Curs 1

Introducere

Notiunea de drept civil este susceptibila de 2 intelesuri :

1. Intr-o prima acceptiune, dreptul civil are intelesul de drept subiectiv(putere conferita de lege
unei persoane sau de un act juridic in virtutea careia acea persoana poate ea insasi sa
actioneaze sau poate sa pretinda altuia sa actioneze intr-un fel oarecare).
2. Dreptul civil desemneaza o ramura a sistemului nostru de drept, adica a gruparii de norme si
institutii juridice reunite in principal datorita obiectului comun de reglementare.

Drept :
- public :
administrativ
constitutional
fiscal
etc
- privat
drept civil :
familie
muncii
profesionisti

!!! Actualul Cod civil prevede in art. 2 ca dispozitiile lui reglementeaza raporturile
patrimoniale si nepatrimoniale intre persoane ca subiecti de drept civil. Examinand spiritul
dispozitiilor din Codul civil, observam ca acestea sunt destinate sa reglementeze realtiile sociale
cu caracter privat, adica relatiile care de principiu nu implica intrerventia unei autoritati decat in
masura in care acestea sunt sau devin litigioase.

Definitie :

Dreptul civil este alcatuit din ansamblul normelor juridice prin care se
reglementeaza cu caracter general stabilirea, modificare si stingerea rapoartelor juridice
cu caracter privat precum si continutul acestora.

Izvoarele dreptului

1
 Putem face distinctia intre izvoare :
- directe (prevazute de lege)
- indirecte (ajutor la interpretari si aplicarea izvoarelor directe)

In prima categorie intra izvoarele mentionate la art. 1 C.civ. : legea, uzantele si principiile
generale ale dreptului, de asemenea conform art. 4 si 5 C.civ., sunt izvoare cu valoare de lege
normele dreptului european, pactele si tratatele internationale la care Romania face parte,
precum si Declaratia universala a drepturilor omului.
In cea de-a doua categorie intra doctrina si jurisprudenta.

Curs 2

Dreptul subiectiv la modul general poate fi definit ca puterea unui subiect de drept
consacrata juridic sau, altfel spus, o putere individuala recunoscuta si garantata de puterea
publica. In virtutea acestei puteri, respectand conditiile si limitele legii, titularul poate sa
savarseasca o actiune ori poate sa pretinda altora sa savaraseasca o actiune in locul sau, iar in
caz de nesocotire, titularul poate cere concursul puterii publice pentru respectare prerogativei.

Structura dreptului

Privit ca o relatie juridica, dreptul subiectiv are o structura tripartida alcatuita din
urmatoarele elemente :
1. Subiect
titularul dreptului :
- PF (persoana fizica)
- PJ (persoana juridica)
2. Continut
prerogativa oferita titularului
3. Obiect
valoarea economica sau morala cu privire la care acea prerogativa se poate exercita

Clasificare drepturilor subiective

1 absolute si relative
a) absolute
titularul le poate exercita direct fara a avea nevoie de concursul activ al vreunui alt
subiect de drept
b) relative
titularul le poate realiza doar cu concursul activ al altei persoane, subiect de drept

2
3. patrimoniale si nepatrimoniale
a) patrimoniale
au valoare economica
transmisibile (art. 1566 C.civ.)
prejudiciu patrimonial => daune materiale
c) nepatrimoniale
nu au o valoare economica
netransmisibile (art. 58 alin(2) C.civ.)
prejudiciu nepatrimonial => mijloace nepatrimoniale => daune morale
- * prejudiciu material

4. reale, de creanta si potestative

a) reale
absolute + patrimoniale
dreptul patrimonial in virtutea caruia titularul sau poate sa exercite o prerogativa
asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocit, fara a fi necesara
interventia altei persoane

d) de creanta
relative + patrimoniale
dreptul creditorului de a obtine prestatia pe care e tinut sa i-o procure debitorului
in virtutea relatiei juridice dintre ei

e) potestative
relative + patrimoniale
confera titularului prerogativa de a influenta in mod unilateral si discretionar o
situatie juridica preexistenta, modificand-o, stingand-o sau dand nastere unei
situatii juridice noi

Abuzul de drept

3
 Execritiul dreptului subiectiv nu este in general discretionar, ci supus unor limitari. Pentru
intelegerea corecta a acestor limitari interne se poate porni de la douaa principii :

1 art. 1353 C.civ. : Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitarea drepturilor sale nu
este obligat sa-l repare decat in cazul in care dreptul a fost exercitat abuziv.

5. art. 15 C.civ. : Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori
intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
exceptii de abuz :
- subiectiv : intentia de a vatama
- obiectiv : excesiv si nerezonabil -> neglijenta / nerezonabil

Atunci cand exercitarea dreptului a carui executare se discuta izvorand dintr-o norma
legala, conduita titularului dreptului trebuie analizata din prisma echitatii, dar si finalitatii urmarite
de legiuitor.
In materie contractuala, criiterile pentru determinarea conduitei excesive si nerezonabile
in exercitarea unui drept au in principiu o sursa privata, vointa comuna a contractantilor.

Curs 3

Reglementarea mijloacelor civile de protejare a drepturilor nepatrimoniale este cuprinsa

in art. 252-257.
Textele sunt inspirate de textele art. 28-29 din codul elvetian al obligatiilor, intentia
legiuitorului fiind de a oferi ca reper o reglementare moderna cu jurisprudenta articulata deja in
domeniu.

4
 Alaturi de aceste dispozitii denerale aplicabile tuturor drepturilor nepatrimoniale exista si
dispozitii cuprinse in legi speciale (ex. 8/96).
Art. 252 C.civ. statueaza cu titlul de principiu ca orice persoana fizica are dreptul la
ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane (ex. viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica,
demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia literara, stiintifica si artistica).
Drepturile subiective din aceasta categorie sunt reglementate dupa modelul C.civ. din Quebec, la
art. 58-86, iar modul de interpretare prevazut de art. 75 C.civ. e aplicabil la orice drept
nepatrimonia, indiferent de norma care il reglementeaza.
Nu orice atingere adusa drepturilor nepatrimoniale constituie o incalcare ilicita a acestora,
existand restrangeri permise de lege :

1. Restrangeri legale

4. Exista un interes preponderent public / privat

in cazul in care o actiune e justificata de un interes preponderent public / privat, ea este

legitima chiar daca afecteaza intr-o oarecare madura alte drepturi nepatrimoinale
sistemul de protectie al acelui drept porneste de la premisa ca toate drepturile trebuie
exercitate cu buna-credinta si in conormitate cu pactele si conventile internationale la care
Romania face parte
condorm art. 75 C.civ., in masura in care sunt respectate aceste limite, in special practica
CEDO in materia dreptului la libera exprimaresi la respectul vietii private, exercitarea acestui
drept nu constituie o incalcare a drepturilor si libertatilor unei alte persoane

Uneori, exercitarea anumitor drepturi nepatrimoniale, in special libertatea de exprimare,

poate intra intra in conflict cu exercitiu altor drepturi nepatrimoniale. In nevoiade a informa
publicul larg cu anumite probleme de interes general, se poate interfera cu sfera drepturilor
nepatrimoniale ale altor persoane, in special dreptul la viata privata, dreptul la onoare si dreptul
la imagine. In astfel de cazuri, pentru a determina daca exercitarea unui drept e corecta sau,
dimpotriva, e exercitat excesiv si nerezonabil sau cu intentia de a vatama, trebuie facuta o
analiza de proportionalitate. In ce masura existenta unui interes public care sa justifice un anumit
material de presa si, de asemenea, in ce msura satisfacerea acelui interes public reclama
afectarea drepturilor nepatrimoniale.

Mecanica- Analiza de proportionalitate :

- interes preponderent public (privat)
- proportie intre interesul urmarit / dreptul afectat

In general, pot fi considerate a fi de interes public justificate orice probleme, fapte /

evenimente care influenteaza societatea / o comunitate, in special cu privire la fapte cu incidenta
penala, protejarea sanatatii sau siguranta publica, semnalarea unor infractiuni inselatoare sau a
unor cazuri de incompetenta care afecteaza publicul.

5
 Este esential de retinut ca nu orice interes al publicului trebuie satisfacut, iar simpla
invocare a dreptului la informare nu poate justfica orice incalcare a dreptului la viata privata. Cu
toate acestea, dreptul la propria imagine, la onoare / viata privata nu trebuie sa impiedice
adlarea adevarurilor in probleme de interes public justificat.
Problema analizei de proportionalitate poate sa apara si in cazul interferentei unor
drepturi nepatrimoniale care nu privesc dreptul la libera exprimare. Urmarind analiza, in ce
masura exista un interes preponderent privat in exercitiu drepturilor.

5. Consimtamantul dispozitiilor legale

Conform dispozitilor legale, nu constituie incalcari ale drepturilor nepatrimoniale situatiile

in care titularul lui si-a data acordul pentru prezentarea catre public a anumitor aspecte ale vietii
personale.
Art. 75 C.civ., stabileste o prezumtie de consimtamant pentru ipoteza in care titularul
dreptului pune la dispozitie imagini / informatii unei persoane despre care are cunostiinta ca isi
desfasoara activitatea in domeniul informarii publicului, chiar si in lipsa unui acord scris.
In concret, in vederea protectie acestor drepturi, persoana vatamata, PF / PJ poate
formula o actiune in justitie in baza art. 253 C.civ. prin caresa solicite :
a) interzicerea savarsirii faptei ilicite daca aceasta este iminenta -> pericolul savarsirii faptei
ilicite trebuie sa fie real si actual, iar masura dispusa trebuie sa fie proprotionala cu gravitatea
pericolului
b) incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor daca aceasta dureaza inca
c) constatarea caracterului ilicit al faptei, daca tulburarea pe care a produs-o subzista,
constatarea trebuie sa fie justificata de un interes real si serios si trebuie sa foloseasca in
concret titularului

6
 Curs 4

Aceste masuri vizand impiedicarea sau inlaturarea imediata a consecintelor faptei ilicite
pot fi coroborate cu masuri privind restabilirea dreptului atins cum ar fi :

a) obligatia autorului faptei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare; masura ar

inlatura in parte atingerea adusa onoarei sau imaginii unei persoane prin aducerea la
cunostiinta publicului larg a condamnarii si a faptului ca actiunea savarsita e una ilicita
b) instanta poate lua orice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru
repararea prejudiciului cauzat

Art. 139 alin(10) din Legea privind drepturile de autor permite instantei sa dispuna
distrugerea copilor efectuate ilegal cu incalcarea drepturilor de autor si poate dispune remiterea
incasarilor realizate prin actul ilicit.

De asemenea, in temeiul acestor dispozitii, in cazul materialelor de presa calomnioase,

se poate acorda un drept la replica. In materie de audio-vizual, dreptul la replica e reglementat
de art. 49-50 din Codul audio-vizualului.

c) in fine, instanta poate acorda despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru
prejudiciul nepatrimonial ce a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei
prejudicioase :
titularul dreptului poate solicita daune materiale si morale de la autorul faptei daca
vatamarea e imputabila celui care a incalcat dreptul

Masurile provizorii

conform art. 255 C.civ., atunci cand persoana care se considera lezata face dovada
credibila ca drepturile sale nepatrimoniale au fost obiectul unei actiuni ilicite actuale /

7
 iminente si ca aceasta actiune risca sa-i cauzeze un prejudiciu greu de recuperat, instanta
poate dispune temporar interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorii pan ala
solutionarea actiunii de fond.

In sfera delicata a drepturilor la libera exprimare, pentru ca masura impusa de instanta sa

nu devina o forma mascata de cenzura, legea nu permite instantei sa interzica publicarea unui
material chiar daca acesta incalca grav dreptul unei anumite persoane , fiind permisa doar
interzicerea lui pentru viitor sau constatarea caracterului ilicit al faptei. Ca masura provizorie,
instanta nu poate dispune decat incetarea cu titlu provizoriu a actiunii prejudiciarului.

Aplicarea legii in timp

Norma de drept civil este o conduita cu caracter general, impersonal si de aplicare

repetata ale carei prevederi pot fi impuse la nevoie, facand uz de forta de constrangere a
statului.

Sursa normei:

- drepturi nepatrimoiale (art. 71-74 C.civ.)

- interpretare (art. 14, 15, 75 C.civ.)
- sanctiuni (art. 252, 255 C.civ.)

Succesiunea in timp a normelor juridice care au acelasi domeniu de reglementare,

succesiune ce implica existenta unor norme vechi si a unor norme noi, poate sa creeze conflicte
de legi (norme) in timp. Problema centrala a acestor conflicte este aceea de a determina daca o
anumita situatie juridica e reglementata de legea (norma) veche sau de legea (norma) noua.

Situatie juridica :
In contextul analizei succesiunilor de norme juridice in timp, intelegem in primul rand
raportul juridic cum ar fi un contract / fapta ilicita, insa notiunea de situatie juridica tinde sa fie un
concept mai larg care face referire si la situatia si starile care caracterizeaza un subiect de drept
(casatorit, necasatorit, filiatie stabilita etc).

Pentru solutionarea probleei determinarii normei aplicabile se utilizeaza o serie de

principii si reguli de aplicare :

I. Datorita faptului ca asemenea conflicte pot genera situatii complexe, legiuitorul poate
interveniprin intermedierea unor norme numite tranzitorii care delimiteaza domeniul temporal
de actiune al legilor aflate in conflict, indicand daca o anumita situatie juridica e reglementata
de legea veche / legea noua / partial de fiecare dintre ele. Asa, de exemplu, la intrarea in
vigoare a noului C.civ. (1 ocotmbrie 2011) prin Legea 7/2011, au fost stabilite o serie de
norme tranzitoorii prin care a fost delimitat campul de aplicare al reglementarilor anterioare,
respectiv al noului C.civ.

8
II. Pentru situatiile in care nu sunt aplicabile normele tranzitorii, problema conflictului de lege in
timp e tratata in noul C.civ. la art. 6 din dispozitiile legale, rezultand urmatoarele principii :

1. alin(1) art. 6 prevede ca legea civila e aplicabila cat timp este in vigoare fara a avea
putere retroactiva, norma analizand reprezentativ consacrarea legislativa a unui vechi
principiu de drept, acela ca legea nu dispune pentru trecut. In prezent, in dreptul roman,
acest principiu are o valoare constitutionala, art. 15 al Constituitiei stipuland ca Legea
dispune numai pentru viitor, cu exceptia Legii penale / contraventionale mai favorabile.

Principiul neretroactivitatii Legii civile e unul de ordine publica si poare fi invocat de

instanta de judecata din oficiu / de oricare dintre parti. Nici macar legiuitorul nu are voie sa
deroge de la acest principiu prin intermediul normelor tranzitorii.

2. Conform principiului aplicarii imediate a Legii noi, acesta se aplica tuturor situatiilor
juridice viitoare si efectelor acestora, precum si efectelor situatiilor juridice trecute in
masura in care acestea nu s-au produs pana la data aplicarii normei noi (art. 6 alin(1)
teza 1 si art. 6 alin(5)-(6) C.civ.)

3. Prin principiul supravietuirii legii vechi se intelege situatia in care norma veche continua
sa se aplice temporar si dupa ce a fost abrogata pentru a continua pana la epuizarea
efectelor unor situatii juridice care s0au stabilit sau au inceput sa se stabileasca sub
imperiul ei. In doctrina noastra clasica, supravietuirea Legii vechi era considerata o
exceptie de la principiul aplicarii Legii noi, sub aspectul de ultraactivitate. NOua
reglementare (art.6 alin(2)-(4)) ridica aceasta regula la nivelul de principiu.

Curs 5

Din perspectiva succesiunilor de norme in timp, situatiile juridice pot fi :

trecute (fapta preterita)
viitoare (fapta futura)
in curs de derulare (fapta pendente)

Foarte important pentru solutionarea de legi in timp este de a determina, in concret, daca
o anumita situatie juridica se situeaza in trecut, in viitor sau este in curs de derulare / constituire
in raport cu intrarea in vigoare a legii noi.

9
 Prin aplicarea complementaraa celor 3 principii, se poate contura la modul general
urmatoarele solutii in privinta aplicarii legii in timp :

1 situatii juridice trecute in raport cu norma noua

raman supuse normei in vigoare la data la care ele s-au stabilitsi s-au consumat, deoarece
normele noi nu pot retroactiva

6. situatii juridice vitoare in raport cu norma noua

vor fi supuse numai normei noi, deoarece legea noua e de imediata aplicare

7. situatiilor juridice pendente in raport cu intrarea in vigoare

aceste situatii pot fi grupate in doua categorii :
- situatii juridice in curs de constituire, modificare sau stingere la momentul intrarii in
vigoare a legii noi
- efectele viioare ale unor situatii juridice trevute, produse dupa intrarea in vigoare a normei
noi

In lumina dispozitiilor art. 6 C.civ., pentru situatiile juridice pendente, legiuitorul a optat
pentru supravietuirea legii vechi in cazul actelor jurdice, al faptelor juridice si al prescriptilor
(situatii subiective art.6 alin(2)-(4)) si pentru aplicarea imediata a legii noi in cazul situatiilor
juridice obiective (art.6 alin(6)).
Prin norme tranzitorii, legiuitorul poate deroga de la principiul aplicarii imediate a legii noi
sau de la regula supravietuirii legii vechi, insa NU si de la principiul ne-retroactivitatii legii.
In reglementarea anterioara, se aprecia ca atunci cand legea noua contine dispozitii care
tin de domeniul ordinii publice, acestea sunt de aplicare imediata, chiar si fara o norma
tranzitorie. In actuala reglementare, aplicarea unor norme noi imperative chiar si de ordine
publica de directie reclama, ca regula, adoptarea unei norme tranzitorii exprese.
Ne-retroactivitatea e un principiu corector, constitutional care interzice aplicarea legii
pentru trecut, inclusiv prin intermediul normelor tranzitorii.
Prin decizia 245/2016, Curtea Constitutionala a statuat ca o lege nu este retroactiva
atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima
producerea, in viitor, efectelor unor situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in
aceste cazuri, legea noua nu face altceva decat sa reglementeza modul de actiune in timpul
urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare => retroactivitatea legii
priveste modificarea situatiilor juridice pentru trecut si nu reglementarea diferita unei situatii
juridice pentru vitor.

In analiza unei situatii juridice concrete, opereaza urmatoarele reguli :

10
a) prioritate are norma tranzitorie
normele tranzitorii pot fi generale sau speciale, in cadrul unei legi, pentru o situatie
juridica data avand prioritate cele speciale in completarea normei general

d) in lipsa normei tranzitorii, se aplica regulile si principiile cuprinse la art. 6 C.civ.

e) pentru situatii complexe care nu se pot incadra intru totul la situatiile exprese de la punctele
anterioare, se aplica regulile punctuale deduse de legiuitor, doctrina si jurisprudenta din
principiile generale ale aplicarii generale in timp

Pentru identificarea si corecta aplicare a acestor reguli de principii, dar si a corectei

determinari a sferei unei situatii juridice concrete se utilizeaza urmatoarele teorii :

1 teoria aplicarii imediate a legii noi (art. 6 alin(1))

Legea se aplica cat timp este in vigoare, iar CCR, prin decizia 755/2014, a retinut ca
aplicarea imediata a legii noi semnifica faptul ca o situatie juridica produce acele efecte care
sunt prevazute de legea in vigoare la data constituirii ei.

8. teoria drepturilor castigate

O lege nu este retroactiva daca nu aduce atingere drepturilor castigate conform legii
anterioare, ci le respecta, insa in egala masura, admite ca legea noua poate sa nu respecte
simplele expectative ale partilor. Aceasta teorie este utilizata atat in practica CCR, cat si in
practica CJE si CEDO.

9. teoria faptului consumat

Aceasta viziune se sprijina pe opozitia intre faptele implinite si cele neimplinite, in cazul
primelor fiind aplicabila legea sub care s-au implinit (legea veche) , iar in cazul celor
neimplinite, legea noua.

10. teoria normativista

Incearca sa gaseasca o solutie problemei aplicarii legii in timp pornind de la analiza
structurala a normei juridice, cu scopul de a descoperi criterii obiective de rezolvare. In
concluzie, se apreciaza ca alaturi de principiul ne-retroactivitatii, care vizeaza fapte trecute,
ar trebui analizat atat principiul aplicarii imediate a legii noi, care ar trebui circumscris doar
la faptele viitoare si cele in curs de constituire, cat si problemei efectelor viitoare ale unor
acte / fapte trecute, caz in care se recomanda supravietuirea legii vechi ori de cate ori
conduita care constituie ipoteza normei a fost savarsita in trecut.

Concluzia

11
 Trebuie precizat faptul ca niciuna dintre constructiile teoretice nu raspunde complet
rigorilor tehnicii juridice si exigentelor de tehnica legislativa. De asemenea, trebuie observat ca
aceste teorii nu se exclud reciproc, ci sunt adesea complementare, adica tind sa ofere solutii
similare, chiar daca pornesc de la premise teoretice diferite.

Curs 6

Persoana fizica

- ca si concept juridic, este fiinta umana privita prin prisma calitatii ei de virtual participant la
raporturi juridice civile si de virtual titular de drepturi si obligatii civile, iar ca realitate juridica,
persoana fizica este insusi individul privit in calitatea sa de subiect de drept, altfel spus, omul
inzestrat cu drepturi si obligatii civile

Capacitatea juridica

- conceptul de capacitate jurdica desemneaza capacitatea sau aptitudinea persoanei fizice de a

participa in general la raporturile juridice si de a dobandi drepturi si obligatii
- intre persoana fizica si capacitatea juridica este o relatie de interdependenta intrucat persoana
fizica este suportul material al capacitatii juridice, iar capacitatea juridica este insusirea
esentiala a persoanei fizice in calitatea ei de fiinta juridica

Persoana fizica -> Capacitatea civila :

- de folosinta : vocatie de drepturi si obligatii
- de exercitiu : aptitudinea de a incheia acte juridice
- delictuala : b

Capacitatea de folosinta

- in art. 34 Cod Civil este definita ca aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile

Capacitatea de folosinta :
- abstract : vocatie de drepturi sau obligatii
- general : orice drepturi sau obligatii
- egalitatea : toate persoanele au vocatie
- unicitatea : o singura capacitate
- legalitatea : este reglementata de norme imperative

12
 - intangibila : limitarile strict prevazute de lege
- iafkjaf : nu pot fi cedate

Singura cerinta pe care legea o impune pentru recunoasterea capacitatii de folosinta a

unei persoane fizice este ca aceasta persoana sa existe, adica, sa se fi nascut si sa nu fi
decedat. Prin exceptie, potrivit art. 36 Cod Civil, drepturile copilului sunt recunoscute de la
conceptie daca el se naste viu. Aceasta dispozitie trebuie inteleasa in sensul ca, cel conceput,
are aptitudinea de a dobandi anumite drepturi, insa nu orice drepturi ca expresie a unei
capacitati de folosinta anticipate, conditionate si limitate. Aceasta exceptie de la regula isi poate
gasi aplicare doar daca sunt intrunie urmatoarele conditii :
a) copilul sa se nasca viu
f) copilul sa fie chemat sa dobandeasca anumite drepturi
g) copilul sa fi fost conceput la momentul dobandirii dreptului

momentul nasterii Capacitatea de folosinta deplina momentul mortii

capacitate anticipata
(limitata)
- cu conditia sa se
nasca viu

Conceptie

- legea instituie o prezumtie : conceperea a avut loc candva intre ziua 180 si 300 inaintea
nasterii la data x

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza odata cu moartea acesteia. Dupa

deces, corpul uman neinsufletit, memoria si demnitatea defunctului se bucura de o anumita
protectie juridica. Moartea unei persoane poate fi constata fizic sau declarata judecatoreste.
Constatarea mortii poate fi facuta doar in urma examinarii medicale a cadavrului identificat,
nefiind permisa utilizare de declaratii de martori sau prezumtii.
Actuala reglementare cuprinde in general de declarare a mortii si doua cazuri speciale.
Intre cele trei cazuri exista deosebiri sub aspectul conditiilor de fond cerute pentru admiterea
actiunii, insa sunt identice efectele hotararii judecatoresti de declarare a mortii. Conform art. 49
Cod Civil, pentru cazuri generale de declarare a mortii este necesara intalnirea cumulativa a
doua conditii de fond : persoana sa fie disparuta si de la data ultimelor informatii sau indicii din
care sa rezulte ca persoana era in viata sa fi trecut cel putin 2 ani.

13
 Primul caz special are care premiza disparitia unei persoane in imprejurari care
indreptatesc a se presupune decesul. Legea enunta exemplificativ imprejurari exceptionale
precum cutremure sau inundatii, insa instanta poate aprecia ca si o alta imprejurare
asemantoare indreptateste a se preupune decesul. In aceste situatii termenul dupa care poate fi
declansata procedura este de 6 luni.
Al doile caz special este aplicabil cand persoana dispare intr-o imprejurare care face ca
decesul sa fie sigur, insa cadavrul sa nu poata fi gasit. In acest caz, procedura declararii mortii
poate fi declansata si chiar la instanta de la locul decesului.

Disparitia 2 ani Declansarea procedurii

(indicii cu prezumti la deces)

Caz special 1

Deces probabil 6 luni Declansarea procedurii

Caz special 2

Deces sigur Declansare imediata a procedurii

Prin modificare codului de procedura civila incepand cu 15 octombrie 2014, competenta

solutionarii cererilor de declarare judecatoreasca a mortii revine judecatoriei de la ultimul
domiciliu al celui disparut

Stabilirea datei mortii

- regulile sunt stabilite prin art. 62 Cod Civil care tine seama pe de o parte de faptul ca de cele
mai multe ori in cazul declararii judecatoresti a mortii exista numai indicii cu privire la data
mortii celui disparut si pe de alta parte de faptul ca uneori pot sa lipseasca si indiciile
referitoare la o anumita data a mortii
- regula este ca data mortii va fi stabilita de la caz la cazin functie de indiciile existente cu privire
la ea
- exceptia aplicabila in cazul lipsei de indicii indestulatoare stabileste ca data mortii ultima zi a
termenului dupa care se poate cere declararea judecatoreasca a mortii - aceasta zi va putea
dupa caz ultima zi a termenului de 2 ani sau ultima zi a termenului de 6 luni
- daca nu se cunoaste ziua exacta a datei disparitiei se ia ultima zi conform indiciilor, daca nu,
ultima zi a lunii respective, daca nu, ultima zi a anului

14
- data mortiiastfel stabilita poate fi rectificata daca apar noi indicii care atesta faptul ca nu a fost
cu putinta ca moartea sa se fi produs la data stabilita initial

Efectele declararii mortii

Aceasta instituie doua prezumtii (presupuneri) anume cel declarat mort a incetata din
viata la data prevazuta in hotararea judecatoreasca drept data mortii, respectiv cel declarat mort
a fost in viata pana la acea data. Ambele prezumtii au caracter relativ, cei interesati avand
posibilitatea de a dovedi ca alta este data reala sau probabila a decesului. De la data preumata a
fiind aceea a mortii, persoana fizica inceteaza a mai fi subiect al raporturilor juridice.

15
 Curs 7

Publicitatea hotararii intrucat declararea mortii unei persoane are consecinte grave in
privinta ei, a familiei si a bunurilor sale, prin art. 946 C.proc.civ. sunt stabilite cateva masuri
menite sa asigure publicitatea si in consecinta cunoasterea de catre cei interesati a survenirii de
declarare a mortii.

Hotararea declarative de moarte :

- afisare :
instanta
primarie
domiciliu

- inscrieri / informari :
starea civila : se inregistreaza decesul
sisteme de publicitate :
- Cartea funciara
- Registrul Comertului

Anularea hotararii declarative de moarte poate fi ceruta daca cel declarat mort este in
realitate in viata sau atunci cand declararea mortii s-a pronuntat fara a se sti ca in realitate
moartea celui in cauza a fost constatata fizic si inregistrata in registrele de stare civila.

Data initialaData rectificatainregistrare a decesuluihot. declarare moartehot. rectificatahot. anulare

Deoarece, in urma anularii hotararii declarative de moarte efectele acesteia se

desfiinteaza retroactiv, cel care a fost declarat mort trebuie tratat atat cat este posibil ca si cum
ar fi fost tot timpul in viata. Consecintele anularii hotararii declarative de moarte pot fi grupate in
urmatoarele categorii :

1 Situatia bunurilor celui declarat mort in ipoteza anularii hotararii declarative de moarte,
bunurile trebuie restituite celui declarat mort pe cat posibil in natura
prin exceptie, restituirea se face prin echivalent conform dispozitiilor art. 1640-1646 C.civ

16
Caz particular :

6. Situatia platilor facute mostenitorilor aparenti ai celui declarat mort. Plata facuta unui

mostenitor aparent este valabila in masura in care debitorul a fost de buna credinta la
momentul efectuarii platii.

7. Situatia castoriei celui care a fost declarat mort. Anularea hotararii declarative de moarte are
ca efect reactualizarea casatoriei care doar aparent a incetat prin declararea mortii cu
exceptia cazului in care sotul celui declarat mort s-a recasatorit cu buna-credinta caz in care
prima casatorie inceteaza la data incheierii celei de-a doua casatorii.

Capacitatea de exercitiu

17
 Art. 37 C.civ. defineste capacitatea de exercitiu ca aptitudinea persoanei de a incheia
singura acte juridice civile. Definitia subliniaza faptul ca aceasta aptitudine presupune ca acea
persoana poate sa incheie singura acte juridice civile, adica fara a recurge la repreezntarea
legala ori fara a avea nevoie de o incuviintare prealabila. Capacitatea de a contracta nu este insa
numai o aptitudine a persoanei ci si o conditie esentiala de valabilitate actului juridic civil. Astfel
este posibil ca o persoana sa aiba capacitate de exercitiu deplina, dar sa nu aiba capacitatea de
a incheia un anumit act la fel cum este posibil ca legea sa recunoasca prin exceptie indreptatirea
unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu de a incheia acte.

Spre deosebire de capacitatea de folosinta care se dobandeste instantaneu si complet

din momentul nasterii, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice se dobandeste treptat pe
masura formarii discernamantului si a acumularii unei experiente de viata ceea ce difera in fapt
de la o persoana la alta. Legea pornind de la sitautia medie statistica opereaza cu urmatoarele
presupuneri : pana la varsta de 14 ani discernamantul lipseste si prin urmare lipseste si
capactatea de exercitiu ; intre 14-18 ani capacitatea este restransa deoarece minorul este
presupus a avea discernamant, dar nu si suficienta experienta de viata; dupa varsta de 18 ani
persoana are atat discernamant cat si experienta de viata si astfel are capacitate deplina de
exercitiu.

nastere lipseste capacitatea14 ani capacitate restransa18 ani capacitate deplina

Capacitatea delictuala

Spre deosebire de capacitate de exercitiu, capacitatea delictuala este o stare de fapt care
depinde de discernamantul autorului faptei (art. 1366, 1367 C.civ.). Capacitatea de exercitiu nu
priveste in niciun fel si niciodata faptele juridice ilicite. In cazul acestora, pentru stabilirea
raspunderii delictuale, respectiv a obligatiei de a repara prejudiciul provocat altuia, cei peste 14
ani sunt presupusi a avea discernamant si prin urmare capacitate delictuala, iar cei sub 14 ani
sunt presupusi a nu avea discernamant, cele doua prezumtii fiind relative.
Incheierea actelor juridice de catre cei care nu au capacitate deplina de exercitiu din
reglementarile legale => parintii sau dupa caz , tutorele, sunt aceia care incuviinteaza actele
juridice pe care le incheie minorul cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani respectiv sunt aceia care la
incheierea actelor juridice il reprezinta pe minorul care nu a implinit 14 ani ori pe cel pus sub
interdictie. Ca atare in cazul minorilor cu capacitate de exercitiu restransa, parintele sau tutorele
este doar un ocrotitor legal, pe cand in cazul incapabililor, acestia au capacitatea de reprezentant
legal.

18
 Cu toate aceste orice persoana chiar si cel lipsit de capacitate de exercitiu poate incheia
acte de conservare precum si acte de dispozitie de mica valoare, curente si care se executa la
momentul incheierii actului.

Acte juridice :

- conservare
preintampina o pierdere
- administrare
punerea in valoare a bunului
- dispozitie
iesirea din patrimoniu a unui drept

Curs 8-9

Actele de aministrare prin care se pun in valoare bunurile celui ocrotit se incheie de catre
reprezentantul legal singur, respectiv de catre minorul cu capacitate de exercititu restransa
asistat de catre ocrotitorul legal. In acest din urma caz, lipsa incuviintarii nu atrage anularea
actului decat daca prin incheierea lui rezulta un prejudiciu pentru minor.

incapabil reprezentant legal incheie actul tert *efectele se produc intre incapabil si tert

minor 14-18 ani tert *ocrotitorul legal asista

Incheierea actelor juridice de dispozitie, in numele celui lipsit de capacitate sau de catre
cel cu capacitate de exercitiu restransa necesita autorizarea instantei de tutela (atributie inca
exercitata de autoritatea tutelara). Potrivit art. 145 C.civ., autorizarea se poate acorda numai

19
daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un efort neindoielnic pentru minor, in caz contrar
instanta de tutela fiind indreptatita sa refuze autorizarea actului.

dispozitie :

incapabil reprezentant legal incheie actul tert

*doar daca are autorizatie de la Instanta de tutela

*avizul Consiliului de familie.

minor 14-18 ani tert

*minorul trebuie sa-si dea acordul

*ocrotitorul legal trebuie sa-si dea acordul
*autorizare de la Instanta de tutela
*avizul Consiliului de familie

De asemenea, pentru incheierea actelor de dispozitie este necesar avizul Consiliului de

familie atunci cand acesta a fost constituit. Atunci cand actul juridic a fost incheiat fara a se fi
cerut avizul Consiliului de familie, el este sanctionat cu nulitate relativa. In schimb, atunci cand
avizul Consiliului de familie a fost dat, in sensul neincuviintarii actului si cu toate acestea actul
respectiv s-a incheiat, in functie de imprejurari, se poate atraga raspunderea tutorelui.

1. Tutela

o masura de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate deplina de exercititu care se poate

institui in doua situatii :
a) in cazul in care copilul minor este lipsit de ingrijirea ambilor parinti din diferite
motive

20
 b) in cazul in care o persoana cu capacitate deplina de exercitiu este pusa sub
interdictie, caz in care tutorele poate fi numit si parintele incapabilului
de regula, calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal, revine dupa imprejurari parintilor sau
tutorelui, atributiile lor in cazul minorilor fiind aproape identice
Tutorele este persoana numita de catre instanta pentru exercitarea tutelei asupra unei
persoane
Atributiile tutorelui unui incapabil sau ale parintilor dupa caz sunt atributii cu privire la
persoana incapabilului si atributii cu privire la bunurile acestuia, tutorele avand obligatia de a
administra bunurile si de a reprezenta / asista la incheierea actelor.

numire inventar administrarea bunului <- Dare de seama (anuala)descarcarea de tutela

| |
*Tutore : *boala Tutore -> curator special
- acte de conservare *act - contrarietate de interese
- de administrare urgenta => curator special

Tutore / parinte NU poate incheia actele de :

- donatii
- garantii -> obligatii
- conflict de interese
- dispozitii testamentare

8. Curatela

persoana desemnata de catre Instanta de tutela sau uneori de catre o alta instanta pentru a
reprezenta temporar o alta persoana in vederea ocrotirii intereselor acesteia si a
administrarii bunurilor ei
a) curatela persoanei capabile
de regula curatela e menita sa asigure ocrotirea unei persoaen care are deplina
capcitate de exercitiu, dar care, din anumite motive, nu poate sa-si administreze
bunurile, sa-si apere interesele sau sa ia masuri care nu suporta amanare si nu poate
numi un mandatar sau un administrator
instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacitatii celui reprezentat de catre
curator, in raporturile dintre curator si cel reprezentat fiind aplicabile regulile de la
mandat
Instanta de tutela poate stabili limitele mandatului, poate da intstructiuni curatorului si,
in caz de nevoie, poate hotari investirea curatorului cu drepturile si obligatiile
administratorului insarcinat cu administrarea simpla a bunurilor altora.
b) curatela persoanelor incapabile

21
 prin exceptie, curatela se instituie si in cazul persoanelor lipsite de exercitiu ori cu
capacitate de exercitiu restransa
cele doua feluri de curatela se aseamana doar prin caracter vremelnic, in schimb difera
esential in ceea ce priveste regimul juridic care guverneaza relatiile dintre curator si cel
reprezentat, in acest din urma caz fiind aplicabile regulile de la tutela

9. Consiliul de familie

potrivit art. 125 C.civ., Instanta de tutela poate constitui un consiliu de familie compus din 3
rude sau afini, tinand seama de gradul de rudenie si de relatiile personala cu familia
minorului
in ceea ce priveste reprezentarea minorului la incheierea actelor juridice sa ori incuviintarea
actelor acestora, Consiliul de familie da avize consultative si, in cazurile prevazute de lege,
ia decizii

Incapacitati

Capacitatea de exercitiu deplina permite, ca regula, persoanei care a dobandit-o sa

incheie orice fel de acte. Cu toate acestea, legea cu titlu de exceptie poate interzice unei
persoane capabile incheierea anumitor acte. Traditional in dreptul nostru aceste capacitati sunt
impartite in incapacitati de folosinta si incapacitati de exercitiu, criteriul de clasificare fiind
considerat cel al limitarii aptitudinii de a avea anumite drepturi si obligatii vs limitarea de a
incheia acte in general. Datorita impreciziei criteriilor de demarcatie dintre cele doua categorii,
unii autori au apreciat ca nu se justifica o astfel de impartire a incapacitatilor in mod real, toate
incapacitatile ajungand sa fie practic incapacitati de exercitiu, adica incapacitatide a incheia
anumite acte.

1. Incapacitati de folosinta
limitare drepturi

10. Incapacitati de exercitiu

aptitudinea de a incheia acte

Si in cuprinsul noului C.civ., legiuitorul pare sa fi ramas fidel terminologiei traditionale,

art.29 C.civ. vorbind despre limitari ale capacitatii de folosinta, respectiv de exercitiu, iar art.
1180 C.civ. despre incapabil si cei opriti sa incheie anumite contracte. Desi contestabila sub
spectul rigorii juridice si al utilitatii practice, distinctia merita retinuta cel putin sub aspect
terminologic, atat legiuitorul, cat si practica judiciara operand cu aceasta distinctie.

22
 Incetarea capacitatii de exercitiu, ca regula, capacitatea de exercitiu dobandita a unei
persoane fizice inceteaza odata cu capcitatea de folosinta. Prin exceptie, persoana care datorita
unor boli sau tulburari mentale pierde discernamantul, aceast trebuie pusa sub interdictie cu
consecinta lipsirii de capacitate de exercitiu si a numirii unui tutore. Regulile privitoare la tutela
minorului care nu a implinit 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie
judecatoreasca cu unele mici diferente. Conform art. 169 C.civ., interdictia isi produce efectele
de la data la care hotararea judecatoreasca a ramas definitiva, insa lipsa capacitatii de exercitiu
a celui pus sub interdictie nu este doar o masura de protectie a celui lipsit de discernamant, ci si
o masura de protectie a tertilor de buna-credinta care contracteaza cu cel pus sub interdictie. In
scopul informarii tertilor si a protejarii acestora art. 169 alin.(2) prevede ca lipsa de capacitatee a
celui interzis nu poate fi opusa unei terte persoane decat de la data indeplinirii formalitatilor de
publicitate, cu exceptia cazului in care tertul cunostea pe alta cale de punerea sub interdictie.

Consecinta opozabilitatii incapacitatii interzisului consta in aceea ca tutorele celui pus

sub interdictie poate cere anularea actului pe care interzisul l-a incheiat personal dupa ce s-a
indeplinit formalitatea de publicitate pe considerentul lipsei de capacitate a acestuia fara a mai
trebui sa faca vreo alta dovada si indiferent daca cel pus sub interdictie s-a aflat intr-un moment
in care temporar avea discernamant.
Consecinta inopozabilitatii consta in aceea ca , daca cel pus sub interdictie incheie un
act juridic dupa ce hotararea de punere sub interdictie devine definitiva, dar inainte de inscrierea
interdictiei in actul de nastere, atunci o actiune a tutorului de anulare a actului incheiat de
incapabil va putea fi fondata pe lipsa capacitatii doar in cazul in care se poate dovedi ca tertul
cunostea pe alta cale de punerea sub interdictie. In caz contrar, nulitatea poate fi ceruta doar
pentru lipsa discernamantului.

act incheiat de incapabil :

- Tert de rea-credinta : lipsa capacitate
- Tert de buna-credinta : lipsa discernamant

Sanctiuni

Normele care guverneaza capacitatea de exercitiu au caracter imperativ si urmaresc un

interes particular al celor care nu au capacitate de exercitiu deplina. De aceea, nerespectarea lor
atrage nulitatea relativa a actului cu consecinta desfiintarii lui. Prin exceptie insa, atunci cand cel
lipsit de capacitate de exercitiu deplina, prin manopere viclene, induce in eroare pe tert cu privire
la capacitatea sa, instanta poate sa mentina actul in masura in care, la cererea celui interesat,
considera aceasta masura ca o sanctiune adecvata.

23
 In cazul in care anulabilitatea actului se invoca pe cale de actiune, dreptul de a promova
aceasta actiune revine mai intai celui lipsit de de capacitate deplina de exercitiu si se exercita fie
de reprezentantul legal in numele incapabilului minor sau interzis, fie de catre minorul cu
capacitate de exercitiu restransa asistata. Apoi, pentru a asigura o protectie cat mai eficienta
minorului, legea recunoaste un drept la actiune ocrotitorului legal, Consiliului de familie, respectiv
procurorului care poate actiona din oficiu sau la sesizarea Instantei de tutela. In fine, daca
nulitatea este invocata pe cale de exceptie, aceasta poate fi ridicata, chiar si singur de incapabil
sau de catre cel cu capacitate de exercitiu restransa.

I / M (14-18) lipsa capacitate de exercitiu (nulitate relativa) T

-actiune -exceptie
cal.: repr. / min. +ocr. actiunea(1) = efect contrar
inst. de tutela -> procuror exceptie : nulitate
cons. fam. (oricare membru)
ocrotitorul legal singular

Atunci cand minorul / interzisul contracteaza cu o persoana capabila, aceasta din urma
nu va avea dreptul de a se prevala de incapacitate deoarece punerea sub interdictie si lipsa de
capacitate a interzisului / minorului sunt menite sa-l ocroteasca pe acesta. Persoana care a
acontractat cu incapabilul poate opune doar inopozabilitatea punerii sub interdictie.

24
Identificarea persoanei fizice

Domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice prin localizarea acesteia in

spatiu, care poate fi privit atat ca un drept nepatrimonial al persoanei, cat si ca o stare de fapt in
intelesul ca este locul unde pe care persoana la ales pentru a-si exercita drepturile si libertatile
civile, in care se prezuma ca ea vietuieste in mod obisnuit si unde poate fi gasita atunci cand
aceasta este cautata.

- obligatoriu / unic / inviolabil

a) voluntar
ales de persoana majora
a) legal
minori -> tutore / parinte
b) ales
pentru o anumita procedura / proces / contract
c) profesional
profesie liberala
persoana fizica autorizata

Starea civila se poate defini ca fiind ansamblul de atribute personale, de fapt si juridice,
care, potrivit legii, trebuie evidentiate prin actele de stare civila in scopul individualizarii persoanei
in familie si societate. Intr-un prim inteles, stare civila este o suma de atribute sau calitati
personale privitoare la filiatie si statut familial, care sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice.
In al doilea sens, starea civila este privita ca un drept subiectiv de individualizare a persoanei,
care confera titularului sau ca prerogativa :

a) posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civila

h) posibilitatea de a pretinde sa fie individualizat de altii prin starea sa civila
i) posibilitatea de a apela la forta de constrangere a statului in cazul atingerilor aduse starii
civile

Caractere ale starii civile :

a) legalitate
doar elementele prevazute de lege
doar in conditiile prevazute de lege
d) indivizibilitatea
e) personalitatea
data de legea nationala / cetatenie
f) indisponibilitatea si imprescriptibilitatea

25
26
 Curs 10

Sursele starii civile

A.
fapte jurdice : moarte / deces
acte jurdice :
B.
hotarari judecatoresti : starea civila
leagea :

Actele de stare civila :

Pe de o parte, prin acte de stare civila, sunt desemnate acele acte juridice care au ca
efect : nasterea, modificarea sau stingerea unor elemente de stare civil, pe de alta parte, prin
acrte de stare civila, se insemneaza si inscrisurile doveditoare ale starii civilesi ale actelor
juridice si faptelor juridice generatoar, modificatoare sau exctinctive de stare civila, Legea
119/1996 privind starea civila prevede ca actele de stare civila sunt inscrisuri autenticeprin care
se dovedeste nasterea, casatoria sau decesul unei persoane si care se intocmesc in interesul
statului sau al persoanei.

Act de stare civila :

acte juridice : manifestare de vointa -> plan intelectual
inscris doveditor : act oficial inregistrare -> plan probator

Certificatele de stare civila:

Reglementarea certificatelor de stare civila ca mijloc de dovada a starii civile, alaturi de
actele de stare civila porneste de la faptul ca actele de stare civila sunt consemnate intr-o fila din
registrul de stare civila, care se pastreaza de catre autoritatea care indeplineste atributiile de
stare ciivla. Potrivit legii, pe baza actelor de stare civila se elibereaza certificatele e nastere,
casatorie sau deces. Prin urmare, certificatul de stare civila are natura juridica a unei copii
legalizate dupa actul de stare civila eliberat in vederea dovedirii starii civile.

actul de stare civila -> registrul

certificatul de stare civila -> un extras de pe original

Actiunile de stare civila:

Actiunile de stare civila sunt acele actiuni in justitie care au ca obiect elemente ale starii
civile. Pentru a produce efectele urmarite de reclamant, aciunile de stare civila trebuie admise
printr-o hotarare definitiva. Efectul acestor hotarari privitor la starea civila pe care o constata este
opozabil tuturor, iar aceasta opozabilitate inceteaza doar printr-o noua hotarare judecatoreasca.

27
Efectele unie hotarari judecatoresti in materie de stare civila depind de obiectul lor si de scopul
urmarit de reclamant prin introducerea actiunii.

in recamatii de stat : titularul starii civle solicita constarea starii civile reale -> actiuni in
stabilirea filiatiei
in contestatii de stat : alta persoana contesta starea civila -> actiune de anulare a
recunoasterii de paternitate (tert) ; actiune tagada paternitate (tata bilologic)
act in modificare de stat : titularul solicita modificare pentru viitor -> decesul sau desfacerea
adoptiei

Inregistrarile de stare civila:

Anularea, completarea sau, dupa caz, modificarea actelor de stare civila si a mentiunilor
inscrise pe acestea vizeaza doar inregistrarile de stare civila si se poate face numai in temeiul
unei hotarari judecatoresti definitive in afara exceptiilor prevazute expres de lege (ex. divort
notarial prin acordul partilor). Conform art.100 alin(3) C.civ., efectele unor astfel de hotarari se
limiteaza strict la inregistrarile de stare civila fara a se restrange in vreun fel asupra starii civle
insasi.

Actiuni privitoare la inregistrarea starii civile :

anularea : inregistrari nelegale -> inregistrari refacute conform legii
completarea : elemente necunoscute la data inregistrarii, dar care puteau fi cunoscute
modificarea : elemente care nu puteau fi cunoscute la data inregistrarii -> actiuni de
stare civila
rectificare : procedura administrativa -> dispozitie primaraa -> indreptarea erorii ->
inregistrarea pe baza actelor depuse

In schimb, actiunile de stare civila au ca obiect un element al starii civile, iar admiterea lor
,prin hotarare definitiva are ca efect tocmai modificarea acestui element. Apoi, pentru realizarea
concordantei dintre starea civila si actele de stare civila, actiunile de acest fel pot fi insotie de o
cerere accesorie de modificare a actelor de stare civila prin inscrierea de mentiuni pe acestea.

actele de stare civila : obiect: starea civila ; efecte: constatarea sau stabtilirea starii civile reale
actele privind inregistrarea : obiect : inregistrari de stare civila ; efecte : modificare(sens larg) a
inregistrarilor de stare civila

Dovada actelor de stare civila :

Regula este in sensul ca starea civila se dovedeste cu actele de nastere, casatorie sau
deces intocmite in registrele de stare civila, precum si prin certificatele eliberate pe baza
acestora. Exceptia care se desprinde din dispozitiile art.103 C.civ. si art.13 din Legea 119/1996
este in sensul ca, in situatii exceptionale, starea civila poate fi probata si prin alte mijloace de
dovada cum ar fi posesia de stat.

28
 Posesia de stat sau folosinta starii civile reprezinta o stare de fapt indelungata si continua
corespunzatoare unei anumite stari civile (art.410 C.civ.)

Inregistrarea ulterioara a ctelor de stare civila

Potrivit art.53 din Legea119/1996, intocmirea ulterioara a actelor de stare civila se poate
cere daca intocmirea actului de nastere sa deces a fost omisa sau refuzata desi au fost depuse
actele necesare pentru intocmirea acestuia, respectiv intocmirea actului de casatorie a fost
omisa sau refuzata desi a fost luat onsimtamantul sotilorde catre ofiterul de stare civila.

rectificarea inregistrarii : inregistrare efectuata -> eroare modificata -> actiunea corecteaza
intocmirea : ulterioara-> inregistrare neefectuata -> efectueaza ulterior
inregistrare tardiva : nu a fost depusa cererea / actele

Cererea pentru intocmirea ulterioara a unui certidficat de nastere, deces sau casatorie se
solutioneaza prin dispozita primarului care, in caz de nevoie, poate fi contestata la instanta

Curs 11

Persoana juridica

Prin persoana juridica intelegem o tehnica juridica prin intermediul careia ii este atribuita
calitatea de subiect de drept unei entitati distincte, constituita facultativ de catre una sau mai
multe persoane fizice / juridice, in formele si conditiile prevazute de lege. Din calitatea de subiect
de drept rezulta faptul ca persoana juridica participa, in nume propriu, la raporturile juridice, ca
titulara de drepturi si obligatii si are o raspundere juridica.
Art. 188 C.civ. prevede ca sunt persoane juridiceentitatile prevazute de lege, precum si
orice alte organizatii legale infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice,
indeplinesc cerintele legale pentru infiintare.
Reglementarea persoanelor juridice cuprinde o reglementare generala in C.civ. si diferite
legi speciale care detaliaza regimul juridic al fiecarei categorii de persoane juridice in parte.
Respectarea formelor de si conditiilor prevazute de lege pentru infiintarea sau existenta
persoanelor juridice, asigura existenta elementelor consitutive si a atributelor de identificare,
pentru fiecare persoana juridica in parte.
Sunt elemente constitutive ale persoanei juridice :
patrimoniul propriu

29
 organizarea proprie
scopul licit si moral

Persoana juridica :
- patrimoniu :
ansamblu de valori economice detinute la un moment dat
distinct (de cel al asociatilor) -> transfer intra-patrimonial -> patrimoniu de afectiune
- organizarea proprie :
structurarea organelor (conducere, reprezentare, control)
desemnarea acestora
- scopul licit si moral :
persoane juridice cu scop lucrativ
persoane juridice fara scop lucrativ menite sa stimuleze activitatea neprofesionala a
membrilor sai

Legislatia aplicabila persoanelor juridice incearca sa gaseasca un echilibru intre

libertatea de asociere si necesitatea de a proteja siguranta circuitului civil. Rolul statului in
crearea si functionarea persoanelor juridice este determinata de functiile pe care aceasta
institutie le indeplineste in sistemul juridic si, indirect, in sistemul social si economic. Persoana
juridica din aceasta perspectiva este o tehnica juridica prin intermediu careia sunt explicate
anumite efecte juridice; dat fiind ca societatea are nevoie de aceste entitati juridice, trebuie
asigurat un cadru adecvat aparitiei si dezvoltarilor, Statul avand interesul de a stimula initiativa
cetatenilor sai in diferite domeniii de activitate. Rolul legiuitorului este de a propune diferite
structuri pentru desfasurarea unor activitati in cadrul unor entitai distincte inzestrate cu
personalitate juridica, precum si de a asigura protectia membrilor persoanei juridice atunci cand
apar conflicte intre ei.

Activitatea profesionala :
persoane fizice cu scop lucrativ : SRL(societate cu raspundere limitata); SA(societate pe
actiuni)
PFA (fara personalitate juridica)

Pe de alta parte este necesara protectia tertelor persoane care sa nu fie fraudate ca
urmare a raporturilor juridice in care intra impreuna cu aceste subiecte de drept. De asemnea,
exista interese colective care trebuie protejate. Pentru aceasta, legiuitorul stabileste conditiile si
formele in care o persoana juridica poate fi infiintata si poate sa-si desfasoare activitatea,
organizeaza un sistem de inregistrare si asigura evidenta si publicitatea acestora.
Astfel persoanele sunt libere sa se asocieze insa o pot face doar in formele si conditiile
prevazute de lege pentru fiecare tip de activitate. Atunci cand conditiile generale si cele speciale
ale fiecarei categorii de persoane juridice sunt indeplinite, Statul este obligat sa recunoasca
persoanlitatea juridica si sa-i permita sa se exprime in viata juridica. Atat timp cat sunt respectate

30
regulile prevazue pentru protectia tertilor si a interesor colective, calitatea de persoana juridica
nu poate fi retrasa, insa in cazul in care aceste reguli sunt incalcate, pot fi initiate procedurile
legale prestabilite pentru dizolvarea persoanei juridice respective.

Principiul specialitatii capacitatii de folosinta :

Spre deosebire de persoanele fizce care au o capacitate de exercitiu generala, in cazul
persoanelor juridice capacitatea de folosinta sufera anumite limitari. Conform art. 206 C.civ., o
persoana juridica cu scop lucrativ poate avea orice drepturi si obligatii, mai putin cele specifice
persoanei fizice. Cu toate acestea art. 207 C.civ. precizeaza expres ca pentru toate activitatile
autorizate trebuie parcursa mai intai procedura autorizarii, in caz contrar, actele incheiate in
desfasurarea unor astfel de activitatati fiind lovite de nulitate absoluta.
Practic, in acest fel s-a realizat o inlocuire a limitarii actelor la scopul propus cu limitarea
la incheierea actelor necesare derularii activitatii autorizate. Persoanele juridice fara scop lucrativ
nu pot avea decat acele drepturi si obligatii care sunt necesare pentru realizarea scopului ei
stabilit prin lege, act de infiintare si statut. Orice act care incalca aceste reguli este nul absolut.

Capacitatea de folosinta :
- persoana fizica :
generala
- persoana juridica fara scop lucrativ:
limita realizare a scopului propus
- persoana juridica cu scop lucrativ:
activitatea autorizata
- izvoare
acte juridice -> principiul specialitatii
fapta ilicita -> reparare prejudiciu
obligatii legale -> plata impozitului

Din principiul specialitatii rezulta ca spre deosebire de persoanele fizice care au toate o
capacitate de folosinta egala, persoanele juridice nu au toate aceasi capacitate de folosinta, in
cazul celor fara scop lucrativ intinderea capacitatii de folosinta fiind determinata de scopul
propus si declarat. Modificarea pe parcurs a scopului persoanei juridice atrage dupa sine si
modificarea corespunzatoare a capacitatii sale de folosinta.
Stabilirea conformitatii actelor incheiate de catre persoana juridica cu scopul declarat
presupune o interpretare a actelor constitutive si a statutului in care acesta este exprimat.
Interpretarea concordantei dintre actele incheiate si scopul propus este privita in sens foarte larg
pentru a permite persoanei juridice sa intreprinda tot ceea ce este util si necesar in vederea
realizarii scopului propus prin intermediul activitatilor autorizate chiar daca aceasta ar impune
recurgerea la cai si mijloace care nu au fost prevazute initial. Cu toate acestea, nu se pot
desfasura activitati care nu au fost autorizate daca legea reclama o autorizare in acest sens.

31
 Trebuie precizat faptul ca limitare impusa de principiul specialitatii se refera doar la
capacitatea de a incheia si de a fi parte in acte juridice, aceasta nu limiteaza insa capacitatea
delictuala a persoanei juridice deoarece raspunderea civila delictuala (obligatia de a repara
prejudiciul cauzat altuia prin fapte ilicite si culpabile) izvoraste direct din lege (art.1349 C.civ.) si
este impusa autorului faptei in favoarea victimei prejudiciate, nefiind conditionata de vreo
manifestare de vointa a faptuitorului care sa fie susceptibila de nulitate.
Principiul specialitatii capacitatii de folosinta priveste asadar numai dobandirea de
drepturi si asumarea de obligatii prin acte juridice, iar nu si cele izvorand din fapte juridice sau
decurgand din indeplinirea unor obligatii legale.
In ceea ce priveste inceputul capacitatii de folosinta depline, el coincide firesc momentul
in care se dobandeste personalitate juridica. Deoarece procesul de dobandire a acestei
persoanlitati poate fi de durata, legea recunoaste posibilitate unei capacitati anticipate de
folosinta, limitat doar la aptitudinea de a avea acele drepturi si obligatii necesare pentru ca
persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil, diferind astfel de capacitatea deplina de
folosinta.

Capacitatea anticipata permite doar incheierea actelor necesare infiintarii si doar in

masura in care au fost incheiate in timpul procedurilor de infiintare (dobandire sediu, dovada
capital social etc.).
Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice intervine atunci cand inceteaza
existenta persoanei juridice in una din formele prevazute de lege. Ulterior desfiintarii intervine
lichidarea patrimoniului persoanei juridice, proces care implica, prin natura lui, o anumita durata.
Pe durata acestui proces, persoana juridica pastreaza o anumita capacitate de folosinta
denumita capacitate reziduala, limitata la incheierea acelor acte juridice care sunt necesare
pentru incetarea existentei persoanei juridce si lichidarea patrimoniului ei. Astfel, lichidatorii vor
putea urmari executarea creantelor, plata datoriilor, predarea bunurilor si a activului net ramas,
indeplinirea masurilor de publicitate si a formalitatilor de radiere, dar nu vor putea in numele
societatii sa dobandeasca noi drepturi sau sa-si asume noi obligatii altele decat cele necesare
lichidarii.(art.248 alin(2) C.civ.)

Capacitatea de exercitiu in cazul persoanelor juridice :

Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei juridice de a dobandi si exercita
drepturi si de a-si asuma si indeplini obligati, incheind, in nume propriu, acte juridice prin
intermediul organelor sale.

Pentru categoria persoanelor juridice ca subiecte de drept, manifestarea vointei juridice

se realizeaza prin intermediul organelor sale. Articolul 218 C.civ. prevede ca actele indeplinite de

32
catre organele persoanei juridice in limitele puterilor care i-au fost conferite sunt considerate a fi
actele persoanei juridice insasi.
Articolul 218 alineatul 2 prevede ca persoana juridica este angajata prin actele organelor
sale, chiar daca acestea depasesc puterea de reprezentare conferita prin actul de constituire sau
statut, inafar de cazul in care ea dovedeste ca tertii cunosteau pe alta cale despre aceasta
limitare. Simpla publicare a actului de constituire sau statutului nu constituie dovada cunoasterii
acestui fapt.

1 Legea : organ reprezentare

11. Statut : detalii limite
12. Hot. AG (adunare general) -> limitare suplimentara

Prin actele de dispozitie sau actele constitutive ape persoanei juridice se stabilesc
structura organizatorica si atributile care revin fiecarui organ al noii entitati. In masura in care in
cuprinsul statutului nu se gasesc prevederi suficiente, ele se completeaza cu dispozitiile legale.
Cu toate acestea, prin actele constitutive ale unei persoane juridice nu se pot limita sau largi
atributii conferite exclusiv de lege anumitor organe, orice cauza contrara fiind considerata
nescrisa si prin urmare, lipsita de efect.

Persoana juridica de drept public

organigrama -> conditiile unitatii -> reprezentanti -> delegare atributie

Persoana juridica de drept privat

organ reprezentare -> administrator -> presedinte -> activitate curenta -> reprezentativ
control -> cenzor -> comisie cenzori
deliberare -> AGA (consiliu director) ->verifica administrator / presedinte

Nerespectarea dispozitiilor privitoare la capacitatea de exercitiu atrage, de principiu,

nulitatea relativa a actelor astfel incheiate. Aceasta nulitate poate fi invocata doar de catre
persoana juridica prin intermediul organelor sale.
Raportul dintre persoana juridica si persoanele sale este similar cu raportul nascut din
contractul de mandat. Daca nu s-a prevazut altfel prin lege sau statut. Aceasta insemna ca
identitatea dintre vointa exprimata de persoana care indeplineste functia de organ al persoanei
juridice si vointa acestui subiect de drept opereaza doar in raporturile cu tertii.
Raporturile interne dintre persoana juridica si persoanele care alcatiesc organele sale de
conducere sunt supuse regulilor contractului de mandat. Drept consecinta, persoana juridica are
dreptul de a stabili si modifica limitele imputernicirilor conferite organului sau de conducere, are
dreptul de a-l revoca si de a-i da instructiuni cu privire la modul cum se reprezinta interesele in
conditile stabilite de lege si de structura organizatorica proprie.
Pe parcursul vietii unei persoane juridice pot aparea situatii de diferente de opinie sau
chiar de conflict de interese intre asociatii sau mebrii cu drept de decizie. Ca regula, atunci cand
legea si statutul au fost respectate, hotararile sau decizile organelor de conducere si

33
administrare sunt obligatorii si pentru cei care nu au luat parte la deliberare sa au votat impotriva.
Pentru protectia asociatilor sau membrilor ale caror interese pot fi afectate prin manifestarile de
vointa ale organelor persoanei juridice, art. 216 C.civ. prevede ca hotararile si decizile contrare
legii, actului de constituire sau statutului pot fi atacate in justitie. Aceast norma general se
completeaza cu dispozitiile speciale aplicabile fiecarei categorii de persoane juridice in parte.
Nulitatea survine atunci cand au fost incalcate norme imperative privitoare la infiintarea
sau existenta unei persoane juridice. Principala particularitate a nulitatii persoanei juridice o
constituie lipsa caracterului retroactiv ca o masura de protectie a tertelor persoane. De la data la
care hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit definitiva, persoana juridica intra
in lichidare si se desfiinteaza fara efect retroactiv.

Persoana juridica Functionare Elemente identificare Reglementare

patrimoniu propriu organe reprezentative sediul C.civ. 187-251

(administrator / presedinte)

organizare proprie organe deliberative denumire si forma legislatii particulare

(AGA / Consiliu Director)

scop licit si moral organe control cod fiscal norme fiscale

(cenzor) nr. inregistrare incidente

34
 Curs 12

Sunt bunuri lucrurile corporale sau necorporale care constituie obiectul unui drept
patrimonial. Prin urmare, nu toate lucrurile sunt bunuri, ci doar acelea care sunt susceptibile de
apropiere si au fost efectiv apropriate de cineva.

Lucruri :

nesusceptibile de aproriere (ex. aer/ apa marii)

susceptibile de apropriere, dar care nu sunt in proprietatea nimanui (ex. bun abandonat)
corporale -> au o existenta in plan fizic (ex. casa)
incorporale (ex. brevet de inventie)

Bunurile corporale sunt acele lucruri corporale ce provin ce la natura ori sunt create de
om si care au fost apropriate de un subiect de drept sub forma dreptului de proprietate publica
sau privata.

35
 Bunuri incorporale sunt acele lucruri considerate incorporale datorita faptului ca se
detaseaza de orice suport material si fac obiectul unui drept patrimonial.

Bun :

drept civil -> lucru care face obiect unui drept patrimonial
art. 1 protocol 1 CEDO -> sfera mai larga -> drepturi eventuale / interese vitoare

Bunurile constituie obiectul derivat al raportului juridic civil.

izvor
Ex. V C

Continut : dreptul de a incasa pretul obligatia de aplati pretul

obligatia de a preda bunul dreptul de aprimi bunul

Obiect : prestatii
predarea bunului plata pretului

Obiect derivat: bun: autoturismul bun: suma de bani

(bunul)

Bunuri imobile prin natura lor sunt acelea care nu se pot misca dintr-un loc in altul. Ele
sunt definit la art. 537 C.civ., alaturi de categoria imobilelor prin ncorporare si a imobilelor prin
destinatie. Criteriul care trebuie urmat pentru stabilirea caracterului imobiliar al unui bun il
constituie ncorporarea naturala sau artificiala intr-unul din bunurile enumerate ca imobile prin
natura lor, in special un teren sau o constructie.

Constructie :
materiale incorporate -> imobile prin incorporare
bunuri mobile detasabile -> destinate utilizarii imobilului pentru totdeauna

Constructie in renovare :
materiale detasate -> destinate a fi reutilizate -> raman imobile
materiale deatsate -> rupte, aruncate sau utilizate in alta parte -> redevin mobile
materiale noi care urmeaza a fi utilizate la cosntructie -> devin imobile prin destinatie

Sunt supuse regulilor privitoare la imobile si toate drepturile reale asupra acestora , mai
putin dreptul de proprietate. (art. 542)
Bunurile mobile reprezinta regula.

36
Bunurile mobile prin anticipatie:
Premise : prezent -> recolta, materiale de onstructii
Functie : contract
obiecte derivate : recolta, materiale de constructii
calitate viitoare de bunuri mobile -> obiecte mobile prin anticipatie
Oportunitate : automat prin contract -> opozabila doar partilor
opozabilitate fata de teri : avem nevoie de informare sau publicitate

37
 Curs 13

Clasificare bunuri:

fungibile : POT fi inlocuite la executarea unei obligatii

nefungibile : NU POT fi inlocuite la executarea unei obligatii

individual determinate : au fost individualizate

de gen : nu au fost individualizate

consumptibile : se consuma prin utilizarea lor normala

neconsumptibile : nu se consuma prin utilizare

REGULA : natura bunului

EXCEPTIE : vointa partilor

Contract :

1 Incheiere :
bunuri de gen / individual determinate
13. Exercitare obligatii
se pot inlocui
14. Utilizare bun
se consuma sau nu substanta

Bunuri :

Principale
utilizare de sine statatoare

Accesorii
folosire la utilizarea unui alt bun :
naturala <> bunuri complexe (bunuri complexe -> incorporate; distinct de cel
accesoriu)
vointa proprietarului -> destinatia proprietarului

Bun :

Fructe :

38
 naturale
civile
industriale
nu consuma substanta bunului
Producte :
consuma substantele bunului

Raportul juridic :

In vederea definirii conceptului de raport juridic, trebuie pornit de la faptul ca raporturile

juridice sunt raporturi sociale carora normele juridice le confera calitatea de izvoare ale
raporturilor juridice.

Raporturi :

nejuridic : echipa de fotbal

juridic : izvor raport juridic civil
norma juridica : izvor raport juridic civil

Structura raportului juridic civil :

In structura raportului juridic civil sunt identificate 3 elemente : subiectele, continutul si

obiectul. Partile sunt subiectele (adica persoanele fizice / juridice intre care se stabileste raportul
juridic). Continutul raportului juridic este alcatuit din drepturile si obligatiile subiectului, iar obiectul
raportului juridic civil cuprinde actiunile sau inactiunile la care partile sunt indreptatite sau, dupa
caz, indatorate.

1. Parti

Parti Contractfapta ilicita

PF PJ<>PF Vactiune ilicitaA
PJ (vatamare) (autor)

11. Continut

drepturi / obligatii
dr asupra pret -> <- transmiterea proprietatii (dreptul de a primi bunul)

39
 obligatia de a transmite bunul -> <- obligatia de aplati pret
preda bun -> <- plata pret

12. Obiect

prestatii propriu-zise
derivat : bunurile

Pornind de la dispozitiile art. 1165 C.civ., constituie izvoare ale raportului juridic civil :
contractul
actul juridic unilateral
faptul juridic licit
faptul juridic ilicit
evenimentele

Izvoare (fapte lato sensu -> in sens larg)

- Contractul
constituie fapte umane
intentia de a produce efecte juridice -> partile doresc
art. 1169 -> libertate contractuala
terti : respecta contractul ca si situatie juridica

- Actul unilateral
constituie fapte umane
intentia de a produce efecte juridice
vointa unilaterala; legea permite; contract preexistent -> T

- Fapte licite
constituie fapte umane
fara intentia de a produce efecte juridice
3 categorii :
gestiunea de afaceri

40
 plata nedatorata
imbogatirea fara justa cauza

- Fapte ilicite
constituie fapte umane
fara intentia de a produce efecte juridice

- Evenimente
nu constituie fapte umane

41