SELECTAREA SURSELOR PROPRII DE FINANTARE ALE AGENTULUI ECONOMIC SI

CARACTERISTICILE ACESTORA
 ARGUMENT

Realizarea cu succes a oricarei afaceri necesita existenta si utilizarea unor

resurse financiare care sa permita firmei mentinerea si apoi afirmarea pe piata. De
modul cum sunt administrate aceste surse dar si de nivelul acestora depinde in mare
masura evolutia ulterioara a activitatii economice desfasurate. De aici rezulta interesul
deosebit pe care agentii economici il acorda problemei finantarii afacerii.
Finantarea afacerii reprezinta totalitatea modalitatilor prin care agentul economic
reuseste sa dispuna in timp util de resursele financiare necesare realizarii proiectelor
propuse in conditii de eficiente maxima.
Scopul oricarei activitati economice il constituie maximizarea profitului. In acest
sens, se procedeaza la analiza financiara a activitatii, stabilindu-se punctele tari si
punctele slabe ale gestiunii financiare in vederea fundamentarii unei noi strategii de
mentinere si de dezvoltare intr.-un mediu concurential. Astfel, devine de mare
importanta identificarea tipurilor de surse de finantare care sustin activitatea economica
respectiva.
Pasivul bilantier, prin componenta sa, evidentiaza modul de finantare sau de
sustinere financiara a activului si exigibilitatea surselor de finantare. Astfel, categora de
pasiv corespunzatoare finantarii proprii a activului, asigurata de proprietar, ca investitor,
este denumita capitaluri proprii.
Capitalurile propii cuprind:
1. Aporturile de capital
2. Prmele de capital
3. Rezervele
4. Rezultatul reportat
5. Rezultatul exercitiului financiar
Sursele proprii de finantare sunt nerambursabile si se utilizeaza conform
legislatiei in vigoare asigurand finantarea permanente a intreprinderii.
Sursele de finantare proprii mai pot fi:
1. Autofinantarea
2. Amortizarea
Aceste categorii de finantare proprie prezentate schematic mai sus reprezinta o
serie de avantaje care m-au deteraminat sa aleg aceasta tema. Vorbind despre asta,
sursele de finantare proprie mentin independenta ai autonoma afacerii, nu creeaza
obligatii suplimentare (dobanzi, garantii), asigura pastrarea capacitatii intreprinderii de a
contracta credite, constituie un mijloc sigur de acoperire a necesitatilor financiare.
 Priceperea intreprinzatorului si o piata atractiva nu sunt deci suficiente pentru
succesul afacerii. Pentru a face bani este nevoie de bani. Daca ingeniozitatea
intreprinzatorului si uneori norocul pot mentine afacerea pe linia de plutire, pentru
cresterea si supravietuirea ei pe termen lung este nevoie de o baza financiara solida.
Pentru a intra in afaceri este nevoie de resurse financiare si o buna gospodarire
a acestora, in asa fel incat afacerea sa-si atinga potentialul deplin.
Destui intreprinzatori insa intra in afaceri cu prea putini bani, mergand "pe
incercate". Curand insa ei vor intra in criza financiara, deoarece furnizorii doresc plata
la livrare, echipamentele costa mai mult decat s-a anticipat sau vanzarile sunt mai mici
decat s-a sperat. Chiar daca nici cele mai bune planuri financiare nu-l vor pregati pe
intreprinzator sa rezolve toate problemele financiare, o estimare detaliata a cerintelor
financiare inainte de inceperea afacerii va reduce riscul confruntarii cu probleme
financiare insurmontabile si esecul afacerii inca de la inceput. Pentru a evita acest lucru
intreprinzatorul potential trebuie sa se ocupe de aspectele financiare ale afacerii inca
inainte de inceperea ei. Astfel, el trebuie sa se gandeasca la urmatoarele aspecte: suma
de bani necesara initierii afacerii, sursele de obtinere a acestor bani, modul de obtinere a
lor si posibilitatile de a obtine sume suplimentare in caz de urgenta. Daca va face acest
lucru, intreprinzatorul va putea obtine mai lesne fondurile necesare si le va utiliza cu o
mai mare eficienta.
In concluzie, am ales aceasta tema deoarece consider ca sursele proprii de
finantare a unei firme sunt metodele sigure de a incepe o afacere de a o continua cu
scopul de a face profit. Toate intreprinderile se pot increde in fortele proprii, in
capacitatea lor de autofinantare prin surse proprii. Nu trebuie sa depinzi de nimeni ca sa
pornesti o afaceri si sa o duci acolo unde doresti. Aporturile la capital, autofinantarea,
amortizarea reprezinta categorii de surse proprii prin care agentii economici isi pot
asigura fondurile banesti necesare desfasurarii intreprinderii. Sursele proprii constituie
cea mai sigura sursa de finantare, si determina autonoma financiara. Pasivele stabile
(sursele atrase) nu sunt purtatoare de dobanda dar sunt nesigure ca volum si structura.
Apelul la sursele straine de finantare presupune recurgerea la indatorare, cea mai mare
temere a oricarei intreprinderi. Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai
mari, aceasta sursa de finantare asigurand deci flexibilitate, siguranta si independenta.
 Cap. 1 NOTIUNI TEORETICE PRIVIND SURSELE
PROPRII DE FINANTARE ALE AGENTULUI ECONOMI

CAPITAL
CAPITAL
SOCIAL
SOCIAL

PRIME DE
PRIME DE
CAPITAL
CAPITAL

REZERVE
REZERVE DIN
DIN
REEVALUARE
CAPITALURI
PROPRII
REZERVE
REZERVE
SURSE PROPRII LEGALE
DE
DE FINANTARE
FINANTARE
ALE AMORTIZARI
AGENTULUI
ECONOMIC REZULTATUL
ECONOMIC
EXERCITIULUI
EXERCITIULUI
AUTOFINANTA
REA
REA
REZULTATUL
REPORTAT
REPORTAT

1.1 CAPITALURILE PROPRII

Capitalurile proprii reprezinta sursele proprii de finantare ale agentilor

economici formate prin aporturile actionarilor sau asociatilor, dar si prin autofinantare,
respectiv din alte surse proprii, cum ar fi profitul obtinut. Capitalul propriu se defineste
ca dreptul de proprietate pe care il au asociatii asupra capitalului investit intr-o
intreprindere la data incheierii bilantului, potrivit relatiei:

ACTIV- DATORII= CAPITAL

Sursele (capitalurile) proprii sunt utilizate pentru finantarea proprie a bunurilor

economice si au urmatoarea structura:

Structura
capitalurilor Mod de constituire ca sursa de finantare a intrprinderii
proprii
Capital individual Are caracter avansabil;
 sau social Se constituie la infiintarea societatii comerciale, fiind
conditia existentiala a existentei si functionarii acesteia;
Capitalul social se imparte in:
o Capital subscris nevarsat- capitalul promis/datorat de
asociati in momentul constituirii societatii;
o Capital subscris varsat- parte din capital subscris
care a fost fizic pus la dispozitia societatii.
Este o sursa pusa la dispozitia agentului economic de catre
proprietari la infiintare;
Poate fi majorat sau diminuat pe parcursul existentei
societatii;
Reprezinta valoarea nominala a actiunilor sau partilor
sociale subscrise de actionari sau asociati.
Primele de capital Primele de capital se determina ca diferenta intre :
Valoarea noilor aporturi si valoarea nominala a
actiunilor/partilor sociale;
Pretul de emisie si valoarea nominala a actiunilor/partilor
sociale;
Valoarea obligatiunilor convertibile si valoarea nominala a
actiunilor/partilor sociale
Valoarea contabila a actiunilor sau partilor sociale si
valoarea nominala a actiunilor/partilor sociale.
Sunt determinate de operatiile de crestere a capitalului prin:
Noi aporturi;
Noi emisiuni de actiuni;
Fuziunea societatii scu alte societati;
Conversia obligatiunilor in actiuni.
Rezerve din Reprezinta plusuri create in urma reevaluarii activelor
reevaluare imobilizate; pot fi micsorate daca in urma unor reevaluari
ulterioare valoarea activelor scade;
Sunt mentinute cat timp bunurile la care se refera nu au fost
amortizate sau vandute;
Rezervele rezultate din reevaluare pot fi incorporate in
rezerve sau in capitalul social;
Plus valoarea rezultata in urma reevaluarii elementelor
amortizabile se va transfera, esalonat sau la termenul final al
amortizarii, asupra rezervelor;
Plus valoarea rezultata ca valoare a reevaluarii elementelor
care nu fac obiectul amotizariise va transfera asupra
capitalului.
Rezerve Rezervele se constituie din profit sau din rezerve din
reevaluare si prime de capital (in raport cu cotele afectate
prin lege sau act constitutiv), din alte surse capiotalizate de
 intreprinderepana la o decizie contrara
Rezervele pot fi:
o Legale- constituite din profitul brut pentru protejarea
capitalului
o Statutare- constituite din profitul net sau alte surse si
utilizate potrivit statutului
o Surplus din rezerve din reevaluare-preia soldul final
creditor al contului rezerve din reevaluare, atunci
cand imobilizarea pentru care s-a constituit iese din
patrimoniu
o Alte rezerve- constituite din profitul net sau alte
surse si utilizate potrivit hotararilor Adunarii
Generale a Asociatilor sau Actionarilor (AGA)
Rezultatul reportat Reprezinta partea de rezultat a carui afectare financiara a
fost amanata de Adunarea Generala a Asociatilor sau
Actionarilor;
El poate fi un rezultat reportat pozitiv (profit nerepartizat)
sau negativ (pierdere neacoperita):
o Profitul figureaza ca sursa proprie de finantare pana
in momentul distribuirii sale pe destinatii stabilite
prin lege sau prin statutul intreprinderii societate;
o Pierderea diminueaza sursele proprii de finantare
pana la acoperirea sa din rezultatul exercitiului
urmator sau din rezerve destinate in acest sens
Rezultatul Reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile
exercitiului corespunzatoare exercitiului financiar
Este sub forma de profit/pierdere
La sfarsitul exercitiului financiar:
o Pierderea este acoperita sau reportata;
o Profitul este repartizat sau reportat.

Aportul la capitalul propriu

Capitalul unei societati poate fi modificat prin vointa comuna a asociatilor.
Societatea are nevoie de un capital mai mare, atunci cand dorest consolidarea
situatiei financiare, sau doreste o intarire a credibilitatii sale fata de terti sau salariatii
proprii.
Capitalul social sau individual poate fi majorat pe parcursul existentei agentului
economic prin:
Noi aporturi in numerar si in natura
 Operatiuni interne: incorporarea rezervelor, a primelor legate de capital, a
rezervelor din reevaluare, a rezultatului reportat sau rezultatul curent.
Conversia datoriilor in actiuni.
Motivele majorarii capitalului social pot fi urmatoarele:
Societatea este prospera din punct de vedere financiar;
Societatea se afla intr-un impas financiar .
In ambele situatii se doreste atragerea de lichiditati, dar fara a apela la credite
bancare, atragand astfel noi asociati.
Majorarea capitalului social prin noi aporturi in numerar si in natura.
Prin aceasta modalitate de majorare a capitalului, societatea urmareste sa obtina
anumite bunuri corporale sau disponibilitati banesti necesare desfasurarii sau extinderii
activitatii sale. Recurgand la majorarea, societatea este scutita de un efort financiar
imediat sau acre depaseste posibilitatile sale financiare.

Scopul cresterii capitalului social prin noi aporturi este:

Atragerea de noi resurse in vedere finantarii operatiilor de investitii;
Consolidarea situatiei financiare.
Cresterea capitalului pe aceasta cale se realizeaza prin:
Emisiunea de actiuni noi pentru aport in numerar si aport in natura, la
aceeasi valoare nominala cu a vechilor actiuni, dar la un pret de
emisiune cuprins intre valoarea nominala si valoarea matematica
contabila;
Prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente, acest ultim
procedeu poate fi aplicat numai cu acordul tuturor actionarilor.
Emisiunea noilor actiuni la un pret mai mic decat valoarea matematica contabila
determina o depreciere a vechilor actiuni. Din acest motiv, vechii actionari trebuie
protejati pein distribuirea unor drepturi de subscriere (DS-uri)- titluri de valoare care
intra in paritate cu vechile actiuni. Fiecare potential cumparator trebuie sa indemnizeze
cu valorea DS-ului un numar de actiuni vechi egal cu raportul de paritate pentru a obtine
o actiune noua.
RAPORTUL DE PARITATE= ACTIUNI NOI/ACTIUNI VECHI
D.S. se calculeaza ca diferenta intre valoarea contabila veche si valoare contabila
noua:
D.S.=VALOARE CONTABILA VECHE-VALOARE CONTABILA NOUA
 Teoretic un D.S. este egal cu pierderea de valoare inregistrata de o actiune veche.
In realitate D.S.-urile sunt titluri negociabile, unele cotate la bursa si, ca urmare,
valoarea lor este mai mare sau mai mica decat pierderea inregistrata de actiuni.
Majorarea capitalului social prin operatiuni interne
Cresterea capitalului social prin operatiuni interne se realizeaza prin
incorporarea in capitalul social a celorlalte structuri ale capitalurilor proprii:
Rezerve (cu exceptia celor legale);
Prime legate de capital;
Rezultatul reportat;
Profit si pierdere;
Rezerve din reevaluare.
Scopul acestei modalitati de crestere este stabilizarea resurselor deja existente in
intreprindere (stabilitatea capitalului social fiind mai mare decat aceea a rezervelor si a
profitului, care pot fi oricand distribuite actionarilor sub forma de dividende).

Forma in care se realizeaza cresterea de capital este:

Emisiunea de actiuni noi si distribuirea lor in mod gratuit vechilor
actionari proportional cu numarul actiunilor detinute;
Marirea valorii nominale a actiunilor existente.
Daca este majorat capitalul social prin operatiuni interne, aceasta operatie
implica emisiunea si distribuirea in mod gratuit de actiuni sau marirea valorii nominale
a actiunilor vechi. Astfel, are loc o depreciere a vechilor actiuni si, pentru protejarea
vechilor actionari, se distribuie titlutri de valoare negociabile, DA-uri (drepturi de
atribuire).
Mecanismul de calcul si functionare al DA-urilor este similar cu cel al DS-urilor.
Valoarea pentru un drept de atribuir este o valoare teortica, deoarece este cotat
alaturi de alte titluri de piata financiara. Fiind vandut sau cumparat, are o valoare
bursiera.
Majorarea capitalului social prin conversia datoriilor
Cresterea capitalului prin conversia datoriilor implica transferul la capitalurile
proprii a unei sume care figura anterior in conturile de datorii, fara a modifica marimea
globala a surselor de finantare. Totodata obligatarii trebuie sa-si doreasca sa devina
actionari, iar actiunile emise trebuie sa aiba o valoare apropiata de cea a obligatiunilor.
Diferenta dintre valoarea nominala totala a obligatiunilor si cea a actiunilor noi emise se
va inregistra in contabilitate la prima emisiune.
Scopul acestei operatii este diminuarea datoriilor fara a se apela la trezorerie,
reconstituirea capacitatii de indatorare si a capacitatii de finantare.
Forma in care se realizeaza cresterea de capital este emisiunea de actiuni noi si
distribuirea lor in mod gratuit detinatorilor de obligatiuni convertibile; diferenta dintre
valoarea obligatiunilor si cea a actiunilor se inregistreaza la prime de capital.
Evaluarea capitalurilor proprii
Evaluarea capitalului social presupune evaluarea curenta a titlurilor prin care
acesta se identifica: parti sociale sau actiuni. Actiunea reprezinta un titlu de valoare
negociabil, ce confera posesorului sau calitatea de proprietar asupra unei parti sdin
societate, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate (dreptul de a
obtine dividende sau obligatia de a aprticipa la luarea deciziilor in activitatea societatii).
Actiunile si partile sociale reprezinta fractiuni de capital social, avand trecute pe ele o
valoare numita valoare nominala de la care se porneste in evaluarea capitalului social.
Capitalul social are un caracter stabil, in sensul ca asigura finantarea intreprinderii pe o
perioada > de 1 an (finantare permanenta).
Captalul social se poate stabili:
CAPITAL SOCIAL= NR. ACT. x V.N. ACT
CAPITAL SOCIAL= NR. PARTI SOCIALE x V.N. PARTI SOCIALE
V.N. ACT./PARTI SOCIALE= C.S./NR ACT./PARTI SOCIALE

1.2 AMORTIZAREA

Amortizarea reprezinta recuperarea treptata a capitalului alocat in active fixe. Ca

urmare a deprecierii ireversibile, mijloacele fixe sunt supuse amortizarii. Amortizarea se
calculeaza pe durata de folosire a mijlocului fix pana la recuperarea integrala a valorii
lui. Regimurile de amortizare utilizate in Romania sunt: amortizarea liniara, amortizarea
degresiva si amortizarea accelerata.
Amortizarea liniara
Amortizarea liniara presupune recuperarea uniforma a valorii de intrare pe toata
durata normala de functionare a imobilizarii respective.
 Amortizarea liniara se calculeaza pe toata durata de folosire a mijlocului fix,
pana la recuperarea integrala a valorii lui. Amortizarea liniara anuala se calculeaza dupa
urmatoarea relatie:
Vi
Al = d ,
Al= amortizarea liniara anuala
Vi= valoarea de intrare a mijlocului fix
d= durata de functionare.
.
Al
Al/luna = 12(luni) .

Amortizarea degresiva
Amortizarea degresiva presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu
coeficientii prevazuti de lege. Coeficientii degresivi normali sunt:

k= 1,5 Pentru o durata de viata de 1-2-5 ani

k= 2 Pentru o durata de viata de 5-10 ani
k= 2,5 Pentru o duarata de viata de peste 10 ani

Amortizarea degresiva presupune mai multe etape:

1. Se determina cota de amortizare liniara (nAl):
100
nAl= d

2. Se calculeaza apoi cota de amortizare degresiva (nAd) pornind de la cea

lineara care se multiplica cu coeficientul k :
nAd= nAl x k
3. Se calculeaza apoi amortizarea degresiva anuala (Ad) astfel:
Ad= Vi x nAd
 Pentru fiecare an se compara amortizarea anuala degresiva cu amortizarea
anuala liniara; din momentul in care anuitatea degresiva este mai mica decat cea lineara,
pentru restul perioadei se va calcula amortizarea dupa regimul linear.
Amortizarea accelerata
Amortizarea accelerata presupune amortizarea in primul an de functionare a
50% din valoarea de intrare a imobilizarii apoi trecandu-se la regimul de amortizare
lineara.
Aa= 50% x Vi
Amortizarea si provizioanele sunt cheltuieli calculate care sunt exonerate de la
plata impozitului pe profit. Economiile fiscale rezultate din aceasta deductibilitate duc la
scaderea costului autofinantarii.
Profitul net (profitul rammas dupa calcularea si retinerea din profitul bruut a
impozitului) este o sursa gratuita de finantare pana la incorporarea in capitalul social a
rezervelor astfel constituite.

1.3 AUTOFINANTAREA

Autofinantarea presupune un cost mai mic decat cel mediu si din aceasta cauza
este considerata a fi cea mai buna solutie de acoperire a nevoilor permanente de
capitaluri. Datorita costurilor mici, autofinantarea este cel mai raspandit principiu de
finantare si presupune ca firma isi asigura dezvoltarea prin forte proprii, folosint drept
surse de finantare o parte a profitului obtinut, si fondul de amortizare acoperind atat
nevoile de inlocuire a activelor imobilizate, cat si cresterea activului economic.
Autofinantarea constituie elementul in baza caruia finantarea straina este
solicitata si atrasa de catre agentul economic deoarece:
Furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii;
Creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor;
Da o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma;
Asigura pe investitorii financiari asupra posibilitatilor de valorificare si
rambursare a fondurilor pe care le vor investi.
Autofinantarea se poate determina prin doua metode:
Metoda I metoda excedentului brut de exploatare
ETAPA INDICATOR DE INDICATOR DE REZULTAT
 PLECARE DEDUS
1. Vanzari de marfuri Costul de achizitie al Marja
marfurilor comerciala
2. Vanzari de produse, Productia
lucrari si servicii exercitiului
Produse enexe
Productia stocata
Productia de imobilizari
3. Marja comerciala Cheltuieli cu materii si Valoare
Productia exercitiului materiale adaugata
Cheltuieli cu lucrarile
si serviciile primite de
la terti
4. Valoarea adaugata Impozite, taxe, Excedentul
Subventii de exploatare varsamainte asimilate brut din
Cheltuieli cu exploatare
personalul si
asigurarile sociale
5. Excedentul brut din Alte cheltuieli de Cash flow
exploatare exploatare brut
Alte venituri din Cheltuieli financiare
Cheltuieli
exploatare
Venituri financiare extraordinare
Venituri extraordinare
6. Cash flow brut Impozit pe profit Cash flow net
(marja bruta
de
autofinantare)
7. Cash flow net Dividende Autofinantare

Metoda II- Metoda rezultatului net contabil

ETAPA INDICATORUL DE INDICATORUL DE REZULTAT
PLECARE DEDUS
1. Rezultatul net contabil Rezultatul din Capacitatea de
Provizioane ajustari pentru autofinantare
cesiunea
depreciere privind elementelor de activ
activitatea de exploatare si Reluari de
financiara provizioane si
ajustari pentru
 depreciere privind
activitatea de
exploatare si
financiara
Subventii de
exploatare

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar de crestere economica

a firmei, sursa financiara generata de activitatea economica desfasurata dupa scaderea
tuturor cheltuielilor platibile la o anumita scadenta.
Capacitatea de autofinantare (CAF) se poate determina prin doua metode:
metoda deductiva si metoda aditionala.
Determinarea capacitatii de autofinantare dupa metoda deductiva:
CAF= venituri- cheltuieli platibile
Rezulta:
CAF= productia exercitiului
- consumuri externe (de la terti)
+ subventii de exploatare
- cheltuieli de personal
- impozite, taxe, varsaminte asimilate
+ alte venituri din exploatare incasabile
- alte cheltuieli din exploatare platibile
+ venituri financiare si exceptionale incasabile
- cheltuieli financiare si exceptionale platibile
- impozitul pe profitul
- participarea salariatilor la profit (daca aceasta cheltuiala se va
inregistra ca fiind deductibila din materia impozitului pe profit
Determinarea capacitatii de autofinantare dupa metoda aditiva porneste de la
rezultatul net al exercitiului la care se adauga cheltuielile calculate (amortizari,
provizioane etc.), neplatinile la o anumita scadenta dupa ce s-au scazut din acestea
veniturile calculate (reluarile asupra provizioanelor):
CAF= rezultatul net+ cheltuieli calculate- venituri calculate
Rezulta:
CAF= rezultatul net al exercitiului
 + amortizari si provizioane calculate
- reluari asupra provizioanelor
- cota parte a asubventiilor virate in contul de rezultate
+(valoarea neta contabila a activelor cedate- venituri din cedarea activelor)

CAP.2 PREZENATAREA FIRMEI DE EXERCITIU

1.1 SCURT ISTORIC (DATE DE IDENTIFICARE)

F.E. DELYCIA S.R.L., persoana juridica romana, a fost infiinata in anul 2007,
avand ca obiect de activitate principal vanzarea de prajituri. Tipul activitatii principale
este de comercializare a produselor de patiserie. Societate este inregistrata la ROCT
avand CUI: 1201564, numarul de inregistrare J/01/13/09.11.2007. Firma de exercitiu isi
are sediul in localitatea Alba Iulia, judetul Alba, strada Octavian Goga, numarul 11.
Oferta cofetariei este centrata pe prajituri clasice (diplomat, eclere, tiramisu, negrese,
savarine, etc.), pana la prajituri originale cum sunt: unt de migdale coapte, Appeltarta,
etc. . Se folosesc cele mai fine si proaspete ingrediente, se prepara produse de inalta
calitate, pentru a satisface cele mai sofisticate gusturi.

1.2 STRUCTURA ORGANIZATORICA (ORGANIGRAMA)

MANAGER GENERAL

LUCA ANDREEA

ASISTENT
MANAGER

DIRECTOR COMERCIAL DIRECTOR ECONOMIC

BULEA ADINA RAMONA CALEAN MARIA

TEHNICIAN N TEHNICIAN IN TEHNICIA TEHNICIAN TEHNICIAN TEHNICIAN

ACHIZIII I ACTIVITATI N IT RESURSE ACTIVITI NORMARE I
CONTRACTRI COMERCIALE UMANE ECONOMICE SALARIZARE
AGENT AGENT COFETAR MARIUTA COFETAR/
ONITA BOGDAN
MARKETING CRISAN
DE IOANA / RAUL VNZTO DRAGAN CRISAN ANDREEA BOGDAN
ACHIZI VNZT R
CETEAN II OR
VIORELA JOLDOS
 CAP. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND SURSELE PROPRII DE
FINANTARE ALE F.E. DELYCIA S.R.L.
APLICATII INTRODUCTIVE DESPRE SURSELE DE FINANTARE ALE UNEI
INTREPRINDERI

I. Sa se completeze spatiile libere:

Sursele proprii sunt capitalurile proprii, aporturile la capital, autofinantarea si
amortizarea si se utilizeaza conform legislatiei in vigoare asigurand finantarea proprie a
intreprinderii.
Sursele straine au caracter rambursabil si sunt de regula purtatoare de dobanda,
asigurand finantarea straina a intreprinderii.

In functie de sursele utilizate, exista doua cai de finantare a afacerii:

a. finantare prin fonduri proprii

b. finantare prin angajamente la termen

II. Alege raspunsul corect:

1. In general, activitatea oricarei firme se desfasoara pe baza:

a. numai a surselor proprii;

b. numai a surselor straine;

c. surselor proprii si straine;

d. datoriile pe termen lung ale acesteia.

2. Capitalurile proprii reprezinta:

a. surse proprii de finantare ale unei afaceri;

b. surse strainde de finantare ale unei afaceri;

c. surse atrase de finantare;

d. atat surse proprii cat si surse straine de finantare.

3. Creditele comerciale fac parte din categoria surselor:

a. proprii;

b. straine;

c. proprii, dar si straine;

d. nu sunt surse de finantare.

APLICATII PRIVIND SURSELE PROPRII DE FINANTARE

I. Asociati elementele din structura capitalurilor proprii din coloana A cu modul de

constituire din coloana B, formand perechi intre cifrele din prima coloana si literele din
cdea de a doua coloana.

A. capitaluri proprii B. mod de constituire

1. Capital social
2. Rezultatul reportat
3. Rezultatul exercitiului
4. Rezerve din reevaluare
5. Rezerve
a. reprezinta profit nerepartizat sau pierdere ramasa
neacoperita din exercitii financiare precedente
b. este o sursa pusa la dispozitia agentului economic de
catre proprietari la finantare
c. reprezinta plusuri create in urma reevaluarii activelor
imobilizate; poti fi micsorate daca in urma unor
reevaluari ulterioare valoarea activelor scade
d. reprezinta diferente dintre veniturile si cheltuielile
corespunzatoare exercitiului financiar
e. reprezinta profit net sau brut (in raport cu cotele
afectate prin lege sau act constitutiv), alte resurse
capitalizate de intreprindere pana la o decizie contrara

1. b.

2. a.

3. d.

4. c.

5. e.

II. Prezentati 5 avantaje ale surselor proprii de finantare.

- au caracter nerambursabil;

- reprezinta finantare permanenta a entitatii;

- mentin independenta si autonomia financiara

- nu creeaza obligatii suplimentare cum ar fi dobanda;

- constituie un mijloc sigur de acoperire a necesitatilor financiare a entitatii;

III. In afirmatiile de mai jos, completati spatiile ibere cu cuvinte potrivite:

a. Scopul cresterii capitalului social prin noi aporturi este:

Atragerea de noi resurse in vederea finantarii operatiilor de investitii;

Consolidarea situatiei financiare.

b. Autofinantarea se realizeaza prin reinvestirea unei parti din profitul net.

IV.