Procesul tehnologic de obtinere a mierei

Producerea mierii este un proces complex ce incepe odata cu recoltarea

sucurilor dulci de catre albinele culegatoare si se incheie in momentul capacirii
celulelor in care a fost depozitata.
Aparatul bucal al albinei este adaptat pentru supt si lins, el fiind format din
mandibule , maxile si labium , ultimele doua segmente formand trompa.Mandibulele
sunt doua piese articulate mobil pe obraz, actionate de muschi puternici si servesc la
ingerarea granulelor de polen, la roaderea capacelelor , la modelarea solzilor de
ceara, la cladirea fagurilor, curatirea stupului si la sustinerea trompei, atat in timpul
repausului cat si al activitatii. La baza mandibulelor se deschid doua glande
mandibulare ce sunt foarte mici la trantor, bine dezvoltate la albina lucratoare si
foarte mari la matca. Secretia acestei glande, impreuna cu cea aglandelor
faringiene, foreaza saliva.
In momentul aspiratiei solutiilor zaharoase, trompa este indreptata inainte, cu
baza ridicata in sus. Materia prima absorbita de trompa , patrunde in esofag si este
depozitata in gusa albinei. Gusa reprezinta o dilatatie a esofagului , volumul ei
putand ajunge pana la 75 mg, in medie ea transportand 35-45 mg.
Albinele culegatoare , dupa ce isi umplu gusa cu materia prima , se intorc in
stup , unde sunt intampinate de albinele tinere care nu ies din stupi ci executa doar
muncile din interior. Odata cu intrarea in stup, albina culegatoare deschide larg
maxilarul superior si scoate picatura de nectar pe partea anterioara a trompei, de
unde albina primitoare o ia cu trompa ei. Aceasta operatiune dureaza pana la patru
minute , dupa care albina culegatoare zboara din nou la cules.
Transformarea nectarului si a manei in miere are la baza un proces fizic si unul
biochimic, la care participa toata familia.
Eliminarea surplusului de apa din materia prima pana la limita de 17-18 % se
realizeaza prin evaporare pe doua cai : prin maturarea acesteia de catre albine sau
prin distribuirea ei in cat mai multe celule ale fagurilor.
Maturarea mierii de catre albine consta in regurgitarea repetata a unei picaturi
de nectar din gusa la extremitatea cavitatii bucale sub indoitura trompei si inghitirea
repetata a picaturii. Eliminarea picaturii de nectar si inghitirea insotita de o miscare
ritmica a trompei, se desfasoara in reprize de 10-15 secunde , timp de aproximativ
20 minute, apoi albina depoziteaza mierea in celule. Dupa un asemenea ciclu de
maturare urmeaza altele, desavarsind procesul de transformare a nectarului sau
manei in miere.
In acest timp, nectarul pierde o cantitate apreciabila din continutul sau apos ,
se satureaza cu enzime produse de glandele salivare ale albinei si au loc procese
biochimice , procese ce au inceput inca din momentul recoltarii si transportarii
materiei prime. Aceste procese biochimice constau in transformarea zaharozei sub
actiunea invertazei in glucoza si fructoza. Astfel prelucrat, materialul recoltat este
depozitat sub forma de picaturi mici pe fundul mai multor celule, dupa care albinele,
prin miscarea aripilor , creeaza curenti de aer care accelereaza evaporarea apei ,
astfel ca dupa 2-4 zile continutul in zahar ajunge la 76-80%. Dupa ingrosarea lui este
transportat in alte celule, unde se termina procesul de maturare si se transforma in
mierea propriu-zisa.
Reducerea continutului de apa duce la reducerea spatiului de stocare si la
marirea presiunii osmotice a mierii. Osmoza este fenomenul observat atunci cand
doua solutii de concentratii diferite sunt separate de o membrana organica sau de un
perete semipermeabil. Bacteriile nu pot sa traiasca si nici sa se inmulteasca in miere
din cauza presiunii osmotice.Daca bacteriile sunt in stadiul de spori , ele nu sunt
afectate de presiunea osmotica datorita grosimii peretelui celular si slabului continut
in apa. Astfel, daca o bacterie este introdusa intentionat sau involuntar in miere este
literalmente deshidratata si omorata.Presiunea osmotica din miere este unul din
factorii de protectie contra atacului microbilor si a perioadei sale mari de conservare.
Actiunea enzimelor asupra zaharurilor din miere are loc si dupa ce aceasta a
fost depozitata in celulele fagurilor si mai departe, chiar si dupa extragerea ei din
faguri. Mierea se matureaza de doua ori mai repede in celulele umplute numai
decat cele in cele umplute .
In nectar si in special in mana , in afara de zaharoza, se gasesc si alte
substante hidrocarbonate mai complexe, asupra carora activitatea enzimatica a
salivei albinelor este foarte slaba , astfel ca acestea raman in produsul finit
aproximativ in aceeasi forma.
Dupa ce albinele umplu celulele cu miere , le capacesc, forma sub care mierea
poate sa se conserve timp indelungat. Mierea recoltata din fagurii cu celule
necapacite este de calitate inferioara, deoarece inainte de capacire, procentul de
apa este de obicei peste 20 % , iar transformarea zaharozei in glucoza si fructoza
este in plin proces de desfasurare.
O familie de albine poate sa stranga intr-un sezon melifer, practicand stuparitul
pastoral , pana la 150 kg de miere. Pentru a aduna un kg de miere, o albina trebuie
sa efectueze 120 000- 150 000 de zboruri de cules, iar pentru a produce aceasta
cantitate de miere, albinele unei familii parcurg aproximativ 24 000 km.