Sunteți pe pagina 1din 8

PSIHOLOGIA EDUCATIEI Cursul 12, Anul I, Semestrul al II-lea

19. 05.2015

P.I.P.P.

Profesor: Tinca Cretu

Implicarea memoriei in invatarea scolara (continuare)

Recomandari privind otimizarea implicarii memoriei de scurta durata in invatarea scolara.

Idei importante:

1) Memoria de scurta durata(MSD)se caracterizeaza printr-un volum mic si o retentie (pastrare)


scurta a informatiilor, dar fara ea, nu se poate trece in memoria de lucru (ML) si apoi in memo-
ria de lunga durata (MLD).

Cateva atentionari (recomandari) adresate cadrelor didactice pentru optimizarea memoriei


de scurta durata.

Evitarea transmiterii unui volum prea mare de informatii si in ritm alert, pentru ca nu se da
posibilitatea elevilor sa verbalizeze ei insisi sintetic acea informatie, si sa creasca astfel timpul
de retentie.

Cadrul didactic trebuie, la randul lui, sa recomande elevilor sa verbalizeze imediat informatia
primita, care intra in memoria de scurta durata.

Se recomanda, de asemenea, pe cat posibil, ca informatiile care au intrat in memoria de scurta


durata sa fie repede integrate in structuri cognitive deja formate.

Posibilitati de optimizare a memoriei de lucru (ML)


Caracteristicile memoriei de lucru:

Memoria de lucru are un volum mai mare decat memoria de scurta durata si o durata de
retentie mai mare.
Memoria de lucru are mecanisme de procesare a informatiei, atat asemanatoare cu cele ale
memoriei de scurta durata, cat si ale celei de lunga durata.

Procesarea informatiei este mai puternica in memoria de lucru si este sustinuta de scopuri, de
expectante, de emotii, de atentie ,si de aceea, este mai productiva.

Memoria de lucru are o foarte mare importanta in indeplinirea sarcinilor cognitive complexe
cum ar fi:

sarcini de invatare;

de rezolvare de probleme;

de luare a decizilor;

de intelegere profunda a limbajului.

Memoria de lucru este mai activa si mai flexibila, si astfel, poate sustine mai bine realizarea
sarcinilor mai complexe;

Memoria de lucru realizeaza procesari simultane ale mai multor feluri de informatii, si aceas-
ta calitate caracterizeaza, cu deosebire, persoanele considerate expert intr-un domeniu, si este
restransa la novici.

Recomandari pentru optimizare:

Evitarea realizarii unor lectii prea incarcate, atat cu informatii multe si variate, cat si cu
mijloace didactice.

Evitarea frazelor lungi.

In prezentarea continuturilor de invatare trebuie sa se dea prioritate folosirii organizatorilor,


atat celor prealabili,cat si celor proprii lectiei respective, si de asemenea, prioritate integrarilor.

Urmatoarele secvente ale lectiilor (sau urmatoarele lectii) vor face apel la cunostinte insusite
anterior si le vor subactiva, si astfel, ele vor intra in campul memoriei de lucru. Aceste cunostin-
te insusite anterior au niveluri diferite de activare:

cele insusite recent, sau foarte bine se activeaza fara efort;

unele din cunostintele anterioare au un grad satisfacator de activare, si deci, chiar daca se
depune efort ele se reactiveaza (cercetatorii le-au numit ,,amorse).

acestea, la randul lor, pot activiza cunostinte insusite anterior cu grad mai mic de activizare,
dar, numai daca acestea apartin acelorasi retele conceptuale sau acelorasi scheme mentale.
Memoria de lunga durata (MLD) si implicarea ei in invatare

Memoria de lunga durata asigura retentia superioara a cunostintelor, si de aceea, se


considera ca adevarata invatare este atunci cand informatia intra in memoria de lunga durata.

Cai de optimizare a memoriei de lunga durata:

1)Retentia este mai buna daca procesarea initiala a informatiilor este buna sau foarte buna. S-a
constatat ca, daca elevii retin un continut de invatare dupa 12-14 ore de la momentul invatarii,
atunci, acel continut va putea fi pastrat pe lunga durata si chiar definitiv (pentru toata viata).

2)Retentia in memoria de lunga durata este favorizata de strategiile active de invatare.

3)Repetarea acelor continuturi de invatare la intervale relativ mari, si deci, evitarea repetarilor
una dupa alta, pentru a se obtine efectul spatierii, adica evitarea suprapunerilor si
interferentelor si a inhibitiei laterale.

4)Calitatea retentiei depinde de gradul de organizare a cunostintelor.

5)Calitatea retentiei depinde de restructurarea cunostintelor insusite la anumite intervale.

6)Dublarea reprezentarii mentale a cunostintelor in forma de cuvinte si imagini.

7)Incurajarea insusirii cunostintelor procedurale.

8)Favorizarea transferurilor.

9)Retentia superioara este favorizata mai putin de volumul procesarilor si mai mult de
adancimea procesarilor.

Stilul cognitiv si implicarea lui in invatarea scolara

Idei importante:

Stilul cognitiv a inceput sa fie cercetat in 1950 si s-a intensificat cercetarea lui intre 1970-
1980.

Definitie: stilul cognitiv reprezinta diferentele individuale constante in maniera de a organiza


si a trata informatia (cum percepem, cum gandim, cum rezolvam probleme). Aceasta definitie a
fost data de Messik, in 1976.
Exemple de stiluri cognitive:
stil intuitiv;
stil normativ;
stil analitic;
stil sintetic, etc.

Factorii care contribuie la formarea stilului cognitiv:


Premise ereditare;
Experienta cognitiva personala;
Particularitati de personalitate care il pot sustine. De exemplu: constiinciozitatea sustine un
stil analitic;
Modelele oferite in familie si in scoala.

Stilul de invatare si implicarea in insusirea cunostintelor

Influenteaza foarte mult (semnificativ) productivitatea invatarii.


Definitie: ,, stilul de invatare este maniera in care elevul este ,,programat pentru a invata in
modul cel mai eficace, adica pentru a receptiona, a intelege, a retine ,si apoi, a fi
capabil sa utilizeze noua informatie . Aceasta definitie a fost data de Reinert, in
anul 1976.

Factori care formeaza stilul de invatare:

Experienta personala de invatare;

Unii autori au in vedere si factorii ereditari;

Stilul de invatare unifica factori cognitivi, afectivi, fiziologici.

Stiluri de invatare care se pot cristaliza in cursul ciclului primar:

1)Stilul vizual

Indicatori de recunoastere:
Invata cu sprijin mare pe ilustratii, desene, schite;

Este favorizat de textele scrise;

Este favorizat de organizarea personala, in scris, a continuturilor de invatare;

Recomandari pentru cadrele didactice:

Folosirea unui bogat si variat material intuitiv;

Sublinierea expresa a ideilor principale dintr-un text;

Elaborarea pe tabla, in fata elevilor, a planului de idei a unui text;

A-i invata pe copii cum sa-si ia notite.

2)Stilul auditiv

Indicatori de recunoastere:

Il favorizeaza audierea lectiilor;

Il favorizeaza explicatiile directe;

Invata bine pe un fond muzical de mica intensitate;

Profita mult de discutiile in grup si le prefera.

Recomandari pentru cadrele didactice:

Realizarea,ori de cate ori e posibil, a unor secvente de lectie dominate de metoda conversatiei;

Folosirea mijloacelor multimedia;

Cadrele didactice sa aiba o vorbire expresiva;

Il favorizeaza folosirea organizatorilor prealabili sau cei din continutul respective lectii.

3)Stilul kinestezic

Indicatori de recunoastere:

Experientele directe, concrete il favorizeaza;

Prefera observatiile directe a obiectelor, fenomenelor;

Ii sunt favorabile toate ocaziile in care face efectiv ceva.

Recomandari pentru cadrele didactice:


Sa ocazioneze jocuri de rol, dramatizari;

Sa propuna ca elevii sa faca albume, colaje, modelaje;

Sa creeze mici pauze in timpul lectiilor pentru a satisface nevoile de miscare a acestor copii.

Strategiile de invatare si rolul lor

Definitie: O strategie de invatare este un ansamblu de operatii si resurse planificate de


catre subiect cu scopul de a atinge obiectivele intr-o situatie de invatare.

Particularitatile de baza ale strategiilor de invatare:

Ele sunt tehnici de invatare si nu particularitati ale personalitatii cuiva;

Sunt orientate catre o anumita sarcina, catre o anumita problema;

Pot fi invatate si spontan dar si in mod constient si intentionat;

Pot fi modificate in functie de sarcinile care trebuie rezolvate.

Feluri de strategii:

Strategii de achizitii a cunostintelor;

Strategii de procesare a informatiilor;

Strategii de reglare.

Completari la tema metacognitiei

Insasi definitia metacognitiei arata ca aceasta are, pe de o parte, componente cognitive, si


pe de alta parte, mecanismul de monitorizare si conducere a activitatii cognitive, care pot
sa fie asa de bine elaborate, incat sa devina abilitati (realizare usoara, rapida, productiva).
Abilitati referitoare la planificarea activitatilor cognitive
Exemple: Anticiparea globala a realizarii sarcinilor;
Alegerea dintre mai multe variante a celei optime de rezolvare;
Identificarea partilor mai dificile.

Abilitati de control

Exemple: Automonitorizarea;
Evaluarea progreselor;
Verificarea corectitudinii;
Identificarea erorilor;
Constientizarea partilor slabe si a partilor tari ale rezolvarii.

Abilitati de reglare

Exemple: Sa se transfere strategii de succes, si astfel, sa se regleze o noua rezolvare;


Sa se abandoneze strategiile neproductive;
Daca e cazul, sa se combine strategiile.

Cateva cai de dezvoltare a metacognitiei la elevi

!!! Metacognitia se invata, si trebuie sa fie obiectiv principal al invatarii explicite, intentio-
nate si sistematice.

Cele mai frecvente cai de dezvoltare:

a)Cadrele didactice pune intrebari elevului prin care ii cere sa justifice de ce a lucrat intr-un fel
sau altul, ii pune intrebari cu privire la strategiile alese, ce autoevaluare isi face.

b)Protocolul gandirii personale a cadrului didactic, care rezolva in fata clasei si cu voce tare o
problema, oferind model de demers metacognitiv.

c)Sa obisnuiasca pe elevi sa se autochestioneze cu privire la modul in care au rezolvat sarcinile


cognitive (sau problemele).

S-ar putea să vă placă și