Definitie cancerul de san

Cancerul de san reprezinta o proliferare maligna a celulelor epiteliale ce delimiteaza duetele galactofore sau lobulii
sanului. in 1996, numai in SUA au fost aproape 185000 cazuri de cancere de san extins, cu 46000 de decese. Cancerul
de san este forma cea mai comuna de cancer la femeie (in afara cancerului de piele), iar la barbati este rar. Acest modul
nu lua in discutie formele rare de cancer de san, precum sarcoamele sau limfoamele. La om, cancerul de san este o
boala clonala, ceea ce inseamna ca o singura celula transformata malign - ca rezultat al unor mutatii seriate ale liniei
somatice (dobandite) sau germinale (mostenite) - este capabila sa-si exprime intregul potential malign intr-o insiruire de
evenimente care se desfasoara intr-o maniera secventiala. Astfel, cancerul de san poate exista pentru o lunga perioada
de timp fie ca boala neinzi, fie ca boala inzi, dar nemetastatica. Acest fapt accentueaza necesitatea diagnosticului
precoce si a instituirii cat mai precoce a tratamentului potrivit.
GENETICA In jur de 10% din cancerele de san la om pot fi puse in legatura direct cu o mutatie in linia celulelor
germinative. Acest segment a suferit o evolutie mascata odata cu identificarea cator gene responsabile pentru cazurile
familiale. Primele identificate au fost mutatiile afectand linia germinati a genei supresoare tumoralep53. Boala
determinata de aceste mutatii - denumita sindromul Li-Fraumeni - se caracterizeaza prin faptul ca mutatiile mostenite ale
genei p53 duc la o incidenta crescuta a cancerului de san, sarcomului osteogenic si a altor boli maligne.
O alta gena supresoare tumorala incriminata in cancerul de san, BRCA-l, a fost identificata la nivelul locusului q21 al
cromozomului 17; aceasta gena codifica o proteina digitiforma cu zinc, iar produsul ei trebuie sa functioneze ca un factor
de transcriptie. Femeile care mostenesc o alela mutanta a acestei gene de la un parinte (oricare ar fi acesta) au un risc
de a face boala de 85-90% pe parcursul vietii, si, de asemenea, un risc de 33% de a dezvolta cancer orian. Barbatii
purtatori ai unei alele mutante au o incidenta crescuta a cancerului prostatic (si nu a neoplasmului mamar). O a treia
gena, denumita BRCA-2, localizata pe cromozomul 11, se asociaza cu o incidenta crescuta a cancerului mamar la barbati
si femei.
Gena sindromului ataxie-telangiectazie este asociata cu o sensibilitate extrema la radiatii ionizante, chiar in stare
heterozigota, adica in 1-2% din populatia generala. Din cauza susceptibilitatii crescute la cancerul indus de radiatii,
purtatorii heterozigoti ai acestei gene sunt supusi riscului de neoplasm in timpul unor proceduri precum screening-ul
mamografic.
Rolul acestor gene in cazurile sporadice de cancer de san este chiar mai important decat cel in formele mostenite de
neoplasm mamar. De exemplu, mutatia geneip53 este intalnita la aproximativ 40% din cancerele de san dobandite. Pana
acum, nu au fost decelate do despre mutatii ale genei BRCA-l in cancerul primitiv de san. Oricum, intr-un numar mic de
cazuri sporadice de cancer de san s-a demonstrat scaderea expresiei ARNm al BRCA-l. La alte neoplasme s-a gasit o
localizare anormala a proteinei BRCA-l, astfel ca este posibil ca gena BRCA-l sa joace un rol in patogeneza cazurilor
sporadice. in plus, dupa cum s-a remarcat, prin pierderea heterozigotivitatii in cazurile de cancer de san la om, se pierd
si alte tipuri de activitate supresoare tumorala. in final, o oncogena dominanta joaca rolul principal in circa 25% din
cazurile de cancer de san. Produsul acestei gene, membru al superfamiliei receptorilor EGF, denumit erbB2 (HER-2,
neu), este supraexprimat la acesti pacienti cu cancer de san, datorita amplificarii genice si aceasta supraexpresie poate
transforma epiteliul normal al sanului.In timp ce terapia genica de restaurare nu este inca o realitate clinica, cate studii
clinice incearca abordarea problemei supraexpresiei genelor. Speranta ultima pentru cancerul de san este alterarea
evolutiei bolii prin manipularea directa a genelor responsabile de procesul malign.
EPIDEMIOLOGIE Cancerul de san este o boala hor-mono-dependenta. Femeile cu ore nefunctionale, care nu au primit
niciodata tratament estrogenic de substitutie, nu fac cancer de san. Raportul femei:barbati pentru cancerul de san este
150:1. Mai multe do indica faptul ca hormonii joaca un rol cheie in promorea bolii. Pentru majoritatea neoplaziilor
epiteliale, reprezentarea grafica pe scala dublu logaritmica a incidentelor in functie de rsta arata o crestere liniara odata
cu inaintarea in rsta.
Graficul similar pentru neoplasmul de san arata aceeasi crestere liniara, dar cu scaderea pantei incepand in menopauza.
Cele 3 date in viata femeii care au un impact major pe incidenta cancerului de san sunt rsta aparitiei menarhei, rsta
primei sarcini duse la termen si rsta instalarii menopauzei. Femeile care au menarha la 16 ani au doar 50-60% risc de a
dezvolta cancer in timpul vietii, comparativ cu femeile care au menarha la 12 ani. in mod similar, menopauza ce apare cu
10 ani inainte de rsta medie (52 ani), fie ca se produce natural, fie ca este indusa chirurgical, reduce riscul aparitiei
cancerului cu 35%. ate cu femeile nulipare, femeile ce duc o sarcina la termen in jurul rstei de 18 ani au un risc de
numai 30-40% de a dezvolta cancer de san in timpul vietii. Astfel, lungimea ciclului menstrual - in special in perioada
dinaintea primei nasteri - este o componenta substantiala a riscului total de cancer la san. Acest factor poate fi
raspunzator pentru 70-80% din riatia frecventei cancerului de san in tari diferite.
Diferentele internationale furnizeaza cate dintre cele mai importante do ale carcinogenezei hormonale. O femeie ce
traieste catre rsta de 80 de ani in America de Nord are o sansa din 9 de a face cancer de san inziv. Riscul femeilor
asiatice de a dezvolta cancer de san este 10-20% din riscul femeilor din America de Nord sau Europa de Vest. Femeile
asiatice au concentratii semnificativ mai mici de estrogeni si progesteron. Aceste diferente nu pot fi explicate pe o baza
genetica, deoarece femeile asiatice ce traiesc intr-un mediu occidental au un risc identic cu acela al femeilor occidentale.
Aceste femei difera, de asemenea, din punct de vedere al inaltimii si greutatii de femeile asiatice din Asia; inaltimea si
greutatea sunt factori ce regleaza rsta menarhei si au un efect substantial pe concentratia plasmatica a estrogenilor.
Rolul dietei in cancerul de san este controversat. Desi exista o legatura intre aportul caloric total si riscul de cancer
mamar, cea mai puternica asociere este cu aportul crescut de grasimi in alimentatie. Oricum, in ceea ce priveste aportul
lipidic din culturile vestice, nu exista o doda convingatoare ca riatia consumului de grasimi alimentare modifica riscul
cancerului de san. Oricum, exista un risc asociat cu consumul moderat de alcool, mecanismul fiind necunoscut.
Recomandarile privind abstinenta de la alcool trebuie sa fie cantarite in raport cu celelalte presiuni sociale si cu posibilul
efect cardioprotector al aportului moderat de alcool.
Rolul potential al hormonilor exogeni in cancerul de san este de o importanta extrema, deoarece milioane de femei
americane folosesc in mod regulat contraceptive orale. Cele mai credibile metaanalize pentru contraceptivele orale
sugereaza faptul ca acestea cresc putin sau deloc riscul cancerului de san. Cand se ia in considerare efectul protectiv
substantial pe care contraceptivele orale il ofera impotri tumorilor epiteliale oriene si a cancerelor de endometru, datele
sugereaza ca folosirea contraceptivelor orale este un factor de mare protectie impotri neoplaziilor in general, cu impact
mic asupra cancerului de san. Mult mai controversate sunt datele privind terapia de substitutie hormonala (hormon
replacement therapy - HRT) la femeile hipogonadale si/sau in perioada de menopauza. In primul rand, HRT folosind doar
estrogeni, de obicei in formele conjugate de estrogeni, furnizeaza cantitati mai mici decat echilentul fiziologic al
estrogenilor premeno-pauzali, dar se asociaza cu risc crescut de cancer de endometru, o reducere a simptomatologiei
estrogenoprive, o reducere a osteoporozei si a fracturilor consecutive acesteia si o reducere cu aproape o treime a
incidentei deceselor prin boli cardios-
culare. Metaanalizele sugereaza o crestere usoara a incidentei cancerului de san, in special in cazul in care se folosesc
doze mari si pe perioade indelungate. Pentru femeia obisnuita, efectul negativ pe san este de departe depasit de
efectele protectoare pe oase si inima. Date preliminare sugereaza ca, in plus, s-ar obtine si scaderea riscului de cancer
colonie.

Adaugarea progesteronului in regimurile HRT reduce drastic riscul cancerului de endometru. Nu se stie inca daca efectele
protectoare impotri bolilor cardiosculare si a bolilor de oase sunt alterate. Oricum, progesteronul este copromotor al
cancerului de san in modelele experimentale, astfel incat o crestere a riscului de cancer de san este posibila.
Nu se stie in prezent daca un istoric pozitiv de hiperplazie atipica sau chiar carcinom in situ la biopsie, sau daca antede-
centele familiale incarcate in ceea ce priveste cancerul de san altereaza raportul risc/beneficiu in regimurile HRT. Este
probabil ca femeia obisnuita beneficiaza de pe urma HRT.
Pe langa alti factori, iradierea poate fi un factor de risc la femeile tinere. Femeile care au fost expuse inaintea rstei de 30
de ani la radiatii - sub forma fluoroscopiilor repetate (200-300 cGy) sau a tratamentului pentru boala Hodgkin (>3600
cGy), au un risc semnificativ crescut de a face cancer de san, in timp ce expunerea la radiatii dupa rsta de 30 de ani
pare sa aiba un efect carcinogenetic minim asupra sanului.

http://www.sfatulmedicului.ro/Cancerul-mamar/cancerul-de-san-tratament_778#Stadializare