Sunteți pe pagina 1din 2

La 4 august 1916, I.I.C.

Bratianu si reprezentantii diplomatici ai Frantei,


Marii Britanii, Rusiei si Italiei la Bucuresti au semnat conventiile politice
si militare care stipulau conditiile intrarii Romaniei in razboi.

Romania a intrat in razboi fara ajutorul promis din partea Antantei. Dupa patru
luni de lupta, armata romana pierdea doua treimi din teritoriul national si
jumatate din efectiv. Cauzele acestei infrangeri au fost multiple: obiectivele
incredintate armatei romane erau ambitioase, dar nerealiste; Romania era
inconjurata din trei parti de dusmani; in sud, avea de aparat o frontiera de 1 700
km; avea o armata numeroasa, dar slab echipata si lipsita de experienta; aliatii
nu si-au respectat promisiunile; planul de razboi obliga la ofensive pe doua
fronturi.
Ofensiva victorioasa a trupelor romane in Transilvania a fost umbrita rapid de
infrangerea de la Turtucaia, iar ofensiva austro-ger-mana din Transilvania s-a
incheiat cu strapungerea trecatorilor Carpatilor Meridionali. In plus, maresalul
von Mackensen a trecut Dunarea si a ocupat Bucurestiul (23 noiembrie 1916).
Guvernul, autoritatile, armata si o parte a locuitorilor s-au retras in Moldova.
Doua treimi din Romania au ramas sub un regim de ocupatie militara foarte
sever. Germania a dominat prin administratia si economia organizate cu eficienta
teutonica. Alimentele au fost rationalizate, populatia a avut mult de suferit.
Frontul s-a stabilizat in final in sudul Moldovei (ianuarie 1917) si capitala a fost
stabilita temporar la Iasi.
Aici a fost format un guvern de uniune nationala, in care au intrat si conservatorii
democrati (11 decembrie 1916). Principalele obiective pe plan intern ale acestui
guvern au fost reforma agrara si cea electorala. Moralul scazut al ostasilor in
urma infrangerii suferite, teama fata de posibilele tulburari sociale si revolutia
rusa din martie 1917 au dat impuls reformelor. La 23 martie 1917, regele a remis
o proclamatie catre trupele sale. Situatia populatiei din Moldova a fost foarte
grea in perioada 1917-1918. Resursele erau insuficiente pentru o populatie de
doua ori mai numeroasa decat inainte. Suferintele au fost agravate de izbucnirea
unei epidemii de tifos, care a rapus peste 80 000 de oameni, in ciuda acestei
situatii grele, sperantele romanilor au renascut, Personalitati ca regina Maria, N.
Iorga, George Enescu le-au incurajat sentimentele patriotice.
Pana in mai 1917, armata romana a fost refacuta, fiind dotata cu armament
modern si avand un moral ridicat. Un rol important in refacerea acesteia 1-a avut
misiunea militara franceza, condusa de generalul Henri Berthelot. Armata
romana, reorganizata in Armata I si Armata a II-a, numara 460 000 de oameni.
Razboiul a fost reluat pe frontul din Moldova in iulie 1917. Generalul Alexandru
Averescu a pornit ofensiva de langa Marasti, in cadrul efortului general aliat de
pe fronturile de est si vest de a invinge Puterile Centrale. Dar succesul obtinut de
armata romana nu a putut fi exploatat. Situatia din Galitia si Bucovina se
agravase, iar trupele ruse din Moldova se dezorganizau. La 24 iulie 1917, von
Mackensen profita de situatie si lanseaza o ofensiva menita sa scoata Romania
din razboi. In batalia de la Marasesti (24 iulie-6 august 1917), rusii se retrag din
fata atacului german. Dar Armata I romana reuseste sa-i opreasca pe germani,
provocandu-le pagube importante. In nord, Armata a II-a romana a reusit sa
respinga un atac austro-german la Oituz. Ca urmare, planul Puterilor Centrale a
esuat, dar evenimentele din Rusia (25 octombrie 1917 lovitura de stat
bolsevica) au schimbat radical situatia militara si politica.Armatele rusesti din
Moldova, in curs de dezmembrare, devin adevarate bande de jefuitori. Fortele
romane sunt transformate in forte de politie pentru zona din spatele frontului.
Aliatii Romaniei ar fi dorit ca ea sa continue sa lupte singura. Acest lucru era insa
imposibil.
Dupa ce bolsevicii si ucrainenii au semnat tratate de pace cu Puterile Centrale,
Romania este obligata sa accepte conditiile grele ale tratatului de la Bucuresti
(24 aprilie 1918). Guvernul prezidat de Alexandru Marghiloman (martie-
noiembrie 1918) nu a avut o sarcina usoara. Pentru multi romani care suferisera
si luptasera in Moldova, Marghiloman era un tradator. Desi prin Tratatul de la
Bucuresti Romania devenea dependenta politic si economic de Puterile Centrale,
guvernul a obtinut recunoasterea unirii Basarabiei cu Romania. Sfarsitul
razboiului a dus la o rasturnare spectaculoasa a situatiei Romaniei. La 28
octombrie 1918, regele Ferdinand a ordonat armatei sa reintre in razboi si, la 18
noiembrie, s-a intors la Bucuresti in fruntea trupelor sale. Curand dupa aceea s-a
nascut Romania Mare.