Floare albastr M.

Eminescu

Literatura romantic romneasc cunoate un moment de culme n perioada junimist prin poezia
eminescian. Poeziile lui Mihai Eminescu sunt axate pe vizionarism, sentiment, antitez, integrarea cosmicului,
cultivarea visului i a melancoliei. Una dintre capodoperele lirismului eminescian este poezia Floare albastr.
Romantismul operei este evideniat, mai intai, prin utilizarea unor teme si motive romantice. Cel
principal, floarea albastr, preluat din literatura german de la Novalis, este folosit de poetul roman ca simbol
al cutrii idealului. La Eminescu ns, floarea albastr reprezint simbolul fiinei iubite. Mai sunt prezente i
alte motive, precum cel al visului romantic: nc-o gur i dispare, dar i al chemrii la iubire: Hai n codru cu
verdea.
O alt trstur a romantismului este prezena antitezei. Aceasta se realizeaz ntre planul ndrgostitului
i planul fiinei iubite. Lumea superioar este evideniat prin cteva metafore care arat preocuprile unui
geniu: cmpiile Asire, sugernd atractia pentru civilizaie i cultur, ntunecata mare ca metafor a genezei
evidentiind dorinta de cunoastere . Lumea comun este conturata prin imaginea fiintei iubite, al carei portret e
constituit pe baza idealului romantic de frumusete angelica, prin epitete si comparatii: de aur prul Voi fi
roie ca mrul.
Tema poeziei este iubirea nemplinit, conturand o viziune despre lume influentata de pesimismul
schopenhauerian. O prim secven care ilustreaz reflectarea temei n poezie este aceea n care fiina iubit i
reproeaz celui pe care il iubeste c are preocupri de natur superioar, care i vor ndeprta: Nu cta n
deprtare/ Fericirea ta, iubite!. O a doua secven din final l surprinde pe ndrgostit contient de pierderea
iubirii, fiind cuprins de sentimente de regret i nemplinire: i te-ai dus, dulce minune/ i-a murit iubirea
noastr -". Tema iubirii apare n corelaie cu tema naturii, pentru c natura face s vibreze strile sufleteti,
ilustrat att prin elemente ce in de natura terestr, ct i de cea cosmic. Totodat, poezia dezvolta si tema
conditiei omului superior, care constientizeaza zdrnicia aspiraiilor spre absolut.
Incipitul consta in adresarea direct a fiinei iubite, manifestat sub forma unui repro. Aciunea
repetitiv evideniat prin adverbul iar este definit de ctre iubit ca o cauz a distanrii, care provoac
suferin. Ea privete lumea lui cu nencredere i se teme c-l va conduce la uitare, la pierderea iubirii i
implicit a fericirii: Nu cta n deprtare / Fericirea ta, iubite!. Totodata tanara foloseste simbolurile eternitatii
pentru a contura imaginea lumii reci a ideilor abstracte. Termenii populari sustin adresarea familiara, iar cele
doua apelative sufletul vietii mele si iubite exprima iubirea sincera.
Finalul romantic ilustreaz planul realitii, contientizarea pierderii iubirii.sfarsitului visului de iubire
devine o certitudine, marcata prin verbele la indicativ perfect compus te-ai dus, a murit , care sustin si
tonalitatea elegiaca a discursului. Se face simit prezena pesimismului shopenhauerian pe de o parte i pe de
alt parte apare acea not optimist specific romanticilor, prin adverbul totui. Omul superior este capabil s
renune la iubire pentru a-i pstra atitudinea contemplativ: Totui este trist n lume.
Poezia se structureaz pe o serie de relaii de opoziie, cum ar fi terestru-cosmic, el-ea, natur-uman, vis-
realitate. Confruntarea celor dou moduri de existen i ipostaze ale cunoaterii: lumea abstract i lumea
iubirii concrete contureaz compoziia romantic. Celor dou lumi le se asociaz dou portrete spirituale, geniul
i fptura terestr. Geniul are preocupri de natur superioar, aspiraii spre absolutul necunoscut, redate n
poezie prin elemente de natur cosmic: stele, nori, ceruri nalte. n opoziie, fiina iubit este
pmntean, ea l mbie la jocul inocent al iubirii, iar natura ilustrat este cea terestr: codrul cu verdea,
ochii de pdure.
Limbajul folosit de poet nuanteaza subiectivitatea discursului liric romantic. Sentimentele sunt sugerate
printr-o diversitate de figuri de stil, de exemplu enumeraia: Ce frumoas, ce nebun reda sugestiv trasaturile
fiinei iubite. De asemenea, in descrierea iubitei comparaia roie ca mrul i inversiunile: de aur prul,
albastr-mi dulce floare accentueaza pe langa trasaturile fetei si muzicalitatea discursului liric. Imaginarul
poetic eminescian se face remarcat si n descrierea cadrului natural prin epitetele prpastia mrea, trestia
cea lin i personificarea izvoare plng n vale, personificare prin care se realizeaza paralelismul om-natura
specific idilelor eminesciene.
n opinia mea, poezia Floare albastr exprim viziunea eminescian romantic asupra lumii, o viziune
subiectiv ce se regsete i n alte poezii ale poetului precum Luceafrul. Aspiratia spre fericirea prin iubire
e irealizabila atata timp cat, in textul eminescian, sunt puse in opozitie lumea calda, terestra a iubirii cu lumea
rece, a ideilor. Astfel, in viziunea romantica a poetului, poezia reflecta confruntarea a doua moduri de existenta
sau ipostaze ale cunoasterii: lumea cunoasterii absolute, infinite, a geniului simbolizata de culoare albastra si
lumea iubirii concrete, a cunoasterii terestre, prin simturi, simbolizata prin substantivul floare. Asadar, poezia
reflecta o percepie complex, dar i contradictorie asupra iubirii.
Capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerete, poezia ,,Floare albastra anticipeaza marile
teme si idei poetice dezvoltate ulterior in poemul-sinteza ,,Luceafarul.