Sunteți pe pagina 1din 65

I) Drept financiar.Notiune.Izvoare.

Norme
Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care
reglementeaza relatiile de constituire,administrare,repartizare si utilizare a fondurilor
banesti ale statului si ale institutiilor publice,destinate satisfacerii sarcinilor social-
economice ale societatii.

Dreptul financiar este o ramura apartinand eminamente dreptului public.Distinctia


intre dreptul financiar si alte ramuri importante ale dreptului public este data de caracterul
eminamente practic si implicatiile sociale immediate deosebit de grave care pot aparea in
cazul existentei unor disfcuntii ale sistemului reglementat de normele juridice financiare.

Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care
reglementeaza raporturile juridice financiare.In raport cu gradul de generalitate se disting:

-izvoare comune dreptului financiar si altor ramuri de drept

-izvoare specifice dreptului financiar

In ceea ce priveste prima categorie,in primul rand trebuie mentionata


Constitutia.Aceasta concine mai multe articole care fac referire la domeniul de reglementare
al finantelor publice: art 56 Contributii financiare,art 137 Sistemul financiar,art 138
Bugetul public national ,art 139 Impozite,taxe si alte contributii,art 140 Curtea de
Conturi.Prevederile constitutionale cuprind dispozitii cu privire la
elaborarea,aprobarea,executarea bugetului public national si a contului de incheiere a
exercitiului bugetar.Totodata prin normele constitutionale sunt stabilite competentele
statului cu privire la gestiunea banului public,sarcini referitoare la controlul executiei
bugetare,etc.

Tot in aceasta categorie pot fi incluse si legile ordinare ale parlamentului,ordonantele de


guvern si ordonantele de urgenta,precum si hotararile guvernului .

In cea de a 2 a cateogire intra actele normative care cuprind dispozitii referitoare


exclusiv la sfera finantelor publice.

Legea finantelor publice reglementeaza principiile si normele de baza ale activitatii


financiare a statului,constituind cadrul legislativ general al finantelor publice,fiind o lege
cadru.

Legea nr 273/2006(intrata in vigoare la 1.01.2007) privind finantele publice locale


stabilete principiile, cadrul general i procedurile privind formarea, administrarea,
angajarea i utilizarea fondurilor publice locale, precum i responsabilitile autoritilor
administraiei publice locale i ale instituiilor publice implicate n domeniul finanelor
publice locale

Trebuie mentionata si O.U.G nr.146/2002 privind formarea si utilizarea resurselor derulate


prin trezoreria statului ,dar si legea nr 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
de Conturi.

Norma juridica este o regula de conduita generala si impresonala stabilita de stat prin
intermediul atributiei de legiferare si a carei respectare e garantate de forta coercitiva a
statului.Norma de drept financiar se poate defini ca o regula de conduita stabilita prin
lege,care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raportul de drept
financiar si a carei respectare e asigurata de autoritatea de stat.

Normele juridice financiare nu fac obiectul de reglementare al legii organice,reglementarea


primara in domeniul finantelor publice este rezervata legii ordinare.Actele normative
adoptate de guvern(cu exceptia og si oug)nu pot contine reglementari primare in
domeniu ,ci doar norme de aplicare sau in care se explica notiunile cuprinse in
reglementarile primare.

Continutul normei de drept financiar are aceeasi structura logico-


juridica(ipoteza,dispozitie,sanctiune) precum si o constructie externa data de modul de
exprimare al actelor normative(capitole sectiuni,articole,alineate,paragrafe)

Elementul specific normei juridice financiare e sanctiunea (amenda


contraventionala,majorarile de intarziere,recuperarea prejudiciului in cadrul raspunderii
materiale,supravegherea activitatii economico-financiare,executarea silita a debitorului rau-
platnic,etc)

II) RAPORTURILE DE DREPT FINANCIAR


Raporturile juridice reprezinta acea parte a relatiilor sociale care iau forma juridica
prin reglementarea lor expresa de catre lege si a caror executare este asigurata prin
aplicarea legii de catre autoritatea de stat.Raporturile juridice de drept financiar ocupa
un loc deosebit in cadrul raporturilor juridice,avand in vedere importanta acestor relatii,dar
si interesul societatii fata de finantele publice.

Raporturile juridice financiare sunt formate din relatiile sociale care iau nastere si se sting in
procesul constituirii,repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si care sunt
reglementate de normele juridice financiare

Raporturile de drept financiar se particularizeaza prin:

-subiectele participante si poziticia pe care o au unele fata de altele


-obiectul de reglementare
-modalitatile de realizare a formei de activitate in cadrul careia isi are sorgintea.

Raporturile de drept financiar se nasc numai in cadrul activitatii financiare infatuite de stat
si organele sale.Incadrul acestor raporturi,fara exceptie,unul din subiecte e statul,printr un
organ de specialitate care intra in raportul juridic de pe pozitia de purtator al autortitatii de
stat,rezultand o pozitie de subordonare a tuturor celorlalte subiecte participante fata de
subiectul purtator al autoritatii de stat.Exista insa si unele raporturi juridice(in domeniul
fiscal sau datoriei publice)unde subiectele participante se afla pe pozitie de egalitate.

Raporturile de drept financiar se nasc,se modifica si se sting pe baza manifestarii unilaterale


de vointa a statului,prin forme specifice,prevazute de normele juridice financiare.De aici
rezulta posibilitatea executarii directe a obligatiilor generate de raporturile juridice
financiare in sarcina diverselor subiecte de drept implicate in administrarea banului
public,fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca.Acest lucru nu reprezinta o reglementare
a unei pozitii abuzive a organelor staului in raport cu celelalte subiecte.

Diferenta consta in faptul ca actele administrative din domeniul finantelor publice sunt
executorii prin ele insele,persoana care se simte lezata printr un act administrativ poate
introduce o actiune in instanta de contentios administrativ in vederea
desfiintarii,anularii,revocarii,modificarii sau indreptarii actului administrativ nelegal.

In functie de sfera de cuprindere a finantelor publie raporturile de drept financiar pot


fi raporturi juridice-bugetare,fiscale,de creditare,de garantare,de organizare a circulatiei
monetare,valutare,de asicgurare prin efectul legii,de control financiar.

Elementele constitutive ale raporturilor de drept financiar sunt subiectul,obiectul


si continutul.
Subiectele participante a raporturile de drept financiar sunt-statul,reprezentat de un
organ de specialitate in activitatea financiara,investit cu atributii in procesul de
constituire,repartizare si utilizare a fondurilor banesti;repsectiv persoanele juridice
sau fizice care interactionaza cu organele statului in procesul administratrii finantelor
publice
Obiectul-raporturilor de drept financiar e diferit,determinat in primul rand de sfera
deosebit de larga si complexa a finantelor publice,iar in al 2 lea rand de fapte,acte
normative si operatiuni specifice cu privire la activitatea fiscala.

In prima situatie,obiectul e format din actiuni de prognoza si organizare bugetara,de


creditare,de control financiar,etc.

In a doua situatie,obiectul raporturilor de drept financiar il reprezinta plata unor sume de


bani la care sunt tinute persoanele fizice sau juridice care realizeaza venituri ori detin
bunuri impozabile sau taxabile.

Continutul raporturilor de drept financiar e dat de drepturile si obligatiile subiectelor


participante,care difera de cele ale altor raporturi juridice ,intrucat se stabilesc in
legatura cu necesitatea si importanta constituirii,repartizarii,si utilizarii fondurilor
banesti ale statului.

III) Finante publice.Notiune,forme,particularitati,functii


NOTIUNE

Aparitia si evolutia finantelor publice e inseparabil legata de existenta de tip statal si


folosirea banilor si formelor valorice de realizare si repartitie a produsului social.Din
perioada destramarii societatii gentilice si formarea comunitatilor sclavagiste pana in zilele
noastre,finantele nu au parasit niciun moment scena istoriei,facand parte integranta din
sistemul relatiilor sociale si economice.

Cuvantul finante s a raspandit in Franta,in urma cu 2 secole,cu intelesul de bani si venituri


publice destinate cheltuielirlor statului.S a presupus ca acest cuvant s a format si a evoluat
din expresia latinafinancia pecunia,care insemna a incheia o tranzactie pecuniara prin
plata unei sume de bani.

Depasindu-se aceasta etapa primara,expresia finante publice s a raspandit cu referire


prioritara la platile banesti de interes public,necesare in relatiile cu statul si alte colectivitati
publice.S a ajuns,astfel,la caracterizarea teoretica a finantelor publice cadiferite mijloace
prin care persoanele publice(statul,comunele,institutiile) isi procura resursele necesare
activitatii lor.

Finantele publice sunt formate din totalitatea relatiilor sociale de natura economica ce apar
in procesul realizarii si repartizarii,in forma baneasca,a resurselor necesare statului pentru
indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.Aceste relatii s au constituit,in toate timpurile,sub
forma valorica,baneasca.

Intr o caracterizare mai apropiata in timp,se afirma ca finantele publiceau ca obiect regulile
fundamentale ,organele si procedurile care permit colectivitatilor publice indeplinirea tuturor
atributiilor lor cu ajutorul mijloacelor financiare,cu conditia esentiala ca aceste reguli si
procedee sa se aplice intr un regim de drept public.Conditia esentiala a finantelor publice de
a se realiza intr un regim de drept public a fost subliniata cu scopul de a pune in evidenta
faptul ca in statele moderne exista si finante private,deoareceimperativul
financiar(necesitatea fondurilor banesti) priveste deopotriva,viata privata si viata publica.

E relevanta precizarea regimului de drept public al finantelor publice,in comparatie cu cele


private.Avand in vedere distinctia dintre finantele private si cele publice,se pune problema
raportului dintre resursele financiare ale societatii si resusele publice.Acesta e un raport de
la intreg la parte,deoarece resursele financiare ale societatii au o sfera de cuprindere mult
mai larga,cuprinzand atat finantele private,cat si finantele publice.

FORME

Sub aspect istoric,notiunea de finante publice a evoluat,suportand,de a lungul


timpului,schimbari multiple si profunde.In cercetarea juridica a notiunii de finante publice
s au conturat doua teorii-clasica si moderna a finantelor publice.

Finantele publice clasice

Aceasta conceptie e legata de liberalismul politic,fiind specifica perioadei de


dezvoltare economico-sociala de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului
XX.Conform acestei conceptii,statul liberal era preocupat mai putin de activitatile
private,limitandu-si interventia la functiile sale tradicionale,si anume:apararea
nationala,diplomatie,ordine publica si justitie.Activitatea economica este considerata a fi
apanajul intreprinderilor private,orice participare a statului la activitatea economica fiind
contraindicata.Cu alte cuvinte,viata economica se desfasoara in conformitate cu principiul
laisser faire,laisser passer.Cheltuielile publice trebuiau restranse la minimum.

Rolul finantelor publice consta in asigurarea resurselor necesare functionarii


institutiilor publice.

Finantele publice moderne

In perioada de dupa primul razboi mondial ,locul statului neinterventionist a fost luat de
statul interventionist.Se remarca rolul activ al statului in influentarea proceselor
economice.Astfel,finantele publice devin un mijloc de interventie in activitatea social-
economica,de exercitare a unei influente pozitive pentru organizarea intregii activitati.

Maurice duverger ,referindu se la statul modenr din secolul nostru scria ca acestanu se
margineste la sarcinile militare si politienesti traditionale.El intervine in viata sociala pentru
a stimula productia in perioada de criza,pentru a impiedica cresterea preturilor si a
amentine puterea de cumparare a monedei in perioada inflatiei

In abordarea moderna a finantelor publice,la unii autori contemporani prevaleaza conceptul


economic,in timp ce la altii accentul cade pe conceptul sociologic.Astfel Adolph Wagner
considera economia financiara a statului ca fiind economia prin care statul dobandeste si
utilizeaza bunurile materiale,banii necesari functionarii sale-forma cea mai inalta a
comunitatii economice obligatorii.

Finantele publice ca stiinta si discplina juridica

In zilele noastre,practicienii dreptului si autorii unor lucrari de specialitate recunosc


caracterul stiintific al cunostintelor cu privire la finantele publice.Este recunoscuta insa si
apartenenta finantelor publice la stiintele economice.Finantele publice au legatura in
acelasti timp cu si cu stiintele juridice si chiar cu cele politice,in consecinta,cu dreptul
administrativ si constitutional.

Astfel,prelevarile de resurse banesti de la persoanele fizice si juridice la fondurile publice se


fac,in majoritatea cazurilor,prin constrangere,fara contraprestatie si cu titlu
nerambursabil.Intrucat duc la diminuarea patrimoniului platitorilor,ele trebuie sa fie stabilite
de autoritatile publice competente si imbraca o forma juridica adecvata(lege,ordonanta,etc)
opozabila tuturor membrilor societatii.

Atribuirea unor sume de bani diferitelor persoane fizice si juridice de la fondurile publice
sunt stabilite prin acte ale puterii legiuitoare si ale celei executive,dupa caz.Totodata,toate
problemele privind bugetul de stat trebuie sa fie cuprinse intr o lege speciala(legea
bugetara anuala),iar metodele de gestionare aplicate in sectorul public,raspunderile
persoanelor care maniesc banii sau alte valori publice se reglementeaza tot prin acte ale
autoritatilor publice.

Toate acestea au determinat autorii sa considere finantele publice ca ramaura a dreptului


public.

PARTICULARITATI

In literatura de specialitate ca sin in vorbirea curenta,notiunea de finante publice este


folosita in dublu sens:

In sens larg,ea cuprinde (1)relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara
echivalent si cu titlu nerambursabil;(2)relatiile care exprima un imprumut de resurse
banesti pe o perioada determinata,pentru care se percepe dobanda si(3) relatiii care
exprima,dupa caz,un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti,in schimbul
unei partiale contraprestatii.
in sens restrans cuprinde doar relatiile financiare avand la baza principiile prelevarii
fara contraprestaiie la fondurile banesti ale statului ale alocarii acestora cu titlu
nerambursabil catre diversi beneficiari.

Finantele publice sau relatiile financiare publice se caracterizeaza prin specificul lor prin
urmatoarele trasaturi:

Relatiile financiare sunt relatii cu caracter economic,intrucat apar in procesul


formarii,reoartizarii si utilizarii produsului social
Relatiile financiare apar in forma baneasca,deoarece in cadrul productiei de marfuri si
al actiunii legii valorii,procesul de productie ,reproductie si circulatie a marfurilor,etc
se exprima prin intermediul banilor.Notiunea de finante nu se poate confunda cu
cea de bani/relatii banesti.Banii reprezinsta o marfa cu calitati speciale,iar finantele
sunt relatii de constituire,repartizare si utilizare a mijloacelor banesti.
Relatiile financiare (de constituire,repartizare si utilizare a mijloacelor banesti ale
societatii)sunt relatii fara echivalent-nu presupun,in mod necesar,o contraprestatie
directa din partea subiectului beneficiar al mijloacelor banesti
Mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se
ramburseaza

FUNCTII

Finantele publice in procesul formarii,repartizarii si utilizarii mijloacelor banesti ale


societatii,indeplinesc doua functii-repartitie si control.

Functia de repartitie se realizaeaza in procesul de formare si repartizare a mijloacelor


banesti,mai exact in momentul repartitiei produsului social si a venitului national.Aceasta
functie se realizeaza in doua momente-formarea resurselor si repartizarea acestora.

Formarea resurselor necesare indeplinirii sarcinilor sociale se realizeaza prin mobilizarea


unei parti din sumele rezultate in urma repartitiei primare a venitului national

Repartizarea mijloacelor banesti se realizeaza in cadrul repartitiei secundare(redistribuirea)


a venitului national.Redistribuirea venitului national se realizeaza in principal prin
intermediul sistemului de preturi si tarife(la bunuri si servicii) si prestari de servicii,cu
caracter indirect,productiv.

Distribuirea si redistribuirea venitului national duce la formarea veniturilor finale ale


statului,ale agenitlor economici si ale persoanelor fizice

Necesitatea functiei de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile de


resurse financiare constituite la dispozitia statului apartin intregii societati.Aceasta e
interesata de utilizarea resurselor financiare ale statului in conditii de maxima eficienta
economica.

Controlul statului impiedica adesea irosirea avutului societatii,previne efectuarea de


cheltuieli ilegale,inoportune sau ineficiente,etc.

Functia de control e strans legata de functia de repartitie,dar are o sfera de


manifestare mult mai larga decat aceasta,deoarece vizeaza,pe langa constituirea fondurilor
banesti ale statului si modul d eutilizare a resurselor respective.

Controlul financiar se efectueaza in procesul repartitiei si urmareste:

-provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice

-nivelul la care ele se constituie

-titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza catre diversi beneficiari

-dimensiunea fondului in raport cu PIB

-gradul de redistribuire a fondurilor intre sferele de activitate,sectoarele sociale,membrii


societatii

-modul de asigurare a echilibrului intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de


procurare.

IV) Moneda si instrumentele monetare.Notiuni generale.


Moneda e un instrument social-economic,indispensabil oricarei economii,rea a
reprezentat o institutie istorica,a urmat evolutia societatii umane.Ascensiunea sau declinul
natiunilor a fost adesea marcat profund de modurile de administrare a monedei,fiind un
factor propulsator al dezvoltarii ori un obstacol in calea evolutiei.

Utilizarea sa la nivel planetar a determinat abordarea fenomenelor monetare de


catre teoreticieni printr-o varietate apreciabila de explicatii,solutii si forme de exprimare,de
cele mai multe ori vadit contradictorii.

Intr-o definitie ,prin moneda este desemnat orice bun acceptat ca instrument
liberator de creditori sau vanzatori,un bon pentru cumpararea marfurilor.

Nominalistii au considerat moneda drept un document de stat,detasat de fluctuatiile


vietii social-economice,care emana de la autoritatile publice.

Moneda,in forma ei clasica de disc metalic cu greutate determinata,se utilizeaza ca


mijloc de circulatie,de plata si tezaurizare.Ea reprezinta un instrument-etalon legal de plata
pentru facilitarea schimburilor si pentru acumulari,fiind masuratorul general de valori care
poarta girul autoritatii emitente si care se bucura de incredere publica.
Definitiile monedei nu pot epuiza datele despre fenomenul datorat ei,o reprezentare
fidela putand fi posibila in special prin enumerarea functiilor sale.

FUNCTIILE MONEDEI

Functiile monedei au evoluat in timp,odata cu dezvoltarea productiei si schimbului


de marfuri.

a)Functia de evaluare a valorilor economice.

Cu moneda se masoara valori materiale,se exprima preturile,putearea de


cumparare,creditul.Cand moneda este marfa,fiind turnata din metal pretios(aur,argint) ea
are o valoare intrinseaca ,are o putere de cumparare corespunzatoare acestei valori.Cand
moneda reprezinta doar un semn,un bon,ea are numia valoare corespunzatoare marfurilor
ce pot fi achizitionate in schimbul ei.

Tot cu ajutorul monedei se exprima preturile,care sunt expresia monetara a valorii.

b)Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii prin intermediul operatiunilor de


vanzare-cumparare.

Moneda mijloceste circulatia marfurilor,ea insasi fiind o marfa intermediara.Urmare a


dezvolatrii continue a economiei,moneda a devenit un instrument economic par
excellence,utilitatea ei ca mijloc de schimb fiind primordiala in raport cu alte functii.

c)Functia de mijlocire a platilor.

Moneda dobandeste calitatea de moneda legala,intrucat creditorul este obligat sa


primeasca moneda aflata in circulatie la data lichidarii unei datorii.Ea poate fi intrebuintata
la efectuarea oricaror plati,de catre oricare dintre subiectele de drept,indiferent de categoria
marfurilor ori serviciilor supuse acestui act comercial.Valoarea esentiala a monedei rezita in
puterea ei de cumparare si efectuare a platii.

d)Functia de mijlocire a creditului.

Creditul reprezinta transmiterea temporara a puterii de cumparare,el e un imprumut in


modeta.

Fizic si functional,moneda e un document de credit atat pentru cel care o primeste cat si
pentru cel care o livreaza.Orice moneda este fiduciara,deci este bazate pe creditul care I se
acorda.Moneda serveste ca mijloc de acordare a creditului.

e)Functia de mijlocire a economiilor

Dispinibilitatile temporare ale populatiei se valorifica prin intermediul monedei.In acest mod,
moneda transforma un capital,care se poate utiliza eficient in circulatia monetara.

f)Functia de tezaurizare

Cu ajutorul monedei se pot pastra si transfera valorile care se cer mentinute in timp,pe o
perioada indelungata.Tezaurizarea se realizeaza in conditiile circulatiei banilor cu valoare
integrala(de aur),cand functia de mijloc de circulatie si de plata este indeplinita de catre
monede din metal obisnuit sau bancnote,acesti bani lipsiti de valoare intrinseaca inlocuindu-
I pe cei din metal pretios,care sunt transformati in lingouri,putand fi pastrati ori vanduti sub
aceasta forma,dupa greutate,ca orice marfa.

g)Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor

Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau indirect
la crearea lui.Moneda asigura o repartitie cat mai justa a produsului social.
Trebuie precizat ca nu e necesar ca aceste functi sa fie indeplinite cumulativ,de catre o
marfa,pentru a fi considerata moneda.E suficient ca ea sa indeplineasca o singura functie
din cele amintite pentru a deveni moneda.

RELATIA BANI-MONEDA

In explicarea conceptului de moneda trebuie luata in considerare si notiunea de bani.

Banul e fenomenul valorii in general,sfera notiunii sale fiind mai larga decat a
monedei,cuprinde totalitatea instrumentelor de schimb ale circulatiei.Termenul de bani
desemneaza denumirea generica atat a tipurilor de moneda ,cat si a altor semne de
valoare.

Istoric,notiunea de moneda a aparut mai tarziu decat aceea de bani ,si anume atunci cand s
a trecut de la sistemul de schimb ponderal al metalelor pretioase la lingouri marcate,carorar
li se confirma greutatea si calitatea.

Banii se manifesta in mod concret sub forma monedelor si a celorlalte instrumente


monetare(bani scripturali,bilete de banca,etc).

Moneda spre deosebire de bani,nu e un termen generic,ci reprezinta un anumit tip de bani
concretizati sub forma pieselor metalice cu valoare proprie.

Etimologic,denumirea de moneda isi are izvorul in limba latina,termenul venind de la


numele zeitei Junon Moneta,in al carei templu,la Roma,statul isi instalase ateliere de batere
a primelor semne monetare.In limba noastra,denumirea a paruns atat ca neologism din
latina,moneta,cat si prin limba neogreaca-moneda,utilizata in timpul domniilor fanariote.

Initial ,denumirile monedei au exprimat materialul din care a fost confectionat respectiv-
aurus si argent.

Termenul pecunia care insemna suma de bani,avere provenea din latinescul


pecus(animalul de turma intrebuintat deseori ca etalon de schimb.

Literatura noastra de specialitate a recurs la intrebuintarea ambilor termeni moneta si


moneda prin care se desemneaza aceeasi notiune,ambele fiind corecte.Uzanta publica a
consacrat forma moderna,dar s a mentinut si forma arhaica.

In limba romana, termenul de ban e utilizat indeosebi cand se exprima notiunea de moneda
marunta.Etimologic isi are originea din privilegiul acordat banilor romani din secolele XIII-XIV
de a bate monede de argint .

V) Ipoteze privind geneza monedei


Asupra momentului aparitiei monedei s au emis pareri diverse care au explicat
conditionarea genezei acesteia de anumiti
factori(sociali,economici,sociali,religiosi,patrimoniali).Dintre aceste teorii,semnificative prin
importanta ipotezelor emise s au evidentiat:ipoteza economica,ipoteza aparitiei monedei
ca etalon de valoare,ipoteza sociala,ipoteza relicioasa si cea patrimoniala.

IPOTEZA ECONOMICA
Cea mai raspnadita este teoria conform careia moneda a aparut ca mijlocitor al schimbului
.Aparitia ei s a datorat nevoii comunitatilor omenesti de a intrebuinta un mijloc de inlesnire
a schimburilor de bunuri.Cand si au dat seama ca schimbul in natura devenise incomod,ei
au invetat moneda,adica marfa intermediara,acceptata de toata lumea.

Adeptii acestei teorii considera ca moneda a fost la origine o a treia marfa in cadrul
operatiei de schimb,adoptat printr un consens general,expres si tacit.

Aristotel considera ca lucrurile care se schimba intre ele trebuie sa fie compatibile intr un
anumit fel unele cu altele,fapt pentru care a fost inventata moneda

Functia primara a monedei de mijlocire a schimbului a fost sustinuta si de Bruno


Holdebrand,care a opinat ca aparitia economiei monetare coincide cu insasi aparitia
monedei,datorita diviziunii muncii,ca urmare a producerii unor bunuri tot mai diversificate si
a inmultirii nevoilor oamenilor.

IPOTEZA APARITIEI MONEDEI CA ETALON DE VALOARE

Moneda a servit intotdeauna la elaborarea unor ierarhii ale valorilor economice.Moneda


etalon este preexistenta monedei-intrument de schimb,ea fiind utilizata de societatile
umane prin intermediul trocului.Etalonul de valoare clasic,reprezentat indeosebi de animalul
de turma ,s a dovedit mai putin eficient, fapt ce a dus la abandornarea folosirii lui cand
schimburile s au complicat.

Au inceut sa circule pretutindeni metalele care se dovedeau apte sa indeplineasca ambele


functii:de mijlocitor al schimbului si de etalon al valorii.

Aceasta ipoteza considera ca moneda reprezinta exclusiv un instrument de evaluare a


bunurilor,un etalon de valoare.

Gustav Cassel,principalul exponenet al teoriei,considera ca cu cajutorul monedei ca etalon


de valoare,s a putut stabili pretul oricarui bun supus schimbului,inlaturandu se schimbul in
natura.Deci prima functie a monedei a fost evaluarea banilor,functia ei patrimoniala
constand in determinarea valorilor.

Cu moneda se exprima preturi care sunt expresia monetara a valorii,moneda constituie


masuratoarea comuna pentru aflarea pretului tuturor lucrarilor.

IPOTEZA RELIGIOASA

S a considerat ca l a incceput,monedei nu I au fost specificate functiile mercantile,ci numai


religioase.Atribuirea unei atare destinatii religioase a condus la concluzia ca religia a fost
initiatoarea monedei.Principalul adept al acestei toerii este Bernhard Laum.

In religia antropomorfica,zeii erau reprezentati asemeni oamenilor si,in consecinta,li se


aduceau jertfe pentru a le rasplati bunavointa.Sacrificiul era savarsit in scopul obtinerii
bunavoineti zeilor,reprezentand prin aceasta un fel de act comercial,o tranzactie cu
divinitatea.Darul clasic l a reprezentat animalul de turma,care forma obiectul jerfelor
religioase.De la aceste practici religioase a derivat mai apoi utilizarea lui ca masurator al
valorii.

Aceasta teorie subliniaza ca evolutia de la moneda-bun material(repezentat de animalul de


sacrificiu) la moneda-semn s a facut prin intermediul practicilor
religioase.Totodata,numeroase monede redau in efigiile lor imagini ale zeilor,ale
animalelor,ale altor simboluri sacre prin excelenta.

De asemenea,originea relgioasa a monedei s a demonstrat si etimologic,termenul de


pecuniapastrand reminiscenta originii sacre a mijlocului de plata reprezentat de animalul
sacru,termenul de obol fiind la origine tot un mijloc de plata,creat in practicile religioase.
Un alt argument e reprezentat de provenienta monedelor,apartenenta lor la actul sacrua
determinat aspra pedepsire a falsificarii lor,aplicandu se pedeapsa capitala chiar pana in
Evul Mediu,considerandu-se a fi o fapta contra vointei divinitatii.

IPOTEZA SOCIALA

Autorii acestei ipoteze trateaza moneda ca pe o categorie sociala,si nu economica.Moneda


consacra material rangul posesorilor sai, reprezentand mijlocul de ascensiune sociala si
apanajul claselor avute.

Wilhem Gerloff,adeptul ipotezei sociale formulate si argumentate inAparitia banilor si


primelor mijloace monetare,acorda monedei prerogative social-micropolitice si magic-
religioase,moneda fiind aproape sinonima cu podoaba.

Se considera ca si tezaurizarea obiectelor-moneda,reprezentate la origine de podoabe a


avut loc tot din ratiuni sociale si politice,si nu economice.

Progresul cunoscut in economia de schimb a dus la abandonarea functiilor sociale si politice


ale monedei si inlocuirea lor cu functia preponderent economica,ca mijlocitor al schimbului
de bunuri.

IPOTEZA PATRIMONIALA

Gratie eminentului economist roman Costin Kiritescu,aceasta teorie noua ofera o solutie
patrimoniala studiilor despre geneza monedei.

Bunurile carora practica economica le a imprimat functia monetara au constituit la origine


patrimoniul celui care le detinea.Costin Kiritescu vede in compunerea si sensul averii
primitiveleaganul instrumentului monetar,deoarece bunurile respective,pe langa functia
patrimoniala,au indeplinit si o functie circulatorie,fiind utilizate la rascumpararea
prizonierilor,obtinerea demnitatilor sociale,etc.

Forma incipient a schimburilor economice propriu-zise s a manifestat prin schimbul de


daruri specific economiei casnice,cand in locul unui dar se primea altul de valoare
corespunzatoare.Cu timpul,acest act devine troc,dupa suprematia economica a
acestuia,aparand in sfarsit moneda,ca bun unanim recunoscu si acceptat.moneda a
reprezentat atat un instrument de schimb,cat si component esentiala a
patrimoniului,indeplinind deopotriva,functia de instrument de evaluare,de mijlocire a
schimbului si de tezaurizare.

Legatura dintre avere si monede a constituit,in opinia economistului roman,factorul general


al fenomenului monetar,functiile monetare aparand abia mai tarziu,cand devin operative
pentru economia aflata in continua dezvoltare.

VI) Kosonul dacic si banariile feudale


O problema deosebita au ridicat o monedele de aur cu lengenda koson,asupra carora s au
purtat numeroase discutii.Ele cantaresc in medie 8,41 grame si au diametrul de 18-21
cm.Pe avers este redat un consul roman intre doi lictori,iar dedesubt o legenda.Pe revers
figureaza un vultur cu aribile deschise ce tine in gheare o cununa.Ele au fost descoperite in
Transilvania.Au intrat in atentia umanistilor romani Erasmus din Rotterdam si Stefan
Zamosius,din secolul al XVI-lea.Numismatul austriac M.Bahrfeld le atribuie regelui get
Cotiso.Atat ca forma cat si ca tehnica si stil,se apropie de cele romane,dar nu se paote
admite ipoteza ca au fost emise in orase romane,intrucat stilul este diferit de al celor din
urma,fiind mult inferior lor,dovedint ca mai verosimila ar fi ipoteza emiterii lor de un rege
geto-dac,teorie pentru care pledeaza si greutatea diferita fata de aureus-ul roman si,mai
ales,aria lor de raspnadire.Aparitia lor masiva in Muntii Sebesului dovedeste ca ele au fost
emise aici.Asadar,monedele cu legenda koson se inscriu printer cele geto-dacice si au fost
emise intr un centru din inima Daciei-dupa modelul denarilor romani de argint.Acesti kosoni
sunt singurele monede lucrate din aur in toata istoria geto-dacilor

Koson-ului I s a atribuit un character comemorativ,fiind emisa de Comosicus,urmasul lui


Burebista,aceasta moneda-medalie avand pe avers vulturul Carpatilor ocrotitori simbol al
unitatii neamului dac infaptuite de Burebista.

Banariile statelor feudale romanesti

Dupa o perioada indelungata de stopare a emisiunilor monetare,in epoca feudalismului


dezvoltat,datorita extinderii schimburilor,rolul banilor creste in insemnatate si determina
creaarea,dupa formarea statelor feudalte Tara Romaneasca si Moldova, unor sisteme
monetare proprii,ca expresie a suveranitatii si a independentei tarilor romane.

Monedele emise din Tara Romaneasca au fost batute de Vladislav Vlaicu(1364-


1377),probabil la monetaria de la Arges.Aceste monede de argint se imparteau sub aspect
ponderal in:ducati,dinari si bani.

In Moldova, Petru Musat a batut primele monede din argint,adoptand ca sistem


grosul.Aparitia grosilor moldovenesti e situata in anul 1377,fiind emisi de monetaria de la
Suceava.

Aceste monede,din ambele tari romanesti,se utlizau in tranzactiile interne si in negotul


dintre moldoveni si munteni.

Din secolul al XVI-lea exploatarea otomana impune in Tara Romaneasca moneda turceasca-
asprul care va domina circulatia baneasca,in tim ce ,in Moldova, Alexandru Lapusneanu
introduce o moneda noua,dinarul de argint,similar celui unguresc ca sistem si tipuri.

Din secolul al XVI lea apar ducatii de aur,talerii si ortii,completand sistemul monetar
existent.Le urmeaza apoi emisiuni noi dupa sistemul polonez,piesele de trei grosi ,care
reproduceau aceste monede.

In 1867,dupa aproximativ 3 secole de la prima aparitie mentionata documentar cu privire la


existenta leilor in circulatie pe teritoriul tarii,primul sistem banesc al Romaniei moderne va
prelua denumirea de leu pentru noua unitate monetara romaeasca.Aceasta moneda a fost
creata in 1575 de catre statele Olandei.Denumirea de lei-leones apare intr o scrisoare a
lui Vasile Lupu adresata bistritenilor in anul 1639.

La mijlocul secolului al XVII-lea,atat in Tara Romaneasca(in timpul domniei lui Mihnea al III-
lea), cat si in Moldova (in timpul lui Dabija Voda), s a incercat deschiderea banariilor.Ambii
domni au adoptaat o moneda noua-silingul,solidul-piesa marunta din bilon sau bronz,
destinata schimburilor comerciale marunte.In Moldova,el poarta denumirea de salau.La
Suceava,monetaria a avut activitate intensa,trecand chiar si la imitarea monedelor straine
de mare circulatie.

In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu(1688-1714), coexistau cu monedele


romanesti,putin intrebuintate, si schimburile in natura.Domnitorul a emis totusi monede de
aur cu chipul sau, fapt ce I a atras, printre alte capete de acuzare, mania stapanirii turcesti.

Monedele baatute in banariile romanesti purtau denimiri extrem de variate-ducati, dinari,


grosi, taleri, grosite, bani, lei.

Cu timpul, talerul-leu olandez de circulatie locala a fost inlocuit cu monede mai slabe, leul
transformandu-se in trun ban fictiv,de calcul,disparitia din circulatie a talerilor-lei olandezi
este urmata de aparitia subunitatii leului vechi,fictiv, numit para.Leul vechi este impartit
in 40 de parale.
In perioada descompunerii oranduirii feudale in Tarile Romane, circulatia baneasca a devenit
mai intensa, folosindu se un insemnat numar de monede straine din aur, argint si bilon.In
relatiile de schimb locale leul era utilizat ca etalon monetar.Plata efectiva se facea in
monede de provenienta diversa-ducatul austriac,cel unguresc,olandez sau monedele de
argint,talerii imperiali,creitarii austrieci, rublele rusesti, talerii colonati.

In Transilvania,sub dominatia habsburgilor, Principatul a batutu moneda la Sibiu, Alba Iulia,


Cluj, Kosice, iar in Banat la Ciclova Romana, langa Oravita.Baterea monedelor proprii
transilvanene a inceput dupa anul 1538.In Transilvania autonoma a secolelor XVI-XVII au
aparut primele monede in monetaria de la Ajud.Totodata in aceasta perioada mai circulau-
florinii de aur,grosii,dinarii si obolii de argint.

Caractesristic activitatii monetare transilvanene este faptul ca aici monedele batute aveau
valoare ridicata,indeosebi ducatii de aur si talerii de argint.Monedele batute sub domnia
Habsburgica in Transilvania se incadrau in sistemul monetar al Imperiului.

Specific activitatii comerciale a veacurilor XVI-XVII este exprimarea pretului vanzarii in bani-
monede de circulatie (asprii, unghi, talerii, zlotii, florinii, leii, ducatii), cat si in natura: vite
mari si mici, cereale, miere, vin-preturile in aceeasi masura ca si banii, prin intocmirea insa
a actelor procedurale.

Zeciile de specii de monede cu forme,grade de uzura, titluri si valori diferite dezavantajau


enorm relatiile de schimb si circulatia marfurilor in toate cele trei tari romanesti in perioada
declinului societatii feudale..

VII) Sistemul banesc al leului


In 1867, dupa aproximativ trei secole de la prima aparitie mentionata cu privire la existenta
leilor in circulatie pe teritoriul tarii, primul sistem banesc al Romaniei moderne va prelua
denumirea de leu pentru noua unitate monetara.Aceasta moneda a fost creata in 1575 de
catre statele Olandei.Denumirea de leu este intalnita si in sistemele monetare nationale
ale altor state care au preluat o pentru moneda lor nationala (ex: Bulgaria-leva).Denumirea
de lei-leones apare si intr o scrisoare a lui Vasile Lupu adresata bistritenilor in anul
1639.

Eliberearea partiala de sub dependenta Turciei a determinat dezvoltarea relatiilor comerciale


interne, cresterea numarului negustorilor si aparitia de noi iarmaroace, care utilizau insa
aceleasi monede diverse, leul de calcul se afla intr o permanenta fluctuatie, stanjenind
relatiile de schimb.

Problema monedei nationale este pusa in discutia Adunarii Legiuitoare in vara anului 1859,
elaborandu se cu acest prilej mai multe proiecte si propuneri de denumiri, care au fost
dezbatute in timpul domniei lui Cuza.

Primul pas important in adoptarea sistemului monetaar national s a facut in Constitutia din
1866 a dreptului suveran al tarii de a bate moneda conform Tratatului si Conventiei de la
Paris, potrivit carora Congresul de la Paris consfintea dreptul de administrare interna caruia
ii era specific si acela de a emite moneda propire.

Sistemul monetar romanaesc, creat prin Legea nr 14/1867(pentru infiintarea unui nou
sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale) , a contribuit la schimbarea
esentiala a valorii si calitatii leului ca unitate moneetara a Romaniei.A fost introdus sistemul
zecimal metric, asa cum exista in Uniunea monetara latina (formata din Franta, Italia,
Belgia), trecandu se la leul impartit in 100 de parti, numite bani.Un leu continea 5 gr. de
argint si 0.32 gr de aur.
Reformei monetare din 1867 ii urmeaza infiintarea Bancii Nationale a Romaniei in aprilie
1880, cu atributii in emisiunea bancnotelor, institutie care a contribuit substantial la
satisfacarea necesitatilor crescande de bani de circulatie.Primele bancnote au avut valoarea
de 20 de bani.

Sistemul monometalizat aur creat in 1890 consolideaza pozitia leului, imbunatateste


sistemul banesc, contribuind la procesul transformarii banilor in capital.

Din 1890, leul a putut fi convertit in aur sau in alta moneda.Din acest an, s au pus in
circulatie si piesele de nichel de 50 de bani, 1 leu si 2 lei.

Dupa 1905 apar si piesele de nichel de 5,10 si 20 de bani, iar din 1928 biletele de 20 si 100
lei.

In 1929 o alta lege monetara modifica continutul de aur al leului la 0.10 grame

In 1936 apar biletele de banca de 1.000 lei, iar in 1940 cele de 100 lei.

Dupa cel de al doilea razboi mondial se realizeaza o actiune de restructurare a sistemului


banesc prin Legea din 15 august 1947, care a stabilit continutul leului la 0,005494 gr aur
fin, vechile semne banesti fiind retrase din circulatie de la acea data.

Apar biletele de banca de 100 si 1.000, iar din 1949 cele de 500, fiind urmate, in 1950 de
bancnote de 1000.

In 1952, sistemul banesc este din nou restructura si se emit bancnotele Bancii de Stat cu
valoare nominala de 10, 25 si 100 lei si banii de stat emisi de Ministerul Finantelor cu
valoare de 1, 3 si 5 lei.Leul isi modifica din nou continutul in aur, urmand sa contina 0,79346
gr. aur fin.

Din luna februarie 1954 continutul in aur al leului a fost de 0,148112 gr aur fin,lucru ce a
dus la modificarea corespunzatoare a celorlalte valute fata de leul romanesc.Acest continut
in metal pretios al unitatii monetare Romaniei se mentine si in prezent.

Din 1966, se pun in circulatie bancnotele de 50 de lei, apoi cele de 50 de bani si de 1,3 si 5
lei.

Au fost retrase in timp monedele de 1, 3, 5, 10, 15, 25 si 50 bani, precum si bancnotele de


1, 3, 5 si 10 lei.

In prezent, conform art 13 Legii nr 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romanieii
Moneda nationala este leul, iar subdivizinuea acestuia, banul.Banca Nationala a Romaniei
este unica institutie autorizata sa emita insemne monetara,sub forme de bancnote si
monede metalice, ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei.

Datorita amplificarii cereri de numerar exista in prezent sisteme de plati alternative-cu


cecuri sau carti de credit.

Prin aparitia bancnotelor de dupa 1991 s a reluat traditia bancara romaneasca, intrerupta in
ani 50, de punere in valoare a autoritatii institutiei emitente sia legalitatii emisiunii, atat
prin imprimarea siglei Bancii Nationale a Romaniei, cat si prin reproducerea semnaturii
guvernatorului ei.

In contextul actual sporeste rolul bancii de emisiune, in primul rand in sistemul economiei
monetare, intrucat existenta unui stat si a unei economii nationale nu poate fi conceputa
fara o unitate monetara proprie, caracterizata prin stabilitate, si fara o banca de emisiune
cu o statornica preocupare de imbunatatire a climatului monetar national.
VIII) Circulatia monetara si echilibrul monetar
Circulatia monetara(baneasca) este un process al schimbului de marfuri care,prin
mijlocirea banilor,determina transformarea marfurilor in bani si apoi a banilor in
marfuri.Acest process cuprinde doua moment distinct:vanzarea (marfa-bani) si
cumpararea(bani-marfa).

Circulatia monetara este desemnata de totalitatea operatiilor efectuate cu masa


monetara,concretizate in incasarile si platile banesti,determinate de circulatia marfurilor,de
prestarea serviciilor si executarea de lucrari in cadrul unui stat.

In literature de specialitate se face distinctia intre circulatia monetara si cea baneasca


,pornindu se de la ideea ca denumirile de bani si moneda nu sunt sinonime.Termenul
bani reprezinta expresia generala pentru intreaga varietate a instrumentelor care
indeplinesc functiile de masura a valorii marfurilor,de mijloc de circulatie si de plata, de
activ de rezerva in relatiile economice interne si internationale.Moneda, biletele de banca,
banii scripturali, etc. reprezinta forme concrete de manifestare a banilor.

In functie de posibilitatea Bancii Centrale, ca autoritate monetara a statului, de a realiza


supravegherea operatiunilor banesti ce se realizeaza in cadrul circulatiei monetare se
disting, in practica, doua forme de circulatie monetara: legala si paralela.

Circulatia monetara legala cuprinde operatiunile banesti care se realizeaza prin


intermediul conturilor bancare.In virtutea competentelor conferite Bancii Centrale potrivit
O.U.G nr.99/2006 si Legii nr 312/2004, aceasta are posibilitatea supravegherii miscarilor
banesti prin conturile bancare,putand interveni in sensul asigurarii stabilitatii si echilibrului
monetar.

Circulatia monetara paralela cuprinde operatiile banesti cu numerar, operatii ce se


realizeaza, in mod deosebit, in raporturile cu persoanele fizice.

Circulatia monetara e alcatuita din doua parti circulatia cu moentar si cea fara
monetar,existand o interdependeta intre aceste permanenta intre ele.

Desi indelineste o functie de mare importanta in viata social-economica, numerarul are o


pondere relativ mica,de aproximativ 15% din circulatia monetara.Folosirea numerarului in
circulatie,pe langa unele riscuri, presupune si cheltuieli foarte mari, legate de emisiune,
manipulare, pastrare etc.

In acelasi timp, introducerea pe scara larga a platilor fara numerar necesita existenta unui
sistem bancar perfectionat dotat cu tehnologie de prelucrare a datelor avansate, precum si
un anumit nivel de pregatire a populatiei.

STABILITATE SI ECHILIBRU MONETAR

Inflatia monetara.Notiune si forme.


Cuvantul inflatie isi are originea in latinescul inflare,care inseamna a umfla,a exagera.In
terminologia economica el se regaseste pentru prima data in S.U.A., in perioada razboiului
de recesiune, prin acest termen exprimandu-se emisiunea exagerata de etalon de hartie.

Inflatia contemporana este un fenomen economic general, un rau al tuturor relelor, tot mai
complex.
De la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si in decurs de un veac si jumatate, in care s
au succedat faze de crestere si de scadere a preturilor, inflatia, mai intai taratoare, apoi
manifestata si ulterior galopanta , s a afirmat ca un fenomen major in toate statele lumii.

Au existat numeroase incercari de a defini acest fenome, incercari care au fost in centrul
monetaristilor.

Inflatia nu se rezuma la inmultirea materiala a semnelor monetare.Prin inflatie monetara


trebuie sa intelegem o stare de suprincarcare cu asemenea semne, peste nevoile
circulatorii, a unui mediu economic, la care sa se adauge, concomitent, un alt fenomen
monetar, acela de crestere a preturilor.Inflatia este un fenomen greu de suportat mai ales
prin consecintele ce tin de cresterea preturilor si mai putin prin schimbarea produsa in masa
materiala a semnelor monetare.

Inflatia poate fi definita ca o rupere de echilibru, la un moment dat, dintre masa


monetara si masa de bunuri, prin inmultirea semnelor monetare intr-o asa masura incat sa
fie urmata de fenomenul general de urcare a preturilor, precum si, in mod obligatoriu de
deprecierea monetara

In circulatia moentara pot aparea variatii pozitive sau negative(de crestere sau scadere) in
masa monetara, dar in masura in care acestea sunt rezultatul cerintelor si necesitatilor
economiei nationale, o atare situatie nu poate fi considerata inflatie, daca nu este urmata
de fenomenul ce ar trebui sa I urmeze in mod obligatoriu, acela de crestere a preturilor.

Inflatia monetara este considerata un cerc vicios, din care o economie, odata intrata, cu
greu mai poate iesi.Intrucat ruperea de echilibru intre masa monetara si masa de bunuri
determina o crestere a preturilor, se ajunge la situatia in care nevoile statului nu mai pot fi
acoperite cu veniturile prevazute in buget, ceea ce va necesita o crestere a impozitelor sau
procurarea de venituri suplimentare pe carea imprumutului.

FORME DE MANIFESTARE A INFLATIEI

Fenomenul propriu-zis al inflatiei monetare, formele ei de manifestare, a preocupat si


continua sa se afle in atentia specialistilor.

1)In functie de gradul de depreciere a monedelor se disting

Inflatia latenta-ritmul deprecierii banilor este mai mic decat ritmul emisiunii
excedentare,situatia in care se mentine inca increderea publicului in moneda
Inflatia reala-dezechilibrul se adanceste,deprecierea banilor se accentureaza,se
pierde din increderea in monedea,nimeni nu mai doreste lichiditate, producatorii nu
mai sunt interesati sa vanda in moneda respectiva(depreciata), productia fiind
insuficienta fata de crestere
inflatia epidemica-ritmul deprecierii monedei este mul mai mare fata de ritmul
cresterii emisiunii monetare,deprecierea fiind excesiva

2)In functie de cresterea preturilor, putem avea

inflatie relativa-cresterea preturilor este mai mica decat cresterea masei monetare,
situatie in care nu are loc o scadere absoluta a veniturilor reale.Inflatia relativa se
manifesta si atunci cand ritmul de crestere a productiei sectorului unu (S 1) este mai
mare decat ritmul de crestere al productiei in sectorul doi (S 2), deci productia
bunurilor de consum (S 2) nu creste corespunzator veniturilor nominale.
Inflatia absoluta-cresterea preturilor este mai mare decat cresterea masei
monetare,in acest caz,veniturile reale scad in mod deosebit

3)In functie de ordinul de marime, distingem intre:


Inflatia taratoare (latenta)- in cadrul careia cresterea preturilor nu depaseste 3-4% pe
an.Aceasta duce la o depreciere monetara lenta si progresiva, fara zguduiri
economice.
Inflatia deschisa-in care cresterea preturilor evolueaza intre 5-10% pe an
Inflatia galopanta-in care preturile cresc,anual, cu peste 15%, fapt ce provoaca mari
dezechilibre economico-sociale.
Hiperinflatia-forma paroxistica a oricarei inflatii.Dupa cele doua razboaie mondiale, ea
a fost prezenta in Europa Centrala, iar in Romania in perioada 1945-1947.
Hiperinflatia pune in evidenta 3 caracteristici ale oricarei inflatii
-existenta unui deficit bugetar
-cresterea cantitatii de moneda emisa
-determinarea valorii monedei in raport cu valutele straine

O forma de manifestare a inflaiei este considerata inflatia reala determinata de cerere, care
s-a manifestat atat direct, prin cresterea efectiva a preturilor si tarifelor pentru produsele ce
nu aveau preturi fixe, cat si sub forma, larg raspandita a unor cresteri semiofciale, de cele
mai multe ori prin substituirea unor produse, dar si prin penuria de marfuri si economiile
fortate ale populatiei.

Au existat si fenomenele cunoscute sub numele de stagflatie si slumpflatie ,iar in ultimii 20


de ani si a croit drum un alt fenomen denumit megainflatie.

X)Conceptul de sistem bugetar.Notiune, natura juridica, partile


sistemului buget
Bugetul este un document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si
cheltuielile.Cuvantul buget provine din franceza veche unde cuvinte ca bouge bougette
desemnau o punga din piele sau o punga de bani.Termenul a fost preluat in Anglia,odata cu
cuceririle nomande, si de acolo s-a raspnadit in toata lumea cu semnificatia lui financiara de
astazi.

In Romania termenul de buget apare pentru prima oara in Regulamentele Organice.

De lege lata ,terminologia referitoare la buget nu este unitara,existand o diferentaintre


terminologia constitutionala si cea folosita de Legea finantelor publice nr 500/2002 si Legea
nr 273/2006 privind finantele publice locale.

Astfel, conform art 138 alin(1) din Constitutia Romaniei bugetul public national cuprinde
bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale
oraselor si ale judetelor

Constitutia consacra notiunea de buget public national,pe care nu o mai regasim in legile
care reglementeaza propriu-zis sistemul bugetar, respectiv Legea nr 500/2002 si Legea
nr/273/2006.Astfel, in Legea nr 500/2002 gasim consacrata notiunea de sistem bugetar,cu
definitia aratata, in timp ce in legea finantelor publice locale renunta la tentatia generalizarii
prin definirea unei notiuni speciale,care sa acopere intregul spectru bugetar local,preferand
folosirea unei notiuni neutre, neavand o semnificatie de sine statatoare, respectiv fonduri
publice locale.

Toate cele trei notiuni consacrate constitutional si legislativ, respectiv buget public
national sistem bugetar si fonduri publice locale au aceeasi semnificatie in
practica,respectiv ansamblul tuturor categoriilor de bugete.Desi cele trei notiuni se refera la
acelasi concept,continutul lor este totusi diferit.
In definirea sistemului bugetar,trebuie facute doua precizari.

In primul rand,bugetul nu este un act ce emana de la un organ al autoritatilor de stat, ci


cuprinde un ansamblu coerent de indicatori de plan, cu caracter aleatoriu, in care sunt
inscrise veniturile si cheltuielile statului pentru pentru o perioada viitoare

In al doilea rand, fata de acest document, care cuprinde veniturile (posibilitatile) si


cheltuielile statului pe o perioada de timp, societatea manifesta un interes
deosebit,justificat de rolul banului public in viata unui popor.

In acest sens,sistemul bugetar poate fi definit ca fiind planul financiar al statului,prin care
sunt prevazute veniturile si cheltuielile pentru o perioada determinata de timp.

NATURA JURIDICA

in literatura de specialitate au fost exprimate mai multe opinii cu privire la natura juridica a
sistemului bugetar, si anume: (1) este un act administrativ;(2 )este un act legislativ; (3)
este un act administrativ si legislativ,in acelasi timp;(4) are natura juridica de lege; (5) este
un plan financiar.

Potrivit primei opinii, sistemul bugetar este un act administrativ, pentru ca atat veniturile,
cat si cheltuielile bugetare sunt simple evaluari de ordin financiar realizate de catre agentii
administrativi.Sistemul bugetar,potrivit acestei opinii, ar fi un act-conditie pus de legiuitor la
dispozitia agentilor administrativi,pentru a realiza acte juridice prin care sunt create creante
de la si in favoarea tezaurului public si prin care se efectueaza plata acestor creante.

In a doua teorie se sustine ca sistemul bugetar este o lege propriu-zisa.Conform acestei


opinii,bugetul constituie un adevarat program de administratie, o dispozitie statutara, o
decizie emanata de la puterea legislativa.In acest sens, conform principiului potrivit caruia
tot ce imbraca forma legii este o norma de drept,sistemul bugetar nu poate fi, la randul sau,
decat o lege.

A treia opinie sustine ca sistemul bugetar este atat o lege,cat si un act


administrativ.Pornind de la deosebirea dintre legea formala si legea materiala, se considera
ca sistemul bugetar este o legemin partea lui creatoare de dispozitii generale, si un act de
administratie, in partea creatoare de acte individuale,concrete.

A patra opinie considera ca sistemul bugetar este un act de planificare financiara,care, in


urma adoptarii de catre organul suprem al puterii de stat, printr o lege emisa in acest scop,
dobandeste natura juridica specifica de lege

Intr o ultima opinie sistemul bugetar nu este decat un plan, principalul plan financiar cu
caracter executoriu al statului sau principalul plan financiar annual cu caracter operativ al
statului

E un fapt recunoscut ca sistemul bugetar este principalul plan financiar.Nefiind posibil sa se


aplice procedura de adoptare a legilor unui document al carui continut este format din
indicatori de plan, de o importanta deosebita pentru viata sociala si economica a statului,
pentru a-I da caracter obligatoriu, legiuitorul va dezbate si adopta un alt document, si legea
bugetara anuala de aprobare a sistemului bugetar.Prin urmare,Parlamentul nu adopta un
plan, ci legile bugetare anuale.Sistemul bugetar este si ramane un plan in esenta,dar prin
aceste tehnici e investit cu forta obligatorie a normei de drept si, in consecinta sistemul
bugetar are natura juridica de lege.

PARTILE SISTEMULUI BUGETAR

Sistemul bugetar este format din anumtie verigi, care alcatuiesc un ansamblu coerent,
denumit structura bugetara.
Organizarea bugetara corespunde cu structura organizatorica a statului respectic.Din punct
de vedere al structurii organizatorice pot fi state de tip unitar si state de tip federal.

Statele de tip unitar se caracterizeaza printr o legislatie unica, organe centrale unice ale
puterii si administratiei de stat, teritoriu impartit in unitati administrativ-teritoriale conduse
de organe locale autonome, care au personalitate juridica si dispun de bugete locale
proprii.In Romania, teritoriul este organizat in comune, orase, municipii (si sectoarele
capitalei) si judete.

Structura bugetara a statelor de tip unitar cuprinde un buget general al statului(in tara
noastra e numit buget de stat) si bugetele locale autonome, care sunt organizate la nivelul
fiecarei unitati administrativ teritoriale.

Statele de tip federal (S.U.A., Canada, Elvetia,etc) sunt formate din federatie, statele
membre ale federatiei si unitatile administrativ-teritoriale.In statele de tip federal structura
bugetara este formata din: bugetul federatiei, bugetele statelor,
provinciilor,landurilor,cantoanelor membre ale federatiei si bugetele locale.

Sistemul bugetar al Romaniei este specific unui stat de tip unitar si cuprinde:

Bugetul de stat
Bugetul asigurarilor sociale de stat
Bugetele fondurilor speciale
Bugetul trezoreriei statului
Bugetele institutiilor publice autonome
Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat,bugetul
asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale,dupa caz
Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii
Bugetul fondurilor provenite din credite externe contratate sau garantate de stat si
ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice
Bugetul fondurilor externe nerambursabile
Bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate
juridica.Astfel,fiecare comuna, oras, municipiu, sector al capitalei, judet, intocmeste
un buget propriu in conditii de autonomie

In cadrul bugetului de stat se prevad distinct bugetul Senatului, Camerei Deputatilor,


Presedintiei Romaniei, Guvernului si bugetele altor institutii publice care nu au organe
ierarhic superioare.

XI) Continutul sistemului bugetar


Din continutul sistemului bugetar fac parte veniturile publice si cheltuielile publice.

Veniturile publice sunt formate din totalitatea resurselor banesti ale statului.Ele sunt
alcatuite din venituri ordinare si venituri extraordinare.

Veniturile ordinare sunt resursele banesti care se cuvin bugetelor componente ale
ssitemului bugetar reglementat de Legea nr 500/2002,In baza unor prevederi legale,fiind
formate din impozite, taxe, contributii si alte varsaminte, precum si cele prevazute in
bugetele locale.Din categoria veniturilor ordinare fac parte si veniturile obtinute idn
proprietatile statului, respectiv:dividende, dobanzi, castiguri de capital, redevente.
Din categoria veniturilor extraordinare fac parte imprumuturile interne si externe, bonurile
de tezaur, obligatiunile de stat, suplimentarea masei monetare aflate in circulatie printr o
noua emisiune monetara, vanzarea unei parti din rezervele de aur ale statului.

Cele mai importante venituri publice ordinare sunt impozitele directe si indirecte.

Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare si au ca obiect al impunerii


pamantul, cladirile, activitatile economice cu caracter neagricol, miscarea capitalului
banesc, venitul persoanelor fizice, profitul, diferenta pozitiva de pret dintre valorificarea
terenurilor si cladirilor aflate in patrimoniul persoanelor fizice si juridice.

Impozitele indirecte se realizeaza sub forma impozitelor pe consum la vanzarea diferitelor


marfuri sau la prestarea anumitor servicii.Cele mia importante impozite indirecte sun
accizele, taxa pe valoare adaugata si taxele vamale.Cotele de impozit pot fi percepute in
procente proportionale asupra valorii marfurilor vandute si a serviciilor prestate ori in sume
fixe pe unitatea de masura.De regula,in Romania, impozitele indirecte sunt ad valorem,
stabilite procentual la valoarea materiei impozabile.

Veniturile de la intreprinderile si proprietatile statului reprezzinta prelevari cu caracter


nefiscal, care se incaseaza in etapa repartitiei primare a venitului national.

Veniturile publice extraordinare sunt considerate veniturile la care statul apeleaza numai in
cazuri exceptionale, si anume atunci cand mijloacele banesti provenite din resursele curente
nu acopera integral cheltuielile bugetare.

Imprumuturile publice se acorda statului mai ales pe seama unor capitaluri acumulate
anterior, ele constituind venituri ale statului care se negociaza cu creditorii acestuia.Practica
imprumuturilor de stat nu este,mereu cea mai fericita metoda de finantare bugetara, ea
creand presiuni ale datoriei publice in perioade viitoare.Pentru plata diferitelor cheltuieli
bugetare in moneda straina, statul poate apela la rezervele sale de aur si disponibilitatile
sale valutare,poate lichida participatiile de capital in strainatate sau poate valorifica o parte
din bunurile sale mobile si impobile peste granita.

CHELTUIELILE PUBLICE

Reprezinta modalitati de repartizare si utilizare a fondului banesc bugetar in vederea


atingerii obiectivelor generale ale societatii.Cheltuielile publice sunt repartizate de la
bugetul de stat pentru: acoperirea nevoilor militare,functionarea aparatului de stat, plata
datoriei publice, acordarea de subventii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea
nevoilor social-culturale, precum si a celor de cercetare-dezvoltare.

Repartizarea cheltuielilor publice pe aceste domenii se face in functie de nivelul de


dezvoltare economico-sociala a fiecarui stat.Factorii care determina cresterea cheluielilor
publice sunt:

Sporirea cheltuielilor militare


Cresterea numerica a aparatului de stat si inzestrarea acestuia cu un mijloace
moderne de actiune
Dezvoltarea sectorului de stat prin construirea de intreprinderi pe seama bugetului,
prin participarea statului la societati mixte, prin acordarea de subventii pentru
stimularea productiei sau exportului
Extinderea retelei de institutii publice de invatamant, sanatate si cultura, organizarea
asigurarilor, a asistentei sociale si protectiei sociale
Construirea de strazi, porturi, autostrazi, poduri, aeroporturi, modernizarea
mijloacelor de transport rutier, feroviar, naval, aerian, dezvoltarea gospodariilor
comunale, sistematizarea teritoriului si protectiei mediului inconjurator.
O clasificare functionala a cheltuielilor publice poate fi realizata astfel: cheltuieli salariale
care au ca obiect plata salariilor personalului din sectorul bugetar, cheltuieli sociale (pensii,
burse, indemnizatii, ajutoare), cheltuieli economice (reparatii, intretinere, constructii,
achizitii de bunuri si servicii, investitii de infrastructura)

XII) Procedura bugetara.Notiune.Principii


NOTIUNE

Conform dispozitiilor legale, activitatea bugetara trece prin mai multe etape :elaborarea
proiectelor bugetelor care alcatuiesc sistemul bugetar,aprobarea,executarea si incheierea
exercitiului bugetar.

Elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si ale bugetelor,prima etapa a procedurii


bugetare, cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor sistemului
bugetar.

Aprobarea bugetelor presupune dezbatere si votarea, de catre Parlament, a legilor bugetare


anuale si a legilor de rectificare a sistemului bugetar.

Executia bugetara consta in realizarea veniturilor la termenele si cuantumul prevazut si


fectuarea cheltuielilor conform deestinatiei prevazute,fiind cea mai importanta etapa

Incheierea exercitiului bugetar presupune, in baza datelor furnizate de evidenta executiei


bugetare, o dare de seama completa privind modul de realizare a veniturilor si de efectuare
a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.

Prin procedura bugetara se intelege totalitatea actelor si operatiunilor cu caracter tehnic si


normativ, infaptuite de organe de specialitate ale statului in scopul elaborarii, adoptarii,
executarii si incheierii executiei bugetare.

Procedura bugetara se prelungeste pe o perioada mai mare de un an (cazul anualitatii


bugetare), deoarece elaborarea proiectului incepe in anul premergator celui pentru care se
intocmeste, continua cu executarea in cursul anului repsecti si se definitiveaza prin contul
de incheiere a exercitiului bugetar in anul urmator.Prin urmare, practic, procedura bugetara
se desfasoara in parcursul a trei ani calendaristici.

PRINCIPII

La elaborarea sistemului bugetar stau principiile care poarta denumirea de


(1)universalitatea bugetara, (2)echilibrarea bugetului, (3) specializarea bugetara,
(4)realitatea bugetara, (5)unitatea bugetara, (6)neafectarea veniturilor bugetare,
(7)anualitatea bugetara, (8)unitatea monetara, (9)publicitatea bugetului, (10)legalitatea.

(1)Universalitatea

Potrivit acestui principiu, veniturile si cheltuielile puiblice trebuie sa figureze in sistemul


bugetar in totalitate, in sume brute.Cu alte cuvinte niciun venit si nicio cheltuiala de stat nu
trebuie sa se realizeze in afara cadrului bugetar.

Deoarece obtinerea veniturilor publice determina anumite cheltuieli, este necesar ca


veniturile respective sa se inscrie in buget cu produsul lo brut, iar cheltuielile cu cifra lor
totala, iar nu cu soldul dintre acestea.Bugetul intocmit cu respectarea principiului
universalitatii poarta denumirea de buget brut, in timp ce bugetul care cuprinde numai
rezultatul final al actiunilor producatoare de venit si al celor generatoare de cheltuieli poarta
denumirea de buget net.
Principiul universalitatii permite cunoastearea si controlul sumei exacte a cheltuielilor
publice.

Eliminarea dublei reprezentari prin operatiunea de consolidare reprezinta o apllicatie a


principiului universalitatii, asigurand cunoasterea exacta a veniturilor prin evidentierea, o
singura data, a sumei totale reale a venitului, in cadrul sistemului bugetar.

(2)Echilibrarea bugetului

Potrivit acestui principiu,sistemul bugetar ar trebui sa se prezinte echilibrat,adica veniturile


sale sa acopere integral cheltuielile.Cand veniturile ordinare nu acopera cheltuielile,deficitul
bugetar urmeaza sa fie acoperit din venituri extraordinare

Cu excedentele definitive rezultate dupa incheierea exercitiului bugetar si cu alte surse


prevazute de lege se diminueaza deficitele anilor precedenti.

Pe langa faptul ca un buget echilibrat nu este posibil datorita cresterii permanente a


nevoilor publice,exista insa si o teorie a deficitului bugetar programat, care are la baza
ideea ocrotirii puterii de cumparare a monedei nationale.Deficitul bugetar este un fapt
pozitiv,in masura in care constituie mijloc de ocrotire a monedei nationale si e pastrat sub
control,astfel incat imprumuturile de acoperire a deficitului bugetar sa nu creeze datorii
nejustificate pentru perioadele bugetare viitoare.

(3)Specializarea bugetara

Specializarea bugetara este principiul in baza caruia veniturile si cheltuielile bugetare se


inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli
grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora potrivit clasificatiei bugetare.

Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetare este un document tegnic conceput si realizat


de Ministerul Finantelor Publice din necesitati de sistematizare.Clasificatia bugetara se
publica in Monitorul Oficial.

Clasificatia bugetara a cheltuielilor este de doua feluri-clasificatie economica si clasificatie


functionala.Prima vizeaza gruparea cheltuielilor dupa natura si efectul economic,iar a doua
vizeaza gruparea cheltuielilor dupa destinatia lor.

(4)Realitatea bugetara

Potrivit acestui principiu, la elaborarea legilor anuale si a bugetelor trebuie sa fie luate in
calcul previziunile cele mai realiste si avute in vedere variantele cele mai prudente in
realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare.

Se procedeaza la individualizarea veniturilor si cheltuielilor, adica la aprobarea veniturilor pe


resurse posibile si a cheltuielilor pe categorii de destinatii absolut necesare

E necesara evitarea detalierii exagerate a veniturilor si cheltuielilor de catre


Parlament,permitandu se Guvernului sa opereze unele modificari ale acestora in timpul
anului bugetar,fara aprobarea Parlamentului,dar supuse controlului acestuia prin
operatiunea de rectificare bugetara

(5)Unitatea bugetara

Potrivit acestui principiu, care este corelat cu principiul universalitatii bugetare, este necesar
ca toate veniturile si cheltuielile bugetare sa fie inscrise intr un singur document, pentru a
se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice.

Un sistem bugetar unitar ofera ogranului legislativ posibilitatea sa examineze politica


financiara a guvernului aflat la putere.
(6)Neafectarea veniturilor bugetare

Potrivit acestui principiu, veniturile publice, puse la dispozitia statului, trebuie sa se


depersonalizeze,sa serveasca la acoperirea cheltuielilor bugetare prin ansamblul lor.Cu alte
cuvinte, se considera neindicata afectarea unui anumit venit pentru finantarea unor
cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au destinatii
distincte.

(7)Anualitatea bugetara

Anualitatea bugetara defineste intinderea exercitiului bugetar pe o perioada de un an,


pentru care sunt aprobate prin lege veniturile si cheltuielile bugetare.Dimensiunea in timp a
bugetului vizeaza periodicitatea acestuia,adica durata de timp pentru care Parlamentul
autorizeaza Guvernul sa incaseze venituri si sa efectueze cheltuieli aprobate.

Principiul anualitatii impune ca bugetul de stat sa fie aprobat in fiecare an de


Parlament.Limitarea autorzatiei parlamentare la un an de zile rezida din considerente de
ordin politic si financiar.

Perioada de valabilitate a autorizatiei bugetare poate sa coincida cu anul calendaristic sau


sa difere de acesta.

In legatura cu principiul anualitatii, este de precizat ca autorizatia parlamentara trebuie sa


prevada cuantumul veniturilor ce urmeaza a se incasa din fiecare sursa precum si creditul
bugetar,adica suma limita pana la care se pot efectua plati pentru fiecare cheltuiala
aprobata.

Unii specialisti sustin ca ,in conditiile actuale, cand cheltuielile bugetare cresc intr un ritm
mai rapid decat veniturile, se impune aplicarea unei politici pe termen scurt.Altii apreciaza
ca nu este posibil sa se renunte complet la principiul anualitatii si nici sa se adapteze
bugetul la durata ciclurilor.De aceea, e propun ca anumite cheltuieli, de pilda cele avand
caracter de investitii, sa nu mai fie supuse aprobarii anuale a Parlamentului si pentru ele sa
se acorde o autorizatie pentru o perioada mai indelungata in timp.Legea nr 500/2002
privind finantele publice a adoptat o asemnea solutie,reglementand finantele actiunilor
multianuale.

Anualitatea bugetara se refera si la durata exercitiului bugetului.In decursul anului bugetar,


Guvernul este obligat sa incaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile aprobate de
Parlament.In practica financiara se intampla deseori ca unele venituri aferente anului
bugetar sanu se realizeze pana la finele acestuia,iar unele cheltuieli angajate in anul
respectiv sa se efectueze abia in anul bugetar urmator.

In unele state,durata exercitiului bugetar este mai mare de un an, deoarece se lasa o
perioada de 3-6 luni din momentul expirarii anului bugetar pana la inchiderea propriu-zisa a
bugetului (sistem de exercitiu).Acest sitem prezinta avantajul de a cuprinde intr o masura
mai larga decat sistemul de gestiune si cheltuielile aferente anului financiar, dar prezinta si
dezavantajul legat de functionarea in paralel a doua bugete.

(8)Unitatea monetara

Acest principiu presupune ca toate operatiunile bugetare sa se exprime in moneda


nationala.

(9)Publicitatea bugetului

Conform acestui principiu sistemul bugetar este unul deschis si transparent, acesta
realizandu-se prin:

Dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii acestora


Dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu prilejul
aprobarii acestora
Publicarea in Monitorul oficial al Romaniei, Partea 1, a actelor normative de aprobare
a bugetelor conturilor anuale de executie a acestora
Mijloacele de informare in masa,pentru difuzarea informatiilor asupra continutului
bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicate, prevazute de lege

XIII) Elaborarea si aprobarea proiectului sistemului bugetar.


ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI DE STAT

1.Elaborarea proiectului bugetului de stat este asigurata de Ministerul Finantelor Publice, pe


baza proiectelor ministerelor si celorlalte organe de stat, precum si a proiectelor locale.

2.In conformitate cu legea 500/2002 actualizata, ordonatorii principali de credite au


obligaia ca, pn la data de 1 septembrie a fiecrui an, s depun la Ministerul Finanelor
Publice propunerile pentru proiectul de buget i anexele la acesta, pentru anul bugetar
urmtor, cu ncadrarea n limitele de cheltuieli i estimrile pentru urmtorii 3 ani nsoite
de documentaii i fundamentri detaliate.

3.Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de bugete si poarta discutii cu


ordonatorii principali de credite asupra acestora, pentru stabilirea echilibrului bugetar.

4.Divergentele dintre Ministerul Finantelor Publice si ceilalti parteneri, se solutioneaza de


catre Guvern.

5.Proiectele de buget, astfel modificat, asupra carora s-a cazut de acord, se depun la
Ministeful Finantelor Publice pana la data de 15 septembrie a fiecarui an.

6.Ministerul Finanelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de


credite i a bugetului propriu, ntocmete proiectele legilor bugetare i proiectele bugetelor,
pe care le depune la Guvern pentru prima lectur, pn la data de 30 septembrie a
fiecrui an.

7.Dupa insusirea proiectelor legilor bugetare si a bugetelor de catre Guvern, acesta le


supune spre dezbatere Parlamentului, cel mai tarziu pn la data de 15 noiembrie a
fiecrui an.

8.Proiectul bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomca a tarii
pentru anul bugetar care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acestuia in urmatorii
3 ani.

ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI AISGURARILOR SOCIALE DE STAT

Acest buget, care se intocmeste distincti de bugetul de stat, cuprinde relatiile financiare de
constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti necesare asistentei si protectiei
sociale.

1.Guvernul elaboreaz anual, pe baza propunerilor CNPP i ale instituiilor care au n


subordine case de pensii sectoriale, proiectul legii bugetului asigurrilor sociale de stat, pe
care l supune spre aprobare Parlamentului.

2.Casa Nationala de Pensii Publice propune Ministerului Muncii Familiei si Protectiei Sociale
indicatorii de fundamentare ai bugetului asigurarilor sociale de stat,urmand ca pe baza
acestora,Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sa elaboreze proiectul bugetului
asigurarilor sociale de stat pe care il inainteaza Ministerului Finantelor Publice.
3.Responsabilitatea formei finale a bugetului asigurarilor sociale de stat apartine
Ministerului Finantelor Publice care elaboreaza proiectul legii bugeteului aisgurarilor sociale
de stat, precum si proiectul legii de rectificare a cestuia.

Fac obiect al domeniului asigurarilor sociale si alte bugete, cum ar fi bugetul asigurarilor
pentru somaj si fondul pentru asigurarile sociale de sanatate.

4.Bugetul asigurarilor pentru somaj este promovat de Ministerul Muncii si Solidaritatii


Sociale si Familiei, care fundamnteaza annual, pe baza propunerilor Agentiei Nationae
pentru Ocuparea Fortei de Munca, proiectul de buget.

5.Proiectul este inaintate de Ministerul Finantelor Publice, care si-l insuseste, cu eventuale
modificari, dupa care il inainteaza Guvernului odata cu proiectul legii bugeteului asigurarilor
sociale de stat.

Fondul pentru asigurarile sociale de sanatate este un fond special care se constituie din
contributia de asigurari sociale de sanatate suportata de asigurati, de persoanele fizice si
juridice, de persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat, din subventii de la
bugetul de stat, precum si din alte surse-donatii, sponsorizari, dobanzi, potrivit legii.

Administrarea fondului se realizeaza in afara bugetului de stat si a bugetului asigurarilor


sociale de stat, in conditiile legii, de catre Casa Nationala de Asigurari de
Sanatate.Elaborarea bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate se
elaboreaza de catre CNAS.Proiectul va trebui insusit de Ministerul Finantelor, care il va
inmana Guvernului odata cu proiectul legii bugetului de stat ca anexa la cesta.

ELABORAREA PROIECTELOR BUGETELOR LOCALE

In Romania, bugetele locale sunt bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au


personalitate juridica.

Fiecare unitate administrtativ-teritoriala (comuna, oras, municipiu, sector al capitalei, judet,


respectiv municipiul Bucuresti) intocmeste bugetul local propriu.

Delimitarea atributiilor intre aparatul de stat central si cel local se face astfel incat sarcinile
de prima importanta sunt date in competenta Guvernului central, organele administratiei
locale avand, de regula, atributiile secundare sau a caror indeplinire este mai dificla pentru
centru.

Elaborarea bugetelor locale este reglementata de Legea 215/2001 privind administratia


publica locala, republicata, si prin Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale

1. Procesul elaborarii propriu-zise a bugetelor locale incepe cu o scrisoare pe care Ministerul


Finantelor Publice o transmite directiilor generale ale finnatelor publice judetene incepe cu o
scrisoare catre Ministerul Finantelor Publice o transmite directiilor generale ale finantelor
publice judetene, consiliilor judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti, pana la
data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic
pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget.

2.Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, in bugetele carora
sunt prevazute transferuri catre bugetele locale, transmit autoritatilor administratiei publice
locale sumele aferente, in termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate
de Guvern, in vederea cuprinderii acestora in proiectele de buget.

3.Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite de la bugetul de stat


prin transfer sau prin defalcarea unor venituri ale bugetului central, elaboreaza si depun la
directiile generale ale finantelor publice, pana la 1 iulie, proiectele bugetelor locale
echilibrate si anexele la acestea, pentru anul bugetar urmator, precum si estimarile pentru
urmatorii 3 ani, urmand ca acestea sa transmita proiectele bugetelor locale pe ansamblul
judetului si municipiului Bucuresti la Ministerul Finantelor Publice, pana la data de 15 iulie a
fiecarui an.

4.In termen de 5 zile de la puublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, a legii


bugetului de stat, Ministerul Finantelor Publice transmite directiilor generale ale finantelor
publice sumele defalcate di2n unele venituri ale bugetului de stat si transferurile
consolidate, aprobate prin legea bugetului de stat.

5.Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in conditiile legi,


repartizeaza pe unitati administrativ-teritoriale, in termen de 5 zile de la comunicare,
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si transferurile
consolidabile, in vederea definitivarii proiectelor bugetelor locale de catre ordonatorii
principali de credite.

6.Pe baza veniturilor proprii si a sumelor repartizate de la bugetul central, ordonatorii


principali de credite, in termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea 1, definitiveaza proiectul bugetului local, care se publica in presa
locala sau se afiseaza in sediul unitatii administrativ-teritoriale.Locuitorii pot depune
contestatii privind proiectul de buget in termen de 14 zile de la data publicarii sau afisarii
acetuia.

7.In 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestaiilor, proiectul bugetului local,


insotit de raportul primarului, al presedinteului consiliului judetean sau al primarului general
al municipiului Bucuresti, dupa caz, si de contestatiile depuse de locuitori, este supus
aprobarii consiliului local, judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa
caz, de catre ordonatorii principali de credite.

APROBAREA SISTEMULUI BUGETAR

Bugetele sunt suuse dezbaterii Parlamentului, fiind aprobate prin acte normative denumite
Legile bugetare anuale, prin care se confera acestor importante relatii forta juridica de
lege.

In examinarea si aprobarea sistemului bugetar, Parlamentul trebuie sa aiba in vedere


urmatoarele:

Estimarile cu privire la evolutia previzibila macroeconomica a Romaniei pe urmatorii 3


ani
Asigurarea, in concordanta cu situatia economiei nationale, a drepturilor prevazute de
lege pentru toti cetatenii Romaniei la invatamant, sanatate, cultura, etc.
Stimularea prin mijloace fiscale a activitatii agentilor economici care manifesta spirit
intreprinzator, concomitent cu renuntarea la subventionarea unor activitati ineficiente
si care nu vor deveni nici intr un viitor aproiat furnizoare de venituri
Cerinta ca bugetul de stat sa constituie factor stabilizator in economie.

Aprobarea bugetului de stat

Aprobarea acetui bugeet este de competenta Parlamentului si se face cel mai tarziu la data
de 31 decembrie.

Aprobarea se face pe ansamblu, pentru ministere si celelalte organe centrale de stat.

Daca bugetul de stat nu se aproba de Parlament pana la 31 decembrie, Guvernul este


abilitat sa isi indeplineasca sarcinile ce I revin potrivit bugetului anului precedent, dar pe o
perioada de cel mult 3 luni.

Dezbaterile cu privire la proiectul de buget si al legilor bugetare incep prin prezentarea de


catre Guvern-prin Ministerul Finantelor- a expunerii de motive asupra proiectelor, precum si
a raportului comisiilor de specialitate.
Dezbaterile au loc separat in cele doua camere ale Parlamentului, eventualele divergente
fiind solutionate de o comisie comuna parlamentara.

Dupa aprobarea bugetului de stat si adoptarea legilor bugetare anuale, acestea din urma
sunt promulgate de Presedintele Romaniei si vor fi publicate in Monitorul Oficial.

Aprobarea bugetului asigurarilor sociale

Acesta are loc odata cu aprobarea bugetului de stat, procedura de prezentare si aprobare
fiind similara celei urmate pentru bugetul de stat.

Mentionam ca bugetul asigurarilor sociale de sanatate se intocmeste si se aproba distinct in


cadrul sistemului bugetar, ca anexa la bugetul de stat.Bugetul asigurarilor de somaj este
aprobat distinct in cadrul sistemului bugetar, ca aneza la bugetul asigurarilor sociale de
stat.

Aprobarea bugetelor locale

In conformitate cu prevederile legale in vigoare, bugetele locale ale jugetelor, municipiului


Bucuresti, municipiilor, sectoarelor capitalei, oraselor si comunelor se aproba de catre
organul local-consiliul local al acestora- la propunerea primarului.Proiectele bugetelor
unitatilor administrativ-teritoriale se prezinta spre aprobare organului local ales, cu cel putin
doua luni ininte de inceprea anului.Fiecare buget local se aproba pe ansamblu, pe capitole,
articole si ordonatorii de credite bugetare.

XIV) Legea bugetara anuala


Legile bugetare anuale cuprind veniturile centralizate ale statului si repartizarea acestora
pentru realizarea cu prioritate a drepturilor cetatenilor romani cu privire la invatamant,
sanatate, asistenta sociala, alocatii si ajutoare pentru copii, alte activitati social-culturale,
protectia mediului, sustinerea unor programe prioritare de cercetare, indeosebi
fundamentale, desfasurarea in conditii normale a activitatilor regiilor autonom, institutiilor
publice, a unor societati comerciale cu capital social integral de stat, asigurarea apararii tarii
si ordinii publice.

Desigur, in legile bugetare anuale nu este posibil sa se includa totalitatea indicatorilor dina
cest urias program care este sistemul bugetar.Legile bugetare anuale cuprind, sintetic,
principalele elemente ale programului financiar al guvernului.Cu unele mici diferente,
determinate de situatii conjuncturale, cuprinsul legilor bugetare anuale este aproximativ
acelasi.

Orice lege bugetara debuteaza cu obiectivele urmarite de Guvern- solutionarea unor


probleme de ordin social si economic.In acest scop, sunt prezentate, in suma totala,
veniturile si cheltuielile bugetare pe anul de referinta. In continuare sunt prevazute
veniturile ordinare si extraordinare ale statului, precum si principalele categorii de
platitori.Cu privire la cheltuilelile bugetare din bugetul de stat, sunt prevazute principalele
categorii, si anume: pentru domeniul social-cultural, apararea si ordinea publicam
asigurarea functionarii organelor statului, in domeniul economic, cercetarea stiintifica
fundamentala si avansata, precum si a programelor nationale de cercetare.Pentru
asigurarea echilibrului bugetelor sunt prevazute transferuri de credite la aceste bugete de la
bugetul de stat.

Legile bugetare anuale cuprind unele atributii si rapsunderi ce revin Guvernului in legatura
cu realizarea beniturilor inscrise in buget si efectuarea cheltuielilor in limitele si destinatiile
stabilite. In bugetul de stat e prevazut un fond de rezerva, pus la dispozitia Guvernului (de
regula 7% din totalul cheltuielilor) pentru a putea fi utilizat de acesta la acoperirea
financiara a unor actiuni sau sarcini noi, intervenite in cursul anului.

Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugeatr prin legi de rectificare,
elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie a exercitiului financiar.Legilor de
rectificare li se vor aplica acealasi proceduri ca si legilor bugetale anuale initiale, cu exceptia
termenelor din calendarul bugetar..

Legile bugetare anuale cuprin, de regula, si rezultatele executiei bugetare pe anul expirat,
concretizate intr un document numit contul de incheiere a exercitiului bugetar.

XV) Executia bugetelor publice


Executia sau exercitiul bugeatar, cea de a treia faza a procedurii bugetare, consta, in
esenta, in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare stabilite prin legile
bugetare anuale.

Procedura executiei bugetare este formata din urmatoarele faze:

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare


Executia de casa bugeatara
Realizarea veniturilor bugetare
Efectuarea cheltuielilor bugetare

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor

Veniturile si cheltuielile aprobate pentru bugetele componente ale sistemului bugetar se


repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de
perioada in careeste necesara efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor pevazute in bugetul de stat se aproba


astfel

De catre Ministerul Finantelor Publice, pe capitole de cheltuieli si venituri, la


propunerea ordonatorilor principali de credite (ministerele si celelalte organe centrale
de stat)
De catre ordonatorii principali de credite pentru bugetele de venituri si cheltuieli
prorprii si ale unitatilor subordonate , precum si pe celelalte subdiviziuni ale
clasificatiei bugetare.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor este justificata de faptul ca, datorita


specificului activitatilor si actiunilor social-economice, indicatorii financiari nu se pot
repartiza in mod egal pe semetrele, trimestrele, sau lunile anului si deci veniturile si
cheltuielile nu se pot realiza ori efectua in mod uniform in cursul anului bugetar,

Repartizarea pe trimestre se face in scopul stabilirii unui echilibru in cadrul fiecarui trimestru
intre volumul veniturilor si cel al cheltuielilor.In cazul in care apar,totusi, in cursul executiei
bugetare asemenea diferente, ele se vor acoperi din fondurile de rezerva bugetara.De
asemenea , atunci cand situatiile concrete permit, unele categorii de cheltuieli se pot trece
in trimestrele urmatoare, in care exista posibilitati de acoperire prin veniturile ce se vor
realiza.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare impune organelor financiar-


bancare, organelor centrale ale administratiei de stat si agentilor economici obligatia de a
realiza la termen si in cuantumul prevazut a indicatorilor financiari, aceasta fiind conditia
esentiala pentru executia echlibrata a bugetelor componente ale sistemului bugetar.

Exectutia de casa bugetara

Executia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaza prin trezoreria


statului, pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice.

Trezoreria statului asigura

Incasarea veniturilor bugetare


Efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor publice, in
limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate potrivit dispozitiilor legale
Efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind datoria publica interna si
externa rezultata din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat,
inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenta si plata dobanzilor,
comisioanelor, spezelor si altor costuri aferente
Efectuarea altor operatiuni financiare in contul autoritatilor administratiei
publice centrale si locale

Contul curent general al Trezoreriei Statului functioneaza la Banca Nationala a Romaniei si


este deschis in numele Ministerului Finantelor Publice si al unitatilor Trezoreriei .

In vederea efectuarii cheltuielilor, institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare si


de subordonare, au obligatia de a prezenta unitatilor trezoreriei statului la care au conturile
deschise bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat si repartizat pe trimestre in conditiile legii.

Procedura realizarii veniturilor bugetare

In realizarea veniturilor bugetare trebuie avute in vedere urmatoarele principii:

Niciun impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi incasate daca nu au
fost stabilite prin lege
Lista impozitelor si taxelor, precum si a cotelor acestora se aproba prin legile
bugetare anuale
Inadmisibilitatea perceperii, sub orice titlu ori sub orice denumire, de contributii
directe sau indirecte in afara celor stabilite de Parlament.

Realizarea veniturilor bugetului de stat consta in incasarea integrala si la termenele stabilite


a veniturilor bugetare. Prin urmare, in realizarea veniturilor bugetare sunt necesare doua
conditii : incasarea la termenul si in cuantumul prevazut.

In realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte si operatiuni, si anume:

1)Identificarea veniturilor si bunurilor impozabile si taxabile si stabilirea obligatiilor fata


de bugetul de stat

2)Incasarea veniturilor bugetare realizata in urma platii de catre subiectele platitoare a


sumelor datorate bugeteului de stat.

Incasarea veniturilor bugetului de stat se realizeaza prin

-plata prin virament (metoda platii directe), utilizata de catre agentii economici care vor
dispune virarea din contul lor de la banca in contul bugetului de stat a sumelor ce reprezinta
venituri datorate bugetului de stat

-plata in numerar,utilizata in general de catre persoanele fizice.Platile se fac fie pe baza


actelor emise de catre organele financiare, fie pe baza unei declaratii date de cel care face
plata.De asemenea, pentru venituri realizate prin societatile comerciale se aplica metoda
retinerii si varsarii (stopajul la sursa).Potrivit acestei metode, unitatile care fac plati catre
persoanele fizice sub diverse forme (ex:plata drepturilor salariale) au obligatia sa calculeze
impozitele legalem, sa le retina si sa le vireze periodic in contul bugetului de stat

-plata prin aplicarea si anularea de timbre mobile fiscale si/sau judiciare.

3)Urmarirea realizarii veniturilor bugetare

A treia categorie de acte si operatiuni necesare pentru realizarea veniturilor bugetului de


stat cuprinde o serie de masuri initiate de organele financiar-bancare in vederea asigurarii
integrale si la termenele prevazute a tuturor veniturilor bugetare.Urmarirea realizarii
veniturilor bugetare se face atat de organele care au dreptul de a le incasa, cat si de
organele care nu incaseaza direct veniturile bugetare, adica Ministerul Finantelor Publice
prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si organele financiare locale de pe langa
primarii prefecturi.

In procesul incasarii veniturilor bugetare pot aparea venituri incasate fara sa se cunoasca
veriga bugetara careia ii sunt destinate sau subdiviziunea clasificatiei bugetare in care
trebuie inscrise.Aceste venituri se inregistreaza provizoriu intr un cont de venituri
neclarificate, urmand ca, intr un anumit termen (de regula o luna), situatia lor sa fie
clarificata.

Procedura efectuarii cheltuielilor bugetare

Cheltuielile reprezinta expresia valorica a consumului de mijloace de productie si forta de


munca pentru satisfacerea unor trebuinte sociale sau individuale.In cazul cheltuielilor
efectuate de la bugetul de stat,alocarea de resurse pentru dezvoltarea economico-sociala si
pentru sporirea bazei materiale , pentru progres economic si social reprezinta un avans de
venit national, ducand la sporirea avutiei nationale, pe cand cheltuielile legate de finantarea
unor actiuni in sfera nemateriale, indirect productiva, refelcta un consum propriu-zis de
venit national.

Efectuarea cheltuielilor aprobate prin legile bugetare anuale, in vederea indeplinirii aciunilor
si obiectivelor social-economice, presupune un ansamblu de acte si operatiuni alcatuit din:

-solicitarea si punerea la dispozitia ordonatorilor a fondurilor bugetare

-repartizarea fondurilor regiilor autonome, societatilor comerciale cu capital public si


institutiilor publice

-transferurile pentru unitatile in cazurile in care acestea nu si pot acoperii cheltuielile


din veniturile proprii- stabilite in conditiile legii

-utilizarea efectiva a fondurilor banesti de catre beneficiari

Creditele sau alocatiile bugetare reprezinta sume de bani puse la dispozitia unor
beneficiari, in limita carora se poate decide efectuarea de cheltuieli pe seama resurselor
provenite de la bugetul statului

Finantarea de la bugetul statului reprezinta alocarea de fonduri banesti necesare entitatii


finantate pentru indeplinirea unor activitati social-economice, acestea fiind sume primite cu
titlu gratuit si nerambursabil

Finantele de la bugetul statului prezinta urmatoarele particularitati:

Beneficiaza de alocatii bugetare doar intreprinderile si institutiile publice


Scopul pentru care sunt alocate fondurile bugetare este pine precizat prin lege
(ex:pentru actiuni social-culturale,activitati economice)
Schimbarea destinatiei fondurilor banesti este interzisa.Schimbarea fondurilor
banesti, asa cum au fost ele aprobate prin legea bugetara annual, este
calificata de legea penala ca intrunind elementele infractiunii de deturnare de
fonduri, care este pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani sau, pentru
circumstante agravante, de la 5 la 15 ani.
Fondurile bugetare se acorda beneficiarilor cu titlu gratuit, adica fara
echivalent
Creditele acordate in sistemul bugetar nu se ramburseaza, adica sumele de
bani puse la dispozitia beneficiarilor nu se mai restituie.

XVI) Ordonatorii bugetari


Asupra folosirii creditelor bugetare, acordate conform prevederilor legilor bugetare, pot
dispune nuami persoanele care au calitatea de ordonatori de credite.Potrivit dispozitiilor
legale, au calitatea de ordonatori de credite conducatorii institutiilor publice cu
personalitate juridica.

Dreptul de a dispune de sumele din bugetul de stat este dat prin autorizare.Autorizarea
poate fi de drept (nascuta dintr o norma) sau cu delegatie (prin atribuirea acestei calitati
printr un act de decizie al ordonatorilor de drept(

Avand in vedere drepturile si obligatiile pe care le au in procesul executiei bugetare,


ordonatorii de credite se impart in 3 categorii: principali, secundari si tertiari.

De asemenea, in raport de calitatea si pozitita institutiei publice pe care o conduc,


ordonatorii au doua categorii de atributii:

Atributii de intrebuintare asumelor aprobate pentru unitatile pe care le conduc


Atributii de a repartiza alocatiile bugetare cuvenite unitatilor subordonate

Ordonatorii principali de credite ai bugetului administratiei centrale de stat sunt ministrii si


conducatorii celorlalte autoritati centrale de stat.Ordonatorii principali pot atribui aceasta
calitate si altor persoane din conducerea institutiei repsective, acestea avand calitatea de
ordonatori principali prin delegatie.Delegarea calitatii de ordonator principal se comunica
Ministerului Finantelor Publice si Bancii Nationale a Romaniei.Delegarea data poate fi
generala (cu competenta deplina) sau speciala (numai pentru anumite operatiuni).De
asemenea, delegarea de ordonator principal poate fi temporara sau pe durata
nedeterminata.Delegarea poate fi oricand revocata, iar decizia in acest sens va fi
comunicata Ministerului Finantelor Publice si Bancii Nationale a Romaniei.

Ordonatorii secundari sau tertiari de credite ai bugeteului de stat sunt, dupa caz,
conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ministerelor si
celorlalte organe centrale de stat finantate din aceasta parte a bugetului public national.

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile


ierarhic inferioare in raport de sarcinile acestora, precum si veniturile cuprinse, potrivit legii,
in bugetele acestora si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu, cu respectarea
dispozitiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele lor proprii, cu
respectarea dispozitiilor legale, si repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile
ierarhic inferioare, ale caror conducatori sunt ordonatorii tertiari de credite.

Ordonatorii tertiari de credite ai bugeteului de stat utilizeaza creditele bugetare ce le au fost


repartizate numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Nerespectarea sau incalcarea cu vinovatie a prevederilor referitoare la executia bugetara


atrage raspunderea, dupa caz, administrativa, patrimoniala sau penala a persoanelor
vinovate.

Orice cheltuiala din sumele alocate prin bugetul de stat se poate aproba de catre
ordonatorul de credite si efectua numai daca a fost in prealabil vizata, potrivit legii, de catre
conducatorul compartimentului financiar contabil sau de alte persoane insarcinate cu
exercitarea controlului financiar preventiv.

In executia bugetelor locale se intalnesc aceleasi categorii de ordonatori bugetari: principali,


secundari, tertiari.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt presedintii consiliilor judetenem


primarii municipiului Bucuresti si ai celorlalte unitati administrativ-teritoriale (comune,
orase, municipii, sectoarele capitalei)

Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea oraganului de


decizie al fiecarei unitati administrativ-teritoriale sunt, dupa caz, ordonatorii secundari sau
tertiari de credite ai bugetelor locale.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot delega dreptul de a aproba folosirea
si repartizarea creditelor bugetare inlocuitorilor lor de drept sau conducatorilor organelor
locale de specialitate ale administratiei locale si ai altor unitati similare.Ordonatorii bugetari
secundari si tertiari sunt numiti prin ordin de catre ordonatorii principali carora le sun
subordonati.Calitatea de ordonator secundar sau tertiar poate fi delegata in cazul absentei
(detasare, concediu, specializare), dar numai cu aprobarea ordonatorului principal.

Ordonatorii de credite au obligatia utilizarii mijloacelor banesti in limita sumelor aprobate,


cu respectarea destinatiei stabilite, a disciplinei bugetare si financiare.Ei sunt obligati sa tina
evidenta executarii, sa asigure integritatea bunurilor incredintate, sa tina evidenta
executarii bugetelor proprii de venituri si executarii cheltuielilor bugetare.

Ordonatorii principali si secundari au dreptul, atunci cand constat incalcari ale disciplinei
bugetare si financiare (ex:efectuarea de cheltuieli inainte de destinarea alocatiei) de catre
ordonatorii subordonati sa nu le mai aprobe deschiderea de noi alocatii de la buget sau sa le
retraga alocatiile bugetare deschise.

XVII) Modifiacarea destinatiei creditelor bugetare


Creditele aprobate prin legile bugetare anuale pentru cheltuielile unui exercitiu bugetar nu
pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui exercitiu, la fel cum cheltuielile bugetare
aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi folosite pentru finantarea altui
ordonator.De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol al clasificatiei bugetare nu pot fi
utilizate pentru finantarea altui capitol.

De la aceasta regula sunt admise, in conditiile legii, o serie de exceptii determinate de unele
situatii care nu au putut fi prevazut in perioada introcmirii si aprobarii proiectelor bugetelor
ce compun sistemul buegetar.Aceste exceptii permit ca, in timpul executiei buetare,
anumite cheltuieli sa se efectueze mai eficient, in functei de necesarul concret de fonduri,
banesti, precum si in functie de obiectivele si actiunile care sunt finantate de la bugete.

In practica executiei bugetare se cunosc urmatoarele mijloace de modificare a destinatiei


creditelor bugetare:

Virarile de credite bugetare-art 47 alin(5) din Legea nr 500/2002


Transferarea creditelor bugetare-art 50 din Legea nr 500/2002
Suplimentarea creditelor bugetare
Anticiparea creditelor bugetare
Blocarea creditelor bugetare
Anularea creditelor bugetarea-art 54 din Legea nr. 500/2002

Virarile de credite bugetare

Reprezinta modalitatea prin care se pot face morificari in bugetele de venituri si cheltuieli
ale ministerelor, celorlalte organe de stat, in bugetele locale proprii ale unitatilor
administrativ-teritoriale si in bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor subordonate
acestora.

Virarile constau in trecerea sumelor bugetare de la subdiviziunile clasificatiei bugetare unde


sunt disponibile la subdiviziuni unde sunt insuficiente.

In cazuri exceptionale, virarile de la un capitol la un capitol al clasificatiei bugetare se pot


efectua incepand cu trimestrul al 3-lea, cu acordul Ministerului Finantelor Publice.

Virarile bugetare se pot efectua incepand cu trimestrul al 2-lea al anului beugetar, dar nu
mai tarziu de jumatatea ultimei luni a acestuia, in urmatoarele conditii:

aprobarea sa fie data inainte de angajarea cheltuielilor care suporta modificari prin
metoda virarilor
virarile sa nu se faca din alocatii bugetare prevazute pentru retributia personalului
muncitor, contributia pentru asigurarile sociale de stat, pentru investitii si reparatii
capitale,din sumele puse la dispozitie din fondurile de rezerva bugetara, precum si
din alte fonduri a caror destinatie a fost precis determinata prin normele legale
sa nu se majoreze sumele bugetare aprobate pentru functionarea autotiratilor de
stat.
prin virare sa nu se majoreze sumele aprobate pentru completarea resurselor proprii
unor institutii, cu exceptia situatiilor in care , pe baza aprobarii legale se
suplimenteaza fondul bugetar pentru acestea.
Aprobarea virari de sume de bani sa se dea numai in urma unor temeinice studii si
analzie privind legalitatea operatiunii

Transferarea creditelor bugetare

In situatiile in care, pe baza dispozitiilor legale, au loc trecerei de unitati, actiuni sau sarcini
de la un ordonator principal de credite la altul, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa
introduca modificarile corespunzatoare in bugetele acestora si in structura bugetului de
stat, fara afectarea echilibrului bugetar si Fondului de rezerva bugetara la dispozitia
Guvernului.

Aceste treceri determina si transferarea sumelor aprobate pentru finantarea respectivelor


unitati, obiective sau actiuni.Transferarea sumelor bucetare, justificata de trecerile legale
ale unor unitati, obiective si actiuni de la o parte la alta a bugetului de stat, se poate
efectua numai la inceputul trimestrului anului bugetar

Suplimentarea creditelor bugetare


Guvernul este autorizat sa raporteze fonduri suplimentare in anumite conditii.Suplimentarea
se face la propunerea Ministerului Finantelor Publice,in functie de cereile primite de la
ordonatorii principali de credite bugetare.

In bugetul de stat s a prevazut Fondul de rezerva la dispozitia Guvernului si un Fond de


interventie la dispozitia Guvernului,fonduri utilizate la acoperirea financiara a unor actiuni
sau sarcini intervenite in cursul anului.

Guvernul e autorizat ca, din resurse financiare peste cele prevazute in buget sau altele, sa
finanteze actiuni urgente din domenii precum aparare, cultura, invatamant.

Toate aceste noi repartizari care determina o suplimentare a creditelor bugetare anuale sunt
supuse aprobarii Parlamentului prin legile de rectificare bugetara.

Anticiparea creditelor bugetare

Pentru finantarea unor actiuni social-culturale si acoperirea unor cheltuieli economice de


interes local, organele de decizie ale unitatilor administrativ-teritoriale pot incuviinta
utilizarea unor fonduri de pana la 50% din sumele incasate din veniturile proprii ale
bugetelor locale respective peste cele aprobate.Utilizarea veniturilor realizate peste cele
prevazute in legile bugetare, pentru anticiparea unor cheltuieli e conditionata de
urmatoarele:

Depasirea incasarilor sa fie realizata in totalitatea veniturilor proprii stabilite prin


bugetul local respectiv si sa se mentina pana la finele anului
Plusurile de venituri sa provina din activitatea anului respectiv si sa nu fie rezultatul
unor modificari ale legislatiei sau anumitor subevaluari constatate de organele de
control prevazute de lege
Unitatea administrativ-teritoriala sa nu aiba imprumuturi nerambursate

BLOCAREA CREDITELOR BUGETARE

Blocarea acestor credite e prevazuta pentru fondurile banesti aprobate prin legile
bugetare si ramase nefolosite la sfarsitul trimestrelor 1, 2, 3 ale anului bugetar.

Alocatiile bugetare ramase nefolosite la sfarsitul primelor 3 trimestre ale anului bugetar
reprezinta, in fapt, disponibilitatile care in cursul anului pot fi trecute fie la fondurile de
rezerva destinate unor cheltuieli noi, fie folosirea pentru cheltuielile trimsetrului urmator
al aceluiasi an, prin deblocare.Pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, Ministerul
Finantelor Publice poate aproba folosirea sumelor blocate in trimestrul urmator, la
cererea justificata a ordonatorilor principali.

ANULAREA CREDITELOR BUGETARE

Creditele bugetare ramase neutilizate in timpul executiei bugetare se anuleaza de


drept.De asemenea, anularea creditelor bugetare se poate realiza, conform dispozitiilor
legale, si la propunerea ordonatorilor principali de credite bugetare catre Ministeful
Finantelor Publice.

In caz de divergenta, cu privire la anularea unui credit, intre Ministerul Finantelor Publice
si ordonatorul principal de credite, cu privire la anularea unor credite, aceasta va fi
solutionata de o comisie de mediere a Guvernulu.

Creditele bugetare anulate pe aceasta cale vor fi utilizate pentru majorarea Fondului de
rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, lucru care pune in discutie impartialitatea
Guvernului in medierea unor asemenea divergente, avand in vedere ca e parte
interesata in litigiu.
Executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an.Orice venit bugetar
neincasat, precum si orice cheltuiala bugetara, neefectuata pana la 31 decembrie se va
incasa sau se va plati in si din contul bugetului pe anul urmator. Creditele bugetare
neutilizate pana la incheierea anului sunt anulate de drept

De la aceasta regula e prevazuta o singura exceptie-disponibilitatile din fondurile externe


nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cotributiei financiare a Comunitatii
Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor implementare, se
raporteaza la anul viitor, cu pastrarea destinatiei initiale Creditele bugetare neutilizate
pana la incheierea anului sunt anulate de drept

De la aceasta regula e prevazuta o singura exceptie-disponibilitatile din fondurile externe


nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cotributiei financiare a Comunitatii
Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor implementare, se
raporteaza la anul viitor, cu pastrarea destinatiei initiale

XVIII) Procedura incheierii executiei bugetare.Controlul


activitatii bugetare
ELABORAREA SI APROBAREA CONTULUI GENERAL ANNUAL DE EXECUTIE

Competenta in elaborarea contului general de executie a bugetului de stat si


respectiv, a contului de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat apartine Ministerului
Finantelor Publice, avand la baza conturile anuale de executie a fondulurilor speciale si
bugetelor ordonatorilor principali de credite.

Potrivit art 56 din Leegea nr 500/2002 a finantelor publice, procedura bugetara se


finalizeaza cu ultima sa etapa-contul general annual de executie.Contul general de executie
se incheie la data de 31 decembrie, moment cand are loc incetarea tuturor actelor si
operatiunilor ce decurg din executarea bugetului respectiv.Veniturile ramase de incasa,
precum si cheltuielile neefectuate pana la 31 decembrie vor constitui acte si operatiuni ale
bugetului pe anul urmator.

Pe baza situatiilor contabile prezentate de oronatorii principali de credite bugetare, a


conturilor privind executia de casa a bugetului administratiei centrale de stat prezentate de
organele care au aceasta sarcina si dupa verificarea si analizarea acestora, Ministerului
Finantelor Publice elaboreaza contul general annual de executie a bugetului de stat si contul
de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat ,care au ca aneze conturile anuale de
executie a bugetelor fondurilor speciale si bugetele ordonoatorilor principali de credite,
inclusiv anexele la acestea, pe care le prezinta Guvernului.

Guvernul analizeaza si prezinta spre aprobare Parlamentului contul general anual de


executie a bugetului de stat si contul anual de executie a bugetuluiasigurarilor sociale de
stat, cu anexele amintite .

Parlamentul aproba contul general anual de executie a bugetului de stat si contul annual de
executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, cu anexele respective, cel mai tarziu pana
la data de 30 noiembrie a anului urmator celui la care se refera.Odata cu ele se depun, se
analizeaza si se aproba de catre Parlament si conturile de executie a fondurilor speciale.

Contul general annual de executie a bugetului administratiei centrale de stat este intocmit
in structura bugetului aprobat de Parlament si are ca anexe conturile anuale de executie a
bugetelor ordonatorilor principali de credite bugetare, precum si anexele acestora
La nivelul bugetelor locale, organele de decizie ale unitatilor administrativ-teritoriale
(primaria) intocmesc si prezinta spre aprobare ordanelor locale alese (consiliile locale),
conturile anuale de executie a bugetelor locala, pana la 1 iulie a anului urmator.

CONTROLUL EXECUTIEI BUGETARE

Atributiile de control ale executiei bugetare sunt indeplinite de urmatoarele organe

Parlamentul (Camera Deputatilor si Senatul), care exercita un control politic


Curtea de Conturi
Ministerul Finantelor Publice, care exercita un control administrativ specializat

Controlul politic se efectueaza de catre Parlament pe baza documentatiei prezentate de


Guvern in cursul anului bugetar.Controlul se exercita la cerere sau din oficiu si urmareste
evolutia executiei bugetare, atat la realizarea veniturilor, cat si cu privire la efectuarea
cheltuielilor bugetare

conform art 140 din Constitutie si dispozitiilor legi 94/1992, republicata, Curtea de conturi
exercita functia de control asupra modului de formare, administrare, intrebuintare a
resurselor financiare ale statului si sectorului public, furnizand Parlamentului si unitatilor
administrativ teritoriale rapoarte privind utilizarea si administrarea acestora.

Curtea de conturi poate exercita auditul performantei asupra gestiunii bugetului general
consolidat, precum si a oricaror fonduri publice.

Curtea de conturi prezinta annual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale
bugetului public national din exercitiul bugetar expirat

Membrii Curtii de conturi sunt independenti si inamovibili, ca judecatorii.

Controlul administrativ-financiar specializat se exercita de catre Ministerul Finantelor Publice


prin organele sale specializate: aparatul de control al ministerului, organele de inspectie
judetene si Garda Financiara.

Controlul administrativ-financiar specializat trebuie sa urmareasca modul de realizare a


veniturilor si de efectuare a cheltuielilor, limitarea cheluielilor de functionare, eliminarea
cheltuielilor inoportune si neeconomicoase, utilizarea fondurilor bugetare conform
destinatiei, etc.

XIX) Sistemul veniturilor publice.Notiune, rol, structura


XX) Veniturile ordinare
Veniturile ordinare sunt resursele banesti care se cuvin bugetelor componente ale
sistemului bugetar reglementat de Legea nr. 500/2002, in baza unor prevederi legale, fiind
formate din impozite, taxe, contributii si alte varsaminte, precum si cele prevazute in
bugetele locale (Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale).Din categoria
veniturilor ordinare fac parte si venituri obtinute din proprietatile statului, respectiv:
dividende, dobanzi, castiguri din capital (vanzarea de actiuni si active), redevente
(concesiuni, inchirieri, parteneriat public-privat).

Impozitele reprezinta o contributie baneasca obligatorie cu titlu nerabursabil, datorata,


conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si persoanele juridice pentru
veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda.

Trasaturile impozitului sunt


Este o contributie baneasca.In conditiile statului moder, contributia se realizeaza
numai in forma baneasca, spre deosebire de statele sclavagiste si feudale, care
percepeau impozite si in natura.
Este o contributie obligatorie.
Impozitele sunt prelevari cu titlu nerambursabil, fiind utilizate doar la finantarea unor
actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii, si nu unor interese
individuale sau de grup
Impozitele sunt datorate conform dispozitiilor legale (Nullum impositum sine lege)
Impozitele reprezinta o modalitate de participare a persoanelor fizice si persoanelor
juridice la constituirea fondurilor generale ale societatii
Impozitele se datoreaza pentru veniturile realizate si bunurile detinute, in sensul ca
subiectele impozabile datoreaza contributia numai in cazul cand realizeaza veniturile
prevazute de lege ca impozabile sau dobandesc sau poseda bunuri care conform
prevederilor legale, sunt impozabile.

In literatura de specialitate e sustinut ca impozitul e o prelevare fara o


contraprestatie.Aceasta ipoteza nu poate fi sustinuta deoarece sumele acumulate de stat
prin impozite de la persoanele fizice si juridice se reintorc sub forma unor actiuni, servicii,
gratuitati (invatamant, octotirea sanatatii, asistenta sociala, etc) de care beneficiaza
contribuabili la formarea fondurilor generale ale societatii.

Taxele ( de timbru, de inregistrare, de arbitrare, etc) reprezinta, alaturi de impozite, cea de


a doua categorie principala de venituri la bugetul de stat.

Trasaturile ale taxelor:

Reprezinta plata neechivalenta deoarece aceasta poate fi mia mare sau mai mica,
comparativ cu valoarea presatiilor efectuate de organe sau institutii de stat
Subiectul platitor e precis determinat din momentul cand acesta solicita efectuarea
unei activitati din partea unui organ sau institutii de stat
Taxele reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor
solicitate de diferite persoane, pe cand impozitele se intrebuinteaza la acoperirea
cheltuielilor generale ale societatii.
Taxele reprezinta plati plati facute de persoanele fizice sau juridice pentru servicii sau
lucrari efectuate in mod direct si imediat acestora de catre organe sau institutii de
stat specializate.

Principiile taxarii sunt:

Unicitatea taxarii, in sensul ca pentru unul si acelasi serviciu prestat unei persoane,
aceasta nu datoreaza taxa decat o singura data.
Raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata revine functionarului si nu
debitorului
Nulitatea actelor nelegal taxate
Taxele sunt anticipative, in sensul ca se achita in momentul solicitari serviciilor sau
lucrarilor de catre organe sau institutii de stat.

Taxele reprezinta venituri ordinare ale bugetului de stat si bugetelor locale, cu precizarea ca
cele mai multe taxe sunt venituri ale bugetelor locale.

Principalele impozite datorate bugetului de stat

Impozitul pe profit este un impozit direct, datorat de contribuabili bugetului de


stat.Impozitul se calculeaza asupra profitului, adica a masei impozabile stabilite ca urmare a
scaderii cheltuielilor necesare realizarii venitului din totalul incasarilor entitatii supuse
impozitarii.

Impozitul pe venit categoriile de venituri supuse impozitului sunt urmatoarele

Venituri din activitati independente


Venituri din salarii
Venituri din cedarea folosintei bunurilor
Venituri din investitii
Veniturii din pensii
Venituri din activitati agricole
Venituri din premii si din jocuri de noroc
Venituri din transferul proprietatilor imobiliare
Venituri din alte surse, definite conform art 78 C.fisc

In ceea ce priveste cota de impozitare pentru determinarea impozitului pe veniturile din:


activitati independente, salarii, cedarea folosintei bunurilor, pensii, activitati agricole, premii
este de 16% asupra venitului impozabil corespunzator categorieirespective.

Alte cote de impozitare: 20% pentru veniturile din jocuri de noroc in cazul castigurilor de
pana la 10.000 lei si 25% pentru castigurile care depasesc 10.000 lei, 3% pentru veniturile
din transferul proprietatii asupra bunurilor imobile, etc.

Taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect, datorat vugetului de stat.E un impozit
stabilit asupra consumului, care se regaseste in pretul final al produsului livrat sau
serviciului prestat.Cota taxei pe valoare adaugata este de 24.Baza impozabila este pretul
produsului sau tariful serviciului

Accizele sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat.Sunt de 2 feluri-
accize armonizate si alte accize.Distinctia dintre cele 2 se face in functie de obiectul
lor.Produsele accizabile care fac obiectul de impunere al accizelor armonizate sunt: berea,
vinurile, bauturile fermentate altele decat berea si vinurile, produsele intermediare, alcool
etilic, uleiuri minerale si electricitate.

Taxele vamale sunt impozite indirecte aplciate asupra pretului marfurilor in momentul
importului acestora in teritoriul national al Romaniei.Taxele vamale de import se determina
pe baza Tarifului vamal al Romaniei, care se aproba prin lege.Taxele vamale aplicabile sunt
cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import.

Principalele impozite si taxe datorate la bugetele locale.

Impozitul pe cladiri-orice persoana, fizica sau juridica, care are in proprietate o cladire
situata in Romania, datoreaza anual catre bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in
care e amplasata cladirea, respectiv sectorului din Bucuresti impozit pentru acea cladire.In
cazul proprietarilor persoane fizice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de
impozitare la valoarea impozabila a cladirii.Cota de impozitare este de 0,1%.In cazul
proprietarilor persoane juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de
impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.Cota de impozit se stabileste prin hotarare a
consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,5% inclusiv.

Impozitul pe teren- orice persoana, fizica sau juridica, care are in proprietate un teren situat
in Romania, datoreaza anual catre bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in care e
situat terenul, respectiv sectorului din Bucuresti impozit pentru acel teren.

Taxa asupra mijloacelor de transport-orice persoana care are in proprietate un mijloc de


transport care trebuie inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala pentru mijlocul de
transport care se plateste la bugetul local al unitatii administrativ teritoriale unde persoana
isi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, dupa caz.Impozitul se stabileste avand in
vedere capacitatea cilindrica sau masa totala maxima autorizata.

Impozitul pe spectacole-orice persoana care organizeaza o manifestare artistica, o


competitie sportiva sau alta activitate distractiva in Romania are obligatia de a plati acest
impozit la bugetul local al unitatii administrativ teritoriale in raza careia are loc manifestarea
artistica.Cota de impozit este fie de 2% (pentru spectacole de teatru, balet, opera,opereta si
altele) repsectiv de 5 % pentru restul

Taxa hoteliera-Consiliul local poate institui o taxa, nefiind deci obligat, pentru sederea intr-o
unitate de cazare, intr o localitate asupra careia consiliul local isi exercita autoritatea.In
principiu, cota taxei este intre 0,5% si 5% din tariful de cazare

Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:

Dobanda pentru plata cu intarziere a impozitelor si taxelor locale


Taxele de timbru prevazute de lege
Taxele extrajudiciare prevazute de lege

Taxe speciale-pentru functionare aunor servicii publice locale, create in itneresul


persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului
Bucuresti, dupa caz, pot aproba taxe speciale, cuantumul fiind stabilit anuale.Aceste taxe se
incaseaza intr un const disctinct, deschis in afara bugetului local, fiind utilizate in scopurile
pentru care au fost infiintate.Taxele speciale sunt cunoscute in teoria fiscala si sub
denumirea de taxe parafiscale.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

Bugetele locale beneficiaza de sume defalcate din impozite reprezentadn venituri ale
statului.Din impozitul pe venit, incasat la bugetul de stat la nivelul fiecarei unitati
administrativ-teritoriale, se aloca lunar, intermen de 5 zile lucratoare de la finele lunii in
care s a incasat acest impozit:

o cota de 47% la bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, pe teritoriul


carora isi desfasoara activitatea platitorii de impozite
13% la bugetul propriu al judetului
22% intr un cont distinct, deschis pe seama consiliului judetean pentru echilibrarea
bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.

In Municipiul Bucuresti, cei 82% din impozitul pe venit se repartizeaza astfel:

23,5 la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti


47,5 la bugetul propriu al municipiului Bucuresti
11% intr un cont distinct, deschis pe seama Consiliului General al Municipiului
Bucuresti pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor si municipiului
Bucuresti.

Contributiile sociale
Conform Legii nr. 500/2002, contributia reprezinta, in general, o prelevare obligatorie a unei
parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei
contraprestatii.

Contributia de asigurari sociale


In sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, contributia de asigurari
sociale se datoreaza bugetului asigurarilor sociale de stat, pe baza acesteia determinandu-
se apoi dreptul la diferitele tipuri de pensii acordate de sta.Contributia de asigurari sociale
se datoreaza lunar de catre contribuabili, fiind unica, dar plata acestia este fractionata.Mai
exact, suportarea datoriei este impartita intre angajat si angajator, atat angajatul cat si
angajatorul fiind contribuabili ai bugetului asigurarilor sociale de stat.Angajatul datoreaza
contributia individuala de asigurari sociale stabilita prin aplicarea procentuala la baza de
impozitare, iar angajatorul datoreaza diferenta intre cota contributiei sociale si cota suportat
de angajat sub forma contributiei sociale individuale.

Conform legii conditiile de munca pot fi normale, deosebite, speciale si alte conditii.

Pentru anul 2011, prin Legea nr.263/2011, cotele de contributii sociale au fost stabilite astfel

Pentru conditii normale de munca-31,3%


Pentru conditii deosebite de munca-36,5% (prezinta un grad mare de expunere la
risc)
Pentru conditii speciale si alte conditii de munca-41,3% (astfel de conditii intalnim in
unitatile miniere, pentru personalul care si desfasoara activitatea in subteran cel
putin 50% din timpul de munca in luna respectiva,aviatia civila-pentru personalul
navigant, dar si altele).

Asa cum am mentionat. Contributia de asigurari sociale este suportat partial de angajat si
partial de angajator.Pentru cotele precizate mai sus angajatul va plati 10,5% indiferent de
conditiile de munca in care lucreaza, restul de 20,8%(conditii normale), 25,8%(conditii
deosebite), 30,8%(conditii speciale ) urmand a fi platit de angajator.

Platitorul efectiv si responsabil pentru retinerea la sursa si plata contibutiei de asigurari


sociale este angajatorul.Fapta angajatorului care dispune utilizarea in alte scopuri si
nevirarea la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale, retinute
de la asigurat, constituie contraventie si e sanctionata cu amenda contraventionala

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca plateste contributia de asigurari sociale
pentru toate persoanele aflate in somaj.Cota contributiei suportate de catre ANOFM este de
30% fiind platita integral de agentie.

Contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale


Contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale este destinata
constituirii fondului initial pentru functionarea sistemului de asigurare pentru accidente de
munca si boli profesionale fiind o contributie ce se plateste lunar.

Obiectivele aceste contributii sunt :

Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale


Reabilitarea medicala si socio-profesionala a asiguratilor,victime ale accidentelor de
munca
Acordarea de prestatii in bani pe termen lung si scurt

Debitorii contributiei sunt-angajatorii si persoanele asigurate pe baza de contract individual


de asigurare.

Cota contributiei sociale difera astfel


Cota contributiei datorade de catre angajator este de 0,5%, aplicata asupra sumei
veniturilor brute lunare realizate sau, dupa caz, la drepturile reprezentand
indemnizaztia de somaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit
Cota contributiei datorate de persoanale asiguratepe baza de contract indivitual e
unica, in valoare de 1%, aplicata venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea
prestata.

Nevirarea contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale atrage


dupa sine raspunderea materiala a asiguratului (angajatorului).Utilizarea sumelor destinate
asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale in alte scopuri decat cele
prevazute de lege constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani
sau amenda.

Contributiile la fondurile speciale extrabugetare


Contributia la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate

Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate este un fond special care se constituie
si se administreaza in afara bugetului d stat si se aproba ca anexa la legea bugetului de
stat.

Contributia la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate se datoreaza de catre


toate persoanele fizice care au domiciliul sau resedinta in Romania, fiind o contributie
obligatorie, indiferent de situatia profesionala sau materiala a persoanei.E o obligatie
obiectiva, legata exclusiv de domiciliul sau resedinta.Calitatea de asigurat inceteaza odata
cu pierderea dreptului de domiciliu sau resedinta in Romania.

Debitori ai contributiei de asigurari de sanatate sunt-persoanele fizice care realizeaza


anumite categorii de venituri(venituri din salarii care se supun impozitului pe venit, venituri
din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii liberale, venituri din agricultura
si silvicultura, indemnizatii de somaj, venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din
dividende si dobanzi, venituri din pensii) si persoanele juridice sau fizice (autorizate)
angajatoare la care isi desfasoara activitatea asiguratii persoane fizice.

Cota contributei sociale este de 5,5% pentru persoanele fizice care realizeaza venituri de
natura celor aratate, 5,2% pentru persoanele juridice sau fizice angajatoare si 10,7 pentru
persoanele care se asigura facultativ.

Contibutii la bugetul asigurarilor de somaj


Bugetul asigurarilor de somaj este un fond special care se constituie si se administreaza in
afara bugetului asigurarilor sociale de stat si se aproba ca anexa la Legea bugetului
asigurarilor sociale de stat.Contributia de asigurari sociale de somaj platita lunar de
contribuabili constituie principalul venit al bugetului asigurarilor de somaj, buget constituit
in vederea acoperirii necesarului de venituri ale unei persoane aflate temporar in somaj.

Contributia de asigurari de somaj se plateste astfel-angajatii datoreaza contributia


indivduala la bugetul asigurarilor pentru somaj in cuantum de 0,5%,iar angajatorii datoreaza
o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj de 0,5%

Incalcarea de catre angajator a obligatiilor legale, constand in sustragerea de la obligatia


privind plata contributiilor la bugetul asigurarilor pentru somaj, constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 1 an.
XIX) Veniturile extraordinare
XXII) Cheltuielile publice in domeniul social
In aceasta categorie intra cheltuilelile publice pentru invatamant (investitia in capital
uman), cheltuielile publice pentru sanatate, cheltuielile publice pentru asigurarile sociale.

Cheltuielile publice pentru invatamant


Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se asigura pe seama resurselor bugetare, a
imprumuturilor contractate pe piata de colectivitatile locale, precum si a resurselor
provenind din taxe de scolare, donatii, venituri din exploatarea proprietatilor apartinand
scolilor sau din activitatile desfasurate de acestea catre terti.

Cheltuielile publice pentru invatamant se finanteaza fie din fondurile bugetului general al
statului, fie din cele ale unitatilor administrativ-teritoriale, in functie de sistemul centralizat
sau descentralizat al invatamantului si de subordonarea intitutiilor de invatamant.

Este larg raspandita conveptia potrivit careia cheltuielile de invatamant fac parte din
cateogoria investitiilor in capital uman.Data fiind contrivutia deosebita a invatamantului la
pregatirea fortei de munca, se considera ca invetitiile in capital uman, sub forma
cheltuielilor de invatamant, au un randament pentru colectivitate mai ridicat decat
cheltuielile clasice de capital.

Acest tip de capital se realizeaza prin actiuni de invatamant, sanatate, cautarea de locuri
de munca mai bine retribuite, migratie etc, care dau posibilitatea individului sa I valorifice in
conditii optime mostenirea genetica, aptitudinile, capacitatea de munca.

Intre momentul efectuarii investitiei in capitalul uman si acela al valorificarii acesteia trece o
perioada de timp mai mult sau mai putin indelungata, in functie de felul, complexitatea si
durata pregatirii profesionale.In aceasta perioada, beneficiarul investitie in capital uman are
nevoie de bani pentru achitarea cheltuielilor de scolarizare, intretinere, sanatate,
etc.Problema esentiala ce se pune in legatura cu acesata vizeaza modul de procurare a
resurselor banesti necesare.

O alta problema se refera la calculul eficientei investitie in capital uman.Aceasta


presupune stabilirea costului investitiei de scolarizare, iar pe de alta parte, determinarea
valorii actuale a veniturilor viitoare.Cu cat este mai mare raportul intre veniturile viitoare si
cheltuielile de scolarizare, cu atat mai ridicata va fi eficienta acestor cheltuieli.In efectuarea
acestor calcule, dificultatea provine din faptul ca nu toate cheltuielile de scolarizare au
caracter de investitii (de exemplu, cele care produc efecte utile nemateriale, cum ar fi
delectarea prin literatura, arta etc).

Notiunea de capital uman a fost introdusa in anii 60 de catre Gary Becker, laureat in anul
1992 al Premiului Nobel in Stiinte economice.Capitalul uman se refera la totalitatea
aptitudinilor fizice si intelectuale implicate in procesul de munca si creatie, iar pe de alta
parte, cuprinde cheltuielile care se fac pentru dobandirea si perfectionarea continua a
acestor aptitudini.
Capitalul uman difera de la o tara la alta in functie de marimea populatiei, gradul de
pregatire, premisele tehnice si organizatorice ale muncii.Exista diferentieri semnificative si
la nivel indivitual, in functie de capacitatea intelectuala nativa a fiecarui om, de durata si
calitatea instructiei si educatiei etc.

Capitalul uman are doua componente:

capitalul tangibil dat de totalitatea cheltuielilor pentru prima varsta a vietii, in care
individul nu plateste in mod direct, costurile aferente fiind suportate de familie si
societate
capitalul intangibili, care rezulta din insumarea cheltuielilor facute pentru educatie,
instruire si asistenta sociala.

Educatia si pregatirea profesionala sunt cele mai importante investitii in capitalul uman.

In contrast cu dificultatile constate in structura productiva a economiei, Romania a avut


totusi sansa existentei uni capital uman ca singur punct de echilibru si impulsionare a
relansarii.

Tinand cont de importanta pe termen mediu si lung a programului de investitii in resurse


umane este necesara o strategie unitara nationala care sa prezinte continuitate, indiferent
de culoarea politica a guvernelor ce se succed la conducere.

Cheltuieli pentru sanatate


Cheltuielile publice pentru sanatate sunt asigurate din Fondul national unic de asigurari
sociale de sanatate reglementat de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Asigurarile sociale de santate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii si


promovarii sanatatii populatiei, care asigura acordarea unui pachet de servicii de baza.

Persoanele beneficiare ale prestatiilor de asigurari sociale,numite in continuare asigurati,


sunt toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetatenii straini si apatrizi care au
solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania,
sub conditia platii contributiilor de asigurari sociale de santate.Beneficiaza de serviciile de
asigurari sociale de sanatate fara plata contributiei urmatoarele categorii de persoane:

toti copiii pana la varsta de 18 ani, cei cu varsta cuprinsa intre 18 si 26 de ani doar
daca sunt elevi, ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din munca
tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a copilului
si nu realizeaza venituri din munca sau nu sunt beneficiari de ajutor social
sotul, sotia si parintii fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane
asigurate
persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate
ori constituite in prizonieri, precum si persoanelor prevazutge la art 3 alin(1) lit b) din
Legea nr 341/2004 pentru cinstirea eroilor-martiri si a luptatorilor care au contribuit la
victoria Revolutiei din decembrie 1989 daca nu realizeaza alte venituri decat cele
provenite din drepturile banesti acordate de aceste legi, precum si cele provenite din
pensii.
Persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse
si se afla in ingrijirea familiei
Bolnavii cu afectiuni incluse in programele nationale de sanatate stabilite de
Ministerul Sanatatii, pana la vindecarea respectivei afectiuni, daca nu realizeaza
venituri din munca, pensie sau din alte surse
Femeile insarcinate sau lauzele, daca nu au niciun venit sau au venituri sub salariul
de baza minim brut pe tara.

Asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza, care cuprinde servicii medicale,


servicii de ingrijire a sanatatii, medicamente, materiale sanitare si dispozitive
medicale.Drepturile asiguratilor care fac obiectul pachetului de servicii de baza se
stabilesc annual, pana la data de 31 octombrie a fiecarui an pentru anul urmator, prin
contractul cadru cu privire la serviciile de asistenta medicala, elaborat de catre Casa
Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate si aprobat prin hotarare de guvern.Asiguratii
beneficiaza de pachetul de servicii de baza in caz de boala sau accident, din prima zi de
imbolnavire sau de la data accidentului si pana la vindecare

Serviciile medicare suportate din fondul national unic de asigurari sociale de sanatate,
de care bneficaiza orice asigurat, sunt urmatoarele:

Servicii medicale profilactice-pentru prevenirea imbolnavirii si in scopul depistarii


precoce a bolilor si pastrarii sanatatii, asiguratii vor fi informati permanent de
catre casele de asigurari asupra mijloacelor de reducere si de evitare a cauzelor
de imbolnavire si asupra pericolelor la care se expun in cazul consumului de
droguri, alcool si tutun
Serviciile stomatologice-trimestrial pentru copii de pana la 18 ani si de doua ori pe
an pentru tinerii cu varsta intre 18 si 26 de ani daca sunt elevi, ucenici sau
studenti si daca nu realizeaza venituri din munca
Servicii medicale curative-Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru
vindecarea bolii, pentru prevenirea complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel
putin ameliorarea suferintei, dupa caz.Asiguratii au dreptul la asistenta medicala
primara si de specialitate ambulatorie, la indicatia medicului de familie.Asiguratii
primesc asistenta medicala de specialitate in spitalele acreditate.
Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale si alte mijloace
terapeutice.Asiguratii beneficiaza de medicamente cu sau fara contributie
personala, pe baza de prescriptie medicala.Lista cu medicamente de care
beneficiaza asiguratii cu sau fara contributie persoanal se elaboreaza annual de
catre Ministerul Sanatatii si CNAS si se aproba de catre Guvern
Servicii medicale de ingrijire la domiciliu.Asiguratii au dreptul sa primeasca unele
servicii medicale si ingrijiri la domiciliu din partea unui medic daca e necesar si
indicat de medic.
Alte serviciicheltuielile de transport sanitar, necesare pentru realizarea unui
serviciu medical pentru asigurat, se suporta din fond.Asiguratii au dreptul la
transport sanitar daca e vorba de urgente medicale sau in cazurile prevazute in
contractul cadru.

Cheltuielile publice pentru asigurarile sociale


Cheltuielile pentru asigurari sociale sunt acoperite din bugetul asigurarilor sociale de stat si
din bugetul asigurarilor de somaj.

A)Cheltuielile pentru asigurari sociale acoperite din bugetul asigurarilor sociale de stat

Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita prin sistemul public de pensii.

In sistemul public se acorda urmatoarele categorii de pensii:

pensia pentru limita de varsta-se acorda asiguratilor care indeplinesc cumultaiv, la


data pensionarii conditiile privind varsta standard de pensionare si stagiul minim de
cotzare(15 ani atat pentru barbati cat si pentru femei) realizat in sistemul
public.Varsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei si 65 de ani
pentru barbati.
Pensia anticipata-asiguratii care au depasit stagiul complet de cotizare cu cel putin 8
ani pot solicita pensia anticipata cu cel mult 5 ani inaintea varstelor standard de
pensionare,
Pensia anticipata partial-asiguratii care au realizat stagiile complete de cotizare,
precum si cei care au depasit stagiul complet de cotizare cu pana la 8 ani pot solicita
pensia anticipata partial cu reducerea varstelor standard de pensionare cu cel mult 5
ani.
Pensia de invaliditate-au dreptul la pensia de invaliditate asiguratii care si au pierdut
total sau cel putin pe jumatate din capacitatea de munca.In raport cu cerintele locului
de munca si cu gradul de reducere a capacitatii invaliditatea este fie de gradul 1,2
sau 3.
Pensia de urmas-au dreptul la pensie de urmas copiii si sotul supravietuitor, daca
persoana era pensionar si indeplinea conditiile pentru obtinerea unei pensii.

Plata pensiilor se face lunar.Pensia se plateste personal titularului, mandatarului


desemnat de acesta prin procedura speciala sau reprezentantului legal al acestuia.Plata
pensiei inceteaza incepand cu luna urmatoare celei in care:

Bneficiarul a decedat
Beneficiarul nu mai indeplineste conditiile legale in temeiul carora I a fost
acordata pensia
Urmasul a fost condamnat ptrintr o hotarare ramasa definitiva pentru infraciunea
de omor sau tentativa de omor comisa asupra sustinatorului

Trebuie mentionat ca exista si cauze care suspenda plaata pensiei.

Din fondurile bugetului asigurarilor sociale de stat se acopera si sumele necesarea pentru
satisfacerea unor drepturi ale asiguratilor, cum ar fi:

Concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, cauzate de boli


obisnuite
Concediu medical si indemnizatie pentru maternitate
Concediu medical si indemnizatie de risc maternal
Concediu medical si indemnizatie pentru ingrijirea copilului bolnav

Din bugetul aisugrarilor sociale de stat sunt finantate si o serie de cheltuieli in beneficiul
persoanelor cu venituri mai mici care au nevoie de tratament sau de odihna in vederea
recuperarii capacitatii de munca.

B)Cheltuielile pentru asigurari sociale acoperite din bugetul asigurarilor sociale de somaj

Indemnizatia de somaj-smerii beneficiaza de indemnizatie de somaj daca indeplinesc


cumulativ urmatoarele conditii:

Au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare


datei inregistrarii cererii
Nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii venituri mai
mici decat indemnizatia de somaj
Nu indeplinesc conditiile de pensionare, conform legii
Sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza
teritoriala isi au domiciliul sau, dupa caz, resedinta daca au avut ultimul loc de munca
ori au realizat venituri in acea localitate

Indemnizatia de somaj se acorda somerilor pe perioade stabilite diferentiat, in functie de


stagiul de cotizare, dupa cum urmeaza:

6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cel putin 1 an


9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani
12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma lunara, acordata diferentiat in functie de


stagiul de cotizare.

Persoanele care nu beneficiaza de indemnizatie de somaj sunt persoanele care, la data


solicitarii dreptului, refuza un loc de munca potrivit pregatirii sau nivelului stdiilor, situat la o
distanta de cel mult 50 de km de localitatea de domiciliu, sau refuza participarea la servicii
pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala oferite de agentiilepentru ocuparea
fortei de munca.Nu beneficiaza de indemnizatie de somaj, absolventii care la data solicitarii
dreptului, urmeaza o forma de invatamant.

Indemnizatia de somaj se plateste lunar in cunantumul prevazut, respectiv 75% din salariul
minim brut pe tara pentru someri si 50% din salariul minim brut pe tara pentru persoanele
asimilate legal somerilor

Beneficiarii de indemnizatie de somaj sunt asigurati in sistemul asigurarilor sociale de stat si


in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si beneficiaza de toate drepturile prevazute de
lege pentru asiguratii acestor sisteme.

XXIII) Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare.Cheltuieli


militare
Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare

O parte din fondurile publice este dirijata spre finantarea cheltuielilor pentru
cercetare-dezvoltare.In aceasta categorie se include cheltuielile pentru:

Cercetarea fundamentala, care are ca obiectiv dezvoltarea cunostintelor intr


un anumit domeniu al stiintei
Cercetarea aplicativa, care are ca scop crearea de noi produse sau de noi
procedee tehnologice
Dezvoltarea, care urmareste verificarea prealabila a posibilitatii realizarii unui
produs pe scara industriala, prin constituirea de prototipuri, statii pilot, etc.

Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare efectuate din fondurile publice detin o


pondere importanta (la mijlocul deceniului trecut de circa 30% in Japonia, 45-46% in
fosta R.F.G. si Olanda, 50-52% in Anglia si S.U.A), in totalul cheltuielilor in acest
domeniu.

Din momentul formularii temei de cercetare si pana la valorificarea rezultatelor


cercetarii este necesara o perioada mai mult sau mai putin indelungata care, in
cazul produselor noi, poate ajunge la 3-5 ani sau chiar mai mult

Cercetarea este o activitate care necesita cheltuieli importante, cu toate acestea,


cheltuielile de cercetare-dezvoltare nu reprezinta in medie decat 5-10% din totalul
cheltuilelilor pe care le presupune lansarea unui nou produs (10-20% din total-
cheltuieli cu proiectarea produsului, 40-60% -echipamentul de productie, 5-15%-
lansarea productiei, 10-25-studiul pietei si reclama comercial).
Intrucat cheltuielile de cercetare sunt orientate de cele mai multe catre un numar
restrans de mari intreprinderi, de sprijinul financiar al statului se bucura, in primul
rand, marile monopoluri.

Pentru determinarea eficientei proiectelor de cercetare-dezvoltare se foloseste


metoda costuri-avantaje sau costuri-beneficii.In acest scop se tine seama de
probabilitatea reusitei tehnice a proiectului, de probabilitatea reusitei comerciale, de
pretul de cost al produsului, de pretul de vanzare ce se poate obtine, de cantitatea
de produse ce ar putea fi desfacuta pe piata si de durata de viata a produsului.

Reglementarea-cadru in aceasta materie o reprezinta O.G nr 57/2002 privind


cercetarea stiintifica si tehnologica.

In calitate de organ al administratiei publice centrale de specialitate care exercita


atributiile autoritatii de stat pentru domeniul cercetarii-dezvoltarii, Ministerul
Educatiei si Cercetarii elaboreaza si actualizeaza strategia nationala in acest
domeniu, asigura cadrul institutional pentru aplicarea acesteia, coordoneaza la nivel
national politicile guvernamentale, stimuleaza si sustine dezvoltarea si
monitorizarea activitatii de cercetare-dezvoltare

Conform art. 5 din O.G nr.57/2002 dreptul de a desfasura activitati de cercetare-


dezvoltare si inovare este recunoscut oricarei persoane fizice sau juridice iar dreptul
de acces liber la fondurile publice destinate activitatii de cercetare-dezvoltare este
garantat in conditiile de competenta si cu repsectarea prevederilor legale si
contractuale privind drepturile de proprietate intelectuala si de utilizare a
rezultatelor.

Sistemul de cercetare-dezvoltare de interes national cuprinde urmatoarele categorii


de unitati de drept public, cu personalitate juridica, acreditate in acest sens:

Institute nationale de cercetare-dezvoltare


Institute, centre sau statiuni de cercetare ale Academiei Romane si de
cercetare-dezvoltare ale academiilor de ramura
Institutii de invatamant superior acreditate sau structuri ale acestora
Institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate in cadrul societatilor
nationale, companiilor nationale si regiilor autonome de interes national.

Pe langa cele enumerate, mai fac parte si unitati si institutii de drept public,
precum si unitati si institutii de drept privat.

Fiecare institut national intocmeste annual bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul


contabil si contul de profit si pierderi, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul
Finantelor Publice.

Principalele obiective ale Strategiei nationale in domeniul cercetarii-dezvoltarii sunt:

Promovarea si dezvoltarea sistemului national de cercetare-dezvoltare pentru


sustinearea dezvoltarii economice si sociale a tarii si a cunoasterii
Integrarea in comunitatea stiintifica internationala
Protectia patrimoniului tehnico-stiintific
Dezvoltarea resurselor umane din activitatea de cercetare
Dezvoltarea bazei materiale si finantarea activitatii de cercetare
Potrivit O.G. nr. 57/2002, prin rezultate ale activitatilor de cercetare-dezvoltare
obtinute in baza derualarii unui contract finantat din fonduri publice se intelege:

Documentatii,studii,lucrari, planuri, scheme si alte asemenea


Brevete de inventie, certificate de inregistrare a desenelor si modelelor
industriale si altele asemenea
Tehnologii, procedee, produse informatice, retete, forumle, metode si altele
asemenea
Obiecte fizice si produse realizate in cadrul derularii contractului respectiv

Rezultatele cercetarii obtinute in baza derularii unui contract finantat din fonduri
publice apartin persoanelor juridice executante si ordonatorlui principal de credite,
in egala masura, daca prin contract nu s a prevazut altfel.

Cheltuieli militare

Cheltuielile militare reprezinta unul din capitolele cele mai importante ale
cheltuielilor publice, avand o pondere ridicata in bugetele statelor.

Aceste cheltuieli sunt neproductive si risipitoare, afectand in mod deosebit


econimiile tarilor in curs de dezboltare, unde ritmul de crestere a cheltuielilor
militare depaseste pe cel al venitului national.

Cheltuielile militare sunt clasificate in literatura de specialitate in doua categorii:


directe si indirecte.

Din prima categorie fac parte cheltuielile cu intretinerea in tara si pe teritorii a


armatei, flotei maritime si aeriene, achizitionarea de armament, echipament militar,
mijloace de subzistenta etc, care figureaza in bugetele ministerelor respective.

Din cea de a doua categorie fac parte cheltuielile legate de lichidarea urmarilor
razboiului, cum ar fi: platile in contul datoriei publice contractate in timpul
razboiului, reparatiile (despagubirile) de razboi, pensiile datorate invalizilor,
vaduvelor si orfanilor de razboi, cheltuieli legate de aplicarea unor acorduri
internationale cu caracter militar, cheltuielile cu pregatirea de razboaie.
Ponderea cheltuielilor directe si indirecte in totalul cheltuielilor militare se schimba
incontinuu.

Pentru a ne da seama de marimea cheltuielilor militare pe plan mondial e suficient


sa mentionam ca acestea echivaleaza cu totalul cheltuielilor publice pentru
invatamant ce se efectueaza pe tot globul ori cu dublul cheltuielilor publice
mondiale pentru sanatate.

Productia militara este o marfa cu un caracter deosebit, avand o baza de desfacere


diferita de aceea a bunurilor de consum si a mijloacelor de productie.In unele tari,
productia militara se realizeaza in intreprinderi de stat, in altele in intreprinderi
particulare sau se utilizeaza un regim mixt.Intreprinderile care efectueaza comenzi
militare au avantajul ca beneficiaza de finantare gratuita din partea statului pentru o
parte din capitalul fix si circulant de care au nevoie sis unt scutite astfel de riscul
efectuarii de investitii pentru o productie fara o desfacere certa sau de posibila
insolventa a beneficiarului marfii
Veniturile in lei si in valuta incasate de Ministerul Apararii Nationale ca urmare a
participarii la operatiunile de mentinere a pacii si in sprijinul pacii vor fi retinute
integral ca venituri extrabugetare, pentru finantarea cheltuielilor materiale si de
capital.

In 1998 a fost adoptata O.G. nr. 7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a
personalului militar si civil, ce se vor aplica in perioada restructurarii marilor unitati,
unitatilor si formatiunilor din comunerea Ministerului Apararii Nationale.

Cadrele militare ale caror functii se reduc vor fi incadrate, in limitele prevederilor, in
alte unitati din garnizoana de dislocare sau in alte garnizoane, potrivit criteriilor
stabilite de Ministerul Apararii Nationale.

XXIV) Notiune aparatului de stat in domeniul financiar.Cheltuieli


publice pentru functionarea aparatului de stat
O categorie importanta de cheltuieli publie o constituie cea pentru intretinerea si
functionarea organelor de adminsitratie.

Organele puterii sau ale administratiei de stat, alese sau numite, se preocupa de cele mai
variate probleme incepand cu elaboarea si adoptarea legilor, intretinerea de relatii
diplomatice cu alte state, stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor, canalizare,
salubritate, iluminatul public, ingrijirea parcurilor, inregistrarea actelor de stare civila si pana
l sistematizarea teritoriala, construirea de drumuri si poduri, intretinerea si repartizarea
strazilor, protectia mediului inconjurator, apararea contra innundatiilor, paza contra
incendiilor, etc.

La acestea se adauga cheltuielile privind organele insarcinate cu mentinerea ordinii publice,


si anume: politia si jandarmeria, siguranta statului, justitia si procuratura, deci intreg
aparatul cu atributii coercitive.

Marimea cheltuielilor pentru functionarea aparatului de stat sporeste odata cu cresterea


complexitatii vietii economico-sociale, ajungand astazi in tarile dezvoltate la peste o reime
din venitul national si detinand ponderea cea mai importanta in totalul cheltuielilor publice.

Nivelul salariilor functionarilor publici are o deosebita importanta pentru functionarea


corespunzatoare organelor statului.Neluarea in considerare a acesti realitati poate duce la
grave fenomene de disfunctionalitate, inclusiv la coruptie.

In sistemul bugetar, la institutiile publice din subordinea autoritatilor locale, salariile se


platesc o data pe luna, pentru luna precedenta, esalonarea platilor pe zile urmand a se face
de catre Directia generala a finantelor publice, la propunerea ordonatorilor principali de
credite

Ordonatorii principali de credite au obligatia sa se incadreze in cheltuielile de personal,


numarul maxim de posturi si in structura posturilor.

Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, de exemplu, a statuat expres ca, in
vederea monitorizarii cheltuielilor de personal prevazute in bugetul de stat pe anul 2005, de
exemplu, a statuat expres ca, in vederea monitorizarii cheltuielilor de personal prevazute in
bugetul de stat pe anul 2005, ordonatorii principali de credite bugetare au urmatoarele
obligatii:

Sa prezinte Ministerului Finantelor Publice, intermen de 30 de zile de la data publicarii


acestei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, situatia privind repartizarea pe
fiecare luna a cheltuielilor de personal aprobate, avand in vedere asigurarea
conditiilor de desfasurare a activitatii, potrivit atributiilor stricte ale aceostra, pana la
sfarsitul anului
Sa se asigure ca drepturile stabilite si platile de casa aferente cheltuielilor de
personal, cumulate de la inceputul anului, sa nu depaseasca sumele repartizate
pentru perioada respectiva
Sa raporteze lunar platile de casa aferente cheltuielilor de personal, la datele si
instructura stabilite prin ordin al Ministerului Finantelor Publice.

De asemenea, O.U.G. nr 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si


reglementarea unor masuri financiar-fiscale a prevazut o serie de masuri pentru limitarea
cheltuielilor bugetare.

Cu incepere de la 1 ianuarie 2009 au intrat in vigoare Legea-cadru nr.284/2010 privind


salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care are ca obiect de
reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personall din sectorul
bugetar platit din bugetul general consolidat al statului si Legea nr. 285/2010 privind
salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice.

XXV) Cheltuieli publice pentru actiuni economice


Functia economico-organizatorica a statului se manifesta, intre altele, in dezvoltarea
sistematica in ramurile economiei nationale, potrivit cerintelor legilor economice.In acest
scop, an de an, statul a alocat si aloca o buna parte din resursele sale banesti in scopul
dezvoltarii neintrerupte a economiei nationale.Resursele banesti destinate finantarii
economiei nationale servesc la:

Largirea fondurilor fixe pe calea investitiilor.In aceasta categorie se include


construirea de fabrici, intreprinderi, uzine noi si echiparea lor cu masinile, utilajele si
uneletele necesare productiei, precum si reconstruirea, modernizarea si largirea celor
existente
Readucerea fondurilor fixe partial uzate intr o stare de functionare cat mai apropiata
de cea initiala, pe calea reparatiilor capitale
Asigurarea intreprinderilor nou create cu mijloacele circulante proprii necesare sia
coperirea cresterilor de mijloace circulante la intreprinderile in functiune
Acoperirea unor diferente de pret
Acoperirea cheltuielilor pentru finantarea actiunilor agronomice, zootehnice si
veterinare, de gospodarie comunala, intretinerea si repararea drumurilor si podurilor
Contituirea rezervelor materiale de stat

Organele financiare realizeaza planurile financiare ale ministerelor si intreprinderilor in ceea


ce priveste necesitatile de resurse banesti ale acestora, tinand seama de conditiile concrete
in care isi desfasoara activitatea, precum si necesitatile lor de dezvoltare.In cursul anului,
aceste organe exercita un control sistematic asupra activitatii unitatilor economice si
verifica dac resursele financiare de care dispun au fost utilizate in mod rational si in
conformitate cu scopul pentru care au fost acordate

Cheltuielile publice cu caracter economic au conscut o crestere deosebita in perioada


postbelica, concretizant continutul politicilor interventioniste.

XXVI) Achizitii publice


XXVII) Raspunderea juridica in domeniul financiar
XXVIII) Controlul financiar.Notiune, rol, functii
Notiune
Datele istorice atesta ca, din cele mai vechi timpuri, activitatea umana a fost supusa
controlului sub diferite aspecte.Controlul a fost si continua sa fie unul dintre factorii
principali care au influentat si stimulat progresul.

Notiunea de control privine din expresia contra rolus, care inseamna verificarea actului
original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte persoane

Controlul este actiunea de stabilirea a exactitatii operatiunilor materiale care se efectueaza


anticipat executarii acestora, concomitent sau la scurt timp de la desfasurarea lor.

Exista necesitatea cunoasterii conditiilor economice si financiare, in raport cu cerintele si


legitatile pietei in care se deruleaza activitatea agentilor economici.Cunoasterea situatiei
patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera profit, a solventei comerciale ori de
faliment in care se afla un agent economic, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul
controlului financiar, organizat si exercitat in mod competent.

Controlul asigura peferctionarea, cresterea profitului in conditii de concurenta libera si


loiala.Controlul urmareste, in principal, functionarea unitatilor de productie la capacitate
normala, chiar maxima, pe criterii de eficienta si rentabilitate.

Rol
Ca si componenta a controlului economic, controlul financiar are ca obiectiv cunoasterea de
catre satat a modului in care sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre
societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire a banului public, asigurarea
echilibrului financiar, realizarea eficientei economico-financiare, dezvoltarea economiei
nationale, infaptuirea progresului social.

Controlul financiar reprezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a


deficientelor si de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii.

Statul joaca un rol deosebit de important in conducerea societatii, in rezolvarea problemelor


pe care le ridica constructia socio-economica a tarii.

Controlul are ca directii esentiale organizarea mai buna a muncii, intarirea ordinii si
disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice, a disciplinei tehnologice,
gosportarirea eficienta a mijloacelor de munca , materiale si financiare, respectarea si
aplicarea ferma a legislatiei tarii de catre toti membrii societatii, organizarea si conducerea
stiintifica a intregii activitati social-economice pe baza procesului de transformare a deciziei
in actiune si a actiunii in rezultate mai eficiente.

Controlul consta in examinarea realizarii actiunilor conform programului fixat, a ordinelor


date si cu respectarea principiilor stabilite.Obiectul controlului il reprezinta identificarea si
solutionarea erorilor, abaterilor, lipsurilor si deficientelor, in vederea remedierii si prevenirii
lor pe viitor.

Functii
Controlul financiar indeplineste urmatoarele functii:

Functia de evaluare-are in vedere acte si operatiuni de estimare a situatiei existente


la un moment dat, a rezultatelor obtinute la sfarsitul unei perioade, a modului de
desfasurare a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si eficienta.Prin aceasta
functie a controlului se apreciaza, in conditii de realitate si legalitate, dificultatile,
abaterile, orientarile in care isi au izvorul factorii a caror actiune tinde sa genereze
rezultate negative.
Functia preventiva-consta intr o serie de masuri luate de organele de control in
vederea evitarii si eliminarii unor fraude inainte ca efectele negative ale acestora sa
se produca, prin identificarea si anularea cauzelor care le genereaza sau le
favorizeaza.Prin aceasta actiune, controlul are sarcina de a opri actele si operatiunile
care nu sunt legale, in faza de angajare a societatii comergiale.
Functia de documentare-asigura cunoasterea cantitativa si calitativa a problemelor ce
fac obiectul dezvoltarii economico-sociale, contrlul participand nemijlocit la actul de
conducere, furnizand date si informatii in fundamentarea deciziilor economico-
financiare.
Functia recuperatorie-prezinta o importanta majora a controlului financiar, constand
in actiunea de descoperire si recuperare a pagubei si luarea de masuri fata de cei
vinovati.Masurile de constrangere se iau fie de organele de control in mod direct, fie
la propunerea acestora de catre organul ierarhic superior sau justitie.
Functia pedagogica-are un caracter formativ, de generalizare a experientei
pozitive.Prin aceasta functie, controlul contrivuie la ridicarea cadrelor din economie, a
nivelului de pregatire si la solutionarea in conditii satisfacatoare a sarcinilor ce le
revin.Este necesar ca organul de control sa aiba o pregatre solida si profesionala si sa
se bucure de credibilitatre.

XXIX) Formele controlului financiar


Formele controlului financiar sunt:controlul preventiv, controlul intern, auditul public intern,
controlul ulterior al Curtii de Conturi.

Controlul preventiv este activitatea prin care se verifica legalitatea si reglaritatea


operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, inainte de
aprobarea acestora

Controlul intern/managerial desemneaza ansamblul formelor de control exercitate la nivelul


entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele
acesteia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod
economic, eficient si eficace, incluzand si structurile organizatorice, metodele si procedurile.

Auditul public intern reprezinta activitatea functional independenta si obiectiva, care da


asigurari si consiliere conducerii institutiei publice pentru buna administrare a veniturilor si
cheltuielilor publice, perfectionand activitatile acesteia.

Controlul ulterior al Curtii de Conturi se exercita asupra modului de formare, de adminsitrare


si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si
asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor
administrativ-teritoriale.Prin controlul sau, Curtea de Conturi urmareste respectarea legii in
gestionarea mijloacelor materiale si banesti.

Din punct de vedere teoretic, exista mi multe criterii de delimitare a formelor controlului
financiar:

dupa organul care efectueaza controlul- (1)control exercitat de Ministerul


Finantelor(preventiv si concomitend), (2)control exercitat de catre ordonatorul
principal de credite la ordonatorii secundari si tertiari aflati sub aturoitatea sa
(concomitent si ulterior), (3)control propriu organizat de entitatea publica asupra
propriilor operatiuni efectuate care e exercitat prin departamentul de specialitate
intern (preventiv si concomitent), (4)control exercitat de catre Curtea de Conturi
(intotdeauna ulterior)
dupa momentul efectuarii controlului-anterior, concomitent sau ulterior efectuarii
operatiunii supuse verificarii
dupa sfera de actualitate-control intern sau extern
control permanent sau periodic
control total sau partial
grupat dupa diverse sectoare ale activitatii- control de magazie, control de
documente etc
dupa organle care il executa-control financiar ierarhic, control de gestiune sau control
de executie
dupa modul de concretizare-control direct, control indirect, control de drept sau
control de fapt.

XXX) Auditul public intern


Auditul public inter nereprezinta o activitate functional independenta si obiectiva, care da
asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor
publice, perfectionand activitatile entitatii publice.Ajuta entitatea publica sa isi
indeplineasca obiectivele printr o abordare sistematica si metordica, care evalueaza si
imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului si a proceselor de administrare

Legea privind auditul public intern defineste urmatoarele tipuri de audit:

auditul de sistem-reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si


control intern, cu scopul de a stabilidaca acestea functioneaza economic, eficace si
eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru
corectarea acestora
auditul performanteie-examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si
apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele
auditul de regularitate-reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii
ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile

Sfera auditului public intern cuprinde

activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din


momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre
beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa.
Constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta,
precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora
Administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau
inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor
administrativ-teritoriale
Sistemele de management financiar si contro, inclusiv contabilitatea si sistemele
informatice aferente

Obiectivele auditului public intern sunt


Asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si
activitatile entitatii publice
Sprijinirea indeplinirii obiectivelor entatitatii publice printr o abordare sistematica
si metodica

Organizarea auditului public intern in Romania

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)


Este un organism cu caracter consultativ, care actioneaza in vederea definirii
strategiei si a imbunatatirii activitatii de audit public intern in sectorul public.CAPI
cuprinde 11 membrii astfel:
a)preseedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romania
b)profesori universitari cu specialitate in domeniul auditului public intern (2
persoane)
c)specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului public intern (3 persoane)
d)directorul general al Unitatii Centrale de Armonizare pentru Auditul Intern
e)experti din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publica, juridica,
sisteme informatice (4 persoane)
Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)
Aceasta se constituie in cadrul Ministerului Finantelor Publice, in subordinea
directa a ministerului finantelor publice.UCAAPI este condusa de un director general,
numit de Ministerul Finatelor Publice, cu avizul CAPI.Directorul general este un
functionar public si rebuie sa aiba o inalta calificare profesionala in domeniul financiar
contabil si/sau al auditului.
Obiectivele UCAAPI sunt elaborarea strategiei si a cadrului normativ general,
de coordonare si evaluare a activitatii de audit public intern la nivel national si de
realizare a misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii
multisectoriale.
Compartimentele de audit public intern din entitatile publice
Compartimentul de audit public intern este constituit la nivelul entitatilor
publice.
Conducatorul institutiei publice sau, in cazult altor entitati publice, organul de
conducere colectiva, are obligatia institurii cadrului organizatoric si functional necesar
desfasurarii activitatii de audit public intern.
La institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice,
auditul public intern se limiteaza la audit de regularitate si se efcetuareaza de catre
compartimentele de audit public intern ale MFP
Conducatorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de
catre condcatorul entitatii publice, cu avizul Unitatii Centrale de Armonizare pentru
Auditul Public Intern; pentru entitatile publice subordonate, respectiv aflate in
coordonarea ssau sub autoritatea altei entitati publice, numirea/destituirea se face cu
avizul entitatii publice superioare.

Auditorii interni trebuie sa si indeplineasca atributiile in mod obiectiv si independent, cu


profesionalism si integritate, potrivit nomelor si procedurilor specifice activitatii de audit
public intern.

Pentru actiunile lor, intreprinse cu buna-credinta in exercitiul atributiilor si in limita acestora,


auditorii interni nu pot fi sanctionati sau trecuti in alta functie.Auditorii interni nu vor divulga
niciun fel de date, fapte sau sitatii pe care le au constat in cursul ori in legatura cu
indeplinirea misiunilor de audit public intern.

Numirea si revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul entitatii


publice/organul colectiv de conducere, numai cu avizul prealabil al sefului compartimentului
de audit public intern.
Seful compartimentului de audit public intern este numit/destituit de catre conducatorul
entitatii publice, cu avizul UCAAPI/organului ierarhic superior.

Auditul public intern nu poate fi confundat cu controlul intern.Controlul intern, conform Legii
privind auditul public intern, reprezinta ansamblul formelor de conrol exercitate la nivelul
entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducerea in concordanta cu
obiectivele acesteia si reglementarile legale.

Rolul auditului public intern este de a contribui la buna si efectiva gestiune a fondurilor
publice

Auditul public intern se realizeaza pe baza unui plan de audit public intern elaborat de
conducatorul compartimentului pentru audit public intern al institutiei respective prin
misiuni de audit public intern.

XXXI) Curtea de Conturi a Romaniei


Doctrina apreciaza ca natura juridica a Curtii de Conturi nu este expres reglementata nici de
Constitutie si nici de legea organica.

Curtea de Conturi este institutia de control, sub forma auditului public exter, in domeniul
financiar, functionand in mod autonom, dar cu respectarea dispozitiilor prevazute in
Constitutie si in celelalte legi ale tarii.

Actuala reglementare a Curtii de Conturi este cuprinsa in Legea nr. 94/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata in M.OF. nr. 282 din 29 aprilie
2009, in temeiul art. IV din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.
94/1992, dandu se textelor o noua interpretare.

Principii de functionare

Principiul unicitatiiatributiile Curtii de Conturi la nivelul judetelor si al municipiului


Bucuresti sunt exercitate de camerele de conturi judetene.Curtea de Conturi
controleaza aceste camere de conturi judetene considerate a fi o prelungire in
teritoriu prin intermediul careia isi indeplineste atributiile.
Principiul autonomieiCurtea de Conturi isi desfasoara activitatea in mod autonom, in
conformitate cu dispozitiile prevazute in Constitutie si in legea sa de organizare
(autonomie de decizie asupra programului sau de activitate.
Exista in lege 2 modalitati de limitare a autonomiei Curtii de Conturi in
stabilirea programului sau de control: art. 3. alin.(3), hotararile Camerei
Deputatilor sau ale Senatului prin care se cere Curtii de Conturi efectuarea
unor controale, in limitele compentei sale sunt obligatorii si art. 3 alin.(2),
numai Parlamentul poate opri controalele inistiate de Curtea de Conturi din
oficiu si numai in cazul depasirii competentelor stabilite prin lege.

Functiile Curtii de Conturi

Functiile Curtii de Conturi sunt stabilite prin art. 140 alin.(1) din Constitutie.Curtea de
Conturi exercita controlul (functia de control) asupra modului de formare, de
administrare si de intrebuintare a resurelor financiare ale statului si ale sectorului public.
In reglementarea anterioara, Curtea de Conturi a indeplinit si o functie jurisdictionala.

Numirea si statutul personalului

Constitutia Romaniei, in art. 140 alin.(4), stabileste ca membrii plenului Curtii de


Conturi (consilieri de conturi) sunt numiti de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu
poate fi prelungit sau inoit.Alin (5) al aceluias articol prevede ca numarul consilierilor de
conturi (18 astfel de membrii) se innoieste cu o treime, din 3 in 3 ani, in conditiile prevazute
de Legea Curtii de Conturi, precum si faptul ca revocarea membrilor Curtii de Conturi se
poate face doar de catre Parlament, in cazurile si conditiile prevazute de aceeasi legea.

Consilierii de conturi vor depune in mod obligatoriu, in fata presedintilor celor doua Camere
ale Parlamentului Romaniei, un juramant, care echivaleaza cu acceptul acestora de a
indeplini aceasta functie.

Membrii Curtii de Conturi sun independenti si inamovibili, iar potrivit legii organice nu pot
face parte din partide politice sau sa desfasoare activitati publice cu caracter politic.Pentru
membrii Curtii de Conturi, legea organica prevede o serie de interdictii si incompatibilitati
(spre exemplu, membri Curtii de Conturi nu pot divulga continutul deliberarilor si al
voturilor).

Structura Curtii de Conturi si atributiile membrilor acesteia

Structurile organizatorice ale Curtii de Conturi sunt enumerate de art. 8 din Legea nr.
94/1994, republicata, si anume:

Plenul Curtii de Conturialcatuit din 18 consilieri de conturi si reprezinta organul


colectiv de conducere al Curtii abilitata sa ia cele mai importante masuri privind
conducerea si strategia desfasurarii activitatii.
Sedintele plenului Curtii de Conturi sunt convocate de cate ori este necesar, iar
pentru a se tine e necesar un cvorum de 2/3 din numarul consilierilor de
conturi.Deciziile Plenului sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor prezenti.
Presedintii si vicepresedintii Curtii de Conturi si ai Autoritatii de audit sunt
numiti de catre Parlament din tre consilierii de conturi.In exercitarea atributiilor
sale, presedintele Curtii de Conturi emite ordine.
Departamentele organizate in directii, servicii, birouri si compartimente de
specialitatesunt conduse de un consilier de conturi, care indeplineste functia de sef
de departament, numit de Plenul Curtii.
Camerele de conturi judetene si a municipiului Bucurestiecercita functiile Curtii de
Conturi in unitatile administrativ-teritoriale, fiind condue de un director si un director
adjunct.
Secretariatul generalrolul e acela de a asigura functionalitatea informarea si
documentarea Curtii de Conturi, cat si aasigurarea relatiilor interne si externe, fiind
condsus de un secretar general

In vederea indeplinirii obligatiilor in domeniul auditului extern, ce revin Romaniei in calitate


de stat membru al Uniunii Europene, in cadrul Curtii de Conturi este organizata si
functioneaza Autoritatea de Audit pentru fonduri nerambursabile si predare acordate
Romaniei de Uniunea Europeana.Autoritatea de Audit este un organism independent din
punct de vedere operational fata de Curtea de Conturi si fata de celelalte autoritati
responsabile cu gestionarea si implementarea fondurilor europene nerambursabile.

Conducerea Autoritatii de Audit este asigurata de un presedinte si 2 vicepresedinti numiti de


Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de consilier de conturi
pentru care acestia au fost numiti.
Structura organizatorica, numarul de personal si statutul de functii ale Autoritatii de Audit se
aproba de plenul Curtii de Conturi, la propunerea presedintelui Autoritatii de Audit.

Personalul de control financiar incadrat la Curtea de Conturi dobandeste calitatea de


auditor public extern .Pe langa aceasta functie pot fi incadrate persoane cu studii
superioare economice, juridice si de alta specialtate, necesare desfasurarii activitatii Curtii
de Conturi

Abateri si sanctiuni

Cea mai gravasanctiune pe care o poate primi un membru al Curtii de Conturi este
revocarea din functie, care intervine in cazul expres prevazut in art.50 alin(2) din Legea
nr.94/1992, republicata.In momentul in care intervine o cauza de revocare, comisiile
parlamentare care si au dat avizul pentru numirea lor in functie, propun aplicarea acestei
masuri Parlamentului, singurul competent sa i revoce pe consilierii de conturi.

Infractiunile savarsite de membrii Curtii de Conturi sunt de competenta Sectiei penale a


Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar infractiunile savarsite de controlorii financiari ai Curtii
de Conturi sunt de competenta Curtilor de Apel.

Membrii Curtii de Conturi si auditorii publici externi trimisi in judecata sunt suspendati de
drept din functie de la aceasta data, iar in caz de condamnare definitiva sunt demisi de
drept.Pentru situatia in care sunt achitati, legea prevede incetarea suspendarii si reluarea
functiei pe care au ocupat o anterior suspendarii.

Atributiile de control ale Curtii de Conturi

Prin control financiar este definita actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor


financiare ce se efectueaza anticipat, concomitent sau ulterior deluarii operatiunilor.

Trasaturile caracteristice ale controlului financiar exercitat exercitat de Curtea de conturi


sunt:

este un control externexercitandu se din afara entitatilor bugetare supuse controlului


este un control periodicefectuandu se la intervale de timp stabilite annual de
programul de control al Curtii de Conturi
este un control de executieprin care se urmareste modul in care au fost puse in
practica prevederile legale
este un control totalprin efectuarea lui urmarindu se toate aspectele impuse de lege
este un control ulteriorprin aceea ca verifica legalitatea, oportunitatea si eficacitatea
activitatii financiare.

De asemenea, Curtea de Conturi poate exercita auditul performantei asupra gestiunii


bugetului general consolidat, precum si a oricaror fonduri publice.

Domeniile in care Curtea de Conturi urmeaza sa isi desfasoare atributiile sun indicate la
art. 22 din Legea organica.

Raporturile juridice supuse controlului financiar sunt analizate sub doua aspecte:

aspectul juridic care vizeaza legalitatea raporturilor juridice in cele trei ipoteze (al
incheierii, modificarii si incetarii/stingerii lor)
aspectul economic care urmareste respectarea principiilor de economicitate,
eficacictate si eficienta in realizarea operatiunilor economice.
Subiectele raporturilor juridice supuse controlului financiar obligatoriu sunt persoanele
juridice enumerate de art. 23, precum si persoanele enumerate de art. 24 (statul, unitatile
administrtativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public, BNR, regiile
autonome etc)

Controlul financiar ulterior

Actuala reglementare instituie pentru Curtea de Conturi atributia de control financiar


ulterior extern.Caracterele acestei forme de control sunt:

este un control ulterior, deoarece se exercita asupra actelor si operatiunilor


economico-financiare dupa ce acestea au fost executate
este un control financiar, in sensul ca atribuitiile de control vizeaza creditele bugetare
sub aspectul legalitatii formarii, repartizarii, intrebuintarii si stingerii acestora
este un control extern deoarece sfera activitatii sale se bazeaza pe documentele
existente la alti agenti economici
este un control total deoarece sunt urmarite toate aspectele pe care legea le impune
este un control periodic deoarece se face la o alta data stabilita prin Programul de
control al Curtii de Conturi
este un control de executie prin el urmarindu se modul de aducere la indeplinire a
dipozitiilor legale
Curtea de conturi este institutia suprema de control financiar, in sensul ca ea
considera a fi o institutie cu jurisdictie speciala, avand calitatea de organ suprem in
domeniul jurisdictiei financiare.

In indeplinirea atributiilor de control financiar, prin grija legiuitorului, Curtea de Conturi


dispune de prerogative speciale:

obligativitatea tuturor celor care sunt supusi controlului de a transmite actele


documentele solicitate la termenele stabilite de Curte, precum si de a aasigura
accesul in sediile lor
accesul neingradit la actele, documentele si informatiile necesare exercitarii
atributiilor sale

Curtea de Conturi exercita controlul respectarii dispozitiilor privind modul de


administrare si intrebuintare a resurselor financiare rezultate din actiunile de
privatizare.

Deosebit de importanta este si competenta exclusiva de control asupra Bancii Nationale


a Romaniei, exercitata de catre Curtea de Conturi.

Ratiunea pentru care s au atribuit Curtii de Conturi atributii de control financiar ulterior si nu
s a atribuit si atributia de control financiar preventiv a fost aceea de a nu implica activitatea
de exercitata de Curtea de Conturi in procesul de guvernare si de a nu o pune in situatia de
a exercita in paralel cu Ministerul Finantelor Public controlul financiar

Prin art. 117 alin.(2), Constitutia prevede posibilitatea pentru Curtea de Conturi de a se
implica in activitatea de control preventiv astfel: Guvernul si ministerele sunt competente,
cu avizul Curtii de Conturi , sa infiinteze organe de specialtate in subordinea lor si cu
respectarea prevederilor legale.Aceasta e insa o situatie de exceptie care atrage
competenta Curtii de Conturi.

Activitatea Curtii

Exercitarea controlului Curtii de Conturi se desfasoara pe doua planuri


auditul financiarasupra unor conturi de executie (contul general anual de executie
a bugetului de stat, contul anual de executie a bugetului asigurarilor sociale, conturile
anuale de executie a fondurilor speciale, dar si altele
auditul performantei utilizarii resureslor financiare ale statului si ale sectorului
public, in conformitate cu dispozitiile legale.

In actuala reglementare cuprinsa in Legea nr. 94/1992, atributiile jurisdictionale ale


Curtii de Conturi au fost eliminate.In conformitate cu dispozitiile art. 140 alin(1) din
Constitutia Romaniei, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de
isntantele judecatoresti specializate.

Rapoartele Curtii de Conturi

Potrivit art. 140 alin(2) din Constitutie, Curtea de Conturi prezinta anual Parlamentului un
raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar
expirat, cuprinzand si neregulie constatate.

Raportul public anual este avizat de Plenul Curtii de Conturi dupa ce a urmat procedura
de intocmire prezvazuta de legea organiza.Raportul public anual este elaborat de Curtea de
Conturi intr un termen de sase luni de la primirea conturilor prevazute de art. 26 de la
organele competente sa e alcatuiasca si sa le remita Curtii.Dupa ce a fost elaborat si avizat,
Raportul public anual este prezentat Parlamentului

Rapoartele anuale privind finantele publice locale sunt inaintate, conform art 38
alin(2), autoritatilor publice deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale de catre
camerele de conturi judetene.

Prezentarea acestor rapoarte obligatorii prezinta importanta din mai multe puncte de
vedere.Pe de o pate raportul public anual al Curtii de Conturi sta la baza legii de aprobare a
contului general anual de executie a bugetului administratiei centrale de stat, a conturilor
de executie a fondurilor speciale si a contului anual de executie a bugetului asigurarilor
sociale de stat si totodata rapoartele camerelor judetene de conturi stau la baza hotararii de
aprobare a contului anual de executie a bugetului local.

Atributii de avizare ale Curtii de Conturi

Atributiile de avizare ale Curtii de Conturi sunt stabilite de art. 41 din Legea nr. 94/1992,
republicata astfel:

Curtea de Conturi avizeaza, la cererea Senatului sau a Camerei Deputatilor, proiectul


bugetului de stat si proiectele de lege in domeniul finantelor publice si al contabilitatii
publice sau prin aplicarea carora ar rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a
cheltuielilor aprobate prin legea bugetara
Curtea de Conturi avizeaza de asemenea infiintarea de catre Guvern sau ministere a
unor organe de specialtate in subordinea lor

Trebuie subliniat ca , prin avizele sale, Curtea de Conturi isi exprima opinia asupra
proiectelor unor acte normative, caracterul avizelor fiind consultativ, in sensul ca sunt
necesare, dar pentru a putea fi adoptat un proiect de act normativ nu este obligatorie
opinia exprimata de Curte.

O alta competenta data de lege in sarcina Curtii de Conturi este prevazuta de art. 45 si
consta in posibilitatea de a solicita deloc in drept suspendarea din functie, in
conditiile legii, a persoanelor raspunzatoare de savarsiea faptelor cauzatoare de paguve sau
a abaterilor grave cu caracter financiar, constate in urma controalelor sau auditurilor
efectuate, pana la solutionarea definitiva a cauzelor in care sunt implicate.
XXXII) Moneda unica europeana si zona Euro
Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse incepand din anii 50 de catre
promotorii Europei Comunitare.Ea reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare
multilaterala, avand posibilitatea de actiune atat in domeniul economic, social si politic, cat
si in domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale celor 27 de state membre.

La data de 9 mai 1950, Robert Schuman, Ministrul Afacerilor Externe francez, a anuntat ca
Franta propune crearea unei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului (CECO).Denumita
ulterior Declaratia Schuman, aceasta constituie piatra fundamentala a constructiei europene
si cuprinde patru principii fondatoare:

asigurarea pagii politice si reconstructiei economice


actiuni comune ale Frantei si Germanieireconciliere politica
asigurarea cooperarii intre natiunile europene
convergenta intereselor popoarelor europene

Principalele etape ale integrarii vest-europene sunt:

infiintarea in 1951 a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), ce a


constituit prima organizatie economica internationala cu caracter integrationist, prin
semnarea trataului de la Paris la 18 aprilie 1951, intrat in vigoare la 25 iulie, tratat
semnat de catre Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg.
Formarea Comunitatii Economice Europene (CEE), organizatie economica
internationala, creata prin semnarea in 1957 a Tratatului de la roma (25 martie 1957
si intrat progresiv in vigoare, incepnad cu 1 ianuarie 1958) de catre cele 6 tari
membre ale CECO si ale Comunitatii Europene a Energiei Atomice
Trataul de la Roma a fost modificat in 1986 , prin semnarea Acordului Unic European
Prin Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) s au pus bazele
crearii Uniunii Europene de catre cele 12 state membre ale Comunitatii Europene.

Premisele adoptarii monedei unice europene in lumina Tratatului de la Maastricht


Edificiul construit de Tratatul de la Roma si completat de Acordul Unic European au angajat
Comunitatea Economica Europeana intr o politica economica si monetara foarte ambitioasa,
ce si a propus ca scop final moneda unica.Aceasta evolutie in trepte a fost brusc
zdruncinata de prabusirea sistemului comunist si de razboiul din Golf.

Consiliile europene de la varf au decis organizarea la 15 decembrie 1990 a doua Conferinte


interguvenamentale, una consacrata elaborarii Tratatului de uniune politica, iar alta
elaborarii Tratatului de uniune economica si monetara.Aceste doua tratate au fost reunite
intr unul singur, tratat cunoscut sub numele de Tratatul Uniunii Europene.Momentul de la 7
februarie 1992 reprezinta data la care Comunitatea Economica Europeana (piata comuna) a
devenit Uniunea Europeana, denumire oficiala a celui mai puternic grup integrationist
european.

De la 1 ianuarie 1993, in mod oficial, intre cele 12 state membre nu mai exista
frontiere.Persoanele care trec frontierea in interiorul Uniunii Europene nu sunt controlate,
acest control realizandu se numai in frontierea exterioara Uniunii.

Unitatea economica si monetara


In expresia cea mai sintetica, Uniunea Economica si Monetara se reduce la infiintarea si
utilizarea de catre membrii sai a unei monede unice, care sa inlocuiasca monedele
nationale.In practica, atingerea acestui obiectiv final trebuie sustinuta de un ansamblu mai
vast de masuri:
promovarea unei politici monetare unice, prin intermediul unei singure autoritati
monetare, dotate cu un grad substantial de independenta
urmarirea de catre tarile participante a unor linii directoare comune de politica
economica, pe baza recomandarilor Consiliului Uniunii Europene
gestionarea, in fiecare tara membra, a finantelor publice de o maniera compativila cu
asigurarea stabilitatii macroeconomice.

Realizarea Uniunii Economice si Monetare nu reprezinta un scop in sine, ci doar mijlocul de


generare a unor efecte benefice in plan economic si nu numai:

Prin trecerea la moneda unica dispare definitiv incertitudinea legata de evolutiile


cursului de schimb al monedelor nationale in interiorul Uniunii Europene.Cresterilede
eficienta economice obtinute nu pot fi cuantificate cu precizie, dar unele estimari
sugereaza ca ele ar putea ajunge la echivalentul a 10% din PIB-ul european.
Trecerea la o moneda unica determina si economisirea unor importante sume platite
cu titlu de comisioane bancare pentru efectuarea conversiei dintr o moneda in
alta.Evident, aceste cheltuieli trebuie comparate cu cheltuielile inerente pe care le
reclama adaptarea sistemului bancar la exigentele impuse de schimbarea monedei.
Adaptarea unei singure monede este optinea economica cea mai rationala in
contextul Uniunii Europene, care asigura deplina libertate de miscare a bunurilor,
serviciilor si capitalurilor in cadrul Uniunii economice.
Contracararea presiunilor inflationiste este mai lesnicioasa daca formularea politicii
monetare este incredintata unei banci centrale
O moneda comuna va inlatura segmentarea nationala a pietelor de capitalm
incurajand dezvoltarea unei singure piete de capital, de vaste dimensiuni.
O singura moneda la scara Uniunii Europene va da cetatenilor sai un sentiment mai
pronuntat al unei apartenente comune, in ciuda faptului ca vorbesc limbi diferite si nu
impartassc aceeasi memorie istorica.

Principalele elemente ale Uniunii Economice si Monetare


Autoritatea monetara unica
Obiectul principal al autoritatii monetare, stabilit prin Tratatul de la Maastricht, este
asigurarea stabilitatii preturilor.

Politica monetara curenta va fi pusa in aplicare de un Consiliul Executiv compus din 6


persoane independente, numite de Consiliul European pentru un mandat

Strategia monetara de ansamblu va fi formulata de un Consiliu al Guvernatorilor,


compus din membrii Consiliului Executiv si din guvernatorii bancilor centrale din tarile
participante la Uniunea Economica si Monetara.

Banca Centrala Europeana impreuna cu bancile centrale participante vor forma Sistemul
European al Bancilor Centrale.Banca Centrala Europeana nu are dreptul sa crediteze
autoritatile publice, fie ele europene, nationale sau regionale.De asemenea e interzisa
achizitionarea (pe piata secundara) a titlurilor de credit emise de aceste autoritati.

Politica cursului de schimb este determinata de Consiliul Uniunii Europene, dar cu


consultarea Bancii Centrale Europene.Atributiile Consiliului in acest domeniu se refera in
principal la incheierea de acorduri privind eventualele sisteme ce leaga moneda comuna de
monede terte

Moneda comuna
In urma deciziei Consiliului European intrunit la Madrid (decembrie 1995), moneda unica a
Uniunii Economice si Monetare este euro.
Finante publice sanatoare si disciplina bugetara stricta
Desi participarea la Uniunea Economica si Monetara antreneaza automat disparitia
posibilitatii de a monetiza deficite bugetare (finantarea lor prin emisiune monetara de catre
banca centrala, cu cert impact inflationist), instrumentele politicii fiscale vor ramane in
intregime nationale.

De aceea, o uniune monetara stabila reclama o coordonare stransa intre politicile fiscale
nationale si o restrangere a deficitelor si a detoriei sectorului public.

Comprimarea, in limitele definite de criteriile relevante de convergenta, a deficitelor


bugetare si a datoriei publice este absolut cruciala in contextul unei Uniuni Economice si
Monetare.

Disciplina fiscala trebuie mentinuta si in perioada functionarii Uniunii Economice si


Monetare, atat prin coordonarea politicilor fiscale nationale, cat si prin penalizarea statelor
care au tendinta de a promova politici fiscale prea expansioniste.

Tratatul de la Maastricht a pus bazele constituirii unei Uniuni Economice si Monetare


realizate in trei faze astfel:

Faza 1 (1992-1993)Tarile care vor intra in Uniunea Monetara vor indeplini criteriile de
convergenta monetara si vugetara
Faza 2 (1994-1997 sau 1994-1999)creearea Institutului Monetara European (IME), in
care guvernatorii bancilor centrale se reunesc pentru a asigura tranzitia spre Banca
Centrala Europeana (BCE).Bancile centrale vor trebui, de asemnea sa devina
independente fata de guvernele proprii.
Faza 3ratele de schimb vor fi in mod irevocabil fixate si moneda unica introdusa

Criteriile monetare de convergenta

rata inflatieicare nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte media celor
trei tari cu cele mai scazute rate de inflatie
dobanda pe termen lungratele dobanzii pe termen lung nu pot depasi cu mai mult
de doua procente media celor trei tari cu inflatia cea mai scazuta.Acest
rata de schimbtrebuie sa ramana in interiorul limitelor de fluctuatie ale Sistemului
Monetar European fara tensiune grava, nici devalorizare in timpul celor doi ani care
preced evaluarea criteriilor in vederea trecerii la moneda unica.

Criteriile bugetare de convergenta

deficite si datoriedeficitele publice nu pot depasi 3% din PIB, iar datoria publica nu
poate depasi 60% din PIB
fara dominatieun Guvern poate f tentat sa regurga la emisiune monetara pentru a
usura stocul real al datoriei.Emisia monetara destinata reducerii datoriei reale este
interzisa in Uniunea Economica si Monetara din cauza caracterului sau inflationist.

Critica criteriilor monetare de convergenta


rata inflatieiconvergenta ratelor inflatiei se va produce in egala masura dupa
unitatea monetara
rata dobanziinu exista motiv de a impune acest criteriu inaintea monedei unice,
convergenta se impune prin ea insasi chiar de la unificare
rata de schimbcu marjele de fluctuatie de +/- 15%, acest criteriu devine vag, fiind
mare riscul ca statele membre sa caute, prin manipularea schimbului, sa exporte
propria inflatie sau propriul somaj si sa conduca la politici necooperante.
Critica criteriilor bugetare de convergenta cifre bugetarede ce 60%?in ceea ce
priveste deficitul bugetar, media tarilor membre este superioara procentului de 3%
din PIB pentru fiecare an, in afara de 1989.Un deficit de 3% ar fi prea restrictiv pentru
majoritatea tarilor, in schimb, prea facut pentru masura Germaniei
Stabilizatori automati sub constrangerestabilizatorii automati implica faptul ca
deficitele pot sa creasca in timpul recesiunii si sa scada in timpul revenirii.Deficitele
permit tarilor sa reactioneze impotriva socurilor asimetrice gratie politicii bugetare
si cu toate acestea variatiile ciclice ale deficitului dincolo de 3% nu vor fi permise
Este necesar un obiectiv pentru fiecare tara?intr o unitate monetara, nu este nevoie
sa se fixeze obiective de deficit public Stat cu Stat.Mai mult a avea politici bugetare
diferite poate fi benefic.Cateva tari europene au deficite care contribuie serios la
deficitul totalcheltuiala bugetara a celor mai mari patru tari constituie 80% din
cheltuielile totale ale Uniunii Europene.
Zone monetare optimale?In ciuda criteriilor stricte impuse de Tratatul de la
Maastricht, nu este mentionata in el nicio recomandare inspirata din teoria zonelor
monetare optimale
Politica bugetara prea restrictivacateva tari (Irlanda, Belgia, Grecia, Italia) au avut
datorii importante, fiindu le imposibil, cu ipoteze realiste o crestere si de inflatie, sa
indeplineasca criteriile pentru faza a 3 a.
O suprematie a Bundesbank?se pare ca aceste criterii au fost alese in principal
pentru a satisface Bundesbank.Pentru ca acesta dispune in interiorul Sistemului
Monetar European o pozitie hegemonica.

La 2 mai 1998, Consiliul Europei a decis ca 11 din cele 12 tari ale Uniunii Europene care
dorea sa adopte euro au indeplinit cele 5 criterii de convergenta.

Indeplinirea criteriilor de convergenta nu reprezinta un eveniment ce trebuie indeplinit


doar o data, ci trebuie mentinut.Tarile din zona Euro, care depasesc deficitul de 3% din
PIB vor trebui sa plateasca Uniunii Europene depozite nepurtatoare de dobanda
echivalente cu 0,2% PIB, plus 0,1% din PIB pentru fiecare procent de deficit de peste 3%
(pana la un maxim de 0,5% din PIB).Amenzile nu sunt impuse in mod automat, iar
limbajul tratului nu este atat de categoric pe cat l au facut unii sa para.Daca o tara se
afla intr o recesiune caracterizata printr o cadere drastica a PIB cu peste 2% ea
beneficiaza automat de o exceptie.Daca PIB scade cu orice valoare intre 0,75% si 2%
atunci numai o majoritate de voturi in consiliul ministrilor economiei si finantelor din
Uniunea europeana poate impune o amenda.Chiar si numai atunci cand Pib scde cu mai
putin de 0,75% amenzile vor fi impuse ca o regula.

Euro-moneda unica europeana


Euro este moneda nou-creata a Uniunii Europene si a devenit moneda oficiala la 1 ianuarie
1999.Pana in 2002, bancnote si monede nou emise au inlocuit silingul austriac, francul
belgian, markka finlandeza, francul francez, marca germana, lira irlandeza, francul
luxemburghez, guldenul olandez, escudo-ul porghez si peseta spanila ca moneda oficiala
exclusiva a celor 11 natiuni.

Introducerea monedei euro s a facut treptat:

Faza Aa inceput la 2 mai 1998 si s a incheiat la 1 ianuarie 1999.Ea a debutat printr o


reuniune speciala la nivel inalt a Uniunii Europene.In aceasta faza s a realizat
infiintarea BCE, ajustari finale ale sistemelor legale nationale pentru adaptarea la o
noua moneda si prima emisiune de bancnote si monede euro
Faza Ba inceput la 1 ianuarie 1999.A debutat cu introducerea euro ca moneda
oficiala in 11 tari care formeaza cona monedei unice.In cursul acestei faze, insa, euro
exista numai ca unitate de cont, nefiind distribuite bancnote si monede veritabile
euro.La 1 ianuarie 1998 Institutul Monetar European a devenit o institutie demodata
si a lasat locul Bancii Centrale Europene, cele 11 banci centrale nationale din zona
monedei unice au devenit subordonate Bancii Centrale Europene
Faza Cva inregistra prima introducere in circulatie a bancnotelor monedelor
euro.Aceasta va fi singura faza in care vechile monede nationale vor circula de fapt in
paralel cu euro.

La 1 ianuarie 1990, numai 11 tari au fost pregatite sa adopte euro: Austria, Belgia,
Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania.Doi ani
mai tarziu si Grecia a reusit sa indeplineasca criteriile de aderare.Danemarca a respins prin
referendum adoptarea euro, iar Marea Britanie si Suedia au ales sa ramana in afara zonei
euro.

Realizata de Robert Kalina, de la Imprimeria Bancii Centrale a Austriei, grafica bancnotelor


euro este strans legata de mostenirea culturala european, fara sa prezinte momente reale,
ci simboluri.

Euro astfel creat si lansat in mediile financiare europene si mondiale da nastere unia dintre
cele mai mari si mai puternice blocuri comerciale din lume, desi numai 17 din cei 27 de
membrii ai Uniunii Europene fac parte in prezent din zona monedei unice.

Principalele avantaje economice ale euro sunt

Riscul ratei de schimbdatorita faptului ca inlocuieste monedele nationale, euro


elimina complet riscul legat de rata de schimb dintre monedele participante, lucru
care reprezinta un avataj pentru investitiile internationale in zona euro
Costurile tranzactiiloreuro elimina costurile legate de conversii de moneda la
fiecar trecere a unei frontiere europene, un cost care impovara zeci de
milioane de vize pe an
Transparenta preturiloro moneda unica face mai evidente diferentele de pret dintre
bunurile, serviciile si salariile din diferite tari, imbunatatind astfel competitia dintre
piete
Piete financiare profundeincepand cu data de 1 ianuarie 1999, bursele mari din
zona Euro si au cotat instrumentele financiare, inclusiv cele emise anterior, in
euro.Un exemplu al acestui benefiu il rerpezinta posibilitatea ca fondurile din
Austria sa investeasca acum in titluri emise de Guvernul Italian exprimate in
euro, fara a mai exista impactul psihologic si ecnomic al conversiilor devizelor
si cotelor preturilor externe.

Obiectivele economice ale monedei unice europene

Stabilitatea macroeconomicaEuro introduce un regim cu inflatie redusa si


stabilitate macroeconomica pentru multe tari din zona Euro.Potrivit unor experti,
acest lucru este garantat efectiv, deoarece zona Euro poseda acum cea mai
independenta banca centrala din lume (BCE).
Rate reduse ale dobanzilorEuro aduce rate mai mici ale inflatiei si prin
reducerea ratei de rsic pentru schimbul valutar
Reforma structuralaTarile care doresc sa se califice la zona Euro trebuie sa si
ajusteze economiile, indeplinind criteriile de convergenta stabilite in
Tratatul de la Maastricht
Statutul de moneda in care se pastreaza rezervele monedele in care se
plaseaza rezervele sunt foarte solicitate si, prin urmare, beneficiaza de pe
urma acestei lichiditati ridicate si a costurilor extrem de reduse ale
tranzactiilor de pe pietele externe de schimb
Cresterea economicacosturile reduse ale tranzactiilor si riscul mai mic legat
de rata de schimb, impreuna cu transparenta preturilor si cu o modalitate
unica de plata, au sporti marimea efectiva a pietelor de produse din zona
Euro.

Costurile si riscurile introducerii monedei unice


Costurile tranzitiei-intre 1999 si 2002 publicul si instituiile private din intreaga lume
au cheltuit miliarde de dolari pentru a schimba facturile, listele de preturi, programe
software etc.

PricewaterhouseCoopers estima ca unele banci ar putea pierde pana la 50%


din veniturile realizate din schimbul de devize si 60% din veniturile lor din
comertul legat de arbitrajul obligatiunilor

Costurile ocazionalecriticii euro argumenteaza ca resurele, in valoare de miliarde de


dolari, ar fi fost mai bine cheltuite pentru reformarea problemelor structurale
stringente ale Europei
Socurile economicereprezinta schimbari neasteptate in mediul macroeconomic al
unei tari sau al unei regiuni, care distrug balanta productiei, consumului, investitiilor,
cheltuielilor guvernamentale si comertului.Cel mai amenintator tip de soc economic
pentru zona monedei unice este cel cunoscut ca un soc asimetric, numit astfel
deoarece afecteaza tarile in mod diferit.

Un exemplu de soc asimetric poate fi cand cererea mondiala pentru produse forestiere
scare, de exemplu, situatia economica a Finlandei se deterioreaza mult mai grav si mai
repede decat cea a Austriei, Frantei sau Luxemburgului, deoarece produsele forestiere
reprezinta un procent enorm din PIB-ul Finlandei.Inainte de introducerea euro, tarile din zona
Euro puteau manevra socurile asimetrice in trei moduri principale:ajustarea ratelor
dobanzilor, interventia asupra ratei de schimb si ajustarea fiscala.

Euro are trei impacturi esentiale asupra capacitatii tarilor de a raspunde socurilor
asimetrice: interzice modificari independente ale ratelor dabanzilor, impiedica deprecierile
monedelor nationale si restrange capacitatea Guvernelor de a cheltui pentru stabilizarea
unei economii.