Alimentaia nesntoas, obezitatea i bolile

metabolice populaionale: teme importante n cadrul

Congresului Naional al Societii Romne de Diabet,
Nutriie i Boli Metabolice
Scris de Redactie 795 afisari
16:00:20, Luni 25 Mai 2015

31,4% dintre romni sufer de obezitate, iar 34,6% sunt supraponderali

Alimentaia sntoaseste o condiie esenial pentru buna func ionare a organismului uman. Ignorarea
sau abordarea superficial a problematicii alimentaiei, precum i asocierea unei diete nesntoase cu
sedentarism, consum de alcool i tutun pot reprezenta reale amenin ri pentru sntate, conform
specialitilor.

De asemenea, obiceiurile alimentare nesntoase pot duce la apari ia unor afec iuni grave n rndul
populaiei, printre care obezitatei boli metaboliceprecum diabetul zaharat i dislipidemia(concentra ie
mare de grsimi n snge).

Situaia obezitiieste destul de delicat n ara noastr, dac ne gndim la rezultatele ob inute de
Studiul epidemiologic PREDATORR, care a artat c n Romnia, 31,4%dintre adul ii cu vrste
cuprinse ntre 20 i 79 de ani au obezitate. Dintre ace tia, 21,5% prezint obezitate de gradul
I,7,2%au obezitate de gradul II i 2,7%sufer de obezitate morbid. n plus, 34,6%sunt
supraponderali i doar o linie fin i mai desparte de obezitate.Ace ti oameni ar trebui s n eleag
importana controlului medicali al informrii constantecu privire la starea lor de sntate.
Obezitatea este un factor de risc pentru diabet. Tot studiul PREDATORR arat c 11,6% din
populaia rii este afectat de diabet, a declarat prof. univ. dr. Maria Moa, Preedintele Societii
Romne de Diabet, Nutriie i Boli Metabolice i membru n Consiliul de Conducere al Asocia iei
Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) ncepnd cu septembrie 2015.
n ceea ce privete prevalena diabetului, potrivit studiului PREDATORR, zone cu cele mai pu ine
persoane afectate de aceast boal sunt Vestul (8,2%)i Centrul rii (9,99%).

Din datele aceluiai studiu mai reiese i c, n Romnia, 81%din popula ie prezint dislipidemie cu
tulburri ale unuia sau mai multor factori lipidici.

Dislipidemia, anomalie a nivelului de lipide din snge, se afl, ca i obezitatea, diabetul zaharat i
hipertensiunea, printre cauzele bolilor cardio-vasculare i ale bolii cronice renale. Recomand
celor care au n familie persoane care sufer de aceast boal s mearg la doctor, pentru un
control. S fac acelai lucru i fumtorii i persoanele mai n vrst, a declarat prof. univ. dr.
Cristian Serafinceanu, Preedintele Asociaiei pentru Studii Reno-Metabolice i Nutri ionale.
Avnd n vedere prevalena i incidena acestor afeciuni n Romnia, aceste probleme sunt incluse n
tematica tiinific a celui de-al 41-lea Congres Naional al Societ ii Romne de Diabet, Nutri ie i Boli
Metabolice, care are loc ntre 20 i 23 mai 2015, la Sibiu.
Alimentaia nesntoas, obezitateai bolile metabolicese nscriu astfel printre temele abordate n cadrul
mai multor prezentri tiinifice care se vor derula pe parcursul celor patru zile ale evenimentului.

Conform unor lucrri care vor fi prezentate n cadrul Congresului Na ional al Societ ii Romne de Diabet,
Nutriie i Boli Metabolice, obezitateai dislipidemiasunt, la rndul lor, factori de riscpentru o serie de alte
afeciuni. Printre acestea se numrficatul steatozic(potrivit lucrrii Corelaia ntre parametrii
biochimici i clinici la pacienii cu steatoz hepatic ) i cancerul colorectal, boal ce poate fi
influenat i de prezena diabetului zaharat (dup cum arat o alt lucrare, Riscul de a dezvolta polipi
colonici displazici la pacienii dislipidemici).
Ediia 2015 a Congresului Naional al Societii Romne de Diabet, Nutri ie i Boli Metabolice aduce la un
loc personaliti ale diabetologiei internaionale i reputa i medici romni. Pe durata a patru zile, ace tia
vor fi implicai n sesiuni tiinifice, workshop-uri i dezbateri despre cele mai noi metode de preven ie,
tratamenti control n diabet.

Ce inseamna o alimentatie
sanatoasa?
de Alina Popescu

"Alimentatia sanatoasa este alimentatia care corespunde din

punct de vedere calitativ si cantitativ nevoilor organismului si
nu contine in exces factori alimentari de risc, precum alcool,
sare, zaharuri sau grasimi saturate," ne spune prof. dr.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari
Alimentare.
 "Alimentatia sanatoasa este alimentatia care corespunde din punct de vedere calitativ si
cantitativ nevoilor organismului si nu contine in exces factori alimentari de risc, precum
alcool, sare, zaharuri sau grasimi saturate," ne spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi,
directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Pentru a manca sanatos, trebuie sa includem in dieta acele alimentele cu o valoare nutritionala
mare, care acopera nevoile organismului si sa evitam excesele de alcool, sare, zaharuri sau
grasimile saturate. O dieta sanatoasa include alimente diverse si consum moderat astfel incat sa nu
se depaseasca nevoile energetice ale organismului. Este importanta si prevenirea senzatiei de
foame acuta, prin impartirea ratiei alimentare in 3 mese principale si 2 gustari, dar si asocierea
corecta a alimentelor.

Pe langa continutul lor nutritional, unele alimente detin si anumite principii active care contribuie la
buna functionare a organismului, cum sunt antioxidantii, acizii grasi esentiali, bacteriile probiotice,
fitosterolii si multe altele, alimente numite "functionale".

Ce sunt alimentele "functionale"?

Alimentele "functionale" reprezinta categoria de alimente care aduc beneficii de sanatate specifice,
in plus fata de valoarea lor nutritionala. Acestea pot avea beneficii functionale specifice la nivelul
unor aparate si sisteme: aparat digestiv, sistem imunitar, sistem cardio-circulator si chiar la nivel
celular. Alimentele functionale au fost consumate in mod traditional de popoarele lumii, datorita
beneficiilor pentru sanatate, chiar daca substantele biologic active pe care le contin au fost
identificate si caracterizate de-abia in ultimele decade. Dintre acestea fac parte alimente precum:
probioticele, pestele gras, vinul rosu, rosiile sau taratele de grau.

Recomandari pentru alimentatia zilnica

"Alimentele sanatoase sunt alimentele cel mai apropiate de natura, cu un grad minim de procesare,"
explica prof. dr. Mencinicopschi. Iata cateva recomandari oferite de specialist pentru alimentatia
zilnica:

De evitat: dulciuri rafinate, bauturi dulci, indulcitori;

Ocazional: carne rosie (2-3 ori/luna), unt (20 g/zi), sare (maxim 5 g/zi);
Zilnic: grasimi si uleiuri sanatoase neprajite (50 g/zi), lactate probiotice (100 g/zi),
cascaval/telemea (50 g/zi), leguminoase (100 g/zi), legume si fructe (5 portii/zi), cereale integrale (25
g/zi);
Cateva ori pe saptamana: peste (2 ori), oua (2-5 ori), carne pasare (150 g - 2 ori);
Hidratarea cu apa: 1,5 - 2 l/zi.

Reglementari privind comunicarea despre beneficiile alimentelor

Pentru a asigura comunicarea corecta catre consumatori, institutiile europene au hotarat sa
instaureze un cadru reglementar care sa impuna criterii riguroase de analiza si decizie.

Regulamentul european (regulamentul CE 1924/2006) se bazeaza pe 2 axe principale:

1.
Un aliment pentru care pot fi comunicate beneficii nutritionale sau de sanatate trebuie sa se
incadreze intr-un profil nutritional. Aceasta inseamna ca alimentul respectiv nu trebuie sa contina in
exces nutrienti ca: sarea, zaharul, grasimile saturate, identificati ca factori ce cresc riscul pentru
unele boli (obezitate, diabet, boli cardio-vasculare). Bauturile ce contin peste 1,2% alcool nu pot
purta mentiuni de sanatate.
2. Beneficiile de sanatate comunicate trebuie sa fie dovedite stiintific, iar mentiunea prin care sunt
comunicate, sa fie autorizata de Comisia Europeana.
Acest proces a inceput in ianuarie 2008 si, neexistand niciun fel de experienta anterioara intr-un
astfel de proces, expertii EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor) au analizat
beneficiile alimentelor prin aplicarea metodologiei de analiza pentru autorizarea medicamentelor.

"Sigur ca intentia de reglementare a comunicarii privind alimentele sanatoase este laudabila. Totusi,
din maniera de analiza si validare a mentiunilor propuse rezulta formulari si concluzii curioase,
bazate pe aspecte formale, care ignora unele aspecte de fond, de exemplu faptul ca anumite
alimente au o intreaga istorie ca alimente sanatoase, desi nu dispun de dovezi stiintifice formale.
Putem enumera aici alimente ca varza si usturoiul, dar ai multe produse lactate fermentate
proaspete", a declarat prof. dr. Mencinicopschi.

EFSA a respins mentiunile propuse pentru 191 de culturi probiotice de fermentare a laptelui, pe
motiv ca bacteriile respective nu sunt suficient de bine caracterizate, sau ca nu este lamurit
mecanismul lor de actiune, adica nu se face legatura cauza-efect intre principiul activ continut in
produs si beneficiul de sanatate.

"Sunt constient ca, in cazul probioticelor, aplicarea protocolului de analiza EFSA este aproape o
utopie, pentru ca aceste bacterii nu interactioneaza direct cu celulele sau tesuturile organismului in
afara de cele ale sistemului digestiv. Ele interactioneaza cu flora intestinala, iar structura acesteia
are repercusiuni importante asupra sanatatii organismului gazda", a completat specialistul.

De aceea este necesar sa promovam si sa mentinem o flora intestinala echilibrata, prin obiceiuri
alimentare corecte si prin consum de alimente prebiotice (fibre alimentare) ai probiotice (iaurturi,
chefir).
La nivel european, procesul de analiza si autorizare a mentiunilor de sanatate este inca in curs,
dupa 2 ani de munca intensa fiind analizate doar aproximativ 25% dintre mentiunile supuse
autorizarii.

http://www.sanatateatanatura.ro/articles/view/83-alimentatia-in-viata-omului

Sunteti aici: Home Sanatatea ta Alimentatie Alimentatie sanatoasa Alimentatia in viata omului

Alimentatia in viata omului

Parintele medicinei, Hipocrate, a afirmat cu privire la sanatatea oamenilor ca Alimentele voastre sa
va fie medicamente si medicamentele voastre sa va fie alimente.

Alimentatie este foarte importanta in viata unui individ. Pe langa rolul de a ne potoli foamea,
hrana pe care o ingeram ne furnizeaza energia necesara care ne mentine in miscare si nutrienti
(proteine, lipide, glucide) care ajuta la refacerea celulelor, tesuturilor si organelor, confera caldura
corpului fizic si ne ajuta sa gandim.

In zilele noastre exista diferite moduri de alimentatie: unii oameni prefera dieta omnivora
(formata din vegetale si produse animale administrate intr-un mod echilibrat), altii adopta o dieta
carnivora (preponderent produse animale; exemplu:eschimosii), altii prefera o dieta mai mult sau mai
putin vegetariana, adica ovo-lacto-vegetariana (in care sunt admise pe langa produsele vegetariene si
ouale si produsele lactate) sau lacto-vegetariana (in care pe langa produsele vegetale sunt incluse
doar produsele lactate), altii prefera o dieta pur vegetariana (doar produse vegetale) sau veganismul
crud (dieta bazata pe fructe, nuci, seminte si legume proaspete, nepreparate).

In ultimul timp, datorita faptului ca bolile cronice au devenit tot mai agresive si au inceput sa
apara chiar si la varste tinere, tot mai multi oameni, chiar si medici, au fost interesati de modul in care
ne hranim si in urma studiilor realizate au ajuns la urmatoarele concluzii:

Asociatia Medicala Britanica : vegetarienii au rate mai scazute ale obezitatii, bolii coronariene,
hipertensiunii arteriale, afectiunilor intestinului gros, cancerelor si pietrelor la vezica biliara. Nivelul
colesterolului este mai scazut la vegetarieni.
 Studiul China a demonstrat ca in societatile vestice predomina bolile degenerative boli de
inima, cancer, diabet, obezitate, pe cand in societatile in care se consuma vegetale aceste boli sunt
aproape inexistente.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a furnizat in 1991 un raport care arata ca bolile cronice sunt
asociate cu dietele bogate in zahar rafinat, carne si alte produse de origine animala, grasimi
saturate si colesterol alimentar si facea urmatoarea precizare: Daca aceasta tendinta in alimentatie
continua, sfarsitul acestui secol va fi marcat de bolile cardiovasculare si cancer, care vor constitui
principalele probleme de sanatate in toate tarile din lume in acare este adopatata o asemenea
alimentatie.
Comitetul Medicilor pentru o Medicina Responsabila: vegetarienii se bucura de o sanatate
excelenta. Dietele vegetariene corespund instructiunilor din Dietary Guidelines si intrunesc dozele
zilnice reomandate pentru nutrienti. Proteinele nu sunt deficitare in dietele vegetariene
Studiul EPIC initiat in 1993 a aratat ca dietele fara carne tind sa reduca nivelul colesterolului si
de asemenea reduc incidenta obezitatii, iar o dieta bogata in fructe si legume protejeaza impotriva
riscului de deces prematur.

http://viatasociala.ro/index.php/sanatate/199-importana-unei-alimentaii-
sntoase.html

IMPORTANA UNEI ALIMENTAII SNTOASE

Vineri, 22 Martie 2013 10:09 |
Nota data de utilizatori: / 10
Cu cele mai mici note Cele mai bune
Noteaza

Social - Sntate

n spatele unei viei active i solicitante trebuie s existe ntotdeauna un corp i o minte sntoas. Fie
c eti un om care i dedic viaa carierei, unul care se concentreaz asupra vieii personale, sau
ncerci s mbini cele dou lumi, fiecare zi vine cu vechi sau noi provocri i sarcini. Toate acestea i
afecteaz alimentaia, att din punct de vedere al timpului disponibil i a orarelor meselor ct i a
coninutului acestora.

Alimentaia joac un rol extrem de important n dezvoltarea i meninerea unui corp sntos.
Niciodat o diet sntoas nu trebuie s cad pe locul doi, n favoarea meselor rapide i haotice i a
mancrurilor nesntoase, specifice vieii agitate a omului de azi.
Fie c suntem tineri sau aduli, nu este niciodat trziu pentru a ne schimba dieta i pentru a nltura
definitiv obiceiurile nutriionale nesntoase din viaa noastr. Cu siguran, acest efort va aduce
beneficii pe termen lung, care se vor manifesta att asupra siluetei noastre, ct i asupra calitii
vieii. Un beneficiu primordial al unei diete sntoase este reducerea riscului de apariie a unor boli.

Un prim pas spre o diet echilibrat este stabilirea unui program stabil de mese/zi care nseamn
respectarea orelor de luare a meselor, care trebuie sa fie acelai n fiecare zi. Apoi, este foarte
important s identificm ce nutrieni lipsesc din dieta noastr actual i s identificm ce elemente
trebuie introduse n alimentaie pentru a umple aceste goluri. Totodat, este necesar s moderm
consumul de nutrieni nesntoi (grsimi, sare, zahr i calorii), limitnd cantitatea i frecvena
consumrii acestora.

Indicaiile nutriionitilor americani cu privire la elementele unei alimentaii sntoase i beneficiile

acestora sunt urmtoarele:

- o diet cu un coninut sczut n grsimi (cereale, fructe, legume, produse lactate degresate) poate
reduce riscul apariiei bolilor cardiace, a hipertensiunii arteriale, bolilor degenerative cerebrale,
accidentelor vasculare cerebrale i a diabetului zaharat; poate de asemenea preveni apariia anumitor
forme de cancer;

- limitarea consumului de grsimi saturate, care se gsesc n carnea gras, brnz, smntn, unt,
poate reduce nivelul de colesterol i riscul de apariie a bolilor cardiace i a hipertensiunii arteriale;

- nlocuirea grsimilor saturate cu grsimi monosaturate, precum uleiurile de msline sau rapi, ajut
la scderea colesterolului ru (LDL);

- acizii omega-3 i omega-6 ce se gsesc n grsimile polinesaturate (n alimente precum petele,

nucile, boabele de soia i in) au un efect protectiv mpotriva bolilor cardiace;

- eliminarea sau reducerea acizilor trans-fatty care se gsesc n uleiurile hidrogenate (de exemplu
uleiurile parial hidrogenate) poate ajuta la scderea nivelului colesterolului;

- o diet bogat n fructe i legume furnizeaz antioxidanii necesari (precum beta-carotenul sau
vitaminele C i E) i protejeaz organismul de distrugerile produse de radicalii liberi de oxigen,
reducnd astfel riscul apariiei bolilor cardiace, a cancerului i a hipertensiunii arteriale.

Totui, nu trebuie s uitm c o via sntoas nu trebuie s urmeze doar un regim alimentar stabil
i sntos, ci este absolut necesar practicarea de exerciii fizice zilnic, pentru cel puin 20 de minute.

http://www.referatele.com/referate/biologie/online13/ALIMENTATIA-referatele-
com.php

ALIMENTATIA SANATOASA

Alimentatia reprezinta domeniul in care se fac cele mai grave erori. Omul modern se
hraneste intr-un mod nesanatos, mananca prost si mult. Asa se face ca o persoana din doua sufera
de exces de greutate (depasirea cu peste 10% a greutatii normale). Aceasta are efect nefast asupra
sistemului osos, a scheletului si asupra aparatului motor, in special asupra partii inferioare a
corpului. Cu cat excesul in greutate este mai mare cu atat creste si procentajul persoanelor care
sufera de maladii coronariene (angina pectorala, infarct miocardic, ateroscleroza), sau cu
afectiuni cancerigene, cum ar fi cancerul intestinelor. Statisticile arata ca peste 30% dintre obezi
mor din cauza bolilor de ficat sau a diabetului. De asemenea obezii pot avea probleme mult mai
mari decat cei cu greutate normala in cazul unor inteventii chirurgicale.
 Cea mai mare greseala facuta in domeniul nutritiei, priveste absorbtia excesiva a hidratilor
de carbon, care sunt lipsiti de valoare nutritiva si care se gasesc in: zahar, dulciuri, faina, bauturi
alcoolice. Acestea sunt transformate de organism in depuneri de grasimi.

Obezii se afla in interiorul unui cerc vicios. Grasimea nu mai este la moda, iar mass media
infatiseaza saptamanal o imagine care contravine modului de viata a persoanei obeze. Astfel,
aceasta se confrunta, mai mult sau mai putin, cu un stres psiho-social, iar reactia ei este, in
general, sa manance tot mai mult.

Multe persoane, in special femei, iau medicamente de sinteza pentru slabit, care au efectul
de a le suprima pofta de mancare, actionand ca un laxativ. Folosirea permanenta a acestor
medicamente creaza dependenta si perturba metabolismul apei si a sarurilor din organism,
provocand edeme, rinichii sunt afectati, se produc tulburari psihice si de ritm cardiac. Au aparut
regimurile pe baza de pulberi, care, in prima faza, produc o scadere insemnata in greutate,
deoarece organismul pierde multa apa, dar nu scade si grasimea.

Toate aceste cure de slabire restrictive au marele dezavantaj ca persoana nu invata sa-si
inlocuiasca modul de nutritie nesanatos cu obiceiuri alimentare mai bune, astfel ca majoritatea isi
regasesc vechea greutate la numai cateva saptamani de la terminarea regimului, ele fiind mai
dezechilibrate decat inainte din acest punct de vedere.

Regimul disociat propune o alternativa blanda si eficace, pe termen lung, in curele radicale
si restrictive, care au ca scop scaderea greutatii prin prevenirea persoanei de anumite alimente.
Aceasta inseamna ca unele alimente se potrivesc mai bine intre ele decat altele. Daca alimentele
care nu se potrivesc se consuma impreuna, se produce pentru o scurta durata o dereglare
digestiva, in primul rand balonare, apoi o marire a organelor digestive.

Digestia are loc mai usor daca sucurile gastrice prelucreaza un singur fel de alimente. De
exemplu, legumele verzi se potrivesc cu carnea, decat cele care contin amidon, deoarece acestea
din urma se digera in mediu alcalin, spre deosebire de carne careia ii trebuie un mediu acid.

Este importanta separarea proteinelor de glucide, care practic nu este posibila 100%, dar
daca se reuseste sa se rezolve la doua treimi din alimente este foarte bine.

Alimentele cu calorii negative sunt cele consumatoare de grasimi. In cea mai mare parte
sunt reprezentate de legume, fructe si condimente si sunt bogate in saruri minerale, vitamine,
contin putine proteine si hidrati de carbon, iar procentul lor caloric va fi de 90 de calorii la 100
de grame. Pe de alta parte aceste alimente au in compunerea lor peste 90-95% apa. Consumarea
in mod regulat a acestor alimente produce un efect caloric negativ, care duce la o pierdere in
greutate.

Busuiocul, cimbrul, mararul, usturoiul, patrunjelul, menta, salvia, cimbrisorul, chimionul,

ienuparul pe langa faptul ca amelioreaza mult gustul mancarii, contribuie la procesul de digerare
si eliminare a grasimilor.

Fructele cum ar fi: ananasul, merele, portocalele, capsunele, afinele, zmeura, mango, grapefruit,
lamaia au rol in distrugerea proteinelor.

O hrana sanatoasa este o hrana proaspata, variata, bogata in substante vitale, alcalina, cu
multe vitamine, cu saruri minerale si oligoelemente.
Este recomandat ca de trei ori pe saptamana sa nu se consume carne, aceasta fiind inlocuita cu
preparate din soia.

Nevoile zilnice de aminoacizi se pot acoperi prin consumarea a 100 gr. de grau integral sau
orez nedecorticat. Se vor consuma legume proaspete, care contin substante vegetale bioactive
(glucosinolate, flavonaide) cum ar fi: cartofi, linte, mazare, fasole verde, varza, broccoli, rosii,
fulgi din cereale, paine integrala, gris, orez nedecorticat, grau incoltit sau germeni de grau.
Substantele bioactive distrug radicalii liberi care sunt responsabili pentru evolutia cancerului.

Se recomanda hrana care nu a fost congelata, conservata, rafinata, evitandu-se alimentele

care au fost prelucrate industrial, cum ar fi zaharul rafinat, faina alba, uleiul rafinat, conservele.

Unele condimente au efect de stimulare a digestiei si metabolismului (cimbrul), altele actioneaza

impotriva imbolnavirilor (chimenul, cimbrul, mararul), sau sunt diuretice (ceapa, ienuparul).

Se vor consuma numai grasimi vegetale naturale, unt, margarina sau ulei presat la rece. Se
vor evita alimentele cu continut mare de candiu (metal nociv pentru sanatate si care provoaca
leziuni renale) cum ar fi: ciupercile de padure, organele de porc, pateul de ficat.

La prepararea alimentelor trebuie avut grija ca acestea sa se fiarba mai mult decat este
nevoie, deoarece se distrug substantele nutritive. Trebuie avut grija la mancarurile cu prajeli si
sosuri, deoarece nu sunt sanatoase. Afumarea alimentelor si prajirea lor in grasime animala sau
ulei incins produce la suprafata acestora o crusta maronie (care este o oxidare toxica), precum si
deseuri grasoase, care sunt cauza tulburarilor digestive si a gravelor probleme de sanatate
(ateroscleroza, bolile canceroase). Cel mai indicat este ca alimentele sa fie preparate la aburi,
prin fierbere in apa sau la gratar, ele pastrandu-si gustul, culoarea si valoarea nutritiva.

Ar trebui respectate cateva reguli privind modul in care ne alimentam sanatos:

- se mananca incet, avand timp suficient pentru consumarea mancarurilor, fara stres, fara
intreruperi (ridicare de la masa pentru rezolvarea unor probleme), intr-o atmosfera de calm si
liniste;

- cu 15-20 de minute inainte de masa principala se

poate consuma o salata sau un mic aperitiv, pentru a se micsora senzatia de foame, marind
satietatea;

- se mananca pe saturate, dar nu mai mult, chiar daca mancarea este foarte buna si gustoasa;

- se mananca la ore fixe;

- nu se 'sare' peste mese si nici nu se inlocuieste masa cu o felie de paine cu unt;

- se mesteca mult si bine, hrana trebuind faramitata inainte de a se inghiti, pentru a usura munca
stomacului;

- nu se beau lichide in timpul meselor, deoarece digestia este mai dificila, producandu-se mai
mult acid in stomac;

- dupa ora 17 nu se consuma mese imbelsugate, bogate in proteine, greu de digerat, iar cu 2 ore
inainte de culcare nu se mananca nimic;
- se recomanda impartirea celor 3 mese principale in cantitati mai mici, in 5-6 mese pe zi;

- se mananca numai cand apare senzatia de foame, fiind interzisa consumarea alimentelor de
plictiseala sau pentru omorarea timpului;

- nu se mananca cu lacomie, iar portiile de mancare sa fie moderate;

- este indicata tinerea postului o zi pe saptamana, pentru eliminarea toxinelor si odihnirea

organelor. Pe durata postului se beau multe lichide, apa plata, sucuri naturale din fructe, ceaiuri,
cam 2-3 litri esalonat pe toata ziua;

- seara, inainte de culcare se poate bea o cana cu lapte cald, eventual indulcit cu miere de albine,
sau o cana cu ceai din plante medicinale (tei, musetel).

http://www.scritub.com/timp-liber/sport/Alimentatia-omului-sanatos93148.php

Alimentatia omului sanatos

Alimentatia este, fara indoiala, obiceiul care influenteaza cel

mai mult sanatatea oamenilor. Nu degeaba obiceiul de a manca
este cel care se repeta cel mai mult de-a lungul vietii noastre. Un
renumit doctor canadian, Osler, spunea ca 90% din toate
afectiunile, cu exceptia infectiilor si a accidentelor, sunt strans
legate de alimentatie.

Alimentatia este un proces voluntar si constient si, de aceea,

educabil. Aceasta depinde de o decizie libera a individului. De
aceea, aderarea la obiceiuri alimentare mai sanatoase reclama o
convingere profunda.

Nutritia, dimpotriva, este involuntara si inconstienta. Ea

include toate procesele si transformarile pe care alimentele le
sufera in organism pana la completa lor asimilare. In conditii
normale, daca nu exista nici un proces patologic, o alimentatie
buna trebuie sa aiba ca urmare o nutritie buna.

Nici un aliment luat aparte nu poate oferi toate principiile

nutritive de care are nevoie organismul nostru. De aceea, dieta
noastra trebuie sa cuprinda o varietate rationala de produse
alimentare. Piramida alimentatiei sanatoase arata in ce proportie
trebuie sa se afle pe masa noastra, diferite tipuri de alimente:

alimentele din grupa 1 (a se manca din belsug) -

trebuie sa constituie baza alimentatiei noastre:
fructe, cereale (integrale pe cat se poate) si
zarzavaturi;
 alimentele din grupa 2 (a se manca cu moderatie)
sunt acelea care contin o proportie importanta de
proteine, ca leguminoasele, fructele oleaginoase
uscate, laptele (nu dulce) si derivatele lui, pestele si
carnea (de pui);
alimentele din grupa a treia (a se manca in cantitate
mica): grasimile de origine animala (unt, branzeturi
grase, sunca, mezeluri), sunt unele din alimentele
cele mai daunatoare din dieta occidentala. Ele
maresc nivelul colesterolului si favorizeaza
ateroscleroza care impreuna cu cancerul este cauza
celui mai mare numar de morti din tarile dezvoltate.
Un alt aliment ce trebuie evitat pana la eliminare este
zaharul - el ofera "calorii goale".

Fig. 2 Rolul nutritiei in supra antrenament

Sportivii implicati in perioade de antrenament intensiv au

nevoie sa se asigure ca ei consuma o cantitate suficienta de
carbohidrati si calorii, astfel incat sa nu catabolizeze aminoacizilor
din masa musculara drept sursa de combustibil pentru exercitiu.
Antrenorii, instructorii sportivi si sportivii trebuie, de asemenea,
sa acorde o atentie speciala senzatiilor de foame si apetit in supra
antrenamentul indivizilor care sunt implicati in programe de
antrenament intensiv. De multe ori, dupa exercitii intensive,
sportivii nu au senzatia de foame imediat si din acest motiv
asteapta sa manance. In orice caz, daca hrana nu e disponibila
sau daca sportivul nu are apetit sau are o tulburari de dispozitie
datorate rezultatelor performantei, sportivul poate merge mai
departe fara sa se hraneasca, ceea ce duce la deteriorarea masei
musculare si la performante slabe. Monitorizarea consumului de
hrana, a greutatii corporale, a starilor psihice si a indicatorilor
hormonali ai supra antrenamentului 131e41b poate ajuta la
prevenirea sportivi lor de a cadea intr-o stare de supra
antrenament.

Planificarea nutritiei:

In general, sportivii au nevoi sporite de calorii in comparatie

cu restul oamenilor.

Se recomanda ca un jucator sa se cantareasca de cel putin

de 2 ori pe saptamana pentru a putea observa fluctuatiile in
greutate si sa faca ajustarile necesare in consumul zilnic de
calorii. Aceste cantariri ar trebui facute inaintea antrenamentelor
sau competitiilor astfel incat pierderea de lichide prin transpiratie
sa nu le influenteze.

Exista trei surse principale de calorii: hidrocarbonati, grasimi

si proteine. Proportia acestora in dieta unui sportiv are o mare
importanta. Cercetarile stiintifice recente indica faptul ca pentru
necesarul nutritional optim caloriile ar trebui consumate in
urmatoarele proportii:

- 60-65% hidrocarbonati;

- 20-25% grasimi;

- 20-15% proteine.

Nutritia sportiva

Asigurarea unei diete zilnice echilibrate, bogata in vitamine si in alti factori nutritivi, ar trebui sa fie o preocupare constanta a
tuturor, dar ea capata o semnificatie speciala pentru atleti si alte persoane fizic active. Stiinta a demonstrat ca procesele de baza
care produc energia necesara sportului si unor eforturi fizice intense sunt legate direct de calitatea unei game largi de substante
nutritive. Acestea joaca un rol foarte diferit in interiorul organismului, de la producerea energiei celulare, la repararea tesuturilor
sau protejarea unor celule si tesuturi de eventualele efecte daunatoare ale poluarii mediului si de reziduurile energiei celulare.

Stiinta a demonstrat ca astfel de substante nutritive sunt elementele nutritive esentiale, necesare in cantitate mare, pentru
obtinerea unor prestatii atletice optime si pentru o longevitate competitionala. Corpul dumneavoastra are o singura sursa pentru
aceste importante substante nutritive: alimentatia prin care asigurati zilnic aceste elemente.

Orice atlet, indiferent de sportul pe care il practica, se afla in permanenta in una din urmatoarele trei faze de activitate:
ANTRENAMENTUL, COMPETITIA, RECUPERAREA.
In functie de tipul de sport, ciclul dupa care atletul parcurge aceste trei faze poate varia in mod dramatic. Unii atleti se antreneaza
luni intregi in perspectiva unei singure manifestari sau a unei serii de manifestari, in timp ce altii alterneaza antrenamentul cu
competitia intr-o singura zi sau in decursul aceleiasi saptamani. Dar indiferent daca este vorba de antrenament sau de competitie,
fiecarei faze de efort ii urmeaza procesul de recuperare.

TOTUL INCEPE CU CELULELE NOASTRE

Rolul primar al alimentatiei consta in a furniza celulelor corpului nostru elementele nutritive necesare pentru a asigura o functie
celulara optima.

Aceasta este foarte importanta pentru atleti, care, prin insasi natura stilului lor de viata, maresc cantitatea de energie celulara
produsa in fiecare zi si astfel au si exigente nutritive mai mari. Satisfacerea acestor exigente ne da siguranta ca celulele vor
beneficia de o aprovizionare continua cu substantele nutritive necesare, nu numai pentru a satisface necesitatile energetice ale
celulelor pentru activitatea atletica, ci si pentru a favoriza reinnoirea celulara si functiile protectoare.

Alimentatia rationala presupune:

l. necesarul caloric;

2. satisfacerea necesarului caloric printr-un raport echilibrat de principii alimentare;

a. proteine - 15 - 16% 2 - 3 g-kg-corp

b. glucidele - asigura substratul energetic muscular, ratia fiind de 55 - 60 - 70% 4 - 7 g-kg-corp

glucidele usor absorbabile din: legume, fructe, miere, sucuri de legume si fructe contribuie alaturi de lapte - nu dulce -
si ape minerale la reechilibrarea hidroelectrolitica consecutiva efortului si intraefortului.

c. lipidele - au rol energetic si de vitaminizare.

In repartitia necesarului caloric pe mese se va tine seama de

structura si orarul programului de antrenament. Se va respecta un
interval de 2 1/2 - 3 ore intre ora mesei si debutul
antrenamentului si 3 1/2 - 4 ore intre ora mesei si ora competitiei.

Este absolut necesar sa se militeze si sa se realizeze in

practica ratii bogate in lactate, legume, fructe, sucuri naturale,
carne de pasare. Branzeturile trebuie sa-si gaseasca un loc ferm
in ratia sportivilor de performanta.

Interesul pentru o ratie alimentara rationala specifica

performantei si ramurii sportive a devenit din ce in ce mai mare,
atat pentru sustinerea biologica a efortului cat si creste
capacitatea de efort, cat si pentru refacerea metabolica dupa
antrenament sau competitii.

Alimentatia urmareste acoperirea nevoilor energetice

reclamate de efortul sportiv si de celelalte activitati cotidiene
bazale, recreative, profesionale etc.), asigurarea suportului
biologic, mentinerea sanatatii, obtinerea randamentului sportiv si
refacerea metabolica dupa efort.

In calculul necesarului caloric trebuie sa luam in considerare:

- necesarul energetic bazal 1 kcal-kg-ora):

- nevoile energetice ce decurg din activitatea sportiva
zilnica;
- necesarul energetic reclamat de termoreglare 8-10% din
ratia zilnica);
- nevoile energetice determinate de actiunea dinamica
specifica a alimentelor 8;
- 10% pentru glucide si pana la 40% pentru proteine;
- pierderile energetice rezultate prin prepararea alimentelor
5-10%;
- necesarul energetic reclamat de tineri pana la 18 ani,
pentru crestere;
- prin procesele de asimilare se pierd 10-15% din caloriile
ingerate prin aliment deficit de asimilare).

Cele 8 grupe principale de alimente principale din care se asigura ratia calorica la sportivi sunt urmatoarele:

1. Lapte - nu dulce - si derivate 10%

2. Carne, peste, derivate 10%

3. Oua 2%

4. Legume, fructe 15%

5. Cereale, leguminoase uscate 40%

6. Produse zaharoase 8-10%

7. Grasimi alimentare 10%

8. Bauturi

Proteinele reprezinta cca. 14-20% din ratie

Glucidele 55-60%

Lipidele 22-28%

Legumele si fructele sunt principalele furnizoare de vitamine, minerale si radicali alcalini necesari in refacerea dirijata).

Bauturile au ca principal exponent apa, constituent de baza al organismului, in care se desfasoara toate reactiile organismului
70% in organism). Consumul de lichide se situeaza in jur de 2 - 3 1/24 ore.
Pentru sportivii care fac 2 antrenamente pe zi, ratia cotidiana trebuie sa fie divizata astfel:

Mic dejun 25-30% uneori 50% pentru gustarea de dimineata (se ia din masa de pranz)

Masa de pranz 35%

Gustarea de dupa-amiaza 5-7% (inainte de antrenament)

Masa de seara 25-30%

Eficienta unei ratii alimentare se exprima prin stabilitatea curbei ponderale si a compozitiei corporale prin cresterea
calitatii motrice de baza, prin supracompensarea metabolica, prin starea de confort fiziologica a sportivului.

Este necesar sa se stabileasca un program de evaluare nutritionala cu scopul de a controla consumul alimentar al
atletului, pentru a-l evalua si a interveni in cunostinta de cauza.

Un atlet corect alimentat este mai bine pregatit sa:

suporte un program de antrenament exigent si sa-i maximizeze efectele;

pastreze un inalt nivel de concentrare si vigilenta mentala;

maximizeze cresterea si dezvoltarea fizica;

lupte impotriva infectiilor si sa reduca perioada de iesire din circuit datorata bolii;

reziste dificultatilor calatoriilor si expunerii la imprejurari ostile.

Un bun regim alimentar nu va face dintr-un atlet mijlociu unul de luare clasa, dar ca un prost regim alimentar il va face mediu pe
unul de inalta performanta. Exista putine dovezi care permit sa se afirme ca manipularile alimentare complexe si un aport de
complemente alimentare amelioreaza performantele sportive.

Atletul trebuie sa-si bazeze regimul alimentar, stabilit in optica marilor performante, pe o intreaga varietate de alimente nutritive
si sa nu uite ca alimentatia cotidiana joaca un rol mai important in stabilirea performantelor sale, decat ceea ce mananca in ziua
competitiei. Atletii trebuie sa respecte recomandarile urmatoare:

1. Calorii

Trebuie sa consume un numar suficient de calorii pentru a satisface exigentele energetice ale sportului practicat si a-si pastra
greutatea stabila. S-ar putea ca un atlet sa aiba nevoie de 6000 kilocalorii sau chiar mai mult, pe zi, fie de 2 pana la 3 ori nevoia
normala). Necesarul exact va fi calculat in functie de varsta, sex, talie, sportul practicat, climat si de intensitatea si durata
antrenamentului si a competitiilor. O kilocalorie este echivalenta cu 4,2 kilojouli.

2. Regim alimentar bogat in hidrati de carbon

Hidratii de carbon trebuie sa furnizeze sportivului majoritatea caloriilor sale. Ei trebuie sa aduca aproximativ 60-70% din energia
totala provenita din alimentatie.

3. Hidrati de carbon

Feculente:
 - paine;
- fulgi de cereale;
- orez;
- cereale orz, ovaz, cus-cus);
- paste fainoase;
- mazare;
- cartofi:
- legume uscate (mazare, fasole, linte);
- cartofi dulci;
- dovleac.

Zaharuri (dulciuri):

- dulceata;
- jeleu;
- sirop;
- miere;
- suc de fructe;
- iaurt.

4. Mica cantitate de grasime

Pentru a facilita buna absorbtie a hidratilor de carbon este esential sa se reduca aportul de grasimi, chiar daca grasimea este
o sursa concentrata de energie stocata, chiar atletii cei mai slabi poseda rezerve considerabile. lngestia unei cantitati mari de
grasime nu este usoara.

Se pot folosi:

- grasimi vegetale
- uleiuri de masline, de germeni de porumb sau de soia.

5. Cantitatea potrivita de proteine

Pentru cea mai mare parte a atletilor este considerata potrivita ingestia de 1-2 g de proteine pe kg corp. O cantitate mai mare nu
amelioreaza intretinerea sau refacerea muschilor si provoaca deshidratare.

Se stie ca proteinele animale contin toti aminoacizii esentiali, intr-un raport optim, dar s-a demonstrat ca si unele proteine
vegetale, precum soia, au o inalta calitate biologica; iar altele, fara a fi atat de complexe prin ele insele (lintea, fasolea, mazarea)
devin complexe atunci cand se consuma impreuna cu cerealele (orez, grau, ovaz). Pe baza acestui principiu, Dean in S.U.A.
(1972) a putut sa hraneasca cu unele combinatii de proteine de grau, orez, soia, copii intre 1 si 2 ani, copii ce s-au dezvoltat
exceptional din punct de vedere fizic si psihic, desi nu s-au alimentat cu proteine animale.

6. Lichide

O hidratare corecta este esentiala pentru atlet. Se poate

supraveghea pierderea de lichid, mai ale in zonele cu clima calda
sau in timpul activitatilor de rezistenta, controland greutatea
corporala inainte si dupa activitatea fizica. Pierderea in greutate
va fi inlocuita dupa cum urmeaza:

1 kg = 4 pahare cu apa (1000 m1).

O urina inchisa la culoare si concentrata poate fi un semn de

hidratare insuficienta. Apa este considerata intotdeauna cel mai
bun lichid de inlocuire. Alcoolul nu este diuretic, ca si cafeaua sau
ceaiul, acestea putand accentua si mai mult pierderea de lichide.
Bauturile energizante care se gasesc in comert au un nivel ridicat
de zahar si incetinesc deci, golirea gastrica.

7. Carotenoizii:

- fructe
- legume.

Un studiu publicat in Journal of the American Medical

Association (JAMA - 3 iunie 1999) arata ca beta-carotenul este
numai un membru dintr-o foarte larga familie de aproximativ 600
de membri, incluzand alfa-carotenul, gama-carotenul, zeta-
carotenul, Lycopenul si luteina. A aratat, de asemenea, ca diferiti
caritenoizi au efecte cardiovasculare individuale. In plus, stim ca
in matricea originala a naturii, beta-carotenul nu apare niciodata
singur in fructe si legume, ci impreuna cu ceilalti membri ai
familiei carotenoizilor. Cercetarile de ultima ora arata ca un
amestec complex de hrana care contine toata gama de
carotenoizi asigura cele mai mari beneficii.

8. Flavonoizii - sunt antioxidativi hidrosolubili ce se gasesc

in: fructe cu seminte (capsuni, fragi, mure, coacaze), struguri,
ceaiuri. Ei asigura protectia antioxidanta a partii hidrosolubile a
celulelor si a tesuturilor, inclusiv a sangelui. Si flavonoizii
actioneaza ca parte integranta a complexului de antioxidanti din
organism ce protejeaza si refac vitaminele C si E oxidate.

Medicatia in efortul sportiv

Sportul de mare performanta si practica medico-sportiva au impus un nou capitol in farmacologia clasica, anume farmacologia
sportiva. Pornind de la solicitarile neuropsihice sau neuromusculare, cardiorespiratorii sau endorimetabolice intalnite in efortul
sportiv si in urma unor studii clinice de specialitate, s-au individualizat doua clase de produse farmaceutice, reunite in "medicatia
efortului sportiv":
 medicatia sustinatoare (ergotropa) contine o serie de compusi naturali sau de sinteza, cu efecte
fiziologice, care introduse in organismul sportivului intervin direct in reactii de eliberare de energie
(ergotrope) sau potenteaza unele reactii eliberatoare de energie;

medicatia de refacere (trofotropa) cuprinde o serie de compusi naturali sau de sinteza care introdusi in
organism intervin la reincarcarea rezervelor energetice consumate (uneori epuizate) de efort sau a unor
agenti ergotropi eliminati prin lichidul sudoral, uneori excesiv.

Hidrocarbonatii

Exista doua tipuri de hidrocarbonati: simpli si complecsi.

Hidrocarbonatii simpli sunt substantele dulci cum ar fi

glucoza, sucroza, dextroza, fructoza si siropul de porumb. Ele se
regasesc in prajituri, ciocolate si inghetate. De regula, jucatorii ar
trebui sa limiteze consumul de hidrocarbonati simpli.

Hidrocarbonatii complecsi sunt printre cei mai neapreciati

si mai neconsumati de catre jucatori in ciuda faptului ca
furnizeaza cea mai eficienta sursa de energie. Iata alimentele in
care sunt continuti: cartofii, orezul, paste, cereale, seminte,
legume (fasole, mazare, linte), paine, fructe si vegetale cu
amidon.

Hidrocarbonatii sunt principala sursa de energie pentru

muschi in timpul exercitiilor grele. Ei pot imbunatati performanta
prin furnizarea substratului necesar pentru a creste intensitatea si
durata exercitiului, pentru 'ascutirea' concentratiei mentale si
pentru 'amanarea' oboselii. Pe langa imbunatatirea
performantelor in timpul unui meci, hidrocarbonatii ajuta la
grabirea recuperarii pentru meciurile urmatoare.

Procentul de 60-65% hidrocarbonati din totalul de calorii

necesare zilnic reprezinta circa 450 de grame de hidrocarbonati
pe zi. Aceste 450 de grame de hidrocarbonati pot fi regasiti in
urmatoarele alimente:

- 400 de grame de paine (8 felii) +

- 400 de grame de paste gatite +

- 300 de grame de legume +

- 300 de grame de fructe (banane, mere sau kiwi) +

- 50 de grame de zahar (miere, gem sau bomboane)

 Diete nutritionale, echilibrate pentru sportivi

De-a lungul anilor, directivele nutritionale pentru sportivi au

fost culese si aprobate dint-un numar de studii de specialitate
sofisticate. In orice caz, cerintele nutritionale pentru sportivii care
sunt in curs de a fi supra antrenati, care au ajuns la supra
antrenament sau fortare, nu sunt bine cunoscute. In timp ce
literatura de specialitate este saturata de semne ale implicatiilor
nutritionale survenite in urma supra antrenamentului 131e41b ,
nu exista studii destinate sa cerceteze substantele nutritive
specifice si rolul acestora in supra antrenament. De exemplu,
Sherman si Maglisco au considerat implicatiile nutritionale ca
"pierderea apetitului" si "pierderea in greutate", drept exemple de
simptome ale oboselii cronice la inotatorii supra antrenati. Costill
si colegii sai au descoperit ca inotatorii care au fost supra
antrenati nu au reusit sa consume suficienti carbohidrati zilnic,
adaugandu-se si factorul de oboseala datorat antrenamentului
intens; si Randy Eichner a ajuns la concluzia ca o alimentatie
adecvata este esentiala in vederea preintampinarii supra
antrenamentului 131e41b . Majoritatea indivizilor care se
antreneaza pentru rezistenta ar fi de acord ca o alimentare
corecta este absolut necesara in vederea preintampinarii supra
antrenamentului 131e41b . In orice caz, rolul caracteristic pe care
l-ar putea juca carbohidratii, proteinele, grasimile, vitaminele sau
mineralele, nu a fost studiat aprofundat folosind un model de
supra antrenament.

Carbohidratii

In unul din cele cateva studii care trateaza consumul de

carbohidrati. si supra antrenament, Costill si colegii sai au supra
antrenat 12 inotatori de colegiu, prin dublarea volumului de
munca al fiecarui sportiv pe o perioada de 10 zile. In cadrul
grupului, testele de performanta nu au fost schimbate de catre
cele 10 zile de efort intens, in timp ce nivelele cortizolului si
enzimei de creatina au crescut semnificativ in timpul
antrenamentului sporit. Oricum, s-a observat ca patru dintre
inotatori (din grupa A) au avut mari dificultati in finalizarea
exercitiilor de antrenament si au fost selectati de catre cercetatori
pentru evaluari mai amanuntite si comparatii cu cei opt inotatori
(grupa B), care au avut mai putine dificultati la antrenament.
Monitorizarea regimului alimentar respectat in ultimele 2 zile de
antrenament, a demonstrat ca cei din grupa A au consumat mai
putine calorii decat inotatorii grupei B (o diferenta de aproape
1,000 kcal). In termenii de carbohidrati (CHO), grupa B a fost mai
aproape de cele 7-10 grame de CHO per kilogram din greutatea
corpului (g/kg/zi) recomandate si a consumat circa 8.2 grame de
CHO/kg/zi, in timp ce grupa A, a consumat doar 5,3 grame de
CHO/kg/zi. Autorii lucrarii au masurat, de asemenea, glicogenul si
au consemnat ca inotatorii grupei A au avut valorile glicogenului
mult mai scazute si inainte si dupa cele 10 zile de regim
alimentar, in comparatie cu inotatorii grupei B. Cercetatorii au
ajuns la concluzia ca inotatorii grupei A nu au reactionat la
schimbarile determinate de consumul zilnic de energiei si s-ar
putea sa fi avut dificultati in mentinerea echilibrului de calorii si
carbohidrati. Concluziile lor au fost bazate pe inregistrarea
alimentatiei administrate inca de la inceputul experimentului,
aratand ca grupa A a acumulat constant mai putine kilocalorii per
kilogram de greutate corporala decat grupa B. In timp ce
inotatorii nu au fost clasificati drept sportivi tipici supra antrenati,
unii dintre ei au avut intr-adevar dificultati in terminarea
antrenamentului. Este probabil ca acesti sportivi sa fi devenit
obositi cronic ca rezultat al unei alimentatii neadecvate. Cele
cateva simptome descrise de Costill (oboseala si dificultatea in
finalizarea exercitiilor, asociata cu volumul mare de munca), au
fost observate la aproape 30% dintre inotatorii supusi studiului. In
literatura de specialitate s-au facut nenumarate referiri la aceleasi
simptome; In orice caz, acesta este unul dintre putinele studii in
care situatia alimentatiei sportivului a fost investigata si corelata
cu posibilitatea ca sportivul sa devina obosit cronic. Daca acest
fenomen s-a simtit la aproape 30 % dintre inotatorii care au avut
un volum de munca sporit, nu s-ar putea intampla si in cazul altor
sportivi ?

Proteinele

Deoarece proteina si in special lantul ramificat de aminoacizi

pot fi folositi pe post de combustibili metabolici in timpul
exercitiului, multe controverse au aparut in legatura cu nevoia de
proteine la indivizii care practica exercitii. In ceea ce, priveste
preocuparile legate de calitatea proteinei consumate, ca si de
consumul de energie al subiectilor, aceste cercetari pot conduce
la interpretari incorecte ale studiilor timpurii asupra proteinelor
determinate de tehnicile clasice de echilibru ale azotului.
Necesarul de proteine din timpul exercitiilor nu este dependent
doar de calitatea si cantitatea proteinei ci si de consumul
energetic. Gail Butterfield si colegii sai au demonstrat ca
ingerarea cantitatii de 2 grame de proteine/kg/zi la barbatii care
alearga 5 sau 10 mile pe zi, la 65- 75% din VO 2 maxim, este
insuficienta pentru a mentine echilibrul de azot atunci cand
consumul de energie este inadecvat, fiind atat de putin ca 100 de
kilocalorii pe zi. Mai departe, cand Butterfield a investigat
necesarul de proteine al femeilor care alearga 3-5 mile pe zi la
aproape 65% din VO2 maxim, acest necesar a fost estimat la 1,1
g/kg/zi, la femeile care consumau 35 kcal/kg/zi pentru a-si
mentine greutatea corporala.

Intr-adevar, cand sportivii au un echilibru negativ de energie,

va fi nevoie de cresterea necesarului de proteine, in timp ce
sportivii cu un echilibru de energie pozitiv par sa aiba nevoie de
mai putine proteine pentru asi mentine sanatatea si o masa
musculara fara grasimi.

Proteinele necesare pentru rezistenta sportivilor

Un aspect interesant al rezistentei sportivi lor este acela ca

pare sa scada echilibrul de azot, ca raspuns la initierea unui
program moderat de exercitii pentru rezistenta. In orice caz, acest
declin este corectat In timpul celor doua saptamani de la
inceputul exercitiului fara nici un fel de manipulare a regimului
alimentar. Butterfield si Calloway au verificat aceasta scadere
pasagera in echilibrul azotului si au descoperit ca acest echilibru a
fost mai bun dupa acomodare decat inainte. Acest lucru
sugereaza ca necesarul de proteine pentru echilibrul azotului la
indivizii care participa la exercitii moderate pentru rezistenta,
poate fi chiar mai scazut decat la populatia sedentara, cu conditia
ca propriul consum de energie sa fie adecvat.

Catabolismul proteinelor

In ciuda echilibrului negativ energetic care a fost prezentat de

Calloway, Spector si Butterfield, sportivii trebuie sa-si mentina
nivelul de glucoza din sange. Daca este nevoie, in ideea de a
suplini necesarul de glucoza, tesutul muscular poate fi folosit ca
sursa de energie. Aminoacizii derivati in special din catabolismul
muscular sunt transaminati sau dezaminati si transportati la ficat,
unde sunt folositi ca sursa de producere de glucoza prin
gluconeogeneza (deteriorare musculara). Acesti aminoacizi sunt
transportati la nivelul ficatului in special sub forma de alanina si
glutamina. In cazul glutaminei, ionii de amoniu sunt cuplati cu
glutamat pentru a produce glutamina. Glutamina este eliberata
din muschi in sange si preluata de rinichi si intestine. Nivelele
normale de glutamina sunt cuprinse intre 0,5- 0,6 mmol/L.
 Recent, atentia a fost directionata spre nivelele de glutamina
si asupra sportivi lor supra antrenati. Parry-Billings si colaboratorii
au descoperit ca atletii supra antrenati prezinta concentratii ale
glutaminei plasmatice mai scazute, desi semnificative,
comparativ cu atletii antrenati normal. Glutamina este necesara
ca sursa de azot pentru sinteza nucleotidelor de catre limfocite.
Aceasta implica faptul ca nivelele scazute de glutamina pot fi
asociate cu raspunsuri imunologice si astfel sportivii supra
antrenati sunt expusi la un risc crescut de infectii. Cu toate
acestea, Mackinnon si Hooper au studiat inotatori ale caror
exercitii au fost intensificate intr-o perioada de patru saptamani
pentru a determina modul in care modificari ale concentratiei de
glutamina au fost asociate cu aparitia infectiilor tractului
respirator superior. 8 din 24 de inotatori au fost clasificati ca
supra antrenati in baza atenuarii in timp a performantelor si a
confirmarii de catre acestia a unei oboseli persistente. Ceilalti 16
subiecti au fost considerati grupa antrenata adecvat. Nivelele
plasmatice de glutamina au fost determinate inainte, in timpul si
dupa perioada de supra antrenament. Pentru toti subiectii,
nivelele plasmatice de glutamina au crescut in timpul perioadei
de supra antrenament. In orice caz, grupul supra antrenat a avut
nivelele plasmatice de glutamine mai scazute decat inotatorii
antrenati adecvat, cu toate ca ambele grupe au fost mult
deasupra nivelelor plasmatice de glutamine normale de 0.5-0.6
mmol/L.

In timp ce autorii nu au descoperit diferente semnificative in

nivelele de glutamina si incidenta infectiilor tractului respirator
superior, acest studiu sustine ideea ca sportivii care sunt subiectii
unui volum mare de munca sau supra antrenament se pot expune
riscului unei malnutritii proteinoenergitice si unei deteriorari
musculare, in special daca sportivul nu consuma suficienta hrana
(mai ales carbohidrati), pentru a asigura necesarul de proteine si
a permite folosirea acestora in sintezele proteice. In timp ce
viitoarele cercetari trebuie facute pentru a explora aceasta tema,
multe dintre reclamatiile facute de subiectii din studiul lui
Mackinnon si Hooper pot fi rezultatul unui consum insuficient de
calorii (carbohidrati). Daca necesarul de carbohidrati a fost
insuficient, proteinele ar fi putut fi folosite ca sursa de energie,
consecinta fiind deteriorarea masei musculare slabe, deteriorare
ce ar putea afecta cu siguranta performanta si ar putea explica
nivelele crescute de glutamina observate la toti inotatorii in
timpul perioadei de antrenament intensiv.
 Implicatiile sportivilor supra antrenati

Implicatiile in cazul in care proteinele vor fi folosite ca sursa

de combustibil pentru sportivii care nu-si mentin echilibrul
energetic in timpul perioadelor de supra antrenament sau fortare
sunt enorme. Desi studiile nu au investigat statutul proteinelor
sau echilibrul de azot la sportivii supra antrenati, se poate
presupune ca datorita cresterii volumului de munca cu posibilele
sale efecte asupra consumului de energie prin senzatia de foame
si apetit, unii sportivi pot simti un echilibru de azot negativ care
poate duce la pierderea masei musculare slabe. Mai mult decat
atat, aceste reactii, in care proteina este folosita ca substrat
pentru producerea de glucoza prin gluconeogeneza, sunt
accelerate prin doze mari de glucagon - insulina (cum s-a vazut in
consumul scazut de carbohidrati sau consumul energetic scazut)
si prin glucocorticoizi, cum ar fi cortizolul, care a fost depistat la
sportivii supra antrenati.

Echilibrul de azot

Sportivii care sunt supusi unui antrenament dificil sau unui

supra antrenament trebuie sa-si mentina un echilibru pozitiv de
azot pentru a elimina deteriorarea masei musculare slabe care
are loc atunci cand proteinele sunt folosite ca sursa de energie.
Informatiile despre necesarul de proteine pentru mentinerea
echilibrul de azot sunt controversate. Celejowa si Homa au
descoperit ca nu are loc nici o crestere in tesutul slab atunci cand
se consuma 1,85 g proteine/kg/zi, in timp ce consumul de energie
echilibreaza producerea de energie cuprinsa in 100 kcal/zi. Alte
studii sugereaza ca surplusul de energie poate fi necesar pentru
un echilibru de azot pozitiv. Butterfield si Tremblaz au constatat
ca atunci cand consumul de energie depaseste nevoia normala a
organismului cu 400 kcal, consumul de proteine nu are nici un
efect semnificativ asupra retinerii azotului in corp. Imbunatatirea
echilibrului de azot vazuta odata cu cresterea necesarului de
energie si proteine a fost explicata de contributia energetica a
proteinelor. Aceste informatii sugereaza ca este mult mai
important sa avem sportivi implicati intr-un antrenament greu si
care consuma o cantitate adecvata de kilocalorii, decat un supra
consum de proteine sau un consum de suplimente proteice' in
detrimentul altor substante energizante.

Recomandari cu privire la proteine

 O dieta recomandata care sa contina proteine pentru
persoanele din Statele Unite ale Americii, este bazata pe
greutatea individului. Gama de consum de proteine recomandata
sportivilor este de 0,8-2,0 g/kg/zi. Astfel, un inotator de 17 ani
care cantareste 70 kg are nevoie de 60-150 grame de proteine pe
zi. Dieta americana tipica suplineste aproximativ 100 de grame
de proteine pe zi fata de o medie de 1,4 grame pe zi necesare
unui adult. S-a sugerat ca sportivii care consuma 1,5-2,0 g
proteine/kg/zi ar indeplini cerintele sintezei proteice si ar mentine
echilibrul de azot atat timp cat ei raman in echilibru energetic.
Sportivii care consuma suficiente kilocalorii si au o dieta
echilibrata nu au nevoie sa consume un surplus de proteine. O
exceptie poate fi intalnita la sportivii care au diete restrictionate
In privinta kilocaloriilor sau la aceia care consuma alimente
neadecvate.La acesti sportivi este de asteptat sa aiba o mai mare
nevoie de proteine datorita consumului scazut de energie.

Consumul de grasimi

Unii cercetatori au aratat ca un consum mare de grasimi

(acumularea de grasimi) poate ajuta in antrenamentul de
rezistenta. In general este acceptat ca un aport energetic crescut
si oxidarea ulterioara a acizilor grasi inhiba utilizarea
carbohidratilor (glucidelor). Aceste observatii pot fi valoroase unui
sportiv, deoarece in perioada unor exercitii fizice intense
consumarea rezervelor de carbohidrati din organism este un
factor major care conduce la epuizare. De fapt, s-a constat ca o
crestere a disponibilitatii acizi lor grasi reduce proportia
glicogenului folosit in timpul exercitiului si intarzie aparitia
epuizarii. Cativa cercetatori au descoperit ca un consum mare de
grasimi poate cauza o crestere a utilizarii acizi lor grasi in timpul
exercitiului. In timp ce aceste studii nu au scos la iveala diferente
in timpul rezistentei intre un regim alimentar bogat in grasimi si
unul moderat, in ciuda diminuarii rezervelor de carbohidrati, alte
studii au descoperit raspunsuri diferite. Johansson si colaboratorii
au experimentat alimentarea a sapte subiecti cu alimente bogate
in grasimi atat in forma solida cat si lichida (76% grasimi,
14% proteine, 10% carbohidrati), sau o dieta isocalorica bogata in
carbohidrati in forma solida (10% grasimi, 14% proteine, 76%
carbohidrati) de-a lungul a patru zile de pauza de antrenament.
Dupa aplicarea regimului alimentar, subiectii s-au antrenat facand
exercitii de alergare de rutina pana la epuizare. Subiectii au
alergat la 70% din VO2 maxim, in 30 de minute: 10 minute de
lucru urmate de pauza. Subiectii care au avut un regim alimentar
bogat in carbohidrati au alergat semnificativ mai mult decat cei
care au avut o dieta mai bogata in grasimi in ambele forme,
lichida sau solida, (106+5 minute fata de 64 minute+ 6 minute si,
respectiv, 59 minute+ 6 minute). Nivelele de glucoza din sange
au scazut ca urmare a regimului bogat in grasimi si toti subiectii
au prezentat simptome de scadere a glucozei din sange si
epuizare. Autorii au concluzionat ca acele patru zile de dieta
bogata in grasimi, in comparatie cu dieta bogata in carbohidrati, a
dus la oboseala prematura.

In alt studiu, Simonsen si colaboratorii sai au experimentat 22 de subiecti (12 barbati si 10 femei) pe parcursul a 28 de zile, de
doua ori pe zi fiind supusi unui antrenament intensiv, care a constat in 40 de minute de antrenament cu 70% consum maxim de
oxigen dimineata, iar dupa-amiaza in modul urmator: fie prin trei probe de 500 de metri, pentru a aprecia capacitatea de forta, fie
prin intervale de antrenament la 70-90% din VO 2 maxim. Media antrenamentului zilnic era de 65 minute la 70% din VO 2 maxim
si 38 de minute la mai putin de 90% din VO 2 maxim. In a saptea zi din fiecare saptamana s-a efectuat un test al VO 2 maxim si
subiectii au vaslit timp de 35 de minute la 70-80% din VO 2 maxim. Subiectii au consumat fie 5 grame de carbohidrati/kg/zi, fie
10 grame de carbohidrati/kg/zi. Consumul de proteine a fost de 2 g/kg/zi si consumul de grasimi a fost adaptat pentru a mentine
masa corporala.

Continutul de glicogen din muschi a crescut semnificativ la

grupa cu nivel ridicat de carbohidrati, in comparatie cu cel al
grupei care avea nivel scazut de carbohidrati. Capacitatea medie
a fortei in timpul probelor a crescut la ambele grupe, dar mai
semnificativ la grupa cu nivel mai mare de carbohidrati (+11%),
In comparatie cu grupa cu nivel mai scazut de carbohidrati
(+2%). Autorii au concluzionat ca dietele alimentare cu 10 g/kg/zi
de carbohidrati aduc o concentratie mai mare de glicogen In
muschi si o mai mare capacitate a fortei in timpul
antrenamentului, in comparatie cu o dieta care contine 5 g/kg/zi
de carbohidrati. Oricum, autorii au declarat ca un consum de
carbohidrati de 5 g/kg/zi nu duce la o epuizare a glicogenului sau
la o deteriorare a capacitatii de putere in timpul antrenamentului.

Cu toate ca este interesanta ideea de a imbunatati a

performanta prin consumul de alimente bogate in grasimi pentru
a folosi glicogenul din muschi, se pare ca nu sunt probe suficiente
in acest moment care sa sustina acest concept. O preocupare
clara se acorda asocierii dintre dieta bogata in grasimi si gradul
mai mare de risc pentru bolile cardiace si cateva tipuri de cancer.
Ca rezultat, cele mai multe diete bogate in grasimi nu sunt
recomandate.

Electrolitii

In timpul perioadelor de efort, jucatorii transpira mult.

Transpiratia contine pe langa apa si electroliti cum ar fi: sodiu,
potasiu, cloruri si magneziu. Cantitatea de electroliti pierduta
datorita transpiratiei este mai mica in comparatie cu pierderea de
apa. De aceea, in timpul eforturilor sustinute, desi este foarte
important pentru jucatori sa inlocuiasca imediat pierderile de apa,
nu este foarte necesar sa inlocuiasca rapid si pierderile de
electroliti.

Sodiu: in timpul meciurilor lungi care dureaza mai mult de 2-

3 ore sau dupa mai multe zile de efort prelungit, in special pe o
vreme caniculara, poate apare hiponatremia (scaderea de sodiu
din organism) si odata cu ea crampele musculare daca sodiul nu
este inlocuit in mod adecvat. De aceea, in timpul eforturilor
prelungite odata cu inlocuirea lichidelor pierdute trebuie inlocuita
si pierderea de sodiu. Nu se recomanda neaparat folosirea
tabletelor de sare, ci, in prima etapa, doar cresterea cantitatii de
sare din alimentatie.

Potasiu: rezervele de potasiu din corp pot fi in general

mentinute printr-o dieta corespunzatoare care sa includa alimente
ca: fructe (banana este o sursa ideala de potasiu), legume, paine
integrala, lapte si cartofi.

Magneziu: acesta se regaseste in fructe, legume si alte

alimente bogate in hidrocarbonati. In timpul perioadelor cu
exercitii care cer un efort considerabil un

supliment de magneziu poate fi benefic. Se recomanda ca

suplimentul de magneziu sa fie de 300 mg pe zi. Acesta ar trebui
sa fie luat impreuna cu vitamina C de 2 ori pe zi, la o ora dupa
micul dejun (150 mg) si la o ora dupa cina (150 mg) sau 1 data pe
zi la o ora dupa cina (300 mg).

Alimentatia inaintea inceperii meciurilor

Se recomanda ca inainte cu 3 - 4 ore de inceperea meciurilor sa se ia o masa relativ consistenta si
bogata in hidrocarbonati. Cu 1 - 2 ore inaintea meciurilor poate fi luata o masa usoara. Inainte
cu 1 ora de inceperea meciurilor, trebuie evitate dulci urile concentrate cum ar fi bauturile
nealcoolice, bomboanele, sucurile de fructe nediluate. De asemenea, trebuie evitate alimentele care
baloneaza cum ar fi broccoli, varza, conopida si legume. Se recomanda, in schimbul acestora,
sandwich-uri fara maioneza, paste, fructe, paine sau baghete bogate in hidrocarbonati (gen 'musli ').
Alimentatia in timpul meciurilor

Meciurile care dureaza mai putin de 1 ora nu necesita

alimentatie in timpul lor. Totusi, studiile arata ca in meciurile care
dureaza mai mult de 1 ora hidrocarbonatii (fie in forma solida, fie
in forma lichida) pot fi benefici. Se recomanda o combinatie de
glucoza si fructoza (banane coapte, bare energizante, bauturi
pentru sportivi sau sucuri naturale). Trebuie evitate bananele
necoapte, fructele cu coaja cum ar fi merele sau piersicile,
legume le, deoarece sunt greu de digerat in timpul exercitiilor
intense.

Alimentatia dupa terminarea meciurilor

Jucatorii ar trebui sa manance sau sa bea alimente(bauturi)

care contin hidrocarbonati cat de repede posibil dupa terminarea
efortului pentru ca pierderile sa fie inlocuite. Ideal este ca in 15
- 30 de minute de la terminarea efortului sa fie consuma te pana
la 200 de grame de hidrocarbonati pentru a grabi inlocuirea
glicogenului din muschi. Hidrocarbonatii simpli ca bauturile
naturale, ciocolata, bananele coapte, sucurile naturale de fructe
sunt cele mai bune optiuni.

Hidrocarbonatii combinati cu o cantitate mica de proteine

reprezinta nutrientii ideali pentru recuperarea dupa eforturi
sustinute. Exemple de mancaruri bune dupa terminarea
meciurilor:

- Spaghetti Bolognese;

- Cartofi cu smantana;

- Pui cu orez;

- Paine cu branza degresata;

MEDICATIA IN EFORTUL SPORTIV

Medicatia in efortul sportiv

Sportul de mare performanta si practica medico-sportiva au impus un nou capitol in farmacologia clasica, anume farmacologia
sportiva. Pornind de la solicitarile neuropsihice sau neuromusculare, cardiorespiratorii sau endorimetabolice intalnite in efortul
sportiv si in urma unor studii clinice de specialitate, s-au individualizat doua clase de produse farmaceutice, reunite in "medicatia
efortului sportiv":

medicatia sustinatoare (ergotropa) contine o serie de compusi naturali sau de sinteza, cu efecte
fiziologice, care introduse in organismul sportivului intervin direct in reactii de eliberare de energie
(ergotrope) sau potenteaza unele reactii eliberatoare de energie;

medicatia de refacere (trofotropa) cuprinde o serie de compusi naturali sau de sinteza care introdusi in
organism intervin la reincarcarea rezervelor energetice consumate (uneori epuizate) de efort sau a unor
agenti ergotropi eliminati prin lichidul sudoral, uneori excesiv.

MEDICATIA DE REFACERE
 I. Vitamine Polivitaminizant S; Supradyn; Cobidec; Multibionta; Vitamax;
Contamega

II. Minerale Polimineralizant S (1 drajeu contine 9 oligoelemente in aceeasi

concentratie ca in 200 - 250 ml lichid sudoral); Mineral Plus 6;
Izostar; Sportupac Powder

III: Compusi Eleutal (glucoza + inozitol + vit. C)

glucidici
Slogh Perform Energy; Glucoza; Miere

IV. Aminoacizi si Acid Aspartic (saruri de K, Mg, arginina - intervine in scaderea

concentrate proteice amoniemiei crescute rezultate din efortul de anduranta); Licocolul
(Licina) - intervine in refacerea neuropsihica si neuromusculara prin
detoxifierea si eliminarea unor metaboliti nocivi; Arginina
(Sargenov); Glicina (Vitaspol)

V. 1. Nespecifice Aslavital H3; Gerovital H3; Ginseng

2. Neurotrope Piracetam; Piravitan; Aspartat de Mg

3. Antioxidante Vitaminele C, A, F, Se; Cisteina; Glutation - Glutaciste Seleniu - E;

Recuperan

4. Musculotrope Miorelaxant; Glicina

5. Hepatotrope Sargenov

Ca medicatie de ultima ora amintim integratorii Golden Neo-Life Diamite, supraconcentrate nutritionale 100% naturale,
fara contraindicatii. Dintre acestia: AII-C (proteine, hidrati de C, fructoza, glucoza, stearat Mg); Aloe Vera Plus (bautura
tonifianta, extract de aloe, ginseng, musetel, vitamina C); Betaguard (antioxidant complex beta-caroten, vitaminele E, C, Se, Zn,
Cu, Mg, proteine, lipide, hidrati de C); Cal-Mag (Ca, Mg + vitamina D3, hidrati de C); Carotenoid Complex (carotenoizi, carbon,
grasimi); Flavonoid Complex (hidrati de C, vitamina C, grasimi, proteine, acid stearic, Ca, Mg, Si); Formula IV (vitaminele A,
B1, B2, B6, B12, C, D3, E, PP, acid folic, oligoelemente, minerale, Ca, Zn, Cr, Cu, Fe, Mn, proteine, lipide); Omega III (2 acizi
grasi polinesaturati = ulei de somon + vitamina E).

Hrana este condiia vieii i sntii omului. Ea a fost i va rmne una din
principalele griji i ocupaii ale oamenilor pe ntregul parcurs al timpului.
 Interdependena dintre alimentaie i sntate este una din cele mai vechi preocupri
ale omenirii i este strns legat de mediul natural i condiiile climaterice, de
caracterul i nivelul de dezvoltare al economiei, de ocupaiile populaiei, de relaiile
cu alte etnii.
Hrana i componentele ei, procedeele tehnice de preparare a bucatelor de fiece zi i
anotimpurilor, de srbatori i pentru respectarea ritualurilor, regimul alimentar i
modul de consumare a hranei, eticheta la mas i simbolurile etnosociale toate
formeaz un sistem de valori strns legate de istoria i cultura etnic a poporului
moldovenesc.
n alimentaia popular depistm preferine gustative i vizuale, care posed un
anumit limbaj de comunicare a normelor tradiionale, sociale i a urmelor de
influen. Comparativ cu alte domenii ale culturii materiale n alimentaia tradiional
se pstreaz tradiiile i ntelepciunea popular, viziunea conceptual privind
originalitatea procedeelor de preparare, reetele de mbinare a produselor,
modalitatea de utilizare i semnificaia lor etnic. Toate acestea demonstreaz c
alimentaia tradiional a moldovenilor prezint un sistem de valori etnoculturale
autentice (tehnici de pstrare i prepare, reete, categorii de bucate n dependen
de semnificaia mesei i locul ei, componena participanilor la mas i cenzul de
vrst .a.).
Fenomenul creativ al gastronomiei populare a moldovenilor s-a exprimat prin
potenialul inovaional al creativitii multor meteugari populari specializai n
diferite ramuri de obinere i preparare a produselor, legate de domeniul alimentaiei:
morari, pescari, apicultori, legumicultori, storctori de ulei i de vin, rachieri, brutari,
cofetari, cacavagii, buctrese, mcelari, pastramagii etc., a cror specializri trec
peste 30. Alturi de acestea o mare importan o au i cei, care pregtesc vasele,
recipientele i pnzeturile de pstrare, prepare, deservire (olari, vsari, lingurari,
dogari, estoare, etc.). Respectiv pe parcursul timpului s-au format unele centre de
specializare n anumite genuri meteugreti corelate cu alimentaia popular.
n aceste condiii i obiectivele alimentaiei alturi de bogiile naturii i originalitatea
valorilor cultural etnice joac un rol prioritar. Acest argument servete drept motiv de
a prezenta buctria moldoveneasc din diferite aspecte, cunoscndu-i pe cei
cointeresati de cultura alimentar a moldovenilor ct mai larg.
Informaiile despre alimentaia tradiional a moldovenilor prezentate pe pagina
Buctria moldoveneasc snt culese din cercetrile etnografice de teren, practica
i experiena buctreselor i a autorilor etc.
Materialele prezentate snt sistematizate n plan evolutiv, dup tehnologii i produse
autohtone, dup diferite ocazii, anotimpuri, srbatori de familie, calendaristice,
buctarie tradiional i contemporan etc.
n registrul selectat de bucate tradiionale i contemporane, snt indicate reetele
originale i modalitile de preparare, ilustraii despre gustri reci, lichide, bucate
calde, copturi, dulciuri, buturi, conservturi etc.
Pe aceasta paginn web vei putea afla despre cultul alimentar ca matrice a
factorului social n cadrul srbtorilor i ritualurilor de familie, tradiii i simboluri
etnice. Aspectul etnografic al prezentrii materialelor va arta deosebirile zonale n
prepararea unor bucate.