Sunteți pe pagina 1din 32

http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/COMPLICATII-PSIHICE-IN-TOXICOM54238.

php

1. Alcoolismul

1.1 Definitie si caracterizare general

Consumul de alcool face parte integrant din viata societtii omenesti


din cele mai vechi timpuri, substanta fiind apreciat pentru efectele
sale euforizante si anxiolitice. Consecintele negative ale abuzului de
alcool episodic sau cronic, atat pe plan individual, psiho-biologic, cat si
pe plan colectiv, socio-familial si profesional sunt cunoscute de mult
timp, problema constituind obiectul a numeroase cercetri odat cu
medicalizarea notiunii, prin introducerea termenului de alcoolism de
ctre Magnus Huss (1849).

In ultimul timp s-a inregistrat o crestere ingrijortoare a consumului de


alcool la nivel global, cu importante consecinte nefavorabile, medico-
psihologice, precum si socio-economice. Inc din 1967 Organizatia
Mondial a Snttii a initiat programe speciale de combatere a
abuzului de alcool, obiectivul devenind prioritar in ultimii ani in
preocuprile expertilor acestei organizatii, intrucat se consider c
alcoolismul reprezint a patra problem de sntate public in lume.
Divergentele privind definitia alcoolismului si criteriile de incadrare
diagnostic, precum si dificulttile legate de depistarea si
inregistrarea cazurilor si deficitele de organizare a asistentei medico-
psihologice a alcoolicilor fac aproximative estimrile epidemiologice in
intreaga lume.

Cu toate acestea, date furnizate de O.M.S. la inceputul deceniului


trecut apreciau c un sfert din populatia globului este dependent de
alcool sau de alte droguri. Analiza incidentei fenomenului semnala
cresterea consumului de buturi alcoolice la tineri si varstnici, precum
si la femei. Se considera c 90% din populatia globului este
consumatoare de alcool, 10% fiind consumatori abuzivi.
In ultimii ani s-a constatat o crestere considerabil a productiei si
implicit a consumului, atestat de date statistice, alcoolul constituind
drogul major al societtii europene si nord-americane, dar
rspandindu-se din ce in ce mai mult si in alte zone geografice (Africa,
Australia, Extremul Orient), cuprinzand grupuri populationale ale cror
traditii exclud formal folosirea lui (musulmani, populatii latino-
americane).

Tehnologia elaborrii alcoolurilor comestibile s-a modificat in ultimii


ani, numerosi congeri, aditivi si poluanti prezenti in buturile alcoolice,
adugandu-si probabil propria lor toxicitate la toxicitatea alcoolului.
Internationalizarea dezvoltrii industriei alcoolului, cresterea
mobilittii grupurilor populationale au dus implicit la
internationalizarea patternurilor de consum. Marile prefaceri sociale
(urbanizare, 242d33c industrializare, etc.) constituie in esent factori
indiscutabili de progres, dar au si consecinte negative printre care si
cresterea consumului de alcool, rspandit in toate straturile sociale,
dar predominand la cei care dispun de strategii precare de a face fat
stresului, la cei cu probleme de adaptare (imigranti, someri), acestia
avand in general un status economic si cultural inferior, cu toate
implicatiile pe care le presupun.

Pe plan economic si social, consumul abuziv de alcool are consecinte


importante, printre care incapacitate temporar de munc, accidente
de munc, accidente rutiere, cresterea delicventei si criminalittii.
Costul ingrijirilor medicale necesitate de alcoolici greveaz bugetul
tuturor trilor. Studiul epidemiologic efectuat in 1974 pe un esantion
de populatie urban din Bucuresti de ctre Institutul de Neurologie si
Psihiatrie a evidentiat faptul c 5,55% din totalul patologiei psihiatrice
in populatia general il reprezint alcoolismul cronic si complicatiile lui
psihice (V. Predescu, p. 634).

In 1995 in S.U.A. 52% din populatie consumase alcool in ultima lun,


17% prezentase un episod de betie acut in ultima lun si 6%
intruniser criteriile de mari butori (apud Kaplan, Sadock, 1998; D.
Prelipceanu, 2003, p.74). 90% din populatia emisferei vestice
consum alcool la un moment dat in cursul vietii, 30% au probleme
temporare legate de abuzul de alcool, 10% din brbati si 3-5% din
femei au probleme severe, repetate in anumite perioade ale vietii din
cauza alcoolului (dependent, sindrom de sevraj, complicatii
somatice), 20-35% din cei care apeleaz la serviciile de sntate au o
problem patologic (somatic sau/si psihic) provocat de alcool
(apud Schuckit 2000, D. Prelipceanu, 2000, p. 74).

Geneticienii consider c rudele apropiate ale alcoolicilor prezint un


risc de 3-4 ori mai mare de a intampina probleme severe legate de
consumul de alcool. Gemenii monozigoti ai alcoolicilor sunt predispusi
mai mult decat dizigotii, copiii alcoolicilor adoptati de familii de non-
alcoolici au risc de 4 ori mai mare de a deveni alcoolici decat copiii
printilor non-alcoolici (D. Prelipceanu, 2000, p. 76). Cloninger in 1987
si alti cercettori au descris dou tipuri de alcoolici: tipul I care se
caracterizeaz printr-un debut tardiv, printr-o dependent psihic mai
puternic decat cea fizic, dar si prin sentimente de culpabilitate dup
abuz si tipul II cu heritabilitate crescut (transmisie tat-fiu, asociaz
alcoolismul cu antisocialitate comportamental crescut).

Psihologii argumenteaz cu efectele anxiolitic, antidepresiv, relaxant


ale alcoolului care ar determina triri psihologice de neputint in fata
stresului la cei cu profil psihologic dominat de nevrotism. Consumul
patologic de alcool este legat de efectele sale psihotrope: pentru multi
plcerea, pentru unii anihilarea angoasei. Or angoasa, simptom major
al patologiei mentale, poate fi dup J. Bergeret expresia unei structuri
psihotice, a unei structuri nevrotice sau a anumitor stri limit.
Recursul la alcool poate linisti tensiunile, dar numai temporar, de unde
necesitatea de noi libatii, ceea ce poate insemna intrarea pe calea
dependentei. Psihiatria traditional s-a artat relativ putin rodnic in
sectorul alcoologic, cu exceptia relatiilor posibile dintre alcoolism si
depresie: observatii clinice si studii genetice tind s pun in evident,
in anumite cazuri, alcoolismul si strile depresive (G. Winokur, 1972).
Psihanaliza a elaborat la inceputul secolului ipoteze psihogenetice, ea
punand in cauz cel mai adesea anomalii sau alterri ale schemelor
identificatoare initiale si deficite narcisice. Alte tipuri de studii se
bazeaz pe informatii culese cu ajutorul testelor de eficient sau de
personalitate, avand drept obiectiv discernerea trsturilor presupuse
specifice pentru o personalitate alcoolic. Se studiaz de asemena
conditiile de educatie si anomaliile parentale. Ansamblul acestor
cercetri multiple, divergente, uneori contradictorii nu permit trasarea
nici unui profil tipic. Dar ramane viu interesul pentru ipotezele
formulate pe plan psihologic, incercandu-se a se rspunde provocrii
pe care o reprezint opacitatea conduitei alcoolice. Comportamentistii
sustin c alcoolismul este un comportament invtat prin premiere si
intrire incepute dup primul contact cu alcoolul.

Ipoteza socio-cultural se bazeaz pe faptul c exist un ansamblu de


influente care se exercit asupra individului in msura in care el
apartine unui anumit mediu, face parte dintr-un grup etnic definit,
respectand moravuri si datini traditionale, sau in msura in care ader
la o religie, la anumite conceptii metafizice sau morale. Influenta
structurii societtii capitalist/socialist, rural/urban in care trieste
individul are un rol important. In afar de aceasta, individul evolueaz
la un nivel profesional stabil sau variabil in interiorul piramidei sociale.
De asemenea modalittile educatiei sale, pozitia grupului su social
fat de alcoolism au ponderea lor in conduitele individuale sau
colective. De exemplu, in mod traditional, evreii, consumatori de
buturi alcoolice, au dintotdeauna reputatia de a rmane sobri. S.
Snyder a efectuat mai multe anchete in S.U.A., demonstrand c
procentajul alcoolismului in grupul acelora care practic efectiv
aceast religie este deosebit de mic. In anii 80, ins, observarea
diferitelor grupuri de imigranti in Israel a revelat faptul c problema
alcoolismului exist realmente la aceast tanr natiune. Imigrantii
irlandezi in S.U.A., foarte numerosi in secolul al XIX-lea si la inceputul
secolului XX, cel mai adesea de origine rural, au trebuit s fac fat
unor mari dificultti de adaptare. Procentajul alcoolismului la indivizii
care compun acest grup este foarte ridicat, ins de la a doua
generatie el scade de la 38% la 20%. Comunittile chineze instalate in
S.U.A. exercit, din cauza unor traditii culturale foarte vechi, un
control familial si social vigilent fat de alcool, control pe care
contactele cu civilizatia american nu l-au stirbit. Atitudinile culturale
fat de alcool se exprim in anchetele de opinie public. Alcoolul
simbolizeaz si evoc mult mai mult reuniunile agreabile si mesele
bune decat eventualele decderi pe care le poate determina. Chiar
dac il respinge pe alcoolic, societatea admite mitul betiei voiase si
virile.

Exist si factori economici care determin consumul de alcool. Acestia


constituie totalitatea elementelor care privesc productia, distributia si
consumul de alcool, precum si presiunile exercitate asupra grupului
sau indivizilor care au interese angajate in acest sector de activitate.

Astfel, etiologia alcoolismului este multifactorial. A distinge, a defini


acesti factori multipli, a preciza modul lor de actiune, a le atribui o
valoare sunt operatii dificile, cu atat mai mult cu cat exist
intotdeauna o intersectare si o interactiune a acestora.

Conceptul de alcoolism-boal cu conotatii bio-psiho-sociale


fundamentat in lucrrile lui Jellinek este acceptat unanim, persistand
ins divergente privitoare la definirea lui drept cadru nosologic unitar,
atunci cand se apeleaz pentru delimitare la criterii generale,
medicale, psihologice, socioculturale.

Afirmatia c alcoolismul este o maladie psihosocial, alcoolicul fiind un


bolnav care si-a pierdut libertatea de a se abtine de la consumul de
buturi alcoolice (Fouquet) corespunde unei realitti clinico-
psihologice, dar nu si rigorilor unei definitii adecvate conceptual si
utilizabile operational in practica medical (V. Predescu, p.657).

Exist o distinctie net intre alcoolismul acut si cel cronic. Alcoolismul


acut inseamn intoxicatie etanolic redus de la starea de impregnare
alcoolic la betie, semnele ei disprand complet dup eliminarea
toxicului. Alcoolismul cronic se manifest in timp si se datoreaz unor
schimbri metabolice importante care regreseaz lent si nu totdeauna
complet. El genereaz complicatii grave, dintre care cele mai
frecvente sunt cele ale sistemului nervos si ale aparatului digestiv.
Chiar inaintea aparitiei complicatiilor la alcoolicii cronici apar tulburri
psihice importante, cu repercusiuni grave asupra adaptrii sociale si
uneori pe plan medico-legal. Alcoolismul cronic implic, cu valoare
definitorie, notiunile de tolerant si mai ales de dependent psihic si
fizic.

Ca si in cazul altor substante cu potential de adictie consumul cronic


de alcool poate duce la aparitia tolerantei care semnific necesitatea
cresterii in timp a dozelor de substant pentru realizarea aceluiasi
efect. Opus tolerantei este sensibilizarea care presupune realizarea
strii de inebriere la cantitti din ce in ce mai mici de alcool.
Dependenta psihic este mai precoce si semnific necesitatea
psihologic imperioas, cu caracter patologic, de a continua consumul
de alcool in vederea realizrii unei senzatii subiective de confort,
pentru reducerea tensiunii psihice. Dependenta fizic este mai tardiv
si semnific aparitia tardiv (dup cel tarziu 24 de ore) a unui sindrm
de sevraj (abstinent) atunci cand a fost intrerupt sau redus brusc
consumul de alcool. Sindromul de sevraj presupune simptome
somatice si psihice complexe, penibile pentru bolnav (tremurturi
digitale si linguale, transpiratii, etc.) adesea extrem de grave
(episoade confuzo-onirice, pan la delirum tremens).

Alcoolismul cronic reprezint deci o toxicomanie care are o serie de


caracteristici particulare. Astfel, prima sa particularitate o reprezint
uzul rspandit al substantei, ceea ce face s existe un numr extrem
de mare de consumatori de alcool, dintre care numai aproximativ 10%
ajung la alcoolism cronic. Intervalul de timp necesar pentru instalarea
dependentei este mai indelungat in cazul alcoolului, comparativ cu
alte substante cu potential adictiv, iar toleranta presupune mrirea
dozei pan la de 3-4 ori doza uzual.

Consumatorii de alcool reprezint deci persoane care folosesc alcool


ocazional (sau chiar relativ regulat), incadrandu-se ins intr-un pattern
normativ de consum, care la randul su variaz la diferite grupuri
populationale, in diferite medii socio-culturale. La acestia inebrierile
nu sunt certe si nu au un caracter constant, nu se noteaz consecinte
negative pe plan socio-profesional sau familial, nu apar fenomene de
tolerant sau dependent.

O categorie aparte o constituie butorii sociali, persoane al cror


consum de alcool este determinat in mare parte de existenta (in viata
lor profesional sau particular) a unor ocazii care favorizeaz
consumul, acesta avand deci un caracter mai sistematic decat in cazul
simplilor consumatori de alcool. Pentru butorii sociali, alcoolul nu
reprezint o necesitate, ci un prilej de relatie social de microgrup. Pot
aprea in aceste cazuri fenomene de tolerant, dar nu si de
dependent, consumul putand fi sistat fr efort deosebit si fr
consecinte neplcute. Frecvent, butorii sociali reprezint o etap in
dezvoltarea alcoolismului cronic, ei constituind din acest punct de
vedere o populatie cu risc crescut.

Aparitia unor elemente de utilizare patologic a alcoolului cum ar fi


abuzul (insotit de consecinte negative socio-profesionale) sau
dependenta (psihic si/sau fizic) defineste categoria de alcoolici
sociali. Aparitia doar a dependentei psihice, in absenta unor
complicatii somatice defineste, in acceptiunea unor autori, categoria
de butori problem.
Abaterea de la patternul normativ de consum presupune instalarea
unei utilizri patologice a alcoolului, care defineste consumatorii
abuzivi de alcool. Criteriile care delimiteaz aceast categorie sunt
urmtoarele: pacientul insusi consider c bea prea mult, a incercat
s reduc sau s intrerup consumul, dar nu a reusit; nu reuseste s-si
controleze ingestia de buturi alcoolice, continuand aproape de regul
pan la inebriere mai mult sau mai putin profund. Familia ii
reproseaz consumul de alcool si/sau are dificultti familiale legate de
acesta; are dificultti in relatiile interpersonale sau la locul de munc
legate de alcool; are probleme judiciare (contraventii, infractiuni)
legate de consumul de alcool; are perioade de black-out, amnezii
circumscrise, totale sau partiale, fr pierderea constientei, in conditii
de inebriere, devenind frecvent violent in astfel de situatii; are crize
convulsive in cadrul intoxicatiilor acute, in absenta unor antecedente
comitiale; consumul zilnic de alcool este absolut necesar pentru a face
fat solicitrilor obisnuite; continu consumul de alcool in pofida unor
recomandri medicale; bea alcooluri nebuvabile, cheltuieste o parte
insemnat a veniturilor sale pentru alcool; prezint complicatii ale
intoxicatiei acute; prezint sau a prezentat simptome de sevraj si/sau
complicatii somatice (gastrit, steatoz hepatic, ciroz hepatic,
neuropatie periferic). Se accept c existenta a dou dintre criteriile
enumerate face diagnosticul probabil, el fiind cert cand sunt intrunite
trei dintre ele.

Definirea alcoolismului cronic constituie domeniul a numeroase


controverse, comitetul de experti O.M.S. (Edwards, Gross, Keller,
Moser, Room) recomandand chiar evitarea termenului in
nomenclatur si clasificarea problemelor legate de alcool, domeniu
pentru care au fost propuse dou concepte (1977, 1981):
incapacittii legate de consumul de alcool notiune larg care
include toate consecintele abuzului alcoolic, cu sau fr existenta
dependentei alcoolice, de la consumatorii excesivi de alcool, la
conduitele de alcoolizare, acestea din urm semnificand un proces
patologic aflat inc in stadiul infraclinic;
sindromul de dependent alcoolic notiune creia ii sunt
recunoscute anumite lacune, dar care isi propune s reflecte o
realitate psiho-biologic, fr conotatii sociale care au caracter mai
mult sau mai putin arbitrar.

Diagnosticul sindromului de dependent alcoolic presupune existenta


unor simptome care exprim perturbarea comportamentului fat de
alcool (pattern de consum neintegrat normelor sociale, rezistent la
intrirea negativ a alcoolizrii, pacientul continuand s bea in
acelasi mod, in pofida consecintelor nefaste individuale si socio-
familiale resimtite), simptome care corespund unor tulburri psiho-
biologice (semne si simptome de sevraj, ingestia de alcool in scopul
atenurii disconfortului provocat de sevraj, fenomenul de tolerant).

Termenul de alcoolism cronic se mentine totusi in acceptiunea curent


semnificand o tulburare de comportament cu determinism complex,
socio-psihologic si biologic, manifestat prin consum repetat si excesiv
de alcool, cu repercusiuni individuale, afectand sntatea psihic si
somatic a butorului, precum si relatiile sale familiale si profesionale,
statutul su economic si social.

Criteriile diagnostice cvasiunanim recomandate implic fenomene


clinice de utilizare patologic a alcoolului, existenta tolerantei si a
dependentei (cu aparitia simptomelor de sevraj in orice imprejurare
care determin sistarea sau reducerea consumului), precum si aparitia
complicatiilor somatice.

Tipul si cantitatea de butur sunt putin relevante pentru diagnosticul


de alcoolism cronic, la fel ca si durata consumului, date fiind
diferentele individuale in privinta sensibilittii la alcool, a vitezei lui de
metabolizare, a vitezei cu care se instaleaz toleranta si dependenta
si a intervalului de timp in care apar complicatiile.
Instalarea alcoolismului presupune un proces progresiv si
multidimensional, ordonarea semnelor si simptomelor avand un grad
mare de variabilitate individual (Jellineck, Lundquist). Nu exist o
progresie inevitabil de la un stadiu la altul, in fiecare etap existand
posibilitatea unei stabilizri sau chiar a revenirii la un stadiu anterior
(Van Dijk,1972; Girici,1975; Edwards,1977).

1.2 Clasificarea alcoolismului

Polimorfismul manifestrilor clinice si multitudinea problemelor de


ordin psiho-social cu implicatii etiologice pentru consumul abuziv de
alcool au determinat numeroase incercri de clasificare prin stabilirea
unor tipologii variate sau prin diferentieri in functie de stadialitatea
procesului. Pe considerente clinice si etiologice, Fouquet (1948) a
propus urmtoarea clasificare a alcoolismului:

Alcoolite la cei care beau din obisnuint (sau pentru completarea


ratiei calorice, considerent care are o acceptiune limitat). Pacientii
sunt in general de sex masculin, ei consum zilnic alcool in cadrul
microgrupului socio-familial, inebrierile fiind destul de rare. Debutul
consumului este in general precoce, in adolescent. Anumite
profesiuni sunt mai expuse (in alimentatia public, in industria
buturilor alcoolice, etc.) si exist factori favorizanti socio-culturali
(microgrupul, inabilitatea organizrii timpului liber, etc.). Depistarea
acestor cazuri este in general tardiv, legat cel mai des de un
incident pentru care alcoolul este un factor favorizant.

Alcooloze care se instaleaz pe fondul unei personalitti nevrotice,


putand fi singura manifestare aparent a strii morbide. Debutul
consumului are loc la varsta adult, este de obicei progresiv, insotit de
episoade depresive. Mai rar, se noteaz un debut brutal, cu caracter
reactiv. Evolutia imediat este favorabil, dar recderile sunt
frecvente, prognosticul fiind rezervat. Depistarea este mai facil,
pacientii solicitand frecvent sprijin medical din proprie initiativ.
Atunci cand consumul de alcool se instaleaz la o personalitate
psihopat, debutul este mult mai precoce (in adolescent, chiar in
copilrie) si se noteaz frecvent stri de betie patologic.

Somalcooloze care apar in contextul unor psihoze acute sau cronice


(psihoz maniaco-depresiv, schizofrenie). Ameliorarea strii psihice
are drept consecint si reducerea sau chiar sistarea consumului de
alcool.

Cea mai rspandit este clasificarea lui Jellinek (1960) care descrie
mai multe tipuri de alcoolism, definindu-le caracteristicile:

Alcoolismul alfa presupune o dependent psihologic fat de alcool la


care subiectul recurge simptomatic si episodic, in situatia de stres
sau ca urmare a unor suferinte fizice, in scop tranchilizant si
euforizant; la baza acestui tip de alcoolism exist o organizare
nevrotic a personalittii; exist posibilitatea abtinerii, consumul nu
este progresiv, se mentine controlul, nu apar fenomene de sevraj.

Alcoolismul beta presupune o perioad indelungat de ingestie, care


are drept urmare aparitia unor complicatii somatice (digestive,
hepatice, neurologice), a unui deficit nutritional; consumul de alcool
se face in virtutea unor obiceiuri socio-culturale, sistarea lui este
posibil si de obicei lipsit de tulburri de sevraj.

Alcoolismul gamma presupune o dependent fizic cert, sistarea


consumului determinand simptomatologie de sevraj; cresterea
tolerantei tisulare fat de alcool duce la consum progresiv cantitativ,
apare pierderea controlului asupra cantittii ingerate; comportamentul
bolnavului are implicatii socio-familiale importante.

Alcoolismul delta semnific consum continuu de alcool, reducerea sau


suprimarea lui pe termen foarte scurt (1-2 zile) ducand la aparitia
simptomatologiei de sevraj.

Alcoolismul epsilon este superpozabil cu dipsomanie grav.


Subliniind c notiunea de dependent este elementul esential care
diferentiaz diversele forme de alcoolism cronic, Lereboullet (1980)
consider c stadiile alfa si beta descrise de Jellinek corespund
notiunii de butor excesiv, stadiile gamma si delta implicand
dependent propriu-zis care se manifest diferit, in functie de
habitudinile nationale de consum:
In trile latine, consumul cotidian (in general de vin) este
repartizat pe parcursul intregii zile, pacientul fiind capabil s-si
limiteze ingestia in vederea evitrii inebrierii; el nu reuseste ins s
intrerup ritmul ingestiei si fenomenele de sevraj sunt prezente
dimineata, cedand dup prima administrare de alcool;
In trile anglo-saxone, alcoolizarea se bazeaz mai ales pe
buturi distilate, dependenta psihologic fiind primordial si alcoolul
fiind folosit mai ales ca tranchilizant; se noteaz cel mai frecvent
alcoolism beta si gamma; alcoolizarea este masiv vesperal, la
sfarsitul sptmanii, inebrierea este aproape regul, atat la brbati cat
si la femei, mediul fiind tolerant; exist posibilitatea ca pacientii s
mentin sobrietate cateva zile sau chiar cateva sptmani.

Trebuie mentionat tendinta contemporan, mai ales la populatia


tanr si in straturile sociale cu nivel economic ridicat, ctre
alcoolizri episodice, mai mult sau mai putin masive, deseori pan la
inebriere cu frecvent variabil.

Mayer Gross si colaboratorii si (1970) propun o clasificare a tipurilor


de alcoolism superpozabil in mare msur cu cea a lui Jellinek. Ei
descriu ca form separat alcoolismul simptomatic in care consumul
de alcool este secundar unei tulburri nevrotice, psihotice sau
organice, primele semne de impregnare etanolic evoluand cu
simptomatologia psihic subiacent. In aceste cazuri, tratamentul
trebuie s se adreseze in primul rand tulburrilor psihice, dar
instituirea lui este conditionat de rezolvarea problemei alcoolului.
Acest punct de vedere redevine actual in demersurile teoretice (dar cu
implicatii clinico-terapeutice) ale unor autori contemporani (Cavenar si
Brodie, 1983), care propun diferentierea conceptual a alcoolismului
primar de cel secundar (in sensul lui Shuckit si Winokur), cu
sublinierea c nu este vorba de forme care se exclud mutual, ci
dimpotriv, de obicei coexist la acelasi pacient.

In cazul alcoolismului primar, accentul se pune pe patternul de


comportament in sine fat de alcool, care nu este rezultatul unei
tulburri afectiv-cognitive sau de personalitate, ci semnific mai
curand o paradigm comportamental bazat probabil pe
comportamente transmise genetic si relativ independent de
ambiant.

Alcoolismul secundar semnific acelasi comportament autodistructiv


de utilizare a alcoolului, dar care este rezultatul unui sindrom
psihopatologic major (boal afectiv, schizofrenie), al unei tulburri de
personalitate sau al unui conflict nevrotic.

Au existat incercri de clasificare in sfera alcoolismului, pe baza


trsturilor de personalitate ale alcoolicilor, pentrul studiul crora au
fost folosite inventare si chestionare de personalitate, precum si teste
obiective si msuri comportamentale.

Emery (1960) delimita butori sociali, reaparativi si indulgenti.


Blum (1966) a sugerat o tipologie bazat pe stadiile de dezvoltare
psiho-sexual, Sanford (1967) propune o tipologie functional,
ingestia de alcool fiind evitant, facilitativ sau integrativ.

O form clinic particular, acceptat de multi autori o constituie


alcoolismul feminin, cel mai des solitar si secret, controlat cu pudoare,
in virtutea unor norme sociale si antrenand un sentiment de
culpabilitate.Se consider c abuzul cronic de alcool la femeie apare
de obicei pe fondul unei organizri nevrotice, reprezentand
compensarea unui dezechilibru, a unei conduite de esec.
Deshaies (1963) descrie o form impulsiv (in care pulsiunea
antreneaz satisfacerea imediat, fr lupt), o form compulsiv
(caracterizat prin lupt, anxietate, culpabilitate) si forme mixte (in
care alterneaz fazele impulsive cu cele compulsive).

Datele unor studii mai recente (Allan si Cooke, 1986) atest


extinderea consumului abuziv de alcool la femei, relatia dintre
alcoolismul feminin si circumstantele existentiale prand a fi de
interdependent si influentare reciproc, in sensul c, de multe ori,
ambele apar drept consecinte ale unei tulburri de personalitate cu
comportament impulsiv si agresiv. Trebuie mentionat frecventa
relativ scurt a politoxicomaniei la femeile alcoolice, abuzul de alcool
complicandu-se in aproximativ o treime din cazuri cu alte toxicomanii
medicamentoase (Schuckit si Morrisey, 1979).

Ca particularitate evolutiv, trebuie subliniat c alcoolismul


degradeaz mai repede si mai profund femeia, atat biologic, cat si ca
statut social si familial.

Buturile alcoolice sunt definite ca solutii apoase de alcool etilic care


contin arome, se obtin mai des prin fermentatie, proces biochimic
complex comportand mai multe etape in care hidrantii de carbon se
transform in etanol. El se produce sub influenta unor enzime ale
anumitor microorganisme foarte rspandite in natur, in special
drojdii. Aceasta explic fermentatia spontan a anumitor produse.
Hidratii de carbon de diferite tipuri ca: glucoza, fructoza, zaharoza,
amidonul, celuloza sunt prezenti in numeroase produse vegetale, cum
sunt sucurile de fructe, tuberculii, cerealele, etc.

Fermentatia alcoolic necesit o temperatur optim in jur de 30 C.


Rezult dioxid de carbon si un lichid cu un continut de 3-20% alcool. In
acest mod se obtine vinul cu 9-14% alcool, din mustul de struguri.
Berea provine din fermentatia gruntelor de orz supuse in prealabil
unui proces de germinare artificial care transform amidonul in
glucoz fermentabil. Ea contine 2-85% alcool si adaos de hamei
pentru arom si gust, dar si pentru controlul fermentatiei; un litru
contine aproximativ 40g alcool pur, 40g de glucide si 4g de proteine.

Cidrul este un produs de fermentatie a mustului proaspt de mere. Are


o concentratie de 5% alcool; se obtine si un cidru dulce cu 2-3%
alcool; similar se obtine si o butur din pere.

Hidromulul rezult prin fermentatia mierii de albine in solutie apoas.

Buturile distilate, cu o concentratie mai mare de alcool decat a celor


provenite prin fermentare se obtine prin vaporizarea alcoolului urmat
de condensarea lui prin rcire. Alcoolul concentrat, de 40-60% a fost
mult vreme remediul miraculos, rar si scump. Rachiul si coniacul se
obtin prin distilarea vinului. Tuica (palinca) rezult prin distilarea
produselor de fermentare a prunelor. Vodca este obtinut prin
distilarea alcoolului provenit prin fermentarea cerealelor. Ginul este
obtinut prin distilarea mustului fermentat de cereale, la care se
adaug boabe de ienupr. Romul se obtine prin distilarea sucului sau
melasei fermentate de trestie de zahr sau din alcool rafinat si
adaosuri de arome sintetice. Aperitivele pe baz de vin (Cinzano si
Porto) au un continut de 15-23% de alcool; cocktail-urile sunt
amestecuri de buturi distilate la care concentratia mare de alcool
este gustativ camuflat prin diverse ingrediente.

1.3. Stadii in dezvoltarea alcoolismului

Pentru a obtine o imagine adecvat si complet asupra dependentei


de alcool este necesar s realizm o scurt prezentare a acestor faze.
Primul care a realizat aceast prezentare a fost Jellinek in lucrarea
Alcoolul concept de boal. Se evidentiaz astfel, evolutia
dependentei, etapele pe care le parcurge o persoan in procesul de
trecere de la consumul ocazional si cel social al alcoolismului la etapa
consumului excesiv.
1. Faza prealcoolic este cea in care se pregteste terenul. Aceasta
dureaz intre cateva luni si doi ani, timp in care se caut motivatii si
circumstante pentru a consuma alcool. In aceast perioad creste
toleranta si importanta buturii pentru persoana respectiv. Aceast
faz are dou stadii: betia ocazional si betia permanent.

2. Faza prodromal este cuprins intre sase luni si patru ani. Apare
aviditatea dup primele pahare, consumul in secret pentru a prea c
nu consum mai mult decat ceilalti, tulburri de memorie. Aceast
faz este anuntat de primul semn al alcoolismului palimpsestul
alcoolic adic perturbarea memoriei, pierderea capacittii de
reproducere a detaliilor. Aceasta marcheaz cresterea apetentei
pentru alcool, chiar instalarea sentimentului de culpabilitate. In acelasi
timp creste si cantitatea de alcool ingerat.

3. Faza crucial se instaleaz cand persoana pierde controlul,


aprand necesitatea fizic de a bea; unele conflicte cu colegii, familia;
apar manifestri de sevraj, scade capacitatea sexual; apare izolarea.
In aceast perioad se manifest rationalizarea comportamentului
fat de alcool, perturbri ale structurii de personalitate, idei de
grandoare, exacerbarea agresivittii, episoade de culpabilitate urmate
de abstinent total, tendinta de izolare fat de mediul familial,
prsirea serviciului, neglijarea alimentatiei.

4. Faza cronic se caracterizeaz prin ingerarea motivat a buturii,


ebrietate in timpul zilei, scderea capacittii cognitive si a tolerantei
la alcool. Tot in aceast perioad apar psihozele alcoolice.

Scoala sovietic de psihiatrie (Portnov si Piatnitkaia,1973) delimiteaz


trei stadii in delimitarea alcoolismului:
Stadiul neurastenic cu fenomene de dependent psihologic si
simptomatologie nevrotic polimorf, in care disabilittile cognitive
datorate consumului de alcool contureaz un tablou astenic sau
asteno-depresiv;
Stadiul toxicomanic cu dependent fizic si modificri de
personalitate de tip pseudopsihopatic;
Stadiul encefalopat cu accidente psihotice frecvente si
deteriorare progresiv.

Clinica alcoolismului

Intoxicatia alcoolic acut. Ingestia de alcool etilic produce


manifestri clinice care depind de doza ingerat, de viteza cu care a
fost absorbit, precum si de susceptibilitatea individual. Se accept
c alcoolemiile care depsesc un g corespund unei alcoolizri
patologice. Aspectele clinice difer in functie de aparitia intoxicatiei
acute la un individ sntos, in mod accidental, la un individ care are
probleme legate de alcool (butor-problem), la un consumator
abuziv sau la un dependent de alcool.

Betia simpl determin tulburri psihice mai mult sau mai putin
evidente care se pot grupa in trei faze:

a) faza de excitatie intelectual si psihic general, cu logoree,


euforie, inlocuite uneori de iritabilitate, retragere. Modificrile sunt in
general putin sezizabile pentru subiect si chiar pentru anturaj;

b) faza de ebrietate, cu incoordonare motorie cu simptomatologie


cerebeloas (mers atoxic, tulburri de echilibru, imprecizie in miscri)
si obnubilare intelectual (ideatie lent, imprecis, incorect),
tulburri emotional-instinctuale si vegetative (crize de ras sau plans,
atitudini provocatoare erotice, manifestri coleroase, tahicardie,
congestie sau paloare facial);

c) faza de paralizie sau anestezie (Magnan) care corespunde unui


somn mai mult sau mai putin profund, putand merge pan la com
(betie comatoas). Subiectul devine insensibil la stimulri exterioare;
se noteaz hiporeflexie osteo-tendinoas, hipoestezie, hipotermie,
respiratie stertoroas, incontinent urinar. La alcoolemie mai mare
de 5g exist risc letal in absenta ingrijirilor medicale. Somnul
dureaz de obicei cateva ore si trezirea este penibil cu cefalee,
great, disconfort geeneral.

In literatura contemporan apare descris separat betia amnezic (the


alcoholic blackout) care poate aprea atat la dependentii cat si la non-
dependentii de alcool, cu caracter sistematic sau intampltor. Ea este
determinat de ingestia unei cantitti mai mari de alcool sau chiar a
unei cantitti care in mod obisnuit nu determin inebriere, atunci cand
exist o sensibilitate particular a individului innsut sau dobandit.
Este o betie acut, relativ profund, comportament extrem de
dezordonat, neinfluentabil de anturaj, cu intentii si acte absurde,
uneori extrem de periculoase, urmat de amnezia total a episodului
sau de rememorarea interioar fragmentar si neclar.

Betia acut patologic apare de regul la butorii problem, la cei


dependenti de alcool si se distinge printr-un mare potential de
periculozitate. Ea constituie o stare de confuzie care apare la indivizii
cu anumite predispozitii psihopatologice dup ingerarea unor cantitti
relativ mici de buturi distilate (100-150ml) sau la consumatorii
cronici de alcool, dup consumul rapid al unei cantitti importante de
butur. Durata variaz de la cateva minute la mai multe ore (24-48
ore).

Garnier (1890) a descris trei tipuri de betie patologic:

a) betia excito-motorie in care individul devine agresiv, violent, cu


impulsuri verbale si motorii necontrolate, cu manifestri clastice,
actiuni homicidare. In zilele noastre, acest tip de betie apare relativ
frecvent la tineri, mai ales cand sunt constituiti in grup si se asociaz
si alt toxicomanie;

b) betia halucinatorie presupune halucinatii vizuale, auditive, uneori


si olfactive, cu continut generator de anxietate pe fondul unor
tulburri de constient, care o apropie de alte episoade confuzo-
onirice din cursul alcoolismului cronic;

c) betia delirant presupune o stare crepuscular in cursul creia


contactul cu ambianta se pierde progresiv, instalandu-se fenomene
delirante, al cror mecanism este intuitiv si imaginativ.

In cadrul betiei patologice, se descrie si o form de betie de tip


maniacal si o betie depresiv (Feline,1982):

d) betia de tip maniacal se caracterizeaz prin expansivitate,


euforie, logoree, uneori idei de grandoare, gesturi turbulente; individul
nu suport opozitia celorlalti, trecand frecvent la manifestri osile,
coleroase;

e) betia depresiv poate confirma sau releva, in conditiile


alcoolizrii acute, tulburri de dispozitie preexistente. Dispozitia
depresiv este insotit de ruminatii privind frustrri si esecuri trite;
pot aprea idei de suicid si ingestia de alcool, generand reducerea
inhibitiei, poate facilita comiterea actului.

Atitudinea terapeutic in cazurile de intoxicatie alcoolic acut cu


implicatii psihiatrice presupune ca principiu fundamental, un examen
medical concret in vederea excluderii unei alte stri patologice
subiacente sau concomitente traumatism cranio-cerebral, afectiuni
vasculare cerebrale, neuroinfectii, complicatii metabolice. Se
recomand mentinerea pacientului sub supraveghere pan la
disparitia principalelor tulburri somato-psihice, dozandu-se
concomitent alcoolemia, glicemia, ionograma sanguin.

Sindromul de intoxicatie alcoolic cronic.

Consumul cronic de buturi alcoolice determin aparitia tulburrilor


psihice si somatice, ca urmare a efectelor toxice directe si indirecte
ale substantei, la nivelul diferitelor tesuturi si organe. Modificrile pe
care le presupune consumul cronic abuziv de alcool se reflect pe plan
comportamental, in mediul socio-familial si profesional. Se noteaz in
primul rand tulburrile de dispozitie pe fondul unei bune-dispozitii
superficiale, nejustificate, aprand iritabilitate, irascibilitate,
manifestri coleroase. Matinal, predomin anxietatea, morozitatea,
care sunt atenuate de obicei de prima absorbtie de alcool. Relativ
precoce apar tendinte impulsive, care determin pacientul s
actioneze in acord cu instinctele sale primitive, cu dispozitia de
moment. Sentimentele de culpabilitate prezente mai ales in prima
perioad genereaz un comportament excesiv de binevoitor in
aparent, dar instabilitatea dispozitiei se exprim frecvent prin treceri
bruste ctre opozitionism, ostilitate, afirmare direct a
resentimentelor. Declinul etic incepe s se manifeste prin minciun,
furt, inseltorie din dorinta de a se prezenta intr-o lumin cat mai
favorabil, blamandu-i pe ceilalti si invocand circumstante care il
defavorizeaz. Apar tulburri intelectuale relativ tardiv: perturbri ale
gandirii abstracte, ale capacittii de conceptualizare, deficite de
memorie, deficit in analiza informatiei, disfunctii motorii si
perceptuale; tulburri digestive (anorexie, great matinal care
determin aparitia unei gastrite etilice); tulburri de somn si tulburri
sexuale.

Sindromul de sevraj alcoolic.

Sistarea sau reducerea considerabil, voluntar sau fortuit a ingestiei


de alcool duce la sindromul de sevraj alcoolic. Sevrajul total a fost
incriminat drept factor etiologic de ctre Wernicke si confirmat ulterior
de numeroase cercetri. Studii mai recente (Salum si colaboratorii si,
1972; Stending-Lindberg si Rudy, 1980; Ardouin, 1981) evidentiaz
posibilitatea aparitiei simptomatologiei de sevraj pan la intensitatea
clinic cea mai dramatic (delirum tremens), in conditiile existentei
unei alcoolemii mari, dar probabil mai mic decat cea obisnuit la
pacientul respectiv. Exist deci posibilitatea ca in zilele care preced
aparitia simptomatologiei clinice consumul de alcool s scad, fr s
fie complet sistat si concomitent s scad toleranta, dependenta
crescand.

Aparitia unor afectiuni medicale, infectioase, digestive sau traumatice


constituie, dup diferite cercetri cauza declansrii tulburrilor in 30-
80% din cazuri.

1.4. Consecinte ale consumului de alcool

Din punct de vedere farmacocinetic, alcoolul se absoarbe aproape in


intregime si se metabolizeaz in ficat in proportie de 90%; rata de
metabolizare este de 7-10 g pe or, iar aceasta scade in cazul
afectiunilor hepatice. Instalarea efectelor psihosomatice secundare
consumului cronic de etanol (toleranta si dependenta) este direct
proportional cu durata consumului si cantittile consumate.

In ceea ce priveste complicatiile somatice si fiziologice datorate


consumului de alcool, in practic se remarc urmtoarele:
la nivel SNC pot aprea convulsii, stri confuzionale, psihoze toxice,
sindrom Korsakoff, encefalopatia Wernike-Kosakoff, polinevrita
periferic, nevrita optic;
la nivelul aparatului digestiv apar gastrite toxice, ulcere,
pancreatit, hepatit cronic, ciroz hepatic, deficiente vitaminice
complexe, hipoproteinemii, absenta vitaminei B1 responsabil de
encefalopatie, crize hipoglicemice, anemie secundar, deficit proteic;
efecte cardiovasculare-cardiomiopatie;

alterarea functiilor imunitare, risc crescut de cancer, accidente


vasculare, TBC;
traumatisme cranio-cerebrale;

susceptibilitate la infectii mult mai mare;


sindromul alcoolic fetal consumul excesiv de alcool influenteaza
greutatea copilului la nastere, greutatea placentei, numarul de copii
nscuti morti.

Semnele somatice au in vedere un facies hiperemic, transpiratii,


tremurturi ale extremittilor, tahicardie, hipo sau hipertensiune
arterial, febr, greturi, vrsturi, diaree, tegumente si mucoase
deshidratate, semne de polineuropatie.

Consumul de alcool are consecinte nefaste si la nivel psihologic,


accentuand trsturile personalittii antisociale, anxioase, depresive
si se asociaz personalittii de tip borderline, unei disforii labile,
suspiciozittii violentei. Aceste complicatii se refer la:
crizele convulsive de sevraj care pot fi de sine stttoare, sau pot
aprea in cadrul sindromului de sevraj. Acestea pot aprea intr-o
perioad de la 24-72 de ore de la incetarea consumului;
tulburri psihotice, cum este halucinoza alcoolic Wernicke;

tulburri amnestice persistente induse de alcool sindromul


amnestic;
dementa alcoolic;

paranoia alcoolic;

sindromul alcoolic fetal;

depresia care poate fi expresia unei tulburri de dispozitie ca reactie


la consecintele dependentei de alcool pe plan social, familial,
profesional;
tulburri de personalitate organic care sunt de fapt tulburri
comportamentale: violent, agresivitate, scderea capacittii de
control al instinctelor;
tulburri organice de dispozitie;

tulburri anxioase;
tulburri psihotice;

tulburri psihice asociate: deteriorarea personalittii, comportament


suicidar, scderea functiei sexuale (disfunctii erectile, ejeculare
intarziat), gelozia patologic, halucinoza alcoolic.

La aceste tulburri psihosomatice se adaug o serie de simptome de


natur psihosocial cum ar fi izolarea si retragerea din relatiile
interpersonale, aparitia unui sentiment general de dezndejde,
culpabilitate, cresterea criminalittii globale (violuri, molestarea
copiilor, tentativ de crim sau chiar crime), cresterea numrului de
accidente rutiere, cresterea numrului de tentative de suicid.

1.5. Tratamentul in alcoolism

Tratamentul implic in egal msur pacientul si personalul medical si


cuprinde cateva etape: educatia, motivarea pacientului s accepte
planul terapeutic, incurajarea personalului s lucreze cu pacientul,
sugerarea tratamentului farmacologic, integrarea tratamentului
specific pentru abuz de alcool in schema general de tratament si
facilitarea transferului in alte sectii pentru tratament specific.

Nu exist un algoritm terapeutic comun tuturor pacientilor alcoolici.


Planul terapeutic const in a propune fiecrui subiect, cu maximum de
suplete posibil, un larg evantai de metode a cror utilizare depinde
de: personalitatea subiectului, tipul de relatie cu alcoolul, gradul su
de motivare, momentul evolutiv al comportamentului alcoolic,
prezenta/absenta tulburrilor mintale asociate.

Scopul acestor metode, conditie necesar dar nu suficient a


succesului terapeutic, este obtinerea si mentinerea prelungit a
abstinentei totale, in cazul in care existase dependent sau abuz.
Reintoarcerea la un consum moderat pare imposibil la alcoolicii
dependenti. Ea nu a fost deocamdat propus decat in cadrul
programelor comportamentale in caz de consum abuziv fr
dependent. Strategia terapeutic, pe termen mediu si lung, vizeaz
s intreasc beneficiile multiple ale sevrajului mentinut.

In mod clasic terapia alcoolismului este conceput ca o cur ale crei


etape le voi trece pe scurt in revist:

Pre-cura este un timp pregtitor a crui important e


fundamental. Este un timp medical si psihoterapeutic ale crui
principii esentiale sunt urmtoarele:
stabilirea unei relatii de incredere, permitand libertatea de
expresie, evitand pericolul unor atitudini autoritare culpabilizante si
atitudinile de ingduint excesiv ineficace;
bilantul psihologic si somatic al comportamentului alcoolic
(vechimea si tipul relatie cu alcoolul, bilantul afectrilor somatice,
psiho-afective, familiale, sociale legate de alcool);
psihoterapia explicativ favorizeaza luarea la cunostint
(intelegerea) a abuzului sau dependentei, eliberarea de atitudinile de
banalizare sau de negare, gsirea unei motivatii pentru abstinent.

Aceast pre-cur poate fi mai lung sau mai putin lung. Trecerea la
cur, la un subiect nemotivat, poate fi amanat si timpul pregtitor se
poate dovedi eficace prin contactele stabilite cu familia sau prin
punerea in legtur cu grupuri de vechi bolnavi.

Cura de sevraj. Strategia terapeutic a curei, dup cele mai multe


opinii, este mult mai usor realizat in mediul spitalicesc decat in
ambulator; ea permite aplicarea mai complet a metodelor medicale
si psihoterapeutice. Cura implic un proiect clar de abstinent care a
fost prezentat pacientului, explicat si inscris in timp. Sevrajul de alcool
este total si imediat. In afara rehidratrii suficiente pe cale oral,
vitaminoterapia B, pe cale intramuscular, prescrierea
medicamentelor psihotrope este indispensabil. Acest tratament
substitutiv are drept tint prevenirea incidentelor si accidentelor
sevrajului si asigurarea unui confort psihologic pacientului. Produsele
folosite sunt foarte variabile; benzodiazepine, carbamat, tetrabamat,
barbiturice, mai rar clormetizol, beta-blocante.

Cura de dezgust terapia aversiv. Derivat din tehnicile


comportamentale, ea const teoretic in a crea o aversiune fat de
alcool prin folosirea unei substante cu efect emetizant legat de
acumularea de acetaldehid. Aspectele psihoterapeutice ale curei
sunt esetiale. Metodele psihoterapeutice de grup constau in reuniuni
didactice referitoare la alcoolism, vizand deculpabilizarea,
revalorizarea narcisic, stpanirea comportamentului alcoolic si
diverse tehnici de grup mai mult sau mai putin structurate (jocuri de
rol, psihodrame, grupuri psihoterapeutice de inspiratie analitic).

Obiectivul esential in cursul curei este de a dezamorsa pasivitatea


alcoolicului, de a favoriza o exprimare verbal a conflictelor, de a
conferi sevrajului sensul unui demers personal activ. Printre metodele
individuale, psihoterapia de sustinere are primul loc in cursul curei.
Ulterior se poate recurge la tehnici mai elaborate: relaxare si mai ales
metode comportamentale (autocontrol, afirmarea sinelui) vizand
reintoarcerea eventual la un consum moderat de alcool la
consumatorii excesivi nedependenti.

Post-cura. Ingrijirea pe termen lung. Acest timp esential al


ingrijirii, fr indoial cel mai putin codificat, conditioneaz
prognosticul comportamentului alcoolic. Ingrijirea implic o relatie
neintrerupt si prelungit cu un terapeut. Strategiile terapeutice fac
apel la:
chimioterapie. Locul tratamentelor chimioterapeutice in
timpul postcurei nu este fundamental. Tratamentele substitutive ale
sevrajului, tranchilizantele in special, trebuie s fie reduse progresiv,
apoi intrerupte la captul a cateva sptmani dac sevrajul este
mentinut. Obtinerea si mentinerea sevrajului total de alcool, intrit de
ingrijirea psihoterapeutic antreneaz, in 80% din cazuri, vindecarea
tulburrilor mintale asociate, cel mai des secundare alcoolizrii
excesive (sindroame depresive, anxietate, modificri de caracter,
comportament heteroactiv). Unele tratamente chimioterapeutice pot
diminua apetitul pentru alcool.

Psihoterapiile in alcoolism

Multiple metode sunt utilizate, cateodat simultan in cursul post-curei


la alcoolici. Ele fac apel, in functie de personalitatea fiecrui pacient,
la tehnici diverse, dintre care nici una nu poate fi estimat global ca
superioar celorlalte pe ansamblul cazurilor.

Printre metodele individuale ale psihoterapiei in cursul post-curei la


alcoolici se regsesc urmtoarele: psihoterapia de sustinere,
psihoterapia cognitiv, psihoterapia analitic, relaxarea, terapii
comportamentale. Dintre psihoterapiile de grup enumerm: grupe de
fosti bolnavi, butori, grupe de discutii, grupe de informatie,
psihodrame, analize tranzactionale, terapii familiale sistemice sau
analitice. Exist si psihoterapii institutionale: centre de post-cur,
socioterapie, ergoterapie.

Trebuie subliniat imposibilitatea de a codifica o strategie terapeutic


univoc, aplicabil tuturor pacientilor. Diversitatea metodelor propuse
rspunde heterogenittii alcoolicilor. Pentru fiecare subiect in parte,
trebuie elaborat un proiect terapeutic in functie de gravitatea si de
tipul de alcoolism (abuz sau dependent, form intermitent sau
permanent), de personalitatea de baz, de mediul socio-familial, de
prezenta sau absenta unei patologii mintale asociate.

Tratamentul cu cel mai bun prognostic pe termen lung (Vaillant)


presupune:
cura de sevraj in mediu spitalicesc specializat pentru
alcoolism;
selectia pacientilor admisi;

post-cur energic si prelungit;

ingrijire simultan in cadrul familiei;

utilizarea terapiilor comportamentale;

administrare prelungit de disulfiram;

absenta unei patologii primare mintale;

un statut conjugal si socio-profesional stabil;

interventia elementelor vitale pozitive.

Interventia psihologului in alcoolism. Prin multitudinea factorilor


implicati in etiopatogenia sa, alcoolismul necesit o abordare
terapeutic complex, ampl si de lung durat care trebuie s
cuprind interventiile familiei, medicului psihiatru, psihologului,
asistentului social. Terapia alcoolismului ca boal nu va fi eficient
decat avand in vedere individualitatea cazului, relatiile interpersonale
stabilite in cadrul familiei si mediului social, mecanismele de aprare,
fondul premorbid al bolnavului si factorii situationali. Indiferent de
tipul de psihoterapie folosit, principiile generale ale interventiei
psihologice vizeaz parcurgerea unor pasi obligatorii:

- stabilirea unei aliante terapeutice;

- controlul fenomenului de contratransfer;

- identificarea cauzelor care determin consumul de alcool;

- depsirea mecanismului de negare folosit in principal de pacient


printr-o interventie care s il determine s-si recunoasc boala;

- identificarea valorilor si resurselor pacientului in vederea stabilirii


unor parghii motivationale pe termen lung;

- dezvoltarea unor strategii noi de adaptare si a abilittilor sociale;


- alegerea unor metode psihoterapeutice flexibile, comprehensibile
si adaptate fazelor de cur in care se prezint pacientul;

- ajutarea pacientului s se inteleag mai bine, s-si clarifice


conflictele si s-si planifice realist comportamentele;

- consiliere, psihoterapie suportiv, cognitiv-comportamental,


sugestiv, rational-emotiv, experiential, psihanalitic, psihoterapie
de grup sau/si de familie, asociatii de tipul Alcoolicilor Anonimi;
stabilirea de legturi cu familia, medicul, asistentul social in vederea
stabilirii unei retele de suport

1.6. Relatiile dintre depresie si alcoolism din perspectiv


genetico- biologic, psihologic si clinic

Relatiile dintre alcoolism si depresie sunt de o complexitate


particular, nuantatele raporturi ale acestor conditii situandu-se pe o
pozitie singular in psihopatologia clinic. Nu este gresit s se
considere c depresia si alcoolismul interactioneaz si se intresc
reciproc (J. C. Archambault, 1983, apud V. Predescu, p. 156), dar
aceast asertiune sintetic se impune analizei clinice, necesar pentru
o corect abordare terapeutic.

Datorit relatiilor complexe dintre alcoolism si depresie, cu greu se


poate vorbi de depresie secundar, existand numeroase cazuri in
care, pe fondul depresiei primare, alcoolomania s ocupe pozitia
tulburrii secundare. De fapt, notiunile de primar/secundar ar fi mult
mai bine validate dac din acest context ar fi eliminate problemele
raporturilor dintre depresie si alcoolism.

Corelatiile alcoolism-depresie isi afl originea in asemnarea pan la


identitate si chiar, intr-un anumit grad, de unitate genetico-biologic si
de structur psihologic a alcoolicului si depresivului. Corelatiile
ereditare dintre depresii si alcoolism au fost semnalate cu peste trei
decenii in urm, cand clinicienii au constatat c in familiile pacientilor
depresivi exist un procent mai ridicat de alcoolici, dar si de depresivi
si sociopati comparativ cu familiile martor. Aceste corelatii au fost
analizate ulterior si au stat la baza unei subclasificri genetice a
depresiilor unipolare in tulburarea depresiv de spectru si tulburarea
depresiv pur (G. Winokur, 1974, apud V. Predescu, p.157). criteriul
acestei sistematizri a depresiilor const in existenta sau inexistenta
in grupul familial al pacientului depresiv, a unor membri care prezint
alcoolomanie sau psihopatie. Astfel, in boala depresiv pur se inscriu
pacientii depresivi care nu au printre rudele de gradul I alcoolici sau
psihopati, iar in boala depresiv de spectru sunt inclusi depresivii care
au printre rudele de gradul I alcoolici sau psihopati. Se constat astfel
c nu toate depresiile pot fi corelate cu alcoolismul, intrucat relatia
este prezent numai intre anumite forme de alcoolism si in anumite
depresii (J. C. Archambault, 1983, apud V. Predescu, p.157). Totusi,
corelatia alcoolism/depresie este sustinut de numerosi clinicieni,
uneori in manier axiomatic, intrucat, conform opiniei lor exist
dovezi c alcoolismul este inrudit din perspectiv genetic cu
tulburrile depresive majore (R. Cancro, 1985, apud V. Predescu,
p.157). Ins astfel de asertiuni mai ales ale clinicienilor fiind bazate pe
observatii veridice, dar in acelasi timp empirice. Studiile
geneticienilor, pe de alt parte ilustreaz c nu exist o crestere a
alcoolismului la rudele probanzilor afectivi non-alcoolici, comparativ cu
rudele subiectilor de control (E. S. Gershon si colab, apud V.
Predescu, p.157). Numerosi alcoolici sunt si depresivi, dar ei sunt
depresivi din motive multiple si comprehensibile si nu din cauze
genetice, intrucat alcoolismul in sine, fr tulburri afective, nu pare
a apartine spectrului genetic al bolii maniaco-depresive bipolare
(ibidem).

Corelatiile alcoolism-depresie pot fi urmrite din planuri si situatii


diferite, dintre care: interferenta alcoolului cu sistemul serotoninergic,
cu sistemul dopaminergic si cu sistemul plachetar. In ansamblu, se
poate mentiona c in privinta corelatiilor biochimice si enzimatice
dintre alcoolism si depresie, desi s-au inregistrat progrese
semnificative, datele sunt inc departe de o intelegere exact a
fenomenelor. Intre unele studii efectuate asupra aceleiasi probleme nu
exist intotdeauna o concordant deplin, intalnindu-se uneori date
contradictorii, situatie atribuit unor cauze variate si in primul rand
metodelor de studiu diferite.

S-au fcut eforturi de a contura o personalitate premorbid intrucatva


particular, eventual specific pentru fiecare entitate nosografic.
Aceste studii, dintre care cele mai multe efectuate pe baza unor
chestionare adaptate si a unor teste de personalitate, nu au fost
ulterior validate. O astfel de situatie este regsit si in domeniul
depresiei si al alcoolismului, afirmandu-se chiar c nu exist o
personalitate alcoolic tipic (E. B. Ritson, J. D. Chick, 1983, apud V.
Predescu, p.158). Intr-un studiu prospectiv asupra alcoolismului
absolventilor unor institute de invtmant superior se constat c o
copilrie perturbat si o anumit structur de personalitate nu s-au
dovedit predictive pentru alcoolismul ulterior (G. E. Vaillant, 1980,
apud V. Predescu, p. 158).

In ciuda acestor asertiuni, studiile referitoare la o anumit structur de


personalitate sunt atat de numeroase incat nu pot fi ignorate. Ca
elemente comune ale trsturilor de personalitate din alcoolism si
depresii se mentioneaz autopunitivitatea, dificultti in autoafirmare,
limitarea posibilittilor de relationare, slab tolerant la frustrare,
dependent, agresivitate, anxietate.

In linii generale, testele psihologice aplicate in depresii si alcoolism


evidentiaz trei trsturi comune, fundamentale de personalitate si
anume depresia, anxietatea si pierderea stimei de sine. Pe lang
aceste trsturi de personalitate, atat depresivul, cat si alcoolicul
poart, inc din copilrie, o anumit vulnerabilitate pe care situatiile
psihotraumatizante si frustrante din viata adult o readuc in
actualitate.
Sub aspect clinic, relatia alcoolism-depresie poate fi privit si analizat
atat din perspectiva depresiei, cat si din cea a alcoolismului. Din
perspectiva depresiei, interferenta alcoolismului poate fi utilizat in
urmtoarele situatii:
alcoolismul ca form de debut a depresiei este o situatie intalnit
mai ales la adolescenti, la brbatii tineri, dar si la alte grupe de varst;
alcoolismul ca semn premonitor al recurentei este o situatie in
care cel in cauz, simtind glisarea in episodul depresiv, recurge la
ingestii mari, cotidiene;
alcoolismul ca mecanism defensiv (contradepresiv) este situatia
cand starea penibil psihic si somatic din depresie este diminuat,
intrucatva anulat, prin ingestia de alcool.

Din perspectiva alcoolismului, interferenta depresiei poate fi intalnit


astfel:
depresia invocat, ca masc a alcoolismului, fenomen evident
mai ales cand alcoolicul ajunge in fata medicului cruia ii prezint o
simptomatologie depresioform, disimuland sau minimalizand ingestia
de alcool; astfel de cazuri sunt atat de frecvente, incat alcoolismul
trebuie suspectat atunci cand pacientul prezint manifestri depresiv-
anxioase rebele la tratament, hipomnezie si amnezie nejustificate prin
varst si antecedente, stri de agitatie cu manifestri clastice,
accidente rutiere sau casnice repetate; depresia ca expresie a reactiei
individului fat de propria-i degradare profesional, socio-familial si
moral;
depresia ca expresie biochimic a ingestiei cronice de alcool;
dac in ingestia acut, alcoolul actioneaz ca un IMAO, fiind
susceptibil s inlture depresia, in ingestia cronic, alcoolul determin
cresterea monoaminoxidozelor, a crei consecint clinic va fi aparitia
depresiei sau accentuarea ei dac exist;
depresia de sevraj, expresie a pierderii existentiale si a remanierii
bioumorale a fost remarcat de mai multe decenii, fiind considerat
mult vreme ca singura interferent a celor dou conditii; aceast
depresie este interpretat si explicat in mod psihanalitic ca o
pierdere de obiect si aparitia angoasei fat de iminenta confruntrii
sale cu imaginea sa si a celorlalti, fr aceast parte a sa care
era alcoolul; fr indoial c remanierile biochimice si enzimatice
sunt mai veridice in a explica dramatismul acestei stri chimice