BALTAGUL (roman realist-mitic)

de Mihail Sadoveanu
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu , publicat in 1930, este
probabil singurul roman obiectiv (Nicolae Manolescu) al scriitorului si
adduce o formula romaneasca ineidta in peisajul epicii interbelice.
Romanul este o creatie epica in proza de mari dimensiuni, cu actiune
complexa desfasurata pe mai multe planuri, in timp si saptiu precizate,
antranand un numar mare de personaje puternic individualizate. Prin
multitudinea aspectelor infatisate, romanul ofera o imagine ampla asupra
vietii.
Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la
munte, lumea arhaica a pastorilor,avand in prim plan cautarea si
pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Ghoergita,
Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau,
pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii,
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se
regasesc aici: viata pastoral,,natura, miturile, iubirea, arta povestirii,
intelepciunea.
Relatia romanului cu balada populara Miorita, sugerata chiar de
scriitor prin motto: Stapane, stapane,/Mai chiama s-un cane.. constituie
un aspect controversat in receptarea critica.
Romanul este strucuturat pe doua coordinate fundamentale:
aspectul realist: recontituirea monografica a lumii pastorale si cautarea
adevarului; aspectul mitic :sensul ritual al gesturilor personajului
principal. Orizontul mitic include modeule de intelegere a lumii de catre
personaje, traditiile pastorale, dar si comunitatea om-natura si mitul marii
treceri.
Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul
labirintului. Parcurgearea drumului are diferite semnificatii. Vitoria
reconstituie evenimentel care au condus la moartea barbatului ei, ceea ce
transpune intr-o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii de
sine. Pentru Gheorghita , calatoria are rol educative,de initiere a tanarului
(bildungsroman). Nechifor, personaj episodic, prezentat indirect, apartine
planului mitic. Cautandu-l , Vitoria parcurge simultan doua lumi:spatial
real, dar si o lume de semne si minuni, al caror sense a sties a-l
descifreze.
Parcurgerea labirintului este o incercare esentiala pentru orice
erou,(Marin Mincu). Motivul labirintului se concretizeaza la nivelul
actiunii (cautarea si diferitele popasuri), dar este semnificativ si la nivelul
titlului. Baltagul, toporul cu doua taisuri, este un obiect simbolic, cu dubla
valenta: arma a crimei si instrumental actului justitiar. De remarcat ca in
roman, acelasi baltag indeplineste cele doua functii. Baltagul tanarului
Gheorghita se patreaza neatins de sangele ucigasilor. Criticul Marin Mincu
asociaza baltagul cu labrys-ul, securea dubla cu care a fost doborat
minotaurul, monstrul mitic.
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent si
omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si
observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul
omniscient este unic, la parstasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului.
Inteligenta si calculate ca un Hamlet feminin, ea reconstituie crima pe
baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, cee ace ii
determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a
autoritatilor.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta.
Naratiunea este preponderenta, dar pasajele descriptive fixeaza diferite
aspect ale cadrului sau elemente de portret fizic individual si
colectiv.Naratiunea etse nuantata de secventele dialogite sau de replicile
Vitorei, cum este laitmotivul rostit de femeie in cautarea sotului, la fiecare
popas: Nu s-a orpite cumva.. asta-toamna un om cu un cal negru tintat
in frunte? Mie sa-mi spuneti cine ati vazut un om de la noi, calare pe-un
cal negru tintat ij frunte si-n cap cu caiula brumarie.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere
temporale :apoapre de Sf. Andrei, in Postul Mare, 10 Martie.Cadrul
actiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei. Fiind un
roman realist, pentru veridicitate, traseul urmat de Vitoria impreuna cu
Gheorghita, pe urmele lui Nechifor, contine toponime existente pe
harta,romancierul insa imagineaza satul Lipanilor.
Romanul este structurat in saisprezece capitol cu actiune
desfasurata cronologic, urmarind momentele subiectului.
Prima parte(I-VI)-framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si
pregatirile de drum-include expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului
fizic al Vitoriei,care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la
intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.
Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de
plecarea in cautarea sotului: tine post negru 12 vineri, se inchina la
icoana Sfintei Ana de la Manastirea Bistrita, anunta autoritatile de
disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum,
pe Minodora o lasa la Manastirea Varatec, iar lui Gheorghita ii
incredinteaza un baltag sfintit.
 Partea a doua (VII-XIII) contine desfasurarea actiunii si releva drumul
parcurs de Vitoria si fiul ei, Ghoerghita, in cautarea lui Nrchifor Lipan. Ei
reconstituie traseul lui Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui
Donea, la crasma lui David, la mos Pricop si baba Dochia,la Vatra Dornei.
De asemenea, intalnesc o cumetrie si o nunta. Succesiunea caetsor mari
momente din viata omului da de gandit Vitoriei si anticipeaza
inmormantarea din final.
Intreband din sat in sat, ea isi da seam aca sotul sau a disparut intre Suha
si Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o
rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (XIV-XVI) prezinta sfarsitul drumului:Ancheta politiei,
inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului.
Coborarea in rapa si vegeha nocturna a mortului marcheaza maturizarea
lui Gheorghita, dovedita in infapturiea actului de dreptate la parastas.
Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu
fidelitate scena crimei, surpinzandu-i chiar si pe ucigasi. Primul isi
recunoaste vina, insa al doilea devine agresiv. Este lovit de Ghoerghita cu
baltagul lui Nechifor si sfasita de cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate.
Deznodamantul il surpinde pe Bogza, care-I cere iertare femeii
morului si-si recunoaste fapta.
Personajul principal, femeia voluntare, este un exponent al spetei
(G. Calinescu) in relatie cu lumea arhaica, dar si o individualitate, prin
insusirile sale.
Vitoria este o femeie puternica, hotarat :N-am sa mai am hodina cum n-
are paraul Tarcaului pance l-oi gasi pe Nechifor Lipan, curajoasa,lucida.
Inteligenta native si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai
ales la parastats, cand demasca ucigasii.
Vitorai transmite copiilor respectful traditiilor si estet refractata la
noutatile civilizatiei: In tren esti olog, mut si chior. Ca mama ii interzice
Minodorei sa se indeparteze de traditie si contribuie prin calatorie la
maturizarea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si de nunta
si vegheaza la indeplinirea randuielilor din ritualul inmormantarii:
priveghiul,drumul la cimitire, slujba religioasa, pomana,praznicul.
Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea barbatului: era
dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-I fusese drag in tinerete
Lipan, asa-I era drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii. Tipatul
dinaintea coborarii cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si durerea
pierderii sotului:Cu asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut
un cutremur. S-a daramat in genunchi, si-a rezemat fruntea de marginea
sicriului..
 Personajul complex este individualizat prin caracterizare directa si
indirecta. Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica
detaliului semnificativ:Nu mai era tanara, dar ave o frumuseta
neobisnuita in privire. Ochii straluceau ca-ntr-o usoara ceata..
Natura o indruma in cautarea sotului sau: vantul o anunta ca se afla
pe drumul cel bun.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care
trebuie sa ia locul tatalui disparut. Romanul poate fi considerat
initiatic,deoarece prezinta drumul spre maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta,prin retrospective si
remorare sisimbolizeaza detinul muritor al oamenilor. Numele sau cel
adevarat si tainic, de botez, este tot Gheorghita, dar primise numele de
Nechifor in al patrulea an al vietii cand se imbolnavise ca sa nu-l mai
cunoasca bolile si moartea. Vorba lui Lipan Nimene nu poate sari peste
umbra lui anticipeaza destinul acestuia.
Personaje episodice sunt: Minodora-fiica receptive la noutatile
civilizatiei este trimisa la manastire pentru purificare, mos Pricop,
parintele Danila,baba Maranda-personaje representative pentru lumea
satului arhaic.
Romanul are caracter monographic deoarece infatiseaza viata
muntenilor, ocupatiile,traditiile,obiceiurile siprincipalele lor trasaturi:
muncitori,veseli,iubitori. Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt
surprinse inca de la inceput, in legend ape care obisnuia sa o spuna
Lipan, rememorata de Vitoria. Viata muntenilor e grea; mai ales viata
femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme[] Munteanul are radacini
la locul lui, ca si bradul.
Familia Lipanilor este parte a acestei colectivitati: imaginea lui Nechifor
Lipan pastrata in memoria celorlalti, portretizarea ampla a Vitoriei, ca
exponent al acestei lumi arhaice si tinerii receptivi la noutatile civilizatiei,
Minodora si Gheorghita.
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic,
deorece prezinta monografia satului muntean facand conexiuni cu alte
mituri.