Caile navigabile interioare de pe Dunare sunt incluse in reteaua transeuropeana de transporturi si sunt parte integrata a coridorului paneuropean VII. Dunarea nu poate, totusi, in momentul de fata, sa atinga intregul potential de care dispune din cauza: pe de o parte, a unor probleme practice legate de infrastructura ( in urma conflictului din fosta Iugoslavie) si, pe de alta parte, din cauza unor probleme juridice ( nu exista un cadru legislative clar si precis care sa reglementeze dreptul de navigatie pe Dunare, accesul la piata de transport pe Dunare si libertatea de a furniza servicii). Dunarea (si in special sectorul ei inferior) a prezentat permanent o importanta economica deosebita, devenind in ultimele secole artera principala europeana de transporturi comerciale intre porturile Mediteranei, Marii Negre si Centrul Europei. Regimul actual al navigatiei pe Dunare este rezultatul unei lungi evolutii istorice, in decursul careia, in stransa legatura cu evenimentele politice, au fost formulate si principiile dreptului international referitoare la fluviile ce traverseaza teritoriile mai multor state. Cele mai importante etape ale stabilirii si definitivarii normelor de drept international in domeniul navigatiei pe fluviile international si in special pe Dunare, incepand cu revolutia franceza care a formulat pentru prima oara conceptia juridical moderna, consacrata in 1815 prin Actul final al Congresului de la Viena. Standardul ECDIS (Electronic Chart Display and Information System) In mai multe tari ale Uniunii Europene au fost initiate proiecte si experimente privind utilizarea sistemelor telematice ca support pentru navigatia pe ape interioare. Acesta este scopul unui proiect denumit INDRIS si a unui alt proiect pilot, dezvoltat in annul 1998 pe Rin si denumit ARGO. In cursul implementarii acestor doua proiecte, s-a demonstrate posibilitatea suprapunerii imaginii radar pe un display din cabina unei nave cu imaginea unei harti electronice. Acesta a adus la o siguranta sporita in navigatia pe ape interioare, precum si o eficienta crescuta in dirijarea traficului. In urma discutiilor ce au avut loc s-a luat decizia unificarii standardelor existente pentru a nu aarea confuzii si eventuale neconcordante intre diferite echipamente ce servesc navigatiei pe ape interioare. In acest mod a aparut standardul ECDIS (Electronic Chart Display and Information System). Harta electronica de navigatie este o reprezentare grafica a rezultatelor prelucrarii automate a datelor referitoare la cracteristicile senalului navigabil. Avantajele utilizarii hartilor electronice in standart ECDIS sunt numeroase si au fost mentionate pe larg in capitolele anterioare. Trebuie insa mentionat faptul ca harta electronica in standard ECDIS reprezinta mult mai mult decat o simpla afisare pe display. Echipament ECDIS
Afisarea informatiilor SENC in standardul ECDIS
In standardul ECDIS sunt premise doua moduri de operare/ afisare. Acestea sunt : modul informational si modul navigational. In modul informational, utilizat doar pentru informare si nu pentru navigare, sunt posibile operatii de zooming, rotire etc., pe cand in modul navigational sunt premise toate operatiile executate pe o harta electronica. Afisarea informatiilor SENC in standardul ECDIS este impartita in trei categorii: Display de baza; Display standard; Display ce cuprinde toate tipurile de informatii Categoria display-uri de baza trebuie sa contina cel putin una dintre urmatoarele obiecte: Nivelul apei; Linia tarmului; Balize, lumini de semnalizare; Pericole (bancuri de depuneri) sub apa; Pericole la suprafata ( insule, poduri etc); Categoria standard de display trebuie sa contina, la randul ei: Obiectele clasei precedente; Zone restrictionate; Insemne kilometrice si hectometrice de-a lungul senalului; Rezolvarea laboratorului si rezultatele experimentale