1. J.

Piaget- jocul este n primul rnd o simpl asimilare, funcional

sau reproductiv, este mijlocul prin care copilul integreaz ntr-un
tot unitar experiena de via, cunotinele i reprezentrile sale
despre lumea obiectiv.

2. Vgotsky a susinut- contrar credinei populare (c jocul nu ar avea

un scop n afara celui de divertisment)- c cele mai mari realizri ale
copilului sunt posibile n joc, realizri care mine vor deveni nivelul
de baz a unor aciuni reale.

3. Bruner considera c principalul rol al jocului l reprezint pregtirea

copilului pentru viaa adult i, de aceea trebuie s cad pe
activitile de joc dirijate de ctre un adult specializat, organizate pe
baza unor reguli precise.
4. Leontiev susine c jocul este o modalitate de exprimare a vieii
psihice, mai ales la vrsta precolar de exercitare a personalitii:
originea jocului rezult din decalajul dintre cerinele mediului extern
i posibilitile copilului.

5. Dup J. Huizinga, jocul este o aciune specific, ncrcat de sensuri

i tensiuni, ntotdeauna desfurat dup reguli acceptate de
bunvoie i n afara sferei utilitii sau necesitii materiale, nsoit
de simminte de nlare i de ncordare, de voioie i de destindere.

6. Chateau spune c jocul ofer posibilitatea apariiei unor

potenialiti care se concretizeaz selectiv i apare ideea c jocul
este o pregtire pentru munc.