Naterea Imperiului roman de rsrit,bizantin(dup cum e numit de ctre unii

istorici),a avut loc n secolul al IV-lea,n timpul dinastiilor constantienilor i

valentinienilor.Geneza imperiului ncepe n anul 330 cnd Constantin cel mare
mut capitala Imperiului roman de la Roma(Vechea Rom),la Constantinopol
(Noua Rom),cetatea ce i-a purtat numele acestuia.

Aadar,n anul 395 cnd Imperiul roman este mprit, definitiv, fiilor lui
Teodosie cel Mare,Arcadie(Rsrit) i Honorie(Apus),Imperiul bizantin i are
graniele stabilite,n funie de motenirea teodosian,la Mediolanum(Milan),pe 17
ianuarie,conform figurii 1(cu gri deschis).

Fig.1

n secolul al V-lea ,graniele asiatice ale imperiului rsritean se extind prin

diocezele Pontus i Oriens, n timpul lui Arcadie,ns,pe vremea lui Teodosie al II-
lea(408-450),zona balcanic va fi devastat de atacurile hunilor. Invocnd
nerespectarea unui tratat din 434, hunii avanseaz pe Dunre, capturnd
Ratiaria, Viminacium, Sucidava, Singidunum, Naissus, localitai complet
devastate. Trimiii lui Teodosie al II-lea reuesc ,pn la urm, s ncheie un nou
tratat de pace, foarte umilitor pentru Imperiu, nsa atacurile hunice vor fi reluate
in 447.

Imperiul bizantin a cunoscut cea mai mare ntindere teritorial a sa, n secolul al
VI-lea,n timpul lui Iustinian I. Visul acestuia a fost s reconstruiasc Imperiul
Roman prin unirea celor dou imperii, de apus i de rsrit. A reuit n parte prin
generalul su Belisarie care a cucerit Peninsula Italic i nordul Africii. ncercrile
grele din punct de vedere militar i financiar de cucerire a Italiei, ncepute de
Belisarie i ncheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect ndelungat.
n 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.

Figura 2 reprezint graniele Imperiului bizantin la sfritul domniei lui Iustinian.

Fig.2

Dup moarte lui Iustinian, pe plan extern, mparaii urmai abandoneaza

politica occidental, Italia fiind aproape n ntregime cucerit de lombarzi. Roma
este abandonat, ultimul ajutor fiind gasit in energia papei Grigorie cel Mare
(590-604). Pentru a salva cate ceva, Mauriciu a creat un exarhat la Ravenna, un
altul in Africa la Cartagina, n care puterea militarasi cea civila erau reunite in
mainile unei singure persoane, exarhul (reprezentantul puterii imperiale in cazuri
speciale). Practic Imperiul bizantin era amenintat din trei directii: Spania - un
spaiu destul de indepartat, Italia ameninat de invazia lombard i Balcanii -
unde slavii, avarii i bulgarii amenintau insasi viata Imperiului. In aceasta situatie,
din Peninsula Iberica care se gasea acum inca in mana bizantinilor, Imperiul a
pierdut ntre 571-572 Cordoba, iar ceva mai trziu in 629 a fost cucerit definitiv
de vizigoi.

Figura 3 ilustreaz harta Imperiului bizantin la sftitul secolului al VI-lea.

Fig.3

Urcat pe tron in anul 610, imparatul Heraclius a domnit pana in 641, iar urmasii
sai vor conduce Imperiul pana in 717.n timpul domniei sale, triburile de slavi si
de avari detineau practic intreaga Peninsula Balcanic.Campaniile militare ale
perilor se caracterizeaz prin urmtoarele evenimente: Antiohia si Damascul au
fost cucerite in 613, iar cucerirea Ierusalimului, simbol al dominatiei crestine in
Orient s-a produs in 614. Pana in secolul al VI-lea prezenta celor doua Imperii, cel
persan si cel roman, rivale dar solidare, caracteriza Orientul Apropiat. Miscarile de
populatii care s-au produs la periferia acestor Imperii au modificat uneori natura
relatiilor dintre romani si sasanizi, fara a pune in pericol existenta lor. Incepand cu
secolul al VI-lea lucrurile s-au schimbat, mai ales ca urmare a invaziilor
popoarelor germanice in Occident, a expansiunii slave si a cresterii puterii arabe.
De aceea, evenimentul cel mai important al sec. al VII-lea ramane cel al
cuceririlor arabe. Expansiunea in afara Peninsulei Arabice,ale arabilor a fost mai
intai opera a 4 califi: Abu-Bakr, Omar I, Otman si Ali, considerati de majoritatea
musulmanilor ca fiind niste "ghizi" (Rasidun). Damascul a fost cucerit in 635,
Ierusalimul a capitulat in 636, Omar I fiind acela care a semnat actul de predare a
orasului si garantand libertatea de cult pentru crestini. Din acest moment
Ierusalimul a devenit alaturi de Mecca si Medina al treilea oras sfant al Islamului.
Dupa cucerirea Alexandriei in 642, au urmat Magrebul in 697, Turkestanul
chinezesc in 712 si Indiile in 710-713.

Despre secolul al VII-lea, Charles Diehl spunea c "reprezint perioada cea mai
sumbr din istoria Bizanului. Este vorba despre o perioada de criza profunda, un
moment decisiv in care existenta insasi a Imperiului parea mai degraba un joc".
Fig.4