Sunteți pe pagina 1din 4

Ion Pribeagu (1887 - 1971)

CASA CU DOU BALCOANE

Pe strada Toamnei, unde,


Pomii-i scuturau povara,
Locuia o cuconi
Blond i frumoas: Clara!

Avea trup de crin, i gur


Roie ca o mucat,
Snii, doua crizanteme
i era i mritat.

Soul ei, Avram Barbulea


Voiajor prin toat ara,
Pleca luni de diminea
i venea smbt seara.

Astfel c, n alte zile,


Clara dulce, drgstoas,
Mari i joi, s se distreze
M primea pe mine-n cas.

i citeam poeme, versuri,


M-mbtam de glasul ei,
Ne spuneam poveti i-n urm,
Petreceam, ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele


i fusese scris s ad,
Avea dou apartamente
Cu balcoanele spre strad.

Jos n gang, urcai pe-o scar,


Care-aa din construire,
Nu avea alt intrare,
Nu avea alt ieire.

Iar alturi edea Sprinta


Cu brbatul su, Haim-Malne,
Care-avea tot astfel casa
i tot astfel de balcoane.
Nimeni, nimeni, numai scara
Luminat de un bec,
M tia cnd vin la Clara,
Mai ales, tia cnd plec.

Vremea-i mpletea cununa


i destinul priveghea,
S gustm din fericirea,
Dragostei, i eu i ea.

Da-ntr-o noapte violent,


Cnd cu draga m distram,
Se aude pai pe scar
i ea-mi spune: Vine Avram!

M mbrac n fug, fulger,


Vinovat ca un borfa,
i deschid n grab ua
i-mi dau drumu-n balcona.

Doamne, Tu, care scpat-i


De la jertf pe Isac,
F i-acuma o minune
i m-nva ce s fac?

i precaut, fr voie,
Instinctiv, eu fac un salt,
i-ntr-o clip sunt alturi
n balconul cellalt.

Situaia e grav
Simt n creier un ciclon,
Ce m fac dac vecinul
M gsete n balcon?

S sar jos cu neputin


Trotuarul e departe,
Simt n cerebel o lupt
i pe via i pe moarte.

i deodat se deschide
Ua-ntr-un moment fatal,
i-n chenarul ei apare
Soul Clarei, personal!
Eu nghe i gura-mi mut
Nici o oapt nu ndrug,
i ridic n semn de spaim
Braele, n semn de rug

Pe cnd el, vzndu-mi halul


Ca s-mi crue umilina,
A dedus fr-ndoial,
C am fost surprins la Sprinta.

i ntelegnd din semne


C-i cer mil ca un prost,
Mi-a dat mna s sar iari
n balconu-n care-am fost!

A deschis cu grija ua,


Nici un zvon s n-o alarme,
i, cu patos, i-a spus Clarei
Care se fcea c doarme:

- Nu i-am spus eu, Clara drag,


Cum c Sprinta-i o stricat?
Uite, de-unde are blan,
Skong, cu care-i mbrcat!

Vino-ncoa, poete drag


i i jur pe Dumnezeu,
C n-o s te tie nimeni
Nici soia, nici chiar eu!

M-a condus de mn vesel,


Iar eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strns n brae,
Cu o or nainte.

i cnd m-am vzut n strad


M-am rugat, c-aa mi-e firea,
S triasc inginerul
Care-a construit cldirea.

Fiindc, ce faceam eu dac,


M ptea un ghinion,
i aceasta cas-a Clarei
Avea numai un balcon?