilor(in cursul rezolvarii copilul intampina dificultati si isi pierde curajul);
f) cand problema se rezolva greu si copilul si-a piedut curajul, adultul trebuie sa-i arate
modelul corect de rezolvare.
Bruner a pus mare accent pe nivelul activizarii copiilor in sarcini de invatare si pe
mobilizarea lor, si a considerat ca formele de invatare, care permit activizarea inalta si punerea in
lucru a acestora, se pune in evidenta prin invatarea prin descoperire, dar pentru aceasta trebuie sa
sa asigure urmatoarele conditii:
* sa existe la cel ce invata o rezerva de cunostinte specifice domeniului de cunoastere de care
tine problema;
* cunostintele respective sa fie foarte bine organizate in mod sistematic;
* cel care desfasoara aceasta forma de invatare trebuie sa stapaneasca foarte bine conceptele
si principiile de baza a acelui domeniu de cunoastere, care trebuie sa fie insusite anticipat, sa
fie consolidate prin revenirea la ele si prin folosirea lor. Si Bruner a elaborat o idee, care a
rascolit cercetarile in domeniul psihologiei. El a considerat ca orice tema poate fi predata
oricarei persoane, cu conditia sa fie transmisa intr-o forma accesibila acelei persoane;
 * formularea de sarcini.

Contributia cognitivistilor la teoria psohologica a

invatarii

I. Idei introductive:
Asociationistii au descoperit conditiile de conexiuni mentale.
Gestaltistii, pentru ca s-au centrat pe formele bune, innascute, care au functionat la nivelul
creierului, la aparitia iluminarii bruste si pe rezolvarea de probleme pe care a vazut-o ca entitati
mentale (structuri).
Constructivistii au descoperit, la randul lor, o serie de fenomene mentale, asa cum s-a
intamplat in teoria lui Piaget, privind organizarea structurii inteligentei.

A) Conceptia despre invatare a cognitivistilor:

=> preocuparea centrala a cognitivistilor a fost cea a cercetarii, procesarii informatiilor in
sisteme naturale si artificiale;
=> insa si invatarea este pentru cognitivisti, in esenta ei, o prelucrare complexa informationala
si cu deosebire, cea mai mare parte a invatarii umane este complexa si presupune fornulare de
ipoteze, stabilire de reguli, culegeri, de elaborari de informatie;
=> presupune de decizii si folosire de cunostinte in situatii noi;
=> pentru a ajuta invatarea umana, pentru a o optimiza, trebuie sa se raspunda la cateva
intrebari cantrale, esentiale: ce invatam?, cat invatam?, cum invatam? .
In viziunea lor, invatarea umana este si trebuie sa devina: - cat mai activa
- constructiva
- cumulativa
- forte bine orientata catre
scop

Continutul invatarii umane este, in general, constituit din: - cunostinte;

- strategii cognitive;
- metacognitie.