Sunteți pe pagina 1din 81

EducatiepentrusanatateEducatiepentr

usanatateEducatiepentrusanatateEduc
atiepentrusanatateEducatiepentrusan
atateEducatiepentrusanatateEducatie
pentrusanatateEducatiepentrusanatat
eEducatiepentrusanatateEducatiepent
SCOALA POSTLICEALA SANITARA CAROL DAVILA
BUCURESTI

rusanatateEducatiepentrusanatateEdu
SUPORT DE CURS

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

catiepentrusanatateEducatiepentrusa
SOCIOLOGIE, POLITICI SOCIALE SI DE SANATATE

natateEducatiepentrusanatateEducati
epentrusanatateEducatiepentrusanata
teEducatiepentrusanatateEducatiepen
trusanatateEducatiepentrusanatateEd
ucatiepentrusanatateEducatiepentrus
anatateEducatiepentrusanatateEducat
iepentrusanatateEducatiepentrusanat
ateEducatiepentrusanatateEducatiepe
I. UNITATEA DE NVARE: INTRODUCERE N SOCIOLOGIE

PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI
DEFINIREA CONCEPTULUI DE SOCIOLOGIE
Etimologia termenului este hibrida, provenind de la cuvantul latinesc socio (social) si de la
cel grec logos (stiinta), sociologia fiind definite de catre cea mai amre parte a cercetatorilor drept
studiul stiintific al vietii sociale a oamenilor. Auguste Comte este considerat inventatorul termenului de
sociologie, initial folosind termenul de fizica sociala.
Cercetarea lumii sociale a comportamentului omului in diferite forme de organizare sociala a
urmat calea stiintelor naturii. Dupa mai bine de doua secole de la debutul acestora din urma a aparut o
stiinta a societatii care isi propunea cunoasterea vietii sociale pe baza metodelor empirice. Sociologia,
ca principala disciplina care studiaza societatea s-a impus ca stiinta printr-un complex proces care a
acoperit aproape tot secolul al IX-lea. Astfel, putem spune ca sociologia studiaza viata sociala a
oamenilor.
Romania a fost printre primele tari in care sociologia s-a dezvoltat la inceputul secolului XX.
Prima scoala de sociologie de la noi a fost Scoala de Sociologie de la Bucuresti. Aceasta a fost printre
primele scoli de sociologie din lume si a fost intemeiata de profesorul Dimitrie Gusti ( 1880-1955). Una
dintre cele mai importante personalitati cultural ale secolului trecut.
Sociologia ne ajuta sa intelegem, sa explicam si sa actionam asupra unui complex de raporturi
care apar in viata sociala (prietenie sau dusmanie, subordonare sau putere, bunastare sau saracie etc. )
Sociologia este un ghid pentru a fi si pentru a actiona ca fiinte sociale.

INITIATORII SOCIOLOGIEI
Auguste Comte (1798-1857)-este recunoscut ca fondatorul sociologiei si cel care a dat numele
acestei stiinte. Preocupat cu amelioarea societatii, Comte considera ca acest lucru este cu putinta numai
in masura in care realizam o cunoastere stiintifica a vietii sociale. Sociologul francez argumenteaza ca
studiul stiintific al societatii este posibil si recomanda folosirea observatiei sistemice, a experimentului
si a analizei istorice comparative. El divide sociologia in doua mari parti:
Statca sociala , care se ocupa de aspectele de stabilitate si ordine
Dinamica sociala, care se ocupa de schimbarea sociala si dezvolatarea institutiilor
Comte a exercitat o influenta puternica asupra contemporanilor si urmasilor, indeosebi asupra lui H
Spencer si E. Durkheim
Herbert Spencer (1820- 1903) este consireat al doilea fondator important al sociologiei.
Bazandu-se pe analogii cu organismul uman, sociologul neglez concepe societatea ca pe un sistem, un
intreg cu parti aflate in interactiune. Spencer fundamenteaza o conceptie evolutionista conform careia
statul nu trebuie sa intervina in procesele naturale ale societatii. Conceptia sa a servit ca suport
doctrinar liberalismului capitalist.
Karl Marx (1818- 1883) nu s-a considerat sociolog, ci ganditor si activist politic. Preocuparile
sale stiintifice au fost multiple: economie, sociologie, filosofie, antropologie. Utilizarea politica a
conceptiilor sale a distorsionat perceptia lor corecta, fie exagerandu-le in mod ridicol, fie ignorandu-le
in mod neintemeiat. In conceptia sociologica marxista sistemul social este dublu structurat. In conceptia
lui Marx, intrega istorie sa prezinta ca o lupta intre clasele sociale. Prin aceasta el fundamenteaza una
dintre principalele perspective in sociologie: conflictualismul.

PROF. LARISA BANICA


Emile Durkheim ( 1858-1917) unul dintre primcipalii fondatori ai sociologiei stiintifice
moderne a fost preocupat ca si predecesorii sai de ameliorarea starii sociale, de realizarea ordinii si a
consensului social. Prin activitatea si opera sa, sociologia dobandeste mai multa rigoare si un statut
academic si universitar recunoscut. . Durkheim le reproseaza inaintasilor ca au explicat faptele sociale
prin aspecte esterioare socialului. Pentru el faptele sociale trebuie tratate ca lucruri . Socialul nu poate
fi explicat decat prin social.
Max Weber (1864-1920) a desfasurat la fel ca Marx, o activitate stiintifica diversa: economie,
istorie, politologie, sociologie. Pentru el sociologia este in principal studiul actiunii sociale. O
contributie importanta a sociologiei weberiene este conceptul de tip ideal. Potrivit definitiei date de
Weber, tipul ideal este un concept construit de sociolog pentru a evidentia trasaturile esentiale ale unui
fenomen. Tipul ideal se obtine prin ignorarea aspectelor minore, prin reliefarea similaritatilor majore
prin simplificare si generalizare.

FUNCTIILE SOCIOLOGIEI
Rolul sociologului:
1. Sa elaboreze o diagnoza ( sa explice cauzele si dimensiunile unor fenomene);
2. Sa realizeze o prognoza (ce se va intampla);
3. Sa caracterizeze realitatea sociala.
Sociologul are obligatia de a descrie societatea asa cum este ea, acesta trebuie sa descrie
fenomenul si nu sa il judece.

Functiile sociologiei:
1. Functie expozitiva, de descriere, de prezentare a faptelor si proceselor sociale asa cum acestea au loc.
Reprezinta dimensiunea sociografica a sociologiei;
2. Functia de explicare a faptelor sociale si stabilirea de relatii;
3. Functia de amelioarare a vietii sociale;
4. Functia de utilizare in elaborarea de politici sociale.
Problematica sociologiei:
1. Cultura si societatea umana in perspectiva sociologica;
2. Unitatile primare ale vietii sociale ( acte si relatii sociale, persoana, grupurile, comunitatile urbane si
rurale, asociatiile si organizatiile, populatia, societatea);
3. Institutiile sociale fundamentale ( familia si relatiile de rudenie, economia, politica si dreptul, educatia,
religia, stiinta);
4. Procesele sociale fundamentale: diferentierea si stratificarea, cooperarea, acomodarea, asimilarea,
confictele sociale, comunicarea, controlul social, stratificarea sociala etc.
H. Stahl elaboreaza o matrice cu problem ale sociologiei care cuprinde 5 capitole:
1. Natura fizica si umanizata (caracteristicile fizice ale mediului, zone de munca, zone rezidentiale etc);
2. Populatia ( caracteristicile biopsihice, mobilitatea, volumul, densitatea, structura);
3. Viata economica (relatii si activitati productive, structura fortei de munca)
4. Viata politica si juridica (forme de organizare politica, traditii politice si juridice);
5. Viata cultural (modelul si stilul cultural, gradul de realizare a cunoasterii, valorile culturale vehiculate);

PROF. LARISA BANICA


DE LA SOCIOLOGIA SPONTANA LA SOCIOLOGIA STIINTIFICA
Oamenii nu au asteptat aparitia socilogiei pentru a pune intrebari si a da raspunsuri cu privire la
grupuri sau societatea in care au trait. Treptat s-a acumulat un mare volum de cunostinte referitoare la
viata sociala, constituindu-se sociologia spontana. Sursa acestei cunoasteri este simtul comun sau
bunul simt. Sociologia spontana bazata pe simtul comun are un caracter enciclopedic si este foarte
larg raspandita. Chiar si persoanele cu un nivel intellectual modest sunt capabile sa vorbeasca ore
intregi despre ceea ce este bine si ceea ce este rau in grupul in care traiesc, cum ar trebui organizata
viata acestui grup etc. Crezand ca stiu totul despre societatea in care traiesc, multi oameni se mira ca
exista o stiinta- sociologia care are pretentia de a studia ceea ce lor li se pare evident si de a pune sub
semnul intrebarii cunostinte considerate adevarate de majoritatea membrilor unui grup.
Desi este foarte raspandita, sociologia spontana sufera cateva mari neajunsuri care o fac
inacceptabila dpdv stiintific:
Are un caracter pasional. Fiecare om are anumite interese, prejudecati, atractii sau fobii. Oamenii nu se
multumesc numai sa constate ce se intampla in jurul lor, ci adopta atitudini, interpreteaza si judeca,
uneori falsificand realitatea;
Are un caracter iluzoriu. In viata sociala, oamenii se iluzioneaza adesea, se amagesc; autoinselarea
poate indeplini un rol pozitiv pentru individ, in sensul ca il poate ajuta sa depaseasca anumite obstacole,
il ajuta sa nu se lase doborat de esecuri. Autoiluzia este foarte raspandita, uneori chiar si oamenii de
stiinta ii cad prada. Si daca in viata sociala curenta ea poate fi acceptata in anumite limite, in activitatea
stiintifica este total inacceptabila;
Are un caracter contradictoriu. Oamenii oscileaza adesea intre sentimentul fatalitatii si cel al liberului
arbitru. Cand isi analizeaza succesul sau isi fac planuri de viitor ei considera ca totul depinde de ei, ca
succesele le sunt datorate si ca isi pot decide destinul. Atunci cand se confrunta cu esecuri, ei invoca
imprejurarile neprielnice, ostilitatile si comploturile puse la cale de dusmani sau pur si simplu vitregia
soartei. Acest mecanism de oscilare permanenta, intre fatalism si liber arbitru, poate avea o functie
pozitiva de protectie individuala, dar nu este acceptata intr-un demers stiintfic;
Are un caracter limitat. Experientele de viata ale individului sunt circumscrise in mediul social in care
traieste. Despre ceea ce se intampla in alte grupuri sau in alte societati, individual nu afla decat
ocazional sau nu stie nimic. Ceea ce nu ne este familiar este considerat anormal sau scandalos.
Avand in vedere aceste neajunsuri, rezulta ca sociologia spontana nu ne ofera o cunoastere
adecvata a societatii si nu poate inlocui sociologia stiintifica.
Cunoasterea stiintifica se intemeiaza pe 3 principii de baza.
Primul principiu consta in recunoasterea de catre oamenii de stiinta exista o lume reala, independent de
subiectul observator, ca faptele observate sunt reale si nu un produs al mintii;
Al doilea principiu consta in acceptarea faptului ca raporturile dintre lucruri nu sunt intamplatoare, ci
au un sens, mai exact vorbim despre principiul determinismului;
Al treilea principiu consta in faptul ca lumea exterioara poate fi cunoscuta prin observatie obiectiva.
Adevarurile stiintifice pot fi probate cu mijloace numeroase si verificate de catre alti oameni de stiinta.
Pentru a putea vorbi despre observatia stiintifica, aceasta trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii: sa fie precisa, sa fie riguroasa, sistematica, obiectiva, consemnata, efectuata de persoane
calificate, sa se realizeze in conditii controlabile.

NOTIUNI DE ANTROPOLOGIE

Antropologia este stiinta care se ocup cu studiul originii, evolutiei i variabilitii biologice a
omului, n corelaie cu condiiile naturale i socio-culturale.

PROF. LARISA BANICA


Antropologia studiaz aparitia omului, originea, evoluia i diversele tipuri fizice ale omului i
raselor umane. S-a constituit ca tiin la mijlocul sec. 19. Cuprinde morfologia omului, antropogeneza
i raseologia, preocupandu-i pe oamenii de tiin inca din cele mai vechi timpuri (Herodot, Hipocrat,
Aristotel .a.) si pan n epoca modern (C. Linn, I. Kant, Ch. Darwin, E. Haekel sau Th. Huxley).
Aprut ntr-o perioad pretiinific, antropologia s-a dorit a fi o tiint a clasificrii
populaiilor umane, considerand c o clasificare nseamn o explicaie. Astfel, s-a divizat specia uman
n trei sau patru rase fundamentale: europid, mongolid, negrid i australid, fiecare ras fiind
constituit din rase secundare sau tipuri cu particulariti bine definite.
Antropologia social i cultural are ca obiect de studiu societatea n ansamblu, ca produs al
activitii umane i totodat ca mod de existen a acesteia, precum i totalitatea produselor umane care
formeaz un sistem structurat al socialului cultura unei colectiviti.
Antropologia teologic contine concepia contituit n baza datelor hristologiei, a doctrinei
despre creaie, afirmnd originea divin a omului.
Deseori definitiile date antropologiei implica sintagma fiinte umane, considerandu-se ca
antropologia este studiul fiintelor umane. In aceeasi orientare, la diferiti autori gasim definirea
antropologiei ca stiinta a tuturor oamenilor si mai nou, antropologia este definita ca stiinta umanitatii.
Exista trei mari perspective asupra antropologiei fiecare urmarind a oferi o imagine generala
asupra intregii problematici a omului.
Prima este cea care priveste antropologia ca o stiinta sociala, alaturi de sociologie, economie,
politologie, psihologie. Aceasta a dat nastere antropologiei culturale in sensul cel mai larg al
cuvantului.
A doua perspectiva este cea biologica. Antropologia rezultata din aceasta viziune studiaza omul
si creatia lui ca un domeniu al lumii biologice si este o parte integranta a stiintelor naturii.
A treia perspectiva intelege antropologia ca o parte a disciplinelor umaniste. In acest ultim caz
este vorba de antropologia filosofica, definita ca studiul filosofic al omului, studiul naturii si esentei
umane. Dupa Emil Cioran antropologia filosofica a aparut odata cu incercarea omului de a-si intelege
destinul "cand omul sustras asimilarii naive in obiectivitate s-a diferentiat de lumea inconjuratoare
devenind constient de aceasta diferentiere".
Religia a constituit un subiect central in teoria sociologica clasica si se mentine inca si astazi in
miezul
Sociologia sectelor contine urmatoarele caracteristici: caracterul exclusivist (nu admit
dualitatea afilierii religioase), pretentia detinerii monopolului asupra adevarului religios in totalitatea
sa; faptul de a fi organizatii seculare; respingerea diviziunii muncii pe criterii religioase (obligatiile
religioase sunt aceleasi pentru toti); voluntarismul (un individ decide personal sa devina sectant);
preocuparea fata de mentinerea unor norme morale ridicate in randul membrilor lor (este un fapt
obisnuit ca sectele sa aplice sanctiuni celor care au un comportament inadecvat sau refractar, sanctiuni
ce pot merge pana la expulzare). In general sectele se caracterizeaza prin faptul ca pretind membrilor
lor un devotament total.
Noile religii din intreaga lume au, indiscutabil, unele caracteristici si functii comune, insa exista
intre ele si multiple diferente, este de asteptat ca rolurile pe care ele le indeplinesc in diferitele societati
sa fie la fel de diferite intre ele ca si societatile respective, concluzioneaza autorul.
Importanta sociala a religiei in viata omului era odinioara mult mai mare decat acum. Culturile
si societatile din trecut, asa cum ni le dezvaluie ramasitele lor arheologice, par a fi fost profund
preocupate de supranatural.
Religia, prin care autorul intelege invocarea supranaturalului, era ideologia comunitatii. Religia
le dadea oamenilor siguranta in privinta puterii pe care o detineau, le punea la adapost statutul ideal, le
justifica avutia sau ii consola pentru saracia lor.

PROF. LARISA BANICA


In sistemul societal actual, supranaturalul nu joaca nici un rol in ordinea perceputa, traita si
instituita.
Evolutia socioculturala a unei societati se poate defini, din perspective antropologica, ca fiind
procesul de restructurare a unei societati si a culturii aferente, avand drept rezultat o structura sociala
diferita de cea initiala.
Din perspective antropologiei sociale, care studiaza comunitatile umane din punct de vedere
holist, urmarind deci ansamblul factorilor care influenteaza o comunitate umana, societatile pot fi
clasificate in functie de: mijloacele de subzistenta, nivelul tehnologic, dezvolatea economica si relatia
cu sacrul. Acesti factori depind de geografia teritoriului ocupat, de particularitaile de relief si de
abundenta resurselor naturale si, in egala masura, influenteaza istoria unei societati umane. Distingem
astfel o mare diversitate de societati:
1)Societati preindustriale principala ocupatie era producerea hranei, care se face in principal
prin munca manuala. Este important de precizat ca s-a produs deja diviziunea muncii, membrii acestor
societati fiind impartiti in vanatori, culegatori, pastori si agricultori.
societati de vanatori si culegatori;
societati tribale;
societati stratificate, conduse de sefi de trib;
civilizatii.
2) Societati industriale au la baza productia de bunuri cu ajutorul masinilor, fapt care a generat
surplus de resurse de hrana si cresterea masiva a populatiei.
3)Societati postindustriale sunt dominate de informatie si servicii furnizate cu ajutorul
tehnologiei.

Din perspective evolutionista, societatile din toate timpurile, desi au particularitati diferite, fiind
teoretic, de o diversitate infinita, sunt si au fost interconectate. Nici chiar comunitatile izolate geografic
nu au fost complet private de contactul cu alti oameni, suferind deci influente. De aceea curentele
antropologice din secolul XX vorbesc despre un model difuzionist al culturilor, punand accentul pe
relatiile dintre ele, relatii care le-au facut sa se influenteze si modeleze reciproc. Totusi, diferitele
particularitati geografice filtrate si prin gradul de deschidere sau inchidere al societatii respective
la alte culturI, s-au reflectat in modul in care culturile au asimilat sau perpetuat diverse practici.
Culturile mai izolate, plasate pe teritorii mai putin accesibile, de exemplu societatile populatiilor din
insule, au caracteristici mai pregnant-individualizatoare decat cele aflate in contact nemijlocit unele cu
altele.

CULTURA

Termenul de cultura a fost folosit pana in secolul al XIX-lea cu semnificatia de cultivare a


pamantului, a plantelor, agri-cultura. In paralel cu aceasta semnificatie a circulat o alta semnificatie data
in perioada Renasterii, aceea de cultivare a mintii, a spiritului.
Cultura reprezinta un ansamblu de valori materiale si spirituale, un mod de viata, relativ
stabil, dobandit si transmis de la o generatie la alta prin schimbari continue si fixate prin
mecanisme constiente sau subconstiente.
Cultura poate fi inteleasa ca:
- produs - adica ceea ce se obtine in urma productiei culturale: creatii, opere stiintifice, tehnice,
artistice. Ea functioneaza ca patrimoniu si se transmite de la o generatie la alta prin traditie.

PROF. LARISA BANICA


- proces de producere de bunuri, valori, norme, simboluri, semnificatii. Acest proces cuprinde mai multe
etape de la producerea, multiplicarea si reproducerea pana la difuzarea si circulatie.
- comportament uman adica un mod de a face, prescris printr-un act cultural, de exemplu procesul de
adaptare.
Functiile culturii:
functia de adaptare- asigura supravietuirea, ca raspuns la conditiile de mediu
functia de socializare- presupune transformarea fiecarui individ intr-un membru al societatii, prin
insusirea normelor
functia de reproducere- prin memorizare, stocare si transmitere a culturii. De obicei asociem adesea o
valoare materiala sau morala a unui popor, care constituie un element de indetitate. De exemplu cand
spunem Elvetia ne gandim la ceasuri, banci, Germania- disciplina, Italia- muzica, Japonia- aparatura
electronica
functia de comunicare- prin care se exprima acordul sau dezacordul in in relatiile interumane si se
impartasesc valori si semnificatii.
Cultura si civilizatie
Pentru a preciza mai clar intelesul termenului de cultura trebuie sa incercam sa il diferentiem de un alt
termen uzual, folosit in stransa legatura cu el uneori chiar ca sinonim. Este vorba de termenul de
civilizatie. Diferenta dintre cele doua este data de amploarea si de raspandirea culturii. Astfel spunem
ca o cultura a atins stadiul de civilizatie in masura in care produsele sale sunt apreciate si preluate de
alte culturi sau societati. Putem spune deci ca termenul civilizatie are o extensie mult mai mare.

Structura culturii:
a) componenta ideatica- se refera la totalitatea ideilor(valori, credinte, mituri) care sunt vehiculate intr-o
societate data. O categorie speciala o reprezinta valorile- sunt idei pretuite, respectate de catre membrii
unei comunitati.
b) componenta obiectuala- se refera la toate tipurile de produse culturale care au existenta materiala. Este
componenta cea mai vizibila a culturii
c) componenta normativa- se refera la totalitatea regulilor pe care oamenii le respecta intr-o societate.
Acestea sunt modele prescrise de comportament pentru anumite situati sociale.

Contactul dintre culturi


Atunci cand doua societati interactioneaza, culturile lor intra si ele in contact, caz in care sunt posibile
trei tipuri mari de situatii:
- Aculturatia este procesul prin care, ca urmare a contactului dintre doua culturi, se ajunge la aparitia
unor complexe culturale noi.
- Acomodarea este procesul prin care doua culturi diferite ajung sa isi defineasca granite clare si sa
convietuiasca fara sa se transforme in mod radical.
- Asimilatia este procesul prin care o cultura a unei comunitati si-a pierdut identitatea si a fost inglobata
in cultura dominanta, respectiva populatie nu pastreaza decat anumite complexe culturale proprii, deci
cultura sanu mai exista decat ca o subcultura a unei culturi dominante.

PROF. LARISA BANICA


II. UNITATEA DE NVARE: ELEMENTE DE SOCIOLOGIE A COLECTIVITATII

RELATII INTERUMANE IN SOCIETATE


Socializarea reprezinta procesul de asimilare a normelor si rolurilor sociale. Relatiile sociale
asigura coeziunea si mentinerea grupurilor sociale, a colectivitatilor, a sistemelor si subsistemelor
sociale. Societatea ni se prezinta ca un ansamblu, ca o totalitate de relatii sociale.

Relatiile sociale se formeaza in temeiul interactiunii dintre indivizi, pe fondul unor scopuri si
interese individuale si sociale. Orice societate sau grup social nu este o simpla suma de indivizi, ci
consta in o retea de legaturi dintre acestia, in mijloacele (materiale si simbolice) pe care ei le folosesc in
interactiunile si activitatile lor, precum si in rezultatele sau produsele(materiale si spirituale) ale
activitatii lor sociale. Relatiile de interidividualitate pot fi intamplatoare efemere sau spontane, avand
sub raportul vietii sociale un rol deriva, secundar. In toate colectivitatile, grupurile si unitatile sociale
exista insa relatii fundamentale, ce se caracterizeaza prin durata si stabilitate, se desfasoarea dupa reguli
si norme stabilite (formala sau informala), sunt consfintite prin legi, coduri, reguli, obiceiuri sau
traditii(au o anumita structura). Modelele relatiilor sociale fixeaza si prescriu modele de desfasurarea
a interaciunilor, locul pe care il ocupa indivizii (status si rol) modul de desfasurare a actiivitatilor lor,
comportamentul admis, precum si cel nepermis.

Caracteristicile relatiilor umane:

Se realizeaza pe tot parcursul vietii individului uman;


Se desfasoara in cadrul urmatoarelor activitati: joc, invatare, munca si creatie.
Este asigurata de urmatorii agenti de socializare: familie, scoala, biserica, locul de munca, grupuri si
mass-media.
Relatia sociala este un sistem de interactiuni sociale intre doi parteneri (indivizi sau grupuri) care are la
baza o anumit atitudini, interese, prejudecati.
Relatiile sociale prezinta o mare diversitate.
Dupa cadrul de desfasurare:
Interindividuale relatii care se stabilesc intre doi indivizi
Intre individ si grup grupul apare ca un intreg cu valorile interesele si normele sale
Intergrupale- relatii care se stabilesc intre grupuri ca totalitati
Dupa modul in care afecteaza coeziunea sociala
Relatia de cooperare poate fi personala sau impersonala, deliberata sau simbolica
Relatii de subordonare si supraordonare - un grup sau un individ este dominat de un alt grup sau
individ care domina
Relatia de compromis si toleranta - doi indivizi sau doua grupuri au interese sau scopuri diferite, dar nu
si le pot impune si le accepta reciproc.
Relatia de marginalitate- cand indivizii participa la grupuri cu modele valorice diferite fara a se
identifica cu ele
Relatii de competitii- apar cand resursele sunt limitate sau percepute ca atare
Relatii conflictuale- in aceasta relatie un partener incearca sa elimine pe celalalt
Dupa gradul de reglementare:
Relatii formale sunt definite social, regelementate prin norme si coduri
Relatii informale - directe, personale, putin reglementate si controlate
8

PROF. LARISA BANICA


GRUPUL MIC I RELAIILE SOCIALE

De la nastere si pana la moarte, omul traieste in diferite grupuri: familie, colectiv scolar, echipa
de lucru, prieteni, asociati. Mediul social in care actioneaza este grupul.
Grupul este o forma de organizare speciala care se deosebeste de grupare. De exemplu o adunare
participanta la un eveniment este o grupare nu un grup.

Grupurile umane reprezinta un ansamblul de legaturi interpersonale intre indivizii umani.

Grupurile umane sunt diferentiate si comparate dupa urmatoarele criterii:


a) Structura interna( tipurile de relatii intre oameni)
Formale relatii oficiale
Informale relatii neoficiale precum in grupurile de prieteni
b) Modul de constituire
Spontane: constituite pentru o perioada scurta, pentru atingerea unui scop imediat
Institutionale
c) Marimea grupului( grupuri mici, medii si mari).
Grupuri mici: familia, un grup de prieteni, de regula 2-10 membri
Grupuri medii: clasa de elevi, grupa de studenti, 25-40 membri
Grupuri mari: ajungand pana la sute de peroane- partidele politice
d) Organizarea grupului
Organizate: avand o structura bine definita, ex. sindicatul
Semiorganizate: ex un grup de parinti care reprezinta interesele propriilor copii.
e) Gradul de permeabilitate a grupului
grupuri inchise fata de alte grupuri
grupuri deschise fata de alte grupuri

PROF. LARISA BANICA


Tipologia Grupurilor
de referinta- spre care
individul aspira sau se
raporteaza

de apartenta- din care


face parte

formal- bazat pe reguli

informal- bazat pe reguli


si comportamente
propuse de grup

GRUPUL SOCIAL
deschise- accesul
indivizilor din alte
grupuri este posibil

inchise- accesul este


interzis altor membri

permanente - existenta
nu este legata d eo
anume perioada a vietii-
comunitatile religioase

temporare- existenta
este legata de fenomene
conjucturale

Grupurile umane indeplinesc urmatoarele functii:

1. Integrare sociala a individului uman prin procesele de socializare si educare


2. Afirmarea individului uman in relatiile cu ceilalti.
3. Satisfacerea nevoilor primare si secundare ale omului.

Grupurile se dezvolta in urmatoarele etape:


1. Etapa de formare se caracterizeaza prin relatii de intercunoastere si relatii protocolare intre membrii
grupului;
2. Etapa conflictelor se caracterizeaza prin negocierea pozitiilor fiecarui membru in cadrul grupului,
nevoia de afirmare in cadrul grupului, relatii de competitie si formarea unor clanuri in cadrul grupurilor
mari;
3. Etapa de normare consta in stabilirea scopurilor comune si a regulilor de grup; stabilirea liderului si a
echipei manageriale;
4. Etapa de functionare consta in distribuirea sarcinilor si a rolurilor tuturor membrilor grupului
10

PROF. LARISA BANICA


Fenomenele de grup

Principalele fenomene intalnite in cadrul unui grup sunt urmatoarele:


1. Efectul de asteptare sau a indiferentei;
2. Efectul pierderii vremii;
3. Gandirea de grup;
4. Conflictele de grup.
1. Efectul de asteptare sau a indiferentei consta in faptul ca oamenii nu acorda ajutor celui aflat in
suferinta sau in pericol in situatia de grup, avand la baza difuzia responsabilitatii.
2. Efectul pierderii vremii consta in faptul ca oamnii nu depun eforturi in situatia de grup, avand la baza
mecanismul anonimatului.
3. Gandirea de grup se refera la faptul, ca grupul poate lua decizii catastrofale, fara sa-si asume riscurile si
responsabilitatile. Gandirea de grup se manifesta prin urmatoarele simptome:
Iluzia invulnerabilitatii (subapreciaza adversarul).
Iluzia moralitatii si a umanitatii.
Obedienta fata de lider si conformismul.
Steriotipurile.
Ignorarea sau eliminarea dizidentilor.
Inhibarea creativitatii individuale.
1. Conflictele sunt opozitii, lupte intre doua sau mai multe persoane pe o anumita tema sau obiect.
Conflictele sunt generate de urmatoarele cauze:
- Frustrarile;
- Lipsa de cunoastere a situatiei;
- Incompatibilitatea scopurilor personale cu cele ale grupului;
- Competitia;
- Etnocentrismul;
- Identitatea psihosociala a individului uman.

GRUPUL MARE SI RELATIILE SOCIALE

Pentru a putea diferentia grupurile de alte colectivitati umane precum: multime;echipa; categorie
sociala; agregate sociale ar trebui sa stim:
a) Multimea ce se caracterizeaza prin:
- Numar foarte mare de oameni;
- Durata scurta;
- Relatii impersonale;
- Singuratate in comun.
b) Echipa se caracterizeaza prin roluri bine cunoscute, scopuri comune si relatii impersonale.
c) Categorie sociala este un grup de oameni care au carateristici comune.
d) Agregate sociale sunt multimi de oameni care se afla in acelasi loc.

Grupurile umane se caracterizeaza prin:


1. Sentimentul de aparteneta la grup , asa- numitul sentiment de noi.
2. Scopuri comune.

11

PROF. LARISA BANICA


3. Caracteristici comune ale membrilor grupului.
4. Relatii interpersonale intre membrii grupului.

Clasele sociala- stratificarea sociala


Clasele sociale sunt grupuri de oameni care se diferentiaza intre ele pe criterii
economice(proprietati, functii indeplinite in societate). Totodata in interiorul claselor sociale se
inregistreaza diferentieri si inegalitati sociale importante intre oameni.
La randul lor, straturile sociale sunt grupuri de oameni constituite in functie de conditiile de viata si
comportamentale ale populatiei. In una si aceeasi clasa sociala se pot identifica mai multe straturi
sociale, dupa cum acestea din urma pot grupa persoane apartinand unor clase diferite.
Atat clasele sociale cat si straturile sociale sunt grupuri umane dispuse ierarhizat si deci evidentiaza
anumite grade de diferentiere si inegalitate sociala in ceea ce priveste tipurile de activitate, nivelul de
instructie si cultura, conditiile de viata, veniturile si averea, puterea pe care o detin oamenii in societate,
prestigiul social.
Mobilitatea sociala
Prin mobilitatea sociala se desemneaza trecerea unor persoane de la o pozitie sociala la alta in spatial
social. Mobilitatea sociala este un effect al schimbarilor din structura acestora si nu cauza acestora.
Pentru ca mobilitatea sociala sa apara, trebuie sa se produca mai intai anumite schimbari in structura
sociala. Numai in societatile aflate in schimbare apar procese de mobilitate sociala, fiind implicate atat
schimbarile intervenite pe parcursul vietii unei persoane - individuala, cat si in succesiunea generatiilor
- mobilitate intergenerational. In societatile stagnante copiii preiau pozitiile sociale ale parintilor si
raman pentru intreagaa viata in aceeasi clasa.

status status
social cel social
mai cel mai
ridicat ridicat

status status
social social
mediu mediu

status social status social


scazut scazut

SOCIETATE INCHISA SOCIETATE DESCHISA

12

PROF. LARISA BANICA


Metode de studiere a grupurilor umane

Grupurile umane sunt studiate prin metoda sociometrica prin intermediul caruia se masoara relatiile
afective simpatetice intre membrii grupului. Metoda sociometrica se realizeaza prin urmatoarele
tehnici:
1. Matricea sociometrica;
2. Indicele de expansivitate afectiva si de coeziune.
3. Sociograma.

1. Matricea sociometrica este un tabel cu dubla intrare in care subiectii sunt trecuti atat pe verticala cat si
pe orizintala. In tabel, subiectii sunt trecuti doar cu initiale, iar in dreptul lor sunt trecute + sau -
care exprima relatiile de atractie sau de respingere.
2. Indicele de expansivitate afectiva si de coeziune consta in stabilirea pozitiei fiecarui membru in cadrul
grupului, ce se realizeaza prin insumarea alegrilor si respingerilor pe verticala fiecarui membtru in
parte.
Se calculeaza prin urmatoarea formula:
IEA= A-R/N-1
IEA = indicele de expansivitate afectiva; A= alegeri; R= respingeri; N=numarul total de membrii
grupului.
Indicelele de
Liniile de stratificare sunt coeziune se
calculeaza Intr-o societate cu clasele sociale prin
inpenetrabile intr-o societate urmatoarea deschise liniile de stratificare sunt formula:
inchisa. IC = mai putin distincte si mobilitatea alegeri
reciproce vertical este incurajata. Clasa de X2. N(N-
1)
mijloc este dominata

3. Sociograma reda sensul relatiilor existente intre membrii grupului prin intermediul unor sageti.

FAMILIA CA GRUP SOCIAL

Ati fost vreodata indragostiti? Cu siguranta ca da. Multi adolescenti stiu ce inseamna dragostea.
Iubirea asigura pentru multi dintre noi cele mai frumoase experiente pe care le-am trait vreodata. Dar de
ce se indragostesc oamenii? La prima vedere raspunsul pare clar. Dragostea exprima un atasament
reciproc si fizic pe care doi indivizi il simt unul fata de altul. Pare firesc pentru un cuplu care se
indragosteste sa doreasca o implinire a relatiei lor si ajunga la casatorie si la intemeierea unei familii.
Familia este unul dintre cele mai raspandite tipuri grupuri de grupuri sociale. Orice
individ ar putea spune ce este o familie, pentru ca fiecare om a avut de-a face de-a lungul vietii lui
cu familii, fie ca este vorba de familia in care s-a nascut, de propria lui familie sau de familiile din
comunitatea in care traieste.

13

PROF. LARISA BANICA


In incercarile de definire a familiei, putem decupa doua categorii de perspective: una
sociologica si una juridica. Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social
constituit pe baza relatiilor de casatorie, cosanguinitate si rudenie, membri grupului impartasind
sentimente,aspirratii si valori comune. Familia este unul din grupurile primare cu cea mai mare
incarcatura normativa. Din perpectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care s-a instituit
un set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Cele doua perspective se suprapun partial.
De exemplu, cuplurile consensuale, care au luat un avant in societatile contemporane, sunt considerate
de catre sociologi familii intrucat indeplinesc majoritatea functiilor unei familii. Din punct de vedere
juridic cuplul consensual nu este o familie. Pe de alta parte, sociologic, un cuplu separat nu mai este o
familie. Totusi separarea celor doi in menajuri diferite nu semnifica incetarea oricaror raporturi juridice
intre ei.
Familia este un grup social realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care traiesc
impreuna, au gospodarie comuna, sunt legati prin anumite relatii naturale-biologice, psihologice ,
morale si juridice si care raspund una pentru cealalta in fata societatii.
In decursul istoriei familia a cunoscut o mare diversitate de forme dintre care unele au disparut,
altele au avut insa o mare persistenta intalnindu-se pana in prezent. Cercetarile au indicat existenta
mai multor tipuri de familii: poligamic, poliandric si monogamic. In poliandrie o femeie are mai multi
soti, descendenta fiind stabilita pe linie materna au fost cateva cazuri sin societatile primitive. In
poligamie, un barbat are mai multe sotii, descendenta se stabilieste pe linie paterna, a fost larg
raspandita in societatile primitive. Anumite forme de poligamie se intalnesc si in present in unele tari
de origine islamica Monogamia este forma cea mai raspandita de familie si cea mai persistent de-a
lungul istoriei. Monogamia este convietuirea in cuplu si se intemeiaza pe relatiile socio-afective dintre
doi parteneri. Descendenta bilaterala, care stabileste descendenta (mostenirea) n mod egal att pe
linia masculina a familie ct si pe cea feminina. Acest tip de descendenta l ntlnim n majoritatea
societatilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor genurilor si cresterea contributiei femeii n
realizarea veniturilor familiei.
Ca institutie sociala familia are relatii cu scoala, biserica si statul, care la randul lor isi aduc contributia
la socializare si invatare sociala.
In raport cu modul de exercitare a autoritatii in cadrul familiei sistemele familiale pot fi:
- matriarhale
- patriarhale
- egalitare

Functiile familiei:
Functia biologica-presupune atat satisfacerea cerintelor sexuale ale partenerilor cat si de
procreare a copiilor. Ea trebuie sa asigure mecanismul nlocuirii membrilor societatii de la o generatie
la alta. Familia si societatea reglementeaza activitatea sexuala, impunnd anumite restrictii. Restrictiile
se refera, de regula, la limitarea activitatii sexuale la sistemul marital si la tabuul incestului.
Functia de socializare consta n "reproducerea" mostenirii sociale si culturale. Familia asigura
educatia copiilor, i nvata limba, valorile, normele. Procesul socializarii copiilor ncepe n familie
continund, mai apoi, n scoala, grupul de prieteni etc.
Functia de plasare sociala se refera la faptul ca pentru fiecare individ, familia constituie
contextul social initial si i asigura o identitate sociala initiala. Pozitia, statutul derivat din familie i
influenteaza n mod semnificativ viitoarele experiente de viata. Nu este totuna sa te nasti ntr-o familie
bogata sau saraca, ntr-o familie de intelectuali sau analfabeti etc.
Functia economica consta n acumularea unor venituri suficiente pentru toti membrii familiei si
alcatuirea unui buget comun.

14

PROF. LARISA BANICA


Functia de solidaritate se refera la rolul familie n statisfacerea nevoilor de afectiune, caldura,
respect si ajutor reciproc ntre cei doi parteneri si ntre toti membrii familiei (parinti, copii, frati,
surori).
Ca institutie sociala familia are relatii cu scoala, biserica si statul, care la randul lor isi aduc contributia
la socializare si invatare sociala.

Tipuri de familii:
Familia nuclear (numit si familie simpl) este acea familie compus din so, soie mpreun cu copiii
minori care locuiesc i se gospodresc mpreun.
Familia extins (numit i familie lrgit sau familie compus) cuprinde pe lng nucleul familial i
alte rude sau alte generaii. Ea include copiii i prinii acestora, bunicii copiilor (prinii celor doi
prini), unchii i mtuile copiilor (adic fratii i surorile prinilor mpreun cu soii i soiile lor),
verii primari (fiii i fiicele unchilor i mtuilor copiilor), uneori chiar i strbunicii copiilor (prinii
bunicilor). De regula, ntr-o familie extins traiesc i se gospodaresc mpreun trei generaii: copiii,
parintii, i bunicii.
Familia monoparental este acel tip de familie n care copiii locuiesc doar cu unul dintre prini.
Acest lucru se poate ntmpla ca urmare a divorului, a separrii prinilor, a decesului unuia dintre
prini, a nfierii de ctre un adult a unui minor sau ca urmare a deciziei unei femei de a da natere unui
copil fr a fi cstorit sau fr a locui cu un brbat.

ALTERNATIVE LA FAMILIA CLASIC


Concubinajul sau uniunea consensuala reprezinta un mod de a trai impreuna sl cuplurilor
moderne, in afara contractului casatoriei. Coabitarea consensuala este o forma de cuplu familial care
seamana cu familia nucleara avnd aceleasi functii si confruntndu-se cu aceleasi probleme,
diferentiindu-se doar prin faptul ca nu si-au oficializat casatoria. Este o forma de cuplu ntlnita mai
frecvent printre tineri si printre cei care nu au copii.
Aceasta alternativa poate constitui, deci, o etapa premergatoare casatoriei. Deseori, nsa,
concubinajul reprezinta o forma alternativa la casatorie, un stil de viata adoptat pentru o lunga perioada
de timp sau definitiv.
Studiile de sociologie au aratat ca n SUA concubinajul este mai frecvent printre studenti, printre
cei care locuiesc n zonele metropolitane importante si mai putin frecvent printre cei care se declara
profund religiosi.

Celibatul sau nonmariajul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina
libertate. Celibatul-se refera att la persoanele care nu au relatii intime cu alte persoane, ct si la
partenerii care locuiesc n menaje separate. O alta categorie de celibatari o constituie vaduvele/vaduvii
sau persoanele divortate, care nu se mai casatoresc.
Deoarece celibatul constituie un factor care determina scaderea natalitatii, n majoritatea
societatilor se ncearca descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe celibat, impozite mai mari dect
ale celor casatoriti, restrictii n obtinerea de credite pentr locuinte etc.
Familiile fara copii. Numarul familiilor fara copii a crescut n a doua jumatate a secolului XX.
n unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de amnarea fertilitatii ; n altele este vorba de
optiunea definitiva de a nu avea copii. Cercetarile actuale (desi insuficiente) evidentiaza ca familiile
care nu doresc copii sunt preocupate mai mult de cariera lor profesionala si au un nivel superior de
educatie ; nepriceperea de a fi parinti, lipsa vocatiei parentale, preferinta pentru un mod de viata,
caracterizat prin mai multa libertate, intimitate, loisir ;absenta posibilitatii materiale (este si cazul
Romniei).

15

PROF. LARISA BANICA


Cuplurile de homosexuali si lesbiene-este constituita din indivizi marcati fie din punct de vedere
organic, fiziologic si psihic, fie din punct de vedere social, prin frustrare si complexare. n unele tari s-
a legiferat casatoria ntre persoane de acelasi sex (Olanda). Manifestarea acestui mod de raporturi
dintre barbati sau femei trezeste n opinia publica romneasca atitudini de respingere, dat fiind faptul
ca, traditional, n societatea romneasca a existat dintotdeauna familia sub forma cuplului heterosexual.
Exista asemanari ntre aceste cupluri si cele de heterosexuali : mpartasesc notiunea de iubire
romantica, sunt preocupati de situatia lor economico-financiara etc.

CSTORIA este o uniune legalizat prin care dou persoane de obicei de sexe diferite sau mai
mult de doi parteneri (n rile care recunosc poligamia) s-au decis s ntemeieze o familie, s triasc
i s-i mpart veniturile i bunurile materiale n comun. Prin actul cstoriei se creeaz o relaie de
rudenie ntre familiile persoanelor implicate. Cstoria este o instituie n care relaiile interpersonale,
de obicei, intime i sexuale, sunt recunoscute ntr-o varietate de moduri, n funcie de cultura sau
subcultura n care se petrece. O astfel de uniune, de multe ori formalizat printr-o ceremonie de nunt,
poate fi, de asemenea, numit cstorie. n anumite ri i persoanele de acelai se sex se pot cstori
din punct de vedere legal.
Oamenii se cstoresc pentru mai multe motive, printre care printre care: motive juridice,
sociale, emoionale, economice, spirituale ori religioase. Acestea ar putea include cstoriile aranjate,
obligaiile de familie, nfiinarea juridic a unei uniti de familie nuclear, protecia juridic a copiilor.
Actul cstoriei, de obicei, creeaz obligaii legale ntre persoanele implicate. n unele societi aceste
obligaii extind, de asemenea, pentru membrii familiilor celor care se cstoresc.
DIVORTUL este un fenomen determinat de factori sociali si personali multipli. n plan
personal divortul este determinat, de regula, de insatisfactia rezultata din incompatibilitatea celor doi
parteneri, care provin fie din doua moduri de socializare prea diferite, fie din doua segmente sociale
prea distantate.

FACTORII INSTABILITTII FAMILIEI


Dificultatile materiale si sociale si pun amprenta asupra relatiilor dintre soti si amplifica
divergentele deja existente. Divortul este initiat n majoritatea cazurilor de catre femei din cauza
nmultirii insatisfactiilor cauzate de barbati prin gradul de ocupare, uzura, abrutizare, vulgaritate si
imoralitate; susceptibilitatii specifice psihismului lor; reducerii, prin emanciparea lor culturala si
economica a atasamentului fata de familie. Divortul este traumatizant pentru ambii soti din cauza:
sentimentului reciproc de dependenta inertiala a partenerilor; perceptiei publice nefavorabile; panicii
specifice golului relational n care ramn partenerii, generatiile lor fiind deja casatorite; dificultatilor
privind ncredintarea si cresterea copiilor, locuinta, veniturile, bunurile materiale etc. Posibilitatea
femeii de a-si asigura singura un venit prin prestarea unei activitati este un factor ce actioneaza n
hotarrea pentru despartire. n perioada actuala, n Romnia se constata cea mai nalta rata a
divorturilor.
Violenta n familie vizeaza mai ales violenta sotului fata de sotie dar si fata de ceilalti membri
ai familiei (copii, parinti) ea este generata de trasaturile de personalitate, de nivelul de educatie, de
modelul parental cunoscut n copilarie, de comportamentul sotiei si de forta ei de a interzice un
asemenea comportament, de tipul de comunicare dintre membrii familiei, de respectul pe care l/si-l
acorda fiecare etc. Fata de copii violenta poate fi manifestata si din partea mamei.
Stresul social generat att de mediul social ct si de evenimentele din viata sociala (divort,
pierderea slujbei, exercitarea unei activitati potrivnica nivelului de aspiratii si de pregatire
profesionala) accentueaza comportamentul violent si abuziv fata de copii. Multi dintre asa-zisii copii ai
strazii provin din familii n care se manifesta un comportament abuziv si violent.
16

PROF. LARISA BANICA


Problema batrnilor - n epoca actuala s-a nregistrat o modificare semnificativa a mentalitatii
si comportamentului fata de batrni. n general, n societatile dezvoltate se constata o foarte scazuta
implicare a familiilor n ntretinerea batrnilor. Spre exemplu n S.U.A circa 80% dintre persoanele n
vrsta nu au primit nici o ngrijire din partea altor membri ai familiei. n societatea romneasca putem
observa n majoritatea familiilor o comunicare permanenta ntre generatii si acordarea de sprijin pentru
generatia n vrsta. Totusi, evenimentele din 1989 au erodat si la noi relatiile dintre parinti si copii, fara
nsa a putea sustine ca acest fenomen este o tendinta generalizata a societatii romnesti. Nu este mai
putin adevarat ca n societatea romneasca actuala, batrnii nu dispun de un sistem de asigurari de
sanatate sau de viata adecvat si de aceea sprijinul acordat de copii ramne fundamental.
Masura n care functiile familiei s-au diminuat releva masura n care familia a decazut si,
totodata, masura prin care este concurata de stiluri de viata alternative.

CALITATEA VIETII

Daca initial conceptual de calitate a vietii a fost legat de calitatea mediului natural, rapid el a inglobat
problemele calitatii umane, ale tuturor conditiilor de viata: activitati profesionale, viata de familie, timp
liber, prieteni etc. In acelasi context s-a dezvoltat problematica stilurilor de viata: cum poate inidividul,
utilizand resursele de care dispune, sa-si organizeze propria viata, in asa fel incat sa isi maximizeze
propria sa bunastare.
Calitatea vietii este un concept evaluativ. Pe de o parte, el se refera la starea conditiilor de viata (
mediul natural, mediul construit, mediul social, mediul interpersonal, propria persoana) si a activitatilor
din care este compusa viata fiecaruia (activitatea profesionala, scolara, activitatile de timp liber etc), pe
de alta parte, el cuprinde criterii de evaluare (ce este bine, satisfacator sau nu pentru om, aspiratii,
asteptari, nevoi). Conceptul de calitate a vietii exprima deci evaluarea globala a intregii vieti a omului
(conditii de viata si activitati) din punctul de vedere al aspiratiilor, nevoilor sale.

Indicatorii calitatii vietii.


Exista indicatori strict obiectivi ai calitatii vietii. Acestia se refera la componente simple ale vietii. De
exemplu, calitatea mediului are ca indicatori nivelul decibeli ai zgomotului, concentratia diferitelor
substante toxice, numarul de pomi etc).
Inidicatorii obiectivi ai calitatii vietii sunt: speranta de viata, speranta unei vieti sanatoase, nivelul
securitatii personale, oportunitatile de timp liber. Sunt utilizati frecvent si indicatori ai calitatii vietii
care considera unele simptome critice: proportia sinuciderilor, a bolilor mentale, a bolii / starii de
sanantate, nivelul criminalitatii, proportia condamnatilor din inchisori etc. Un indicator obiectiv global
al calitatii vietii este insa, deocamdata imposibil de masurat. Cele mai multe componente ale vietii cu
greu pot face obiectul unor masuratori obiective precise: avem nevoie de un mediu natural frumos, de
un mediu construit confortabil si armonios, de prieteni, de un mediu social sportiv etc.
Indicatorii subiectivi ai calitatii vietii se bazeaza pe estimarile facute de persoanele insele asupra
calitatii vietii lor:
indicatorii calitatii percepute a vietii constau in inregistrarea perceptiei pe care personele insele o au
asupra calitatii vietii din diferitele sfere ale vietii lor: relatiile cu parintii, cu colegii, cu prietenii, cu
profesorii, cu scoala ca institutie; activitatea profesionala, modul de petrecere a timpului liber, orasul,
cartierul, tara in ansamblu etc.
17

PROF. LARISA BANICA


indicatori de satisfactie cu viata: cat de satisfacuti sunteti cu viata dvs. Acestia se refera la declararea
directa a gradului de satisfactie/insatisfactie cu viata sa cu diferitele sfere ale ei. Exista si indicatori de
estimare a starii de fericire.
indicatori de optimism/pesimism. Fericirea se refera la o stare psihiologica de varf, experimantata ca
implinire maxima, satisfactie deplina, exaltare, avand o coloratura emotionala foarte puternica.
Momentele de fericire sunt rare si de durata relativ limitata excluzand pe durata lor orice alta stare
contrara. Complementar, nefericirea reprezinta o stare psihologica intens negativa. Satisfactia este o
stare psihologica pozitiva, care poate fi de luinga durata, dar mai putin intensa decat fericiarea. Ea este
de regula specificata. Spre deosebire de fericire, care este o stare de tipul totul sau nimic, satisfactia
este caracterizta prin grade: mai mult sau mai putin satisfacut.
Stilul de viata, adica modul de organizare a propriei vieti, este o sursa importanta a calitatii vietii.
Stilurile de viata nu sunt egale din punctul de vedere al calitatii vietii.

II. Schimbarea sociala

Identificarea schimbarilor semnificative si estimarea dimensiunii modificarilor la nivelul structurii de


profunzime a unui obiect sau a unei situatii de-a lungul unei perioade de timp. In cazul societatilor
umane, pentru a stabili cat de departe si in ce sens sistemul trece printr-un proces de schimbare, trebuie
sa aratam in ce masura au fost modificate institutiile fundamentale, de-a lungul unei perioade.
Controversele stiintifice referitoare la originea si evolutia omului modern inca nu sunt complet
solutionate. Odata cu aparitia speciei noastre a avut loc o modificare importanta: in loc sa-si modifice
caracteristicile biologice, omul contemporan a modificat caracteristicile societatii. Noi avem aceleasi
caracteristici biologice ca si primii oameni moderin, in schimb am dobandit capacitatea sa in societatea
pe care o construim sa putem modifica radical trei lucruri: relatiile cu ceilalti oameni, produsele
societatii, mediul inconjurator.
Marea noutate pe care o aduce specia noastra in lumea vie consta in capacitatea de a inlocui schimbarea
biologica, de obicei principalul instrument instrument de supravietuire a speciei, cu schimbarea sociala.
La inceputurile societatii omenesti, schimbarea sociala permitea grupurilor umane sa se adapteze la
resursele si presiunile mediului inconjurator. Pentru specia umana, trecerea de la supravietuirea bazata
pe evolutie biologica la supravietuirea bazata pe schimbare sociala pare sa fi asigurat, pe de o parte,
salvarea specieie, iar pe de alta parte, o superioritate execeptionala in raport cu oricare alta specie.
Succesul adaptarii la resurse prin intermediul culturii (civilizatiei), a permis societatilor atat o dinamica
foarte ridicata, cat si o stabilitate la fel de ridicata. Exista si societati care nu s-au mai schimbat vreme
foarte indelungata.
Pentru o mai buna descriere a procesului de schimbare, unii cercetatori au identificat etapele procesului
de schimbare:
1. inovatia
2. acceptarea sociala a inovatiei, insemnand ca o mare parte a societatii acceptata sa foloseasca noutatea si
sa adopte comportamentele necesare pentru a o folosi. Politica joaca un rol important in acceptare sau
nu ( exemplu, crestinismul a fost adoptat de populatie pe scara larga doar dupa ce impartul Constantin a
decretat-o religie oficiala)
Dintre toti factorii care produc inovatii intr-o societate, unul joaca un rol special si anume alta societate.
Societatile umane pot fi foarte diferite in materie de tehnologie, de bunuri utilizate, de traditii culturale
sau religioase, de organizare politica. Ca urmare, cele mai frecvente presiuni de schimbare intr-o
societate provin din contactul cu inovatiile produse de alte societati. Deseori o societate preia noutatile
culturale, tehnologice sau de organizare prin intermediul schimburilor sau influentelor reciproce.

18

PROF. LARISA BANICA


Dintre toate inovatiile, unele au avut un rol execeptional si au marcat dezvoltarea societatii omenesti pe
scara istorica: agricultura si orasul. Orasul este rezultatul societatii stratificate social, cu conducatori
politici, religiosi si militari, cu piata, cu sisteme de impozite si cu o administratie care le incaseaza si le
gestioneaza, cu depozite si siteme de inregistrare a cantitaitlor.

Cresterea populatiei si diferentierea sociala.


Inaintea de revolutia industriala, in cele mai multe societati populatia crestea lent sau nu crestea deloc.
In ultimele doua secole, viteza de crestere a populatiei a crescut semnificative. Rimtul ridicat al cresterii
populatiei exercita presiuni atat asupra resurselor naturale, cat si asupra sistemului economic mondial,
de unde milioane de oameni in saracie, malnutritie sua cu nivel redus de educatie. Cresterea populatiei
nu are loc uniform, ci zonele cele mai sarace ale lumii a ritmul de crestere a populatiei cel mai ridicat,
ceea ce inseamna ca cei mai multi copii traiesc in saracie.

Globalizarea.
Termenul folosit pentru interdependenta crescanda societatii mondiale poarta numele de globalizare.
Globalizarea relatiilor sociale inseamna in primul rand redefinirea timpului si spatiului. Procesul de
extindere a dimensiunii unui fenomen socio economic, politic la nivelul intregii planete.

Domneniile Globalizarii:
1. Globalizarea economic
2. Globalizarea informational
3. Globalizarea limbii engleze
4. Globalizarea circulatiei oamenilor
5. Globalizarea valorilor culturale
6. Globalizarea politic

1. Globalizarea economica:
Industrial mutarea ind. din state dezv. in state slab dezv., companii multinationale
Financiar acces la finantri externe
Comercial cresterea comertului international, aparitia unei piete unice, produse standardizate ex
Coca- Cola, Mc Donalds, jeansi, etc

2. Globalizarea informatiilor si a telecomunicatiilor:


Internet conexiune intre oameni, E-comert , crearea unei culturi globale
Sateliti
Televiziune, radio
Telefonie mobil

3. Globalizarea cultural
Extinderea unor modele culturale
Extinderea unor caracteristici ale societatii (ideologii, coceptii)
Cresterea schimburilor culturale

19

PROF. LARISA BANICA


SOCIALIZAREA

Procesul prin care individul uman se formeaza ca fiinta sociala poarta numele de socializare.
Socializarea este influentata de mai multi factori precum: mosternirea biologica, mediul fizic , cultura,
experienta de grup, experienta personala.
1. Mosternirea biologica - se refera la materia prima din care se cladeste viitoarea personalitate. Desi
pana in prezent nu s-a putut oferi o explicati stiintifica a legaturilor de determinare intre trasaturile
fizice si cele coportamentale, la nivel folcloric sunt convingeri precum: oamenii cu parul rosu sunt rai,
persoanele grase sunt cumsecade, femeile cu buzele subtiri sunt cicalitoare etc.
2. Mediul fizic - s-a bucurat multa vreme de statutul de factor determinant in procesul socializarii, desi
nu s-a stabilit stiintific relatii cauzale intre mediu si socializare, astffel in in acest moment este
considerat factorul cu influenta cea mai scazuta.
3. Cultura- reprezinta unul din factorii cei mai importanti. Trasaturile culturale ale unei societati
genereaza anumite particularitati in socializarea copiilor.
4. Experienta de grup- grupul si in primul rand familia asigura copilului satisfacerea nevoilor fiziologice
si afective. Privati de socializare, copii se dezvolta anormal si ajung la comportamente antisociale sau
asociale.
5. Experienta personala fiecare experienta de viata este unica. Spre exemplu un idivid a avut primul sau
contact cu un ofiter de politie, o experienta neplacuta. Din aceasta intamplare el isi va forma o
atitudine de suspiciune fata de politie si va evita sa intre in relatie cu aceasta institutie.

Socializarea are urmatoarele roluri:


1. Integrarea sociala si profesionala a individului uman;
2. Formarea si dezvoltarea personalitatii si a imaginii de sine;
3. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare eficienta.
4. Asimilarea valorilor si normelor socio-culturale.

AGENTII SOCIALIZARII

Socializarea este realizata intr-o multitudine de forme si situatii, de numerosi agenti dintre care cei mai
important sunt familia, grupurile pereche, scoala, si mijloacele de comunicare in masa
FAMILIA reprezinta locul in care copilul se naste si traieste prima perioada din viata, dar si
principalul agent al socializarii. Ea este intermediarul intre societatea globala si copil, locul in care se
modeleaza principalele componente ale personalitatii. In socializarea la nivelul familiei un rol
important il are imitatia. In primii ani de viata copiii traiesc in principal cu mama, care reprezinta
afectiunea si autoritatea. La o anumita varsta, baiatul se detaseaza de mama si de apropie de tata prin un
mechanism de identificare.
Identificare cu parintii si imitarea rolurilor se realizau relative usor in societatile traditionale, in mediul
rural cand baiatul traia alaturi de tatal lui, il ajuta la munca, in mediul urban modern aceasta identificare
se poate realiza doar partial. Celebritatile, eroi din filme devin modele mai puternice decat tatal lor.
Si in cazul socializarii fetelor intervin anumite rupturi. Dupa ce se identifica o vreme cu mama, fata
constata ca modelul oferit de mama(gospodina) nu este atractiv, comparative cu alte modele din cultura
urbana.
Socializarea in cadrul familiei este influentata de imaginea pe care societatea o are despre copil.
Cercetarile de sociologia familiei scot in evident faptul ca, in societatile urbane modern, familia a
pierdut din importanta sa socializatoare traditionala.
20

PROF. LARISA BANICA


GRUPURILE PERECHE sunt formate din persoane care au aproximativ aceeasi varsta, se manifesta
ca agenti de socializare puternici mai ales in perioada copilariei si a adolescentei. Grupurile pereche
ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent, in afara controlului parintilor.
SCOALA este un agent socializator complex care ofera atat informatii, calificari cat si un intreg
climat valoric si normative, formal si informal. Inertia sistemului scolar in raport cu exigentele noii
generatii poate dedveni un element dysfunctional serios in realizarea socializarii. Ruptura intre cultura
socializata de scoala si cultura traita de masa de elevi si studenti poate afecta dinamismul intregii
societati si conduce la acumularea unui potential conflictual latent.
MIJLOACELE DE COMUNICARE IN MASA tind sa devina, in societatile dezvoltate, unul dintre
principalii agenti de socializare. Mass-media desemneaza ansamblul organizatiilor(radio, TV, filme,
ziare, reviste, afise) care vehiculeaza informatii catre un numar mare de oameni. Efectele socializatoare
ale mijloacelor de comunicare in masa au facut obiectul a numeroase analize, concluziile fiind d emulte
ori contradictorii. Televiziunea ofera modele comportamentale care pot devein referentiale pentru
copii, atat sub aspectul conformitatii cu norme si valorile sociale cat si sub aspectul neconformitatii.
Violenta prezentata in emisiunile tv. Induce la copii comportamente violente sau accentueaza
predispozitiile agresive.
Avand o anumita ereditate, traind intr-un mediu anume si sub actiunea unor combinatii foarte diverse
de agenti socializatori, fiecare individ are o experienta socializatoare unica si o personalitate unica.

TIPURI DE SOCIALIZARE

Socializarea este procesul prin care se formeaza personalitatea umana, prin care individual invata de la
parinti, profesori, colegi informatii care il transforma in fiinta sociabila capabila sa traiasca si sa se
dezvolte intr-o societate.
Majoritatea lucrurilor pe care le facem in viata noastra de zi cu zi sunt rezultatul acestui process de
socializare, adaptare si asimilare a regulilor si modelelor pe careni le ofera institutiile si oameni cu care
intram in contact.
Contactul social consta in legatura dintre doua sau mai multe persoane care realizeaza anumite actiuni
referitoare la o anumita valoare.
Contactele sociale pot fi:
- Trecatoare sau durabile Ex: servirea cinei la restaurant si discutia cu ospatarul, solicitarea unor
indicatii cum sa ajungeti la o adresa, sau elevii din clasa, colegii de munca
- Publice sau private Ex. Situatia in care 2 studenti merg impreuna la film sau dezbaterea unei probleme
a studentului cu profesorul la clasa
- Directe sau indirecte Ex. Interactiune fata in fata sau indivizii intra in contact prin produsele lor

Tipuri de socializare
1) DUPA MOMENTUL IN CARE SE REALIZEAZA SOCIALIZARE
Socializare primara- in primii ani de viata (pana la 7 ani). Copilul invata limbajul, normele de baza
pentru viata in societate, valorile. In aceasta etapa cel mai important agent de socializare este familia.
Sintagma a avea cei 7 ani de acasa reprezinta importanta acestei etape
Socializarea secundara- incepe la 7 ani si dureaza pana la adolescent. Aici copilul asimileaza rolurile
sociale, normele care il fac sa poata trai in societate normal.

21

PROF. LARISA BANICA


Socializarea continua este cea mai lunga etapa, dar mai putin intensa decat primele doua. Aici
asimilam cunoastinte si comportamente care tin de rolul nostrum de cetateni ai unei comunitati, de
angajati, de soti/ sotii.

2) DUPA SCOPUL SOCIALIZARII


Socializare anticipatorie- se refera la procesul prin care un individ socializeaza pentru anumite roluri
sociale pe care nu le detine inca (ex. cand un copil se joaca de-a mama, de-a medical etc.)
Socializare negativa cand individul invata modele sau norme opuse celor specifice comunitatii din
care apartine
Resocializare- individual invata noi modele de comportament, diferit de ceea ce poseda practic,
renuntarea la unele valori si credinte si adoptarea altora noi.

STATUS SI ROL

Prin socializare individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si ajunge
sa ocupe anumite pozitii in cadrul societatii. Astfel spus, incadrul structurii sociale, indivizii detin
anumite statusuri si joaca anumite roluri.

Statusul
In mod obisnuit statusul este definit drept pozitia sau rangul unui individ in cadrul grupului sau ale unui
grup in raport cu alte grupuri. Student, profesor, decan, politist,medic, tata sunt exemple de statusuri
din structura unei societati.
In relatiile lor sociale, indivizii se raporteaza unii la altii din perspectiva statusurilor pe care le detin.
Intrand intr-o universitate, vom identifica persoane pe care le intalnim ca fiind rectorul, decanul,
secretara, bibliotecara, studentul etc. Chiar adresandu-ne acestor persoane includem in adresare statusul
lor.
Fiecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul. Dintre aceastea
unele sunt prescrise, altele dobandite.Statusul prescris este cel dobandit de un indvid in cadrul unei
societati independent de calitatile sale si de eforturile pe care le face. Statusul dobandit este cel la care
individul accede prin propriile eforturi.

Tipologia statusurilor

A. Statusuri in functie de sex


Prescrierea se face in functie de modelele culturale, de temeiul normelor sociale dominante.
In unele societati pregatirea hranei este o activitate exclusiv femininta in altele exclusiv masculina, in
unele societati activitatea agricola este exercitata predominant de barbati in altele de femei. In
societatile europene activitatea de secretariat este facuta exclusiv de femei, in unele societati din Asia
de Sud- Est si Orientul Apropiat, munca de secretariat este facuta de barbati pentru ca se apreciaza ca
femeile nu pot tine un secret si nici nu pot lucra in acelasi loc cu barbatii.Un individ care nu isi
indeplpineste atributiile statusului sau risca sa fie penalizat social si marginalizat de societate.
Nerespectarea statusului prescris in raport cu sexul poate atinge diverse grade: nediferentierea
22

PROF. LARISA BANICA


vestimentara, a tunsorii, etalarea nediferentiata a podoabelor, chiar nediferentiata sexuala
(homosexuaism). In general, societatile dezvoltate au devenit mai tolerante in raport cu prescrierea
statusurilor de sex. De exemplu, ocupatia de infirmiera era considerata specific feminina; in
prezent,aceasta ocupatie este practicata si de multi barbati.

B. Statusuri in functie de varsta


In fiecare societate exista copii, adolescenti, adulti si batrani si statusuri asociate fiecarei
categorii de varsta. Daca un copil realizeaza rolurile unui adolecent sau ale unui matur, se considera ca
el a imbatranit prea repede. Daca un matur realizeaza rolurile uni copil, este considerat imatur.
Societatile moderne sunt mult mai putin riguroase, comparativ cu cele traditionale, in prestabilirea
statusurilor. In societatile moderne trecerea de la varsta de adolescent la cea de adult este mai putin
marcata. Statusul de adult se dobandeste, in general, prin obtinerea unei calificari, prin casatorie sau
prin dreptul la vot.De obicei nu exista o pregatirer speciala pentru varsta matura sau pentru batranete.
Importanta statusurilor de varsta s-a schimbat pe masura modernizarii societatilor.In societatile
traditionale, batranii aveau un status cu prestigiu social ridicat. Ei erau stapanii averii, principalii
decidenti si judecatori. In prezent, batranii sunt marginalizati social in majoritatea societatilor.

C. Statusuri dobandite
Dobandirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale si al unei competitii. Statusul de barbat
este prescris. Cel de sot este dobandit. Nu toti barbati ajung soti, casatoria fiind rezultatul unei alegeri
individuale. Dobandirea unui status se face prin eforturi personale si este insotita de anumite costuri
personale. Intr-o societate rurala traditionala, un baiat nascut intr-o ffamilie de tarani nu trebuia sa
depuna mari eforturi. La randul lui devenea taran si nu avea altceva de facut decat sa se identifice cu
statusul tatalui sau. In societatile moderne sunt oferite, cel putin teoretic, posibilitati de acces la un
numar mare de statusuri, pentru un numar mare de persoane. In aparenta, societatile moderne ofera
sanse egale pentru dobandirea unor statusuri. In realitate insa, sansele de obtinere a unor statusuri sunt
diferentiate in raport cu trasaturile personale si conditiile sociale de pornire ale fiecarui individ. Statusul
de profesor universitar nu poate fi dobandit cu aceleasi sanse de catre o persoana care s-a nascut intr-o
familie semianalfabeta, intr-o familie de muncitori sau intr-o familie de intelectuali.
Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza intre ele, formand un ansamblu
denumit status global. Acest termen este folosit in principal in literatura sociologica americana.
Specialistii francezi folosesc termenul pozitie pentru ceea ce am definit anterior a fi status si
termenul status pentru ceea ce americani numesc status global. Statusul global poate fi coerent,
unitar, daca statusurile, pozitiile care il compun sunt congruente intre ele. De fapt , intr diversele
statusuri ale unui individ intervin conflicte frecvente.

Indicatori de status
In anumite siatuatii sau contexte sociale utilizam orice tip de mijloace care ar putea sa ii faca pe ceilalti
sa ne recunoasca statusul fara a-l preciza noi de fiecare data. Pentru aceasta utilizam indicatori de
status, adica elementele care pot sa ne ajute la indicarea statusului unei persoane. Spre exemplu, un
medic se imbraca in spital in halat alb, are eventual si un ecuson si un stetoscop la gat, chiar si atunci
cand doar se deplaseaza prin spital. Pentru multe statusuri exista indicatori foarte precisi de ex. Pentru
peroanele casatorite verigheta, pentru profesori catalogul. Trebuie sa intelegem ca nici un obiect nu are
in sine calitatea de indicator de status, aceasta fiind obtinuta doar intr-un context social dat. Calitatea
esentiala a unui indicator de status este aceea de a indica statusul cel mai important pe care o persoana
considera ca il are intr-un anumit moment sau, in alte cazuri, statusul pe care o institutie in care se afla
acea persoana i-l impune ca status central.

23

PROF. LARISA BANICA


Conflictele de status

Conflictele de status sau incongruenta pozitiilor se pot manifesta intre componentele profesionale,
familiale, politice, civice etc ale statusului global. Sub acest aspect, nu exista reguli generale, valabile
in toate societatile.
Absenta congruentei intre diferitele statusuri provoaca la nivelul individului un anumit sentiment de
insecuritate sau de culpabilitate, care se poate compensa fie printr-un conformism accentuat, fie prin
revolta, in functie de tipul societatii sau al subculturii in care traieste individul. Ex: Sotul si sotia au in
mod obisnuit o varsta apropiata. Statusul de sot batran si de proaspat tata sunt considerate incongruente.

Rolul (statusul in actiune)

Rolurile se definesc in contextele in care ele se exercita si in raport cu alte roluri care intervin in
aceste contexte. De exemplu intr-o universitate, o persoana are rolul de profesor. In exercitarea acestui
rol persoana respectiva intra in relatii cu alte persoane care exercita alte categorii de roluri. Studentii au
anumite asteptari de la profesori, colegii de catedra au alte asteptari iar conducerea are alte asteptari.
Invatarea rolului implica doua aspecte: dobandirea capacitatii de a exercita indatoririle si de a pretinde
privilegiile rolului si dobandirea aptitudinilor, sentimentelor si asteptarilor pretinse de rol.
Personalitatea influenteaza alegerea rolurilor si modul de exercitarea a acestora. In acelasi timp
dobandirea unui nou rol poate produce modificari ale eului, ale personalitatii. O fata isi schimba
personalitatea dupa casatorie, iar o sotie dupa ce naste.
Un experiment realizat in anul 1971 la Universitatea Stanford din Statele Unite: a fost amenajat
un spatiu care reproducea perfect o inchisoare standard din America. Au fost selectati studenti voluntari
si au fos impartiti pe doua grupe: detinutii si gardienii. Experimentul urmarea sa observe in ce masura
studentii respectivi in rolurile de detinuti respectiv gardieni, ajungeau s aisi schimbe
personalitatea.Experimentul s-a oprit dupa numai sase zile desi trebuia sa dureze 2 saptamani, deoarece
schimbarile de personalitate devenisera foarte periculoase pentru subiecti. Studentii care primisera
statusul de detinut devenisera uluitor de repede mult mai obedienti, umili, lipsiti de curaj si de
fermitate in timp ce studentii gardieni devenisera mult mai duri, mai violenti, chiar sadici. Acest
experiment a demonstrat ca in raportul dintre rol si personalitate trebuie s aluam in consideratie si
relatia inversa, achizitia unui status si roluri presupuse de acesta pot conduce la schimbari semnificative
la nivelul personalitatii subiectilor respectivi.

Fata de fiecare rol exista anumite asteptari din partea celorlalti:


Asteptari necesare- se impun cu forta maxima, complet, iar detinatorul unui rol nu se poate sustrage
lor. Daca individul nu satisfac aceste asteptari, el este sanctionat in mod sever. Ex: un politist care fura
Asteptarile obligatorii- se manifesta la nivelul unor grupuri sociale, sanctiunile nefiind la fel de severe
ca in primul caz. Grupul permite anumite limite de variabilitate a conformarii.
Asteptarile facultative- exista libertatea de a le respecta mai mult sau mai putin. Membrii grupului se
rezuma la a atrage atentia celui in cauza ca nu se comporta bine.

Vorbim despre roluri si nu despre rol, pentru ca, in mod normal unui status ii sunt asociate mai
multe roluri in functie de grupul sau persoana cu care interactioneaza individul. Un barbat este si sot, si
fiu, verisor, vecin, cetatean, el poate fi si tata, salariat, actionar. Totalitatea rolurilor asociate unui status
formeaza un set de roluri .

24

PROF. LARISA BANICA


Rolurile jucate de o persoana se pot combina intr-un ansamblu omogen, persoanele executand fara
dificultate intregul set de roluri, insa persoanele care realizeaza aceste performante sunt putine. In
foarte multe situatii intervin stresurile de rol, care desemneaza dificultati pe care le au oamenii in
exercitarea cerintelor de rol.
Stresul de rol se poate datora:
Pregatirea neadecvata pentru rol. In societatile traditionale pregatirea pentru rol era continua. Un
baiat invata de la tatal lui cum sa lucreze pamantul, cum sa ingrijeasca animalele, cum sa se comporte
cu vecinii rudele si autoritatile. Odata invatat, rolul era exercitat intr-o forma neschimbata foarte mult
timp. Societatile moderne se caracterizeaza prin dicontinuitate in procesul de socializare. Ceea ce invata
copiii are prea putina legatura cu ceea ce vor face cand vor fi mari. Copiii sunt socializati intr-un
idealism naiv care contrasteaza cu realitatea. Parintii nu au putut anticipa evolutiile sociale, economice
si politice, au socializat copii intr-un mod adecvat pentru realitatile momentului, dar inadecavat pentru
conditiile schimbate. Inainte de 1989, multe familii educau copii in spirtul supravietuirii intr-o societate
totalitara- obedienta, absenta initiativei, neasumarea riscurilor, disimilarea atitudinilor,evitarea
eforturilor in munca. Socializati astfel, tinerii au fost pregatiti inadecvat pentru performante intr-
oeconomie de piata.
Inadecvarea se manifesta si in pregatirea pentru viitoarele roluri familiale.
Dificultatile tranzitiei de rol. Pe parcursul vietii individul joaca mai multe roluri legate de evolutia sa
biologica si profesionala.Trecerea de la un rol la altul poate di asociata cu multe dificultati, deoarece nu
exista o pregatire adecvata pentru rolul urmator. Socializarea rolurilor de varsta(adolescent, tanar, adult,
batran) este limitata doar la cateva aspecte si nu acopera esentialul atributiilor de rol. In societatile
traditionale un tanar stia ce drepturi si obligatii are fiind pregatit prin socializare anterioara. In
societatea moderna un tanar nu stie decat aproximatv ce va avea de facut cand va deveni adult.
Conflictele de rol. Conflictele de rol se pot manifesta in doua forme:
intre doua sau mai multe roluri exercitate de o persoana de exemplu pot exista conflicte intre rolul de
manager intr-o companie si cel de sot, intre rolul de studenta si cel de mama.
intre cerintele care configureaza acelasi rol- de exemplu in cazul rolului de medic pot exista conflicte
intre exigentele de moralitate, corectitudine si dorinta de castiguri suplimentare.

25

PROF. LARISA BANICA


III. UNITATEA DE NVARE: ELEMENTE DE SOCIOLOGIE MEDICALA

SOCIOLOGIA MEDICAL

Apariia sociologiei medicale se bazeaz att pe pluridimensionalitatea fenomenului sntate,


ct i pe ambiia sociologiei care se dorete, n conformitate cu dezideratele enunate de ntemeietorii
si, o tiin a bunstrii i a libertii umane.
Sociologia medical a debutat practic odat cu publicarea lucrrii Le suicide. Etude de
sociologie (1897) a lui Durkheim.
Primele teorii de sociologie medical au aprut n anii 50 fiind elaborate de cercettori celebri
precum Parsons, Merton sau Kendall. Ei au abordat din perspectiv sociologic aspecte ale instituiilor
de ngrijire a sntii, ale rolurilor profesionale, organizarea instituiilor de nvmnt medical, au
definit conceptele de boal i sntate i au precizat i principalele drepturi ai obligaii ale statusurilor
i rolurilor de pacient i medic.
Sociologia medical are drept obiect de studiu fundamentele sociale ale sntii i
mbolnvirii, interdependena dintre factorii sociali i starea de sntate sau de boal a
populaiei, precum i incidena strii de sntate sau de boal asupra vieii sociale a indivizilor i
a grupurilor umane.
Sociologia medicinei studiaz factori precum structura organizatoric, relaiile dintre roluri,
sistemul de valori, ritualurile i funciile medicinei ca un sistem de conduite (R. Strauss, 1955)
Sociologia n medicin integreaz conceptele, principiile i cercetrile sociologice n
medicin, inclusiv educaia sociologic a studenilor mediciniti, studiul comportamentului sanitar i al
epidemiologiei sociale, studiul proceselor de dezvoltare ale unei boli sau ale factorilor care influeneaz
atitudinea pacienilor fa de boal (R. Strauss, 1972)
Sociologia sntii studiul particular al aspectelor economico-sociale ale sntii, ale
locului sitemului sanitar n societate i raporturile dintre diferitele politici sanitare (Steudler, 1972)
Toate aceste definiii sunt complementare, vizeaz aspecte particulare ale sistemelor de sntate
i se circumscriu sociologiei medicale.
ntre obiectivele sociologiei medicale se numr:
- distribuirea bolilor n societate, n funcie de sistemul social, mediul familial, religie, sex, clase sociale,
profesie.
- factorii sociali i culturali legai de natura i gravitatea bolii
- tipul de tratament adoptat
- elementele sociale care intervin n procesul terapeutic
- etiologia social i ecologia bolii
- comportamentele sociale ale terapiei i readaptrii
- medicina ca instituie social
- sociologia nvmntului social
- studiul variabilelor culturale ale manifestrii sntii i bolii
- relaiile medicale i sociale n grupurile mici
- bazele economice ale serviciilor medicale
- influena industriilor medicale asupra strii de sntate a populaiei
- conexiunea dintre structura social i boal
- influena factorilor economico-sociali asupra strii de sntate i rspunsul societii la sntate i
mbolnvire.

26

PROF. LARISA BANICA


Aceste obiective interfereaz cu cele ale epidemiologiei i sntii publice, dar exit diferene
remarcabile n ceea ce privete metodele i tehnicile utilizate de foecare disciplin n parte, precum i
direciile i obiectivele cercetrii.
Factorii medicali i sociali ai dezvoltrii sociologiei medicale
Sociologia medical se va dezvolta n special n SUA, unde cercetarea organizaiilor medicale a
reprezentat o prioritate pentru sociologie. Ulterior, dup anii 70, i n rile europene se va dezvolta
acest sector tiinific. ntre factorii care au influenat evoluia sociologiei medicale se numr:
- evoluia practicii medicale
- transformarea instituiilor de ngrijire a sntii
- creterea preului sntii i introducerea sistemelor de asigurare a sntii
- organizarea studiilor de medicin
- modificarea tabloului morbiditii
- implicarea guvernamental sporit n domeniul sntii i apariia surselor de finanare pentru
cercetarea sociologic a sistemelor sanitare.

Obiectivele sociologiei medicale

Obiectivul medical
Sociologia medical informeaz asupra proceselor sociale care interfereaz cu echilibrul fizic
sau mental al indivizilor, aducndu-i aportul la realizarea studiilor de epidemiologie social, la studiul
concepiilor despre sntate, i al comportamentului sanitar, n organizarea activitii sanitarei
elaborarea politicii sanitare.
Obiectivul economic
Sociologia medical efectueaz cercetri asupra costurilor ngrijirii medicale, consumul de
medicamente, cheltuielile individuale i de la buget referitoare la sntate, oferind cunotine utile
asupra comportamentelor sociale care influeneaz producerea i consumul prestaiei sanitare.
Obiectivul sociologic
Analiznd problemele de sntate, sociologia medical vizeaz cunoaterea societii, domeniul
medical reflectnd n mod specific comportamentul individual i al grupurilor sociale. Studiind raportul
sntate boal societate, sociologia medical ncearc s dezvluie acest loc particular al vieii
sociale.

SNTATEA I BOALA

Conceptele de boal i sntate sunt concepte evaluative, fiind circumscrise de dezvoltarea


cunoaterii biomedicale, de orientrile intelectuale ale culturii, de sistemul axiologic al societii. Astfel
vor exista diferene notabile n ceea ce privete statutul bolnavului i natura strii, considerat normal
sau patologic, n funcie de tipul de societate i nivelul de dezvoltare la care a ajuns aceasta.
n prezent, medicii definesc boala n urma aplicrii unor standarde riguroase i a analizrii
temeinice a pacientului, definind starea de boal, crend rolul su social i astfel legitimnd
comportamentul bolnavului. Exist ns i factori care afecteaz negativ acest proces medico-social:
divergene de opinii asupra diagnosticului, prognosticului, profilaxiei i tratamentului anumitor
afeciuni, un adevrat fenomen al modei n tratarea unor boli, precum i alte implicri ale socialului i
medicalului n actul medical.
Boala i sntatea nu pot fi deci definitie dect prin raportare la fiina uman privit
entitate biologic, psihic i social n acelai timp.
27

PROF. LARISA BANICA


Conceptul de sntate este, la fel ca i cel de boal, unul plurisemantic, semnificaia sa
nregistrnd nuanri n funcie de grupuri, clase sociale sau populaii. n domeniul medical, sntatea
este privit de ctre patolog ca o stare de integritate, de ctre clinician ca lips de simptome i de
bolnav ca o stare de bien-etre (A. Athanasiu, 1983). Sntatea presupune mai multe dimensiuni (C.
Herzlich):
- absena bolii
- o constituie genetic bun, respectiv un capital biologic nnscut
- o stare de echilibru a organismului dat de adaptarea individului la mediul de via

Factorii care influeneaz starea de sntate sunt (J. Bond, S. Bond, 1994):
biologia uman: motenire genetic, procese de maturizare, mbtrnire, tulburri cronice, degenerative,
geriatrice
mediul: apa potabil, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, schimbri sociale rapide
stilul de viat: hran, activiti fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism
organizarea asistenei medicale: cantitatea i calitatea resurselor medicale, accesul la ele, relaia dintre
persoane i resurse n asistena medical.

Din punct de vedere biologic, sntatea poate fi definit drept acea stare a unui organism neatins
de boal, n care toate organele, aparatele i sistemele funcioneaz normal (organism n homeostazie).

Din punct de vedere psihic, sntatea poate fi neleas drept armonia dintre comportamentul
cotidian i valorile fundamentale ale vieii asimilate de individ, reprezentnd starea organismului n
care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfura activitile preferate este optim.
Exist i anumite criterii ale sntii mintale (A. Ellis, W. Dryden, 1997):
1. contiina clar a interesului personal
2. contiina limpede a interesului social
3. auto-orientarea (capacitatea de a se conduce i orienta singur n via)
4. nivelul nalt de toleran a frustrrii
5. acceptarea incertitudinii i capacitatea de ajustare la incertitudine
6. angajarea n activiti creatoare
7. gndirea tiinific, realist i obiectiv
8. auto-acceptarea
9. angajarea moderat i prudent n activiti riscante
10. realismul i gndirea utopic
11. asumarea responsabilitii pentru tulburrile emoionale proprii
12. flexibilitatea n gndire i aciune
13. mbinarea plcerilor immediate cu cele de perspectiv
Din punct de vedere social sntatea este starea organismului n care capacitile individuale sunt
optime pentru ca persoana s i ndeplineasc n mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetean,
so, printe, cetean etc.). Parsons definete sntatea drept capacitatea optim a unui individ de a
ndeplini eficient rolurile i sarcinile pentru care a fost socializat.
Sntatea pozitiv are dou componente (Downie, 1992):
1. bunstarea fizic, psihic i social
2. fitness forma fizic optim incluznd cei patru S (n englez)
- strenght for fizic
- stamina vigoare (rezisten fizic)
- suppleness - suplee fizic
- skills ndemnare (abilitate) fizic
28

PROF. LARISA BANICA


Conform OMS (1946), sntatea reprezint starea de complet bunstare fizic, mental i
social, care nu se reduce la absena bolii sau a infirmitii. Deinerea celei mai bune stri de
sntate de care este capabil persoana uman este unul dintre drepturile fundamentale ale omului.
Conceptul de sntate a fost operaionalizat pentru a fi aplicat diverselor comuniti socio-culturale,
evalurile fiind fcute pe baza unor indici precum: morbiditatea, mortalitatea (general i specific),
disconfortul, insatisfacia, deficienele, invliditile, handicapul, indicele de dezvoltare uman.
Boala este o stare de anarhie, de dezorganizare i dezechilibru somato-psihic a individului i
familiei acestuia, care determin o scdere a capacitii de adaptare la solicitrile sociale i de
mediu
Conceptul de boal este i el mai multe dimensiuni. Din punct de vedere biologic, boala este o
stare a organismului sau a unei pri din organism n care funciile sunt afectate sau deranjate de factori
interni sau externi.
Din perspectiv plurifactorial, boala poate fi definit drept o stare final, rezultat al unei
combinaii a factorilor ecologici i comprotamentali aflai n interaciune cu predispoziiile genetice,
care plaseaz statistic individul ntr-o situaie de risc mrit, ca urmare a unei alimentaii neraionale,
dezechilibrate, de lung durat, expunerii cronice la agenii patogeni ai locului de munc, stresului
vieii sau altor factori (R. Fitzpatrick, 1986).
Boala reprezint, mai mult dect o o sum de simptome, fiind un proces care chiar dac nu conduce
la modificri importante structurale sau funcionale, afecteaz psihicul individului ca o reacie la boal.
Starea de boal, legitimat prin diagnostic, conduce la apariia unui comportament structurat n jurul
acestei stri. Contiina bolii conduce la manifestarea unor stresuri psihice majore i de lung durat.
Se difereniaz n acest sens anozognozia, negarea subiectiv sau nerecunoaterea bolii i opusul
su, hipernozognozia, respectiv supraevaluarea subiectiv a simptomelor.
Pentru dimensiunile particulare ale bolii, literatura medical anglo-saxon a introdus urmtorii
termeni:
- illness realitatea subiectiv a bolii, ceea ce percepe bolnavul i nu suferina corporal, ci percepia
individual a unei schimbri negative n bunstarea sa i n activitile sale sociale.
- disease realitatea biofizic a bolii, adic anomalia funcional a structurii sau fiziologiei organismului.
- sickness realitatea sociocultural a bolii, adic modelarea rolului social al bolnavului, formele de
adaptabilitate social a maladiei ori atribuirea etichetei de bolnav persoanei suferinde.
Boala presupune i anumite restricii modificnd stilul de via al individului i implicit afectnd
starea sa psihic:
- restrngerea sau modificarea unor activiti motrice sau fiziologice
- limitarea sau suprimarea unor activiti intelectuale sau profesionale
- suprimarea unor activiti extraprofesionale
- modificarea relaiilor intepersonale n sensul diminurii contactelor cu cei apropiai
- dereglarea raporturilor familiale sau conjugale
- pierderea sau reducerea capacitii de munc i, implicit, a posibilitilor asigurrii subzistenei
- dependena de alte persoane, mai ales n cazul apariiei unor infirmiti.
Starea de boal depete astfel limita biologicului, fiind o stare social deviant i de nedorit. Prin
devian se nelege orice abatere de la regulile de convieuire i imperativele de ordine ale unei forme
de via colective, iar comportamentul deviant este supus de obicei coreciei, tratamentului sau
pedepsirii de ctre ageniile de control social.
n ceea ce privete asocierea bolii cu deviana Scambler (1986) propune trei modaliti:
- considerarea bolii ca devian, i astfel, pe lng devierea de la starea normal a organismului, starea de
boal presupune i o deviere de la normele culturale stabilite cu privire la ceea ce se consider sntate,
iar cel ajuns ntr-o astfel de stare trebuie s caute tratamentul necesar pentru a o elimina.

29

PROF. LARISA BANICA


- boala este o stare ce permite comportamentul deviant, fcnd posibile noi modaliti de manifestare a
acestuia. Prin asumarea noului rol de bolnav, individul trebuie i asume drepturile i ndatoririle
impuse de acest rol, n caz contrar, comportmentul su deviind de la obligaiile de rol
- mbolnvirea deviant sau stigmatizant care poart aceast etichet pus de nespecialiti. Punnd
diagnostice n virtutea unei autoriti dobndite, medicul capt o putere foarte mare din acest punct de
vedere i poate influena persoana etichetat.
Astfel, stigmatul unui individ ajunge s domine percepia i modul n care este tratat de ctre
ceilali. Astfel, statutul su deviant devine statut dominant i influeneaz n mod negativ evoluia sa
ulterioar.
n funcie de semnificaia socio-cultural dobndit de boal n societate, de apartenena indivizilor
la medii culturale diferite variaz i reacia acestora fa de boal i durere, stri fiziologice precum
foamea sau durerea avnd i determinare socio-cultural. Dac durerea este un indiciu al strii morbide
sau premorbide a individului, att contextul biologic ct i cel cultural au un anumit rol n definirea lor.
Astfel, societatea n care se gsete individul devine factorul care condiioneaz formarea tipurilor de
reacie individual fa de durere. Durerea este identic la toi indivizii avnd funcia de a provoca
reacii de evitare a stimulilor nocivi pentru sntatea individului, dar reacia fa de durere este diferit,
depinznd de mediul cultural al indivizilor.
Clasificarea bolilor a inut cont de mai multe criterii, pentru sociologia medical fiind important
criteriul frecvenei i al celor mai efecte asupra vieii colective a oamenilor. Exist astfel mai multe
clasificri:
R.M. Coe, 1970 propune urmatoarele tipuri:
- infecto-contagioase
- cronice
- mintale
D. Field a luat n considerare patru criterii:
- durata episodului de boal
- prognosticul (posibilitatea tratamentului curativ i ntinderea lui)
- gradul de disconfort (incapacitate sau handicap provocate de boal)
- gradul de stigmatizare (potenialul de autodegradare provocat de boal)
i a evideniat astfel patru tipuri de boli:
- boli acute de scurt durat (infecioase: rubeol, rujeol, pneumonie)
- boli de lung durat nestigmatizante (infarctul de miocard, diabetul zaharat)
- boli de lung durat stigmatizante (cancer, SIDA, sifilis, scleroz multipl)
- boli mintale (schizofrenia, isteria, fobiile)
Conform OMS (1990), bolile pot fi mprite n 21 de categorii:
1. boli infecioase i parazitare
2. tumori
3. bolile sngelui, ale organelor hematopoietice i tulburri ale mecanismului de imunitate
4. boli endocrine, de nutriie i metabolism
5. tulburri mentale i de comportament
6. bolile sistemului nervos
7. bolile urechii i apofizei mastoide
8. bolile ochiului i anexelor sale
9. bolile aparatului circulator
10. bolile aparatului respirator
11. bolile aparatului digestiv
12. boli ale pielii i ale esutului celular subcutanat
13. bolile sistemului osteo-articular, ale muchilor i esutului conjunctiv
30

PROF. LARISA BANICA


14. bolile aparatului genito-urinar
15. sarcina, naterea i luzia
16. unele afeciuni a crr origine se situeaz n perioada perinatal
17. malformaii congenitale, deformaii i anomalii cromozomiale
18. simptome, semne i rezultate imprecis definite ale investigaiilor clinice i de laborator
19. leziuni traumatice, otrviri i alte consecine ale cauzelor externe
20. cauze externe de morbiditate i mortalitate
21. factori influennd starea de sntate i motivele recurgerii la serviciile de sntate.

TRANSFORMARI PSIHOSOCIALE INDUSE DE BOALA. PSIHOSOCIOLOGIA SPITALULUI

Rolul de bolnav
Implica un comportament specific definit de T. Parson prin:
- scutirea de responsabilitatile rolurilor sociale;
- drept la ajutor din partea celorlalti (poate varia intre asumarea exagerata a rolului de bolnav si
respingerea dreptului la ajutor datorita generarii unui complex de inferioritate);
- obligatia bolnavului de a considera starea sa indezirabila si a coopera pentru vindecare;
- obligatia bolnavului de a cere ajutor specializat, competent pentru vindecare, ceea ce implica
acceptarea diagnosticului si mai ales a tratamentului.
Comportamentul in fata bolii
Presupune capacitatea individului de a-si percepe starea de boala, de a o interpreta adecvat si de a lua
decizii care faciliteaza insanatosirea. Oscileaza intre un pol de normalitate si unul de exacerbare,
catastrofizare.
Factorii de mentinere a comportamentului de bolnav sunt: trasaturile de personalitate (depresia,
hipocondria, anxietatea), educatia (invatati sa se planga sau dimpotriva, sa nu spuna nimic), modelul
cultural, starea socio-economica (asigurarile de sanatate, etc), beneficiile secundare.
Boala poate sa determine asupra pacientului: inactivitate, izolare, incertitudinea vindecarii, sentimentul de
neputinta, culpabilizare, frica de moarte.
Pacientul poate percepe boala ca si:
- ,,situatie normaladesi nedorita determina individul sa se mobilizeze si sa lupte contra ei, in
acest fel, creste aderenta la tratament;
- ,,dusman, uneori apare ,,fuga in sanatate, adica ignorarea, negarea bolii, capitulare in fata bolii;
- ,,pedeapsa meritata- bolnavul nu se mobilizeaza suficient;
- ,,pedeapsa nemeritata furie, revolta, cu mobilizarea resurselor;
- ,,salvare, ,,castig mecanism inconstient (ex. soldatii raniti pe campul de lupta);
- ,,beneficiu, manipulare constienta;
- ,,slabiciune, stare ascunsa de bolnav, ca fiind ceva rusinos;
- ,,pierdere iremediabila(ex.extractia dentara, apendicectomia, la care bolnavul reactioneaza cu
depresie);
- ,,valoare aparte, ajuta bolnavul sa-si reevalueze viata si valorile.
Raspunsurile emotionale in fata bolii pot fi de:
- iritabilitate, furie;
31

PROF. LARISA BANICA


- negare partiala sau totala;
- depresie;
- anxietate;
- resemnare, etc.
Acceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav. Poate fi:
- realista, rationala (la persoanele echilibrate emotional, cu un nivel cultural satisfacator, fara
probleme existentiale importante) duce la prezentarea la medic si aderenta la tratament;
- disproportionata (la persoane nevrotice, cu tulburari de personalitate,etc.);
- ignorarea bolii (la oligofreni, bolnavi psihici, neurologici, cei cu un nivel cultural scazut, cei
focalizati pe alte probleme);
- negarea, refuzul starii de boala si constientizarea unor tulburari);
- prin subestimarea simptomelor, amanarea deciziei de a merge la medic in speranta ca boala va
trece de la sine;
- mecanism de aparare.
Definirea conceptului de stres psihic
Termenul de stres a fost introdus de catre Hans Selye si a fost definit ca fiind raspunsul nespecific al
organismului la actiunea externa a unor factori de natura variata. Conceptul a patruns in limbajul curent,
cunoscand o anumita diversificare a sensurilor, dar pastrand o nota comuna a definitiei si anume valoarea
sa nociva pentru fiinta umana amenintata cu perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si
biologice. H.Selye a utilizat acest termen pentru a desemna o multitudine de reactii ale organismului fata
de actiunea externa exercitata de o multitudine de agenti cauzali, fizici si psihici. In cazul unei actiuni de
mai lunga durata a agentului stresor, aceste modificari imbraca forma sindromului general de adaptare
care cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptative
ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea.
In completarea definitiei date de Selye stresului, se are in vedere faptul ca acesta este o reactie generala a
intregului organism cu participare neuro-endocrino-vegetativa si ca el este declansat de agenti stresori
variati (fizici, chimici, biologici, psihici). Stresul psihologic este provocat de emotii prelungite datorate, in
primul rand, frustrarii, conflictelor, anxietatii. Exista stres de suprasolicitare, dar si stres de subsolicitare.
O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul, dificultatile financiare si
preocuparile privind familia, in aceste cazuri tulburarile asociate stresului fiind cefalee, insomnie,
simptome gastrointestinale. Un stres moderat antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului. Caracterul
nociv la stresului apare atunci cand degradarile produse sunt prea ample, depasind capacitatile adaptative
ale organismului.
In concluzie, trebuie subliniat, referitor la relatia dintre stresul psihic si adaptarea organismului la mediul
complex al epocii contemporane (poluat si suprasolicitat), faptul ca stresul psihic este o reactie a
organismului cu intentie adaptativa, care se realizeaza cu eforturi mari, capabile sa lase in urma procese de
uzura sau chiar leziuni la diferite nivele.
Cauzele stresului
La originea stresului se afla cauze externe si interne. Agentii stresori pot proveni atat din imprejurari
exterioare (locul de munca, familie, scoala, mediu), cat si dinauntrul nostru (temperamentul sau nivelul
autocontrolului, modalitatea de solutionare a problemelor si/sau de luare a deciziilor).
Stresul poate aparea ca urmare a urmatoarelor situatii:
1. Experiente traumatizante (razboaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundatii, etc);
2. Evenimente stresante (experientele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate, problemele
sexuale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spatiului vital si/sau a spatiului personal, dar si experientele
favorabile, ca de exemplu promovarea pe un post mai bun si mai bine platit);
3. Conflictele intrapersonale;

32

PROF. LARISA BANICA


4. Graba (multe persoane devin stresate atunci cand trebuie sa lucreze in urgenta sau cu termene
limita);
5. Nesiguranta;
6. Lipsa de control asupra evenimentelor;
7. Competitia exacerbata;
8. Ambitia dupa putere;
9. Dorinta de a aduna cat mai multe bunuri materiale;
10. Culpabilizarea (parintii care se simt vinovati pentru handicapul copilului lor; copiii care se simt
vinovati pentru divortul parintilor, supravietuitorii unor tragedii sau accidente care se simt vinovati de
moartea celorlalti, sotul care se simte vinovat pentru ca isi inseala sotia etc);
11. Perfectionismul (pentru multe persoane greselile sunt o sursa de regret si stres, spre deosebire de
altele care vad in fiecare greseala o ocazie de a progresa).

Vulnerabilitatea fata de stres


Poate fi intalnita atat la indivizii cu trasaturi de personalitate accentuate, dincolo de limitele adaptabilitatii
sociale normale, dar si la indivizii cu diferite trasaturi de personalitate neaccentuate, dar inclinati catre un
comportament generator de stres psihic.
Astfel, la persoanele vulnerabile la stres, cu diferite tipuri de personalitate, intalnim insusiri
comportamentale asemanatoare fata de realizarea unei sarcini si de raportare la cei din jur. Sunt dominate
de simtul urgentei si cel al competitiei, au veleitati de sef si colectioneaza usor numeroase si variate
stresuri psihice. Din aceasta cauza prezinta risc marit pentru o serie larga de boli cardiovasculare si cronice
degenerative.
Aceaste persoane se remarca prin: ambitie maxima, lipsa timpului pentru relaxare, neliniste, nerabdare,
ostilitate, agresivitate, iritabilitate la presiunea timpului, competivitatea, ostilitate cognitiva (ganduri
dusmanoase, dispret, suparare) si comportamentala (verbala sau fizica), dar si implicarea profesionala
majora, mod agresiv de indplinire a sarcinilor. Un alt tip de persoane vulnerabile la stres este
corespunzator individului care-si interiorizeaza trairile. Acesta se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
mecanisme de aparare puternice dar si incapacitate de verbalizare si de recunoastere a emotiilor; un
complex de reactii negative secundare - autoapreciere, sentimente de neputinta si de pierdere a controlului.
Se fac relatii intre acest tip comportamental si cancerul de san, disfunctii ale sistemului imunitar, infectii
cronice.
Mecanisme de coping in stres
Stresul este un fenomen ce nu poate fi evitat, astfel psihologii au cautat strategii de control sau ajustare a
stresului. Este vorba despre ceea ce este denumit generic ,,coping.
Copingul desemneaza un efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile
interne sau externe care depasesc resursele personale. (Lazarus, Folkman, 1984).
Analiza acestei definitii pune in evidenta o caracteristica esentiala: copingul este ilustrarea faptului ca
stresul se manifesta numai din relatia dintre subiect si situatie, fiind de neconceput in afara triadei actiune-
cognitie-comportament dizadaptativ.
Percepute din afara uneori ca mecanisme de ,,autoinselare, tehnicile de coping de acest tip sunt frecvent
ntalnite in clinica. Supraestimarea sanselor de vindecare si minimalizarea simptomelor ce anunta un
prognostic prost (ex. scaderea accentuata in greutate la un bolnav neoplazic, etc.) sau optimismul
nejustificat, denumite generic ,,iluzii pozitive au o certa contributie modulatoare in relatia cu stresul
produs de boala.
Nu de putine ori, un sir de evaluari sau distorsiuni de acest tip, pot fi urmate de reevaluari ce nu se mai
adreseaza situatiei initiale, ci celei imaginate, construite mental de bolnav. Acest fenomen atinge un
apogeu in cazul constituirii anumitor boli psihice, si explica departarea tot mai accentuata de realitate a

33

PROF. LARISA BANICA


acestor pacienti. Il putem intalni insa si in diverse boli somatice, cu impact psihologic real, situatie in care
se poate ajunge la agravarea prognosticului initial.
In practica, chiar si aplicarea exclusiva si neselectiva a unei singure tehnici adaptative, duce in mod
inevitabil la dizadaptare si rupere de realitate. Atribute esentiale ale mecanismelor cognitive de coping la o
persoana sanatoasa il reprezinta flexibilitatea si adecvarea.
Locus de control - factor psiho-social care favorizeaza copingul
Termenul de ,,locus de control a fost lansat de Rotter (1966) si desemneaza ,,modul in care o persoan isi
explica succesul sau esecul, prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile.(Rotter,
J.B.,,Generalized expectancies for internal versus external control of reinforcement, Psychological
Monographs, 80, 1-128).
Locusul de control intern reprezinta convingerea ca responsabilitatea pentru esec, respectiv meritul pentru
succes stau in defectele, erorile, respectiv in aptitudinile si calitatile persoanei respective, si au o prea mica
legatura cu intamplarea sau factori de presiune din afara, in timp ce locusul de control extern se refera la
convingerea ca sursa evenimentelor (pozitive sau negative) se gaseste in soart, destin sau puterea altora.
Locusul de control intern este protector in stresul psihic acut si cronic, prin receptivitatea crescuta a
persoanei la informatiile din mediu cu valoare adaptativa, prin rezistenta la presiunile externe, ca si prin
gradul crescut de angajare in situatie. Locusul de control extern este asociat cu o proportie mai mare de
insatisfactii, si cu o predispozitie neta spre anxietate si depresie.
Exista o variabilitate transculturala a locusului de control, care vine din normele de presiune culturala si
sociala specifice unui anumit tip de societate (ex.locus de control intern - exprimabil in autonomie
timpurie, independena, responsabilitate) si strategiile agresive de coping sunt incurajate in societatile
moderne de tip occidental, iar locusul de control extern si strategiile pasive, de tip ,,Capul plecat sabia nu-
l taie sau ,,Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus, in societatile de tip traditional).

CALITATEA VIETII SI OBIECTIVE SANOGENETICE. CREDINTE PERSONALE SI


TENDINTE FATA DE SANATATE

Calitatea vietii vazuta intr-o calitate stransa cu sanatatea si boala este astazi un fapt comun.
Concept complex si multidimensional, calitatea vietii vizeaza spatiul de convergenta dintre elementele
obiective ale vietii vazute in legatura cu nevoile si autoevaluarea subiectiva a satisfacerii acestor nevoie.
Calitatea vietii se refera astfel la factorii care configureaza viata la nivel de sanatate, de conditii
economice, de climat sociocultural, de satisfactie la nivel psihologic si spiritual, de calitate a mediului
natural. Toate acestea isi pun amprenta de o maniera complexa si asupra starii de sanatate.
Din acest continut complex al conceptului de calitate a vietii pot fi insa desprinse cateva dimensiuni care
vizeaza in mod direct sanatatea si boala. Acestea sunt:
- dimensiuniea fizica/somatica ce se concretizeaza in autonomia fizica si capacitatea anatomo-
functionala curenta, vitalitatea necesara unei vieti normale, absenta disconfortului si a durerii,
satisfacerea nevoilor biologice legate de alimentatie, odihna, sexualitate, s.a;
- - dimensiunea psihica ce se concretizeaza intr-o stare de adaptare psihologica la mediu, gratie
unei capacitati cognitive si a unei vieti emotionale adecvate;
34

PROF. LARISA BANICA


- dimensiunea sociala ce se concretizeaza in capacitatea de a juca rolurile sociale/
socioprofesionale curente, in capacitatea de relationare interpersonala adecvata, in integrarea
sociala si promovarea de aspiratii sociale;
- -dimensiunea economica ce se concretizeaza in disponibilitatea resurselor de baza necesare in
plan material financiar;
- dimensiunea cultural spirituala concretizata in acordul de fond cu Lumea, in
existenta/nonexistenta unui tel structurat in viata, a unui scop si sens in viata, in promovarea nevoilor
culturale prin activitati de hobby si loisir, in sentimentul existentei unei dezvoltari personale in
ansamblul vietii.
Subdiviziuni utilizate astazi ale conceptului de calitate a vietii sunt cele de calitate subiectiva a
vietii si repsectiv calitate a realtiilor interpersonale, ambele cu relevanta directa pentru sanatate si boala.
Conceptul de calitate subiectiva a vietii a fost introdus de R.G. Maticek in contextul teoriei sale despre
Boala ca Biografie, cu care a adus nu doar o explicatie redutabila pentru imbolnavirea de cancer ci si un
model de interventie pentru prevenirea acestei imbolnaviri. Conceptul de calitate a relatiilor interpesonale
se dezvolta in proximitatea modelului explicativ al lui Maticek si trimite direct spre rolul suportului
social in sanatate si boala.

GHID DE SUSTINERE A PACIENTULUI IN MENTINEREA/RESTAURAREA CALITATII


VIETII

Despre suportul social se vorbeste astazi in termeni de rol de tampon in raport cu actiunea
factorilor stresori. Suportul social intervine astfel ca factor de interpunere intre stress si boala. Conceptul
de suport social ca atare vizeaza rezultatul de protectie in raport cu factorii stresori pe care il are
existenta si functionarea retelei sociale, retelei de relatii interpersonale a unei persoane. Aceasta retea
sociala ofera individului ajutor mutual, posibilitate de comunicare si descarcare emotionala prin
impartasirea problemelor si trairilor cu ceilalti, confera sentimentul de integrare, apartenenta si sens, face
posibila compasiunea, acceptarea si iubirea precum si existenta stimei de sine prin feed-back-ul existent
in relatiile interpersonale. Suportul social este activ in toate dimensiunile sale dintre care cele mai
importante sunt:
- suportul emotional;
- suportul informational;
- suportul prin valorizare;
- suportul instrumental/material.

Se face distinctia intre aspectul cantitativ si cel calitativ al suportului social. Aspectul cantitativ
este in directa legatura cu marimea retelei sociale si implicit cu sansa mai mare a disponibilitatii acestuia
in termeni de spatiu si timp, pe cand suportul calitativ este in directa legatura cu densitatea si gradul de
adecvare a suportului primit, chiar daca dimensiunile retelei sociale sunt reduse.
Cele mai importante surse de suport social sunt:
- familia;
- microgrupul de prieteni;
- microgrupul socioprofesional;
- microgrupul de vecinantate;
- grupurile de apartenenta (ex: biserica, clubul, s.a.);
- specialistii care furnizeaza servicii de ingrijirea sanatatii.
35

PROF. LARISA BANICA


De precizat in ceea ce priveste personalul care ofera servicii de ingrijire a sanatatii, ca medicii sunt
surse de suport social, dar pot fi in acelasi timp surse de stres in cazuri specifice.
Exista astazi multe cercetari disponibile despre rolul pozitiv al suportului social, atat in prevenirea
imbolnavirilor, cat si in procesul terapeutic si recuperator. Sunt frecvent citate, spre exemplu, cercetarile
care atesta faptul ca femeile care trec printr-un stress sever, dar au un confesor, au un risc a se
imbolnavi de depresie de cateva ori mai redus decat cele care trec printr-o asemenea situatie dar nu au
confesor.
In asistenta sociala, utilizarea pe scara larga a grupurilor terapeutice de suport mutual, a grupurilor
terapeutice in general, reprezinta si o fructificare a rezultatelor pozitive, constatate ale suportului social.

Comportament cu risc pentru sanatate si comportament prosanogen

Dupa cum am aratat mai inainte, stilurile de viata afecteaza starea de sanatate, respectiv boala,
prin intermediul modelelor, patternurilor, comportamentale pe care ele le presupun. Acestea sunt legate de
cultura dominanta, dar si de subculturi si contraculturi; atat unele cat si altele implica, la diferite nivele,
comportamente cu risc pentru sanatate, dar si comportamente prosanogene. Comportamentele cu risc
pentru sanatate pot fi evitate sau diminuate, dupa cum comportamentele prosanogene pot fi invatate si
asumate.
Cele mai mult discutate pachete comportamentale in contextul comportamentului cu risc pentru
sanatate sunt:
- comportamentul alimentar, (interesand aici aportul caloric, balanta dietei, regularitatea meselor,
calitatea prepararii);
- comportamentele adictive, respectiv cu risc pentru instalarea adictiei (interesand alcoolul, tutunul,
alte droguri, jocurile de noroc, tulburarile de comportament alimentar, adictiile afectiv-sexuale,
s.a.);
- comportamentele sexuale (evitarea bolilor cu transmisie sexuala, evitarea sarcinilor nedorite si a
avorturilor);
- activitate fizica (evitarea sedentarismului, mentinerea greutatii corporale potrivite);
- comportamente cu risc in sfera igienei mentale, insclusiv balanta efort relaxare (7-8 ore de
somn zilnic, exersarea hobby-urilor, loisir, ponderea efortului);
- comportamente de depistare precoce a imbolnavirilor, respectiv practicarea
imunizarilor/vaccinarilor.

La nivel international astazi se pune un accent deosebit pe rolul pozitiv accentuat asupra sanatatii
pe care l-ar avea in contextul stilului de viata, evitarea fumatului si respectiv a obezitatii. Evitarea,
respectiv diminuarea comportamentelor cu risc pentru sanatate si promovarea comportamentelor
prosanogene se poate realiza si se realizeaza astazi prin programe ample si complexe de prevenire a
imbolnavirilor si de educatie pentru sanatate.

Relatiile complexe dintre civilizatie si sanatate

Am aratat faptul ca pe parcursul secolului XX tabloul principalelor cauze de mortalitate s-a


schimbat radical, trecandu-se de la prevalenta bolilor infectioase, la prevalenta bolilor cronice
degenerative. Acestea din urma sunt in fond boli de civilizatie, mai precis boli ale civilizatiei
contemporane. Am aratat totodata ca astazi, in tarile dezvoltate, cauzele de mortalitate sunt datorate in
proportie de 50 % stilului de viata. Toate aceste aspecte se constituie intr-un argument pentru faptul

36

PROF. LARISA BANICA


mult subliniat ca in perioada contemporana ponderea comparativa a bolilor de civilizatie a crescut de
o maniera spectaculoasa.
De precizat apoi ca bolile civilizatiei conteporane, spre deosebire de bolile civilizatiilor
anterioare, au o dimensiune psihosociala mai pregnanta. In acelasi timp in contextul civilizatiei
contemporane alterarea mediului natural, de catre om, contribuie de o maniera importanta la tabloul
actual al patologiei umane. Cu alte cuvinte modelul de civilizatia contemporana isi pune amprenta
asupra starii de sanatate, respectiv boala, intr-o mai mare masura prin intermediul modului de viata,
respectiv stilurilor de viata corespondente, care promoveaza diferite comportamente cu risc penru
sanatate.

Caracteristici de fond ale civilizatiei comtemporane care influenteaza starea de sanatate a


populatiei

Relatiile civilizatie sanatate/ boala sunt deosebit de complexe, de ample si de profunde.


Caracteristicile de fond ale civilizatiei contemporane care greveaza asupra sanatatii publice sunt foarte
multe si este o intreprindere dificila daca nu imposibila aceea de a incerca o prezentare exhaustiva a
lor. In aceste conditii vom opta pentru luarea in atentie a unui numar de asemenea caracteristici de fond
pe care le vom grupa in noua categorii sau pachete de caracteristici, pe care le vom prezenta in cele ce
urmeaza. Acestea sunt:
a) atomizarea sociala si massificarea sociala;
b) accentuarea si amplificarea proceselor de urbanizare si industrializare, dezvoltarea
turismului mondial si a comertului mondial;
c) ponderea insemnata a unor fenomene socioculturale cu potential patogen;
d) accelerarea schimbarii sociale si cresterea continua a ritmului de viata;
e) modelele de saracie, respectiv bunastare specifice civilizatiei conteporane;
f) schimbarea rolurilor si statusurilor de baza de tip gender;
g) cresterea impactului unor implicatii secundare, de ordin negativ, ale progreselor medicinei
moderne;
h) existenta unor atitudini sociale inadecvate, contraproductive, fata de unele categorii ale
populatiei;
i) implicatiile de fond ale schimbarilor climatice de amploare asupra sanatatii publice.

Atomizarea sociala este procesul de structurare sociala specific civilizatiei de tip modern,
occidental indeosebi, fundamentata pe baze liberaliste, individualiste. Ea se concretizeaza in
diminuarea integrarii sociale a indivizilor, in slabirea sentimentului de apartenenta si sens, in
insingurarea acestora, slabirea legaturilor cu ceilalti. Asta inseamna implicit o diminuare a suportului
social de care indivizii beneficiaza, si astfel o diminuare a calitatii relatiilor interpersonale. Ceea ce se
intimpla nou in societatea contemporana este ca aceasta structurare sociala cu accent atomizant se
intalneste cu un proces de accentuata massificare sociala, specifica locuirii in mari comunitati urbane
la aceasta adaugandu-se interdependetele tot mai mari datorate complexificarii vietii si procesului de
globalizare.
Intilnirea acestor procese genereaza un efect de tip inflationar care afecteaza edificiul social in
intregul lui, inclusiv la nivelul sanatatii publice. Cum anume? Prin diminuarea drastica a suportului
social precum si a sentimentului de apartenenta si sens se inregistreaza o sporire a frecventei
tulburarilor psihoafective. Franz Alexander, parintele psihosomaticii, considera ca retentia emotionala
este boala secolului XX. Intr-un context apropiat se discuta azi despre ponderea insemnata a
alexitimiei, ce rezida in incapacitatea indivizilor de cunoastere adecvate a propriei dispozitii subiective

37

PROF. LARISA BANICA


si in incapacitatea de comunicare a acesteia. Survin astfel afectari in sfera sanatatii mentale, precum si
a patologiei psihosomatice.
Efectul inflationar pomenit face posibila apoi amplificarea deosebita a agresivitatii structurale a
societatii. Cercetarile realizate in etologia umana au argumentat ca, etologic, omul nu este facut sa
traiasca nici in stil robinsonist, dar nici in mase aglomerate, ci in structuri sociale de tip comunitar,
care astazi sunt puse in dificulatate in contextul atomizarii sociale si massificarii sociale. Sindromul de
semiadaptare rezultat duce la acea crestere a agresivitatii structurale manifestate atat direct, prin
violenta fizica, cu implicatiile ei in ceea ce priveste sanatatea publica, cat si indirect, prin rasfrangerile
la nivel psihosomatic si de sanatate mentala .
Astfel, concluziv vorbind, atomizarea sociala si massificarea sociala afecteaza tabloul sanatatii
publice in sfera sanatatii mentale, dar si in sfera patologiei psihosomatice.
Desigur, urbanizarea si industrializarea sunt fenomene sociale definitorii pentru civilizatia
moderna si contemporana, iar inlesnirile pe care ele le-au adus pentru viata omului contemporan sunt
deosebit de importante.In acelasi timp, insa, sunt de avut in atentie si implicatiile de ordin negativ ale
acestor fenomene, in speta asupra sanatatii populatiei.
Ele marcheaza, prin continuturile lor, tendinta indivizilor de indepartare de mediul natural si de
artificializare a vietii. Asta inseamna o defazare si indepartare de ritmurile naturale si implicit o
vulnerabilitate mai mare in raport cu schimbarile mai rapide si mai accentuate a parametrilor mediului,
ceea ce este vizibil in sindromul de meteodependenta, atat de raspandit la omul modern.
Tendinta de artificializare a vietii se manifesta in multe planuri.Este de avut in atentie odata,
artificializarea alimentatiei, manifestata prin cresterea deosebita a ponderii produselor rafinate in
alimentatia omului modern dar si prin chimizarea excesiva a produselor alimentare, prin utilizarea
preparatelor hormonale de stimulare a cresterii in productia animala, mai nou prin introducerea
speciilor transgenice. Apoi, artificializarea habitatului manifestata prin asocierea locuirii moderne cu
o multitudine de artefacte, care dau confort vietii,dar, in acelasi timp, intre altele, creeaza un adevarat
ocean electromagnetic in care traiesc oameni si ale carui efecte de adancime inca nu sunt suficient
precizate.
Trebuie sa avem in vedere, apoi, cresterea ponderii patologiei datorate poluarii, alterarii
continue a mediului natural, concretizata in foarte multe afectiuni. Categoria bolilor profesionale de
asemenea a cunoscut o evolutie semnificativa in contextul ponderii importante a locurilor de munca ce
implica medii toxice, respetiv a standardizarii activitatilor in munca industriala, care duce la saracirea
repertoriului comportamental si diminuarea capacitatii adaptative in raport cu presiunile mediului.
Apoi, aglomerarile urbane au favorizat intodeauna, dar mai ales in civilizatia conteporana ,
circulatia rapida si extinsa a germenilor patogeni, care astfel prolifereaza si dezvolta tulpini noi, mai
rezistente si mai greu de combatut cu medicatia existenta. De altfel OMS, in ultimul timp, tot mai
insistent trage un semnal de alarma in legatura cu pericolul ca in perioada urmatoare sa apara o
epidemie catastrofala intr-unul din marile orase ale lumii a treia, cel mai probabil in sfera respiratorie,
eventual digestiva.
Circulatia rapida si extinsa a germenilor patogeni este favorizata astazi si de alte dezvoltari in
acest cadru. Este vorba despre dezvoltarea turismului mondial care permite vehicularea la scara
planetara a gemenilor patogeni , in speta a celor epidemici, practic intr-o singura zi. De asemenea,
dezvoltarea comertului mondial, transportul de marfuri, in particular de marfuri alimentare la nivel
international, face posibila aceeasi mutare a gemenilor patogeni in arealuri diferite.
Sintetizand, se poate spune ca amplificarea urbanizarii si a industrializarii, turismul si comertul
mondial, au asupra sanatatii efecte secundare de ordin negativ directe, care vizeaza bolile datorate
poluarii,bolile datorate artificializarii alimentatiei si habitatului, bolile virulente datorate dezvoltarii
unor tulpini, respectiv serotipuri de germeni patogeni, rezistenti la tratamente.Au apoi implicatii
indirecte care vizeaza afectarea la nivelul fondului genetic al speciei, in particular a capacitatii
38

PROF. LARISA BANICA


reproductive, dar si implicatii care tin de depresia imunitara respectiv activarea imunitara
disfunctionala.
Fenomenele socioculturale cu potential patogen care sunt vizate sunt dintre cele definitorii
pentru civilizatia contemporana. Intai, de precizat ca acestea trebuie vazute in contextul valorilor de
fond care definesc civilizatia de tip modern si anume: mentalitatea materialista, psihoza performantei,
hedonismul contemporan.
Avem in vedere, la un prim nivel, unele miscari sociale, socioculturale, cu evidente implicatii si
in sfera sanatatii publice. Spre exemplu, miscarea hippy/flower power si revolutia sexuala a anilor 60,
alte miscari de tineret asociate cu unele diviziuni ale muzicii rock, precum punk-ul in anii 80, heavy
metal-ul apoi, dar si altele mai recente. Apoi, unele implicatii ale miscarii feministe, conflictele
interculturale si eruptia curentelor fundamentaliste, conflictele majoritati minoritati (inclusiv de
ordin sexual).
Cum afecteaza aceste miscari socioculturale sanatatea publica? Prin comportamentele cu risc
pentru sanatate pe care le promoveaza, in contextul valorilor, atitudinilor, practicilor specifice. Se poate
exemplifica in acest sens cu implicatiile revolutiei sexuale a anilor 60 in planul sanatatii publice.
Efecte patogene sunt apoi de vazut in legatura cu mass-media contemporana fenomen
definitoriu pentru civilizatia contemporana si care promoveaza si comportamente sanogene, nu doar
comportamente cu risc pentru sanatate.. Aici se discuta indeosebi despre nelinistea, teama si agitatia
intretinute de mass-media conteporana, care promoveaza pe scara larga senzationalul si violenta
simbolica, in randul anumitor categorii de populatie , precum sunt: persoanele insigurate, copiii si
varstinicii. Pe termen mai lung, acestea pot duce la probleme de sanatate in aria sanatatii mentale,
respectiv a tulburarilor psihosomatice.
Despre violenta simbolica promovata de mass-media contemporana, s-a discutat mult, si nu
numai in lumea specialistilor. Astazi este acceptata o perspectiva explicativa echilibrata asupra
acestui fenomen. Astfel, impregnarea cu pulsiuni violente, se poate concretiza atat in comportament
violent ca atare, cat si in tulburari de sanatate mediate prin mecanisme psihoneuroendocrinologice, la
unele categorii de populatie vulnerabile. La persoanele mature si echilibrate se poate produce consumul
de tip cathartic al violentei simbolice asimilate din mass media. De altfel trebuie semnalata aici
diferenta dintre a invata despre violenta si a invata sa fii violent.
De mentionat aici, apoi, cresterea ponderii si varietatii comportamentelor adictive vazute in
contextul aculturatiei crescande si a proliferarii diverselor subculturi si contraculturi in civilizatia
contemporana. Precum si cresterea frecventei sindromului de anxietate sociala manifestata prin fuga de
viata sociala si retragerea din orice competitie. Atat comportamentele adictive cat si anxietatea sociala
sunt in fond puse pe seama cresterii insatisfactiei pe care indivizii o resimt in raport cu viata sociala.
Accelerarea schimbarilor sociale si cresterea continua a ritmului de viata sunt fenomene
evidente, cu care se confrunta mai mult sau mai putin fiecare individ. Ele induc o nesiguranta
accentuata si dificultati in ceea ce priveste adaptarea la viata sociala, in ceea ce priveste posibilitatea
de stapanire a multiplelor participari pe care le are individul la viata sociala. Ele se concretizeaza in
sindromul de semiadaptare, care se asociaza cu stress cronic accentuat. De asemenea in sindromul de
anxietata sociala De adaugat apoi ca accelerarea schimbarilor sociale se insoteste cu o complexificare
permanenta a vietii sociale si cu o crestere a frecventei si amplorii schimbarilor sociopolitice si
culturale dramatice. De mentionat in context, si implicatiile mediasferei in care traieste omul
contemporan, in ce priveste cresterea ritmului vietii.
Sindromul de semiadaptare si amplificarea pe aceasta baza a insatisfactiilor pe care le traiesc
indivizii in raport cu viata sociala, creeaza o apetenta crescuta pentu diverse misticisme si
fundamentalisme care deseori promoveaza comportamente cu risc pentru sanatate. In acelasi context
se manifesta ceea ce multi specialisti discuta ca fiind labilitatea psihica accentuata a unui segment

39

PROF. LARISA BANICA


important de populatie. Toate acestea se rasfrang asupra sanatatii la nivel somatic, dar si psihic, prin
intermediul mecanismelor stresului.
Ca saracia isi pune amprenta de o maniera specifica si dramatica asupra starii de sanatate a
populatiei este o chestiune de domeniul evidentei. De altfel, un intreg capitol al patologiei umane, si
anume bolile sociale, a fost pus in legatura cu saracia. Se au in vedere aici bolile datorate malnutritiei,
igienei precare si sanitatiei deficitare si accesului diminuat la sistemul ingrijirilor de sanatate. Boli
precum TBC-ul, sifilisul, alte maladii infectioase si parazitare, rahitismul, au inca pondere alarmanta in
categoriile sarace ale populatiei.
Mai putin evident este insa faptul ca si bunastarea contemporana are implicatii negative in
planul sanatatii publice, prin mijlocirea stilurilor de viata aferente. In cea mai mare masura se are in
vedere problema supraalimentatiei, asociata cu artificializarea hranei. In legatura cu asta, apare
problema obezitatii, problema de mare amploare la nivelul civilizatiei moderne. De mentionat aici ca,
din populatia SUA, peste 50% sufera de obezitate sau exces de greutate corporala. Trebuie semnalata
si cresterea de pondere a tulburarilor de comportament alimentar: bulimia si anorexia. Apoi
sedentarismul, cu implicatiile lui in planul patologiei cardiovasculare, dear si in alte planuri. De
asemenea, fenomenul automedicatiei si, respectiv, a supramedicatiei. Existenta deseori a unor mode, la
nivelul categoriilor sociale instarite, care sunt vazute ca si expresii ale rafinamentului si ale bunului
gust, dar care promoveaza comportamente cu risc pentru sanatate, creeaza de asemenea probleme
specifice la nivelul sanatatii publice. De ilustrat in acest cadru ca, inca istoric vorbind, primul val de
dependenta de heroina si de cocaina la nivel international s-a inregistrat in mediile artistice pariziene,
la sfarsitul sec. XIX inceputul sec. XX. In ce priveste automedicatia si supramedicatia de punctat
situatia in care s-a ajuns prin excesul utilizarii antibioticelor, care a facut ca astazi sa existe o
adevarata cursa intre producatorii de antibiotice din ce in ce mai puternice si germenii patogeni, care
au ajuns sa dezvolte rezistenta la tratament.
Schimbarea rolurilor si statusurilor de tip gender este o realitate in contextul evolutiilor proprii
societatii democratice moderne dar si in legatura cu dezvoltarile prilejuite de miscarea feminista. Un
istoric al mentalitatilor precum Georges Duby vede aceste schimbari la nivelul rolurilor si statusurilor
de tip gender ca fiind radacina schimbarilor sociopolitice si socioculturale de ansamblu in lumea
moderna si conteporana. Era imposibil ca schimbarile pomenite sa nu aiba repercursiuni si la nivelul
sanatatii publice. In acest context, de pomenit rezultatele unei cercetari longitudinale, realizata in
Germania pe parcursul ultimei jumatati a sec. XX, care a determinat schimbari semnificative in ceea ce
priveste organismul femeii, anume s-a constatat o crestere semnificativa a nivelului de hormonizare
masculina a organismului femeii, o crestere a nivelului de pilozitate, precum si modificari de acelasi
sens la nivelul osteomuscular. Aceste modificari au fost vazute de multi specialisti ca o expresie la
nivel biologic a rolurilor sociale nou asumate, respectiv a modificarilor la nivelului stilurilor de viata
aferente.
Consecintele acestor schimbari de ordin biologic, sunt vazute in planul sporirii dificultatilor
relatiilor de cuplu, cu intregul set de consecinte in planul sanatatii, atat in ce-i priveste pe adulti, cit si in
ce ii priveste pe copii. In speta proliferarea unui intreg set de stiluri de viata care implica elemente
proprii comportamentelor cu risc pentru sanatate. De mentionat in context, o judecata acreditata astazi
conform careia generatia anilor 60 a dorit sa faca dragoste nu razboi, dar ceea ce a reusit cu adevarata
este ca a facut viata greu de suportat pentru adolescentii de azi (printr-o diminuare specifica a atentiei
acordate acestora, ca si copii, de catre parintii lor, in conditiile accentului pus pe propriile nevoi).
Specific, problemele de sanatate determinate de schimbarea rolurilor si statusurilor de tip gender
vizeaza patologia asociata cmportamentelor cu risc in sfera sanatatii mentale, in sfera sexuala si
reproductiva, in sfera alimentara, cu deosebire la adolescentii tineri, dar si la generatia matura.
Progresele pe care medicina moderna le-a realizat, incepand mai ales cu jumatatea sec. XX, sunt
definitorii nu numai pentru profilul civilizatiei contemporane dar si pentru tabloul morbiditatii si
40

PROF. LARISA BANICA


mortalitatii in societatea conteporana. Ele au facut posibila schimbarea spectaculoasa a primelor trei
cauze de mortalitate, ca pondere, de la bolile infectioase si parazitare spre bolile cronice degenerative.
De mentionat, in context, ca pneumonia, o afectiune care astazi este bine controlata de sistemul
medical, a facut in anii de dupa sfarsitul primului razboi mondial mai multe victime decat razboiul
mondial insasi.
Aceste performante ale medicinei moderne au facut posibila supravietuirea multor persoane care
inainte nu aveau nici o sansa. In particular, medicina moderna a facut posibila supravietuirea pe scara
larga a acelor persoane care sunt purtatoare ale unor deficiente la nivel genetic, ori implicatia care este
discutata aici de catre specialisti este cea care vizeaza crestere deosebita a amplorii mutatiilor
genetice la specia umana actualmente. Amploarea mutatiilor genetice este mai mare in ultima jumatate
de secol decat in multe secole de dinainte. Unii specialisti ai OMS vorbesc despre posibilitatea ca
aceste mutatii genetice transmise la urmasi sa faca la un moment dat un fel de masa critica ce sa creeze
un nou prag de dificultati pentru sanatatea publica contemporana. Aceasta este problema de fond,
discutata azi, in legatura cu implicatiile negative de ordin secundar ale progreselor medicinei moderne.
De mentionat, in context, si capitolul iatrogenozelor in patologia umana, determinate de
implicatiile secundare ale metodelor de investigatie si ale tratamentelor moderne. Apoi, pe fondul
eradicarii prin imunizare si terapie a unor boli majore in secolele trecute, reaparitia prin mecanisme
complexe de tip epidemiologic a altor boli majore, respectiv emergenta unora noi, dramatice, in nisa
ecologic/epidemiologica ramasa descoperita. Una dintre ipotezele privind HIV/SIDA se contureaza in
acest cadru explicativ.
Doua sunt categoriile de populatie in legatura cu care se poate vorbi cu deosebire de atitudini
sociale inadecvate, care se rasfrang ca rezultate si asupra sanatatii publice.
Intai, varsta a III-a in raport cu care trebuie din start avut in atentie fenomenul de imbatranire
a populatiei in lumea conteporana. In societatile premoderne, dupa cum argumenteaza si C.G.Jung, in
mai multe dintre lucrarile sale, varstnicilor le erau rezervate roluri sociale majore in ceea ce priveste
conducerea strategica a comunitatii si decizia in situatii de criza (vezi institutia sfatul batranilor)
precum si in ceea ce priveste educarea si formarea tinerei generatii. In societate contemporana,
varstnicii au pierdut aceste roluri sociale. In aceasta situatie ei se percep pe ei insisi cu intensitate
sporita ca un balast social. De adaugat la aceasta situatie, fenomenul de insingurare, prezent in multe
cazuri, si de pus in legatura cu evolutiile degenerative proprii varstei, oricum, pentru a contura
implicatiile dramatice in ce priveste sanatatea la aceasta categorie de populatie. Este vorba in fond de
boli cronice degenerative cardiovasculare, digestive, de tumori, de degenerescenta la nivel psihic, de
raspunsuri imune diminuate.
Cealalta categorie de populatie care intereseaza cu deosebire in ce priveste atitudinile sociale
inadecvate fata de ea, este categoria adolescentilor si tinerilor. In contextul orientarii valorice si
actionale proprii civilizatiei conteporane, societatea are fata de aceasta categorie de populatie, o
atitudine schizoida. Pe de o parte le reclama o maturizare si o viata autonoma precoce, pe de alta parte
le interzice mijloacele necesare pentru aceasta.
La nivel biologic, pubertatea se instaleaza mai repede si maturizarea se produce astazi mai
repede decat cu citeva generatii in urma. La nivel psihologic si social, socioprofesional, maturizarea
este astazi mult amanata de complexificarea crescanda a vietii sociale. Sa avem in vedere maturizarea
psihologica atat in plan cognitiv cat mai ales in plan afectiv. Imaturitatea afectiva este actualmente
reclamata in legatura cu ponderea crescanda a comportamentelor adictive. Apoi maturizarea si
autonomizarea sociala si profesionala, care este si mai mult amanata, in conditiile in care durata unui
stagiu de pregatire profesionala complet, la nivel superior mai ales, este de foarte multi ani. Iar in plan
social castigarea autonomiei materiale, financiara si locativa si intemeierea familiei, este in tot mai
multe societati impinsa pana pe la 30 de ani si dupa aceasta varsta.

41

PROF. LARISA BANICA


Aceasta atitudine schizoida a societatii fata de adolesenti si tineri creaza dificultati suplimentare
de adaptare care au implicatii asupra sanatatii, fie direct, fie prin apetenta pentru stiluri de viata care
promoveaza comportamente cu risc pentru sanatate.
i) Schimbarile climatice globale care sunt constatate in ultimele decenii reprezinta desigur un
fenomen natural, care este insa, pus intr-o puternica legatura de continut cu activitatile umane din
societatea urbanizata si industrializata.
Dincolo de implicatiile directe asupra sanatatii publice,schimbarile climatice globale trebuiesc
vazute prin prisma unor implicatii mai subtile, indirecte. Astfel, modificarile globale ale climei fac
posibila migrarea si instalarea in arealuri de locuire noi a unor categorii de germeni patogeni care nu
erau specifice pentru acele zone ale planetei si in raport cu care populatia care locuieste acolo nu are
imunitate specifica. Asta poate crea momente de o periculozitate aparte in planul sanatatii publice, prin
posibilitatea aparitiei unor noi focare epidemice sau endemice, nespecifice.

Bolile de civilizatie contemporana

Daca bolile de civilizatie in perioadele anteriorare celei contemporane se conturau in spatiul


patologiei infectioase (virotice, mirobiene sau parazitare) in perioada contemporana, acestea se
contureaza in spatiul patologiei cronice degenerative. Cele cu pondere mare in acest cadru sunt
urmatoarele:
- boli cardiovasculare cronice degenerative: ateroscleroza, cardipatia ischemica, hipertensiunea
arteriala; reamintim ca prima cauza de mortalitate in perioada contemorana este reprezentata de
bolile cardiovasculare;
- neoplaziile maligne, cancerele in diferitele lor forme; cancerul reprezinta a doua cauza de
mortalitate la nivel mondial in momentul de fata; in Romania, o problema suplimentara este
reprezentata de lipsa instrumentelor si organizarii necesare pentru diagnosticul precoce in forme
de cancer care abordate in prima faza prezinta mari sanse de vindecare (ex. cancerul mamar);
- dependenta de substante, comportamentele adictive in ansamblul lor si in marea lor varietate, in
speta cele care apar in contextul mass-media contemporana si a cumputerelor si internetului;
- boli metabolice cronice degenerative: obezitatea, diabetul zaharat;
- boli de civilizatie in sfera digestiva: problematica gastritelor acute si cronice, a ulcerelor,
frecventa mare a cariilor dentare la omul contemporan, colonul iritabil;
- boli de civilizatie in sfera respiratorie: bronhopneumopatia cronica obstructiva;
- patologia geriatrica: afectiuni degenerative specifice varstei precum prevalenta crescuta a
suferintelor cardiovasculare, a cancerului, tulburari ale functiilor psihice, raspunsuri imune
diminuate, toate acestea amplificate de atitudinea sociala inadecvata fata de aceasta categorie
de populatie;
- accidentele, sub multiplele lor forme, specific contemporane: intoxicatii accidentale sau in
intentie suicidara, accidente profesionale, abuz de medicamente, accidente rutiere, agresiuni
fizice; precizam ca accidentele reprezinta a treia cauza majora de mortalitate la nivel
international actualmente;
- iatrogenozele, prin interventie diagnostica , terapeutica sau chirurgicala.
- sanatatea mentala contemporana: unii specialisti OMS vad depresia ca marea problema de
sanatate publica a secolului XXI.

42

PROF. LARISA BANICA


RELAIA CADRU MEDICAL PACIENT. ASPECTE PSIHO-SOCIALE.

Relaia cadru medical pacient este una extrem de complex, viznd aspecte culturale,
psihologice i sociale, care vor influena comportamentul fiecruia dintre cei doi actori. Aceast relaie
este una care se stabilete ntre membrii a dou grupuri sociale distincte n ceea ce privete prestigiul,
puterea i orientrile lor: un grup ce ofer ngrijiri specializate unui alt grup care solicit aceste ngrijiri
de sntate. Totodat, aceast relaie se desfoar ntr-un cadru instituionalizat, dup un anumit
ritual. Astfel, n aceast relaie se contureaz extrem de bine conceptele de status i rol social.

n societatea actual, cadrul medical are un status extrem de nalt, difereniindu-se prin nivelul
de formaie abstract i specializat, prin orientarea spre profesie, prin recunoaterea autoritii depline
asupra bolii i monopolul asupra tratamentului. Monopolul asupra activitii proprii i difereniaz net
pe medici de ali profesioniti, dobndind astfel i o autonomie extrem asupra controlului i
exerciiului meseriei. Statusul social al medicului este perceput de ctre masa larg de persoane n
asociere cu valori precum: putere, cunoatere, devotament, eroism, putere de sacrificiu.
Intervenind n situaiile de criz, medicul apare ntr-o tripl ipostaz, de om care:
- alin suferina
- vindec boala
- salveaz viaa bolnavului
Medicul dobndete puteri magice, precum amanii, devenind un personaj cu puteri i drepturi
inaccesibile muritorilor de rnd. Statusul nalt al medicului provine din duritatea i frustarea nregistrate
pe parcursul pregtirii profesionale ndelungate. Totodat, la acest lucru contribuie i apartenena sa la
clase sociale superioare care se datoreaz costurilor mari de instruire.
Rolul social al medicului este asociat statusului su i este caracterizat de cinci trsturi principale (T.
Parsons, 1956):
- competena tehnic determinat de coninutul tehnic al tiinei medicale i prioritar n nfptuirea
eficient a actului medical. Este asimilat nc de la nceputul studiilor i se probeaz prin concursuri i
examene i atestat de titlul profesional. Unul dintre atributele sale, ntlnit cel mai des n cazul
medicilor generaliti, este minima competen n maximum de domenii medicale. Competena tehnic
presupune i cunoaterea unor noiuni non-medicale, care au ns implicaii profesionale ori socio-
administrative pentru bolnav (drepturi materiale i legale, pensionri, protecie mpotriva noxelor, etc.)
- universalismul care presupune existena unei relaii cu pacientul bazate pe reguli formale i nu pe
legturi personale, neputnd face nici un fel de discriminare n acest sens. Exist ns i excepiile care
confirm regula:
1. medicina de campanie n care asistena medical se acord cu precdere gradelor superioare
2. presiunile de natur social cu privire la ngrijirea unor personaje cheie n viaa politic ori socio-
economic
3. cabinetele i clinicile particulare
- specificitatea funcional privind ngrijirea sntii i rezolvarea cazurilor de boal, care presupune
aciunea cu mijloace i tehnici specifice (tehnice, psihologice, psihiatrice, etc.) i fr a interveni n alte
aspecte ale vieii pacientului.
- neutralitatea afectiv care impune un existena unei relaii obiective i fr implicare emoional. Dac
relaia medic pacient presupune existena unui anumit grad de acces din partea medicului la
intimitatea corporal i psihic a pacientului, acest proces nu trebuie s fie unul care s acioneze i n
sens invers. Chiar dac n aceste raporturi medicul devine un surogat de printe, frate sau prieten, el nu
trebuie s se confunde cu acetia i nici s judece ori s condamne bolnavul indiferent de culpa
acestuia.

43

PROF. LARISA BANICA


- orientarea spre colectivitate este obiectivul ideologiei medicale, care pune accent pe devotamentul fa
de colectivitate i mai puin pe urmrirea unor profituri materiale. Profesiunea de medic presupune, ca
i alte profesii, reuita dar, spre deosebire de acestea n care orientarea valorilor se face spre sine, aici
este spre alii. n plus, moralitatea medicului este crucial n chiar legitimarea strii de bolnav a
pacientului.
Rolul social de bolnav implic cinci trsturi caracteristice (I. B. Iamandescu, 1997):
- situaia marginal a bolnavului din care rezult instabilitate emoional i stri conflictuale
- pericolul care apare asupra bolnavului i care l determin s apeleze la mijloace i tehnici de protecie,
rezultnd i aici stri euforice ori sugestibilitate amplificat.
- restrngerea orizontului
- egocentrism
- anxietate i exagerarea aciunii factorilor de mai sus ca urmare a unei perspective temporare de lung
durat a bolii.
Tot rolul social de bolnav, cu caracter temporar sau permanent presupune alte patru caracteristici
(Parsons):
- degrevarea de sarcinile i responsabilitile vieii normale, ce se poate transforma ntr-un drept n cazul
n care boala nu se vindec
- receptarea sprijinului din partea instituiilor abilitate n acordarea ajutorului medical, aciune care
presupune i dou extreme: exagerare ori refuz.
- dorina de nsntoire ca o legitimitate condiionat a rolului de bolnav.
- obligaia de a cuta ajutor competent i de cooperare cu personalul abilitat n acest sens, obligaie care
legitimeaz starea de boal, anulnd caracterul de devian al acesteia.
Prima caracteristic nu este una generalizat, aplicndu-se necondiionat n cazul bolilor grave dar nu i
n acela al unor boli cronice ori malformaii congenitale, n timp ce a doua trstur nu este valabil n
cazul formelor uoare de boal.
Tipul de rol social al bolii este n strns corelaie cu:
- natura bolii (somatic, psihic)
- gravitatea bolii
- cronicizarea bolii
- tipul de tratament aplicat (ambulator, staionar, spitalicesc).
Se poate vorbi n aceali timp i de dou tipuri de pacieni (Beckmann, 1979):
- bolnavii timizi care doresc o relaie extrem de apropiat cu medicul curant, care s le ofere protecie i
compasiune pentru probleme de orice natur (personal, socio-emoional, etc.)
- bolnavii suprasntoi, cu grave tulburri de sntate, dar care refuz s accepte boala i s consulte
medicul tiind c tratamentul nu este eficient.
Rolul social al bolnavului legitimeaz astfel vulnerabilitatea sa temporar sau permanent, totodat
obligndu-l s caute vindecarea i s i asume incapacitatea, existnd ns n acelai timp i pericolul
ca pacientul s ncerce s evite o serie de responsabiliti invocnd o stare de boal mai mult sau mai
puin existent.
Relaia medic pacient devine astfel i o relaie de roluri, asimetric i consensual, n care medicul
are poziia de superioritate, fiind elementul activ care caut soluia la boala de care sufer pacientul,
vzut aici ca un element pasiv. Totodat, pacientul recunoate autoritatea medicului, iar relaia
terapeutic se bazeaz pe reciprocitate, cele dou roluri alctuind un cuplu complementar. Atitudinile
pe care medicul le adopt n cadrul acestei relaii pot fi:
- tutor autoritar
- mentor
- savant detaat
- printe bun i protector
44

PROF. LARISA BANICA


- avocat al adevrului nainte de toate

45

PROF. LARISA BANICA


IV. UNITATEA DE NVARE: COMPONENTE DE DESIGN SI REALIZARE IN
CERCETAREA SOCIOLOGICA

COMPONENTE DE DESIGN

Din punct de vedere etimologic, metodologie inseamna stiinta metodelor. In stiintele sociale,
metodologia presupune doua laturi : analiza cercetarilor recunoscute de comunitatea stiintifica si
formularea unor noi propuneri de studii care sa permita perfectionarea si dezvoltarea cunoasterii
realitatii sociale. Activitatea de cercetare presupune utilizarea metodelor, a tehnicilor si procedeelor si a
instrumentelor de cercetare.
Metoda este o structura de ordine, un program dupa care se regleaza actiunile practice si
intelectuale in vederea atingerii unui scop.
Modelul de cercetare sau design-ul, poate fi definit ca un plan al activitatii implicate in
demersul de cercetare. Acest plan include :
- paradigma sau teoria care defineste standardele si principiile necesare pentru alegerea metodei;
- metodologia care este dependenta de teorie;
- metodele care reprezinta totalitatea instrumentelor utilizate intr-o cercetare pentru culegerea si
prelucrarea datelor;
- tehnici care reprezinta un demers operational al cercetarii ( ex: metoda este ancheta, iar
tehnicile sunt interviul si chestionarul).
Metodologia cercetarii sociologice se refera la modalitatile prin care se realizeaza cunoasterea
stiintifica a vietii sociale. Metodologia are rolul de a facilita obtinerea de cunostinte stiintifice. Se poate
vorbi de sociologie ca stiinta doar in masura in care se realizeaza unitatea dintre teorie si cercetare in
cunoasterea societatii. In sociologie, prin termenul de metoda de cercetare se intelege sistemul de reguli
si principii de cunoastere a realitatii sociale. Termenul de tehnica de cercetare desemneaza ansamblul
de prescriptii pentru ca activitatea de cunoastere stiintifica a realiatii sociale sa isi atinga scopul.
Cercetarea cantitativa.
Cercetarea cantitativa, prin caracterul stiintific riguros, adica matematic al metodelor sale si prin
conditiile ferme de selectie a esantioanelor de subiecti, permite controlul rezultatelor si generalizarea
lor. Principii de baza:
a. realitatea este obiectiva, simpla;
b. fiinta umana este determinata de caracteristicile contextului social in care traieste, la fel cum
lumea fizica este determinata de legi ferme.
c. datele de cercetare nu trebuie interpretate prin prisma valorilor morale;
d. explicatia unui fapt social nu trebuie sa rezulte din cercetare.
Cercetarea calitativa.
Conform acestei teorii, obiectivitatea cercetatorului este o iluzie. Cercetarea in stiintele socio
umane trebuie sa tina cont si de cercetator, pentru ca trasaturile acestuia ca individualitate umana sunt,
voluntar sau nu, implicate in activitatea de cercetare, influentand rezultatele. Ca urmare, cercetatorul
poate sa apeleze la observatia participativa, in care cercetatorul este si actor si subiect, in sensul in care
el este implicat in evenimentele pe care le observa. Principii de baza:
- utilizeaza analiza inductiva, care presupune selectia datelor esentiale dintr-un numar mare de
elemente de amanunt;
- fenomenul social este inteles si analizat ca un sistem complex in care totalitatea inseamna mai
mult decat suma partilor componente;
- colectioneaza date calitative detaliate, descrieri de amanunt;
- are un design de cercetare flexibil.
Criterii de alegere a temelor de cercetare.
46

PROF. LARISA BANICA


- evenimente din viata cotidiana;
-activitatea curenta desfasurata de indivizi;
-cercetari finalizate;
-teorii.
- alegerea metodei trebuie sa corespunda scopurilor teoretice ale cercetarii, obiectivelor propuse
si necesitatilor de prelucrare statistica a rezultatelor.
Criterii de alegere a metodologiei de cercetare.
- sa corespunda scopurilor teoretice ale cercetarii;
- sa corespunda obiectivelor studiului propus;
- analiza necesitatilor de prelucrare statistica a rezultatelor.

PREGATIREA CERCETARII. ALEGEREA TEMEI. CULEGEREA DATELOR


PENTRU CERCETARE

Etapele investigatiei sociologice

a. formularea problemei
b. formularea ipotezelor de cercetare
c. stabilirea grupului de studiu
d. alegerea metodelor de cercetare si elaborarea instrumentelor de culegere a datelor
e. aplicarea instrumentelor si prelucrarea datelor
f. analiza si interpretarea datelor ( efectuarea raportului de cercetare)

A. Fromularea problemei.
Orice cercetare incepe prin formularea unei probleme ( o problema bine definita este pe
jumatate rezolvata). De cele mai multe ori, problemele in stiinta apar:
- cand intre asteptarile care decurg dintr-un model explicativ teoretic al unui proces social si
datele sau informatiile pe care le avem despre respectivul fenomen se contureaza o contradictie;
- cand nu avem informatii suficiente pentru a construi un model teoretic referitor la modul in care
functioneaza un anumit proces sau fenomen social.

B. Formularea ipotezelor si opreationalizarea conceptelor.


a) operationalizarea conceptelor poate fi definita ca ansamblul operatiilor prin care insusirile
definitorii ale notiuni pot fi identificate, evaluate si masurate. Se utilizeaza atunci cand conceptele sunt
abstracte sau vagi, neclare si obliga la traducerea lor in sinonime ( ex: conceptul de responsabilitate
poate fi operationalizat prin urmatoarele dimensiuni: constiinciozitate, fidelitate, stabilitate, constanta
atitudinala si comportamentala).
Exemplu de operationalizare: conceptul de sociabilitate.
- definitia de literatura de specialitate (dictionare, carti etc) : sociabilitatea este definita ca
insurirea oamenilor de a trai in societate, comunicativitate, expansivitate.
- ce inseamna de fapt sociabilitate?
- cand spunem ca o persoana este sociabila ?
- identificarea dimensiunilor conceptului: comunicativitate, extraversie, deschidere, incredere in
sine, flexibilitate. Dimensiunile identificate ne vor ajuta in identificarea comportamentelor concrete.

47

PROF. LARISA BANICA


- identificarea unui mod de masurare a comportamentelor identificate. De ex, daca pentru fiecare
dimensiune a sociabilitatii identificata mai sus acordam cate un 1 pct, atunci cand identificam
comportamentul respectiv la un subiect, putem obtine valori pe o scala de la 0 la 5 ( unde 0= nesociabil,
5=sociabil).

b) formularea ipotezelor trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii: sa ghideze cercetarea, sa


asigure un raspuns temporar la problema cercetata si sa faciliteze analiza datelor. Ipoteza este o
tentativa de explicatie la o problema de cercetare. Ipotezele trebuie sa fie testabile, precise, sa contina
formulari clare, sa numeasca variabile si sa descrie relatiile care se stabilesc intre ele. Forma logica a
ipotezelor trebuie sa fie de tipul daca X..., atunci Y... sau cu cat X ..., cu atat Y .... Cu alte cuvinte,
daca se intampla X, atunci trebuie sa se intample si Y.
- testabilitatea se refera la faptul ca o ipoteza corect formulata trebuie sa poata fi intodeauna
testata. Testarea presupune, in mod necesar, capacitatea de a masura caracteristicile fenomenelor.
Altfel, daca nu putem masura valoarea lui X sau Y, relatia de implicarea dintre X si Y nu va putea fi
masurata ( ex: nu putem masura conceptul de suflet mare).
- in sociologie X si Y poarta nume de variabile. Variabila reprezinta o caracteristica a unui proce
sau fenomen care poate avea valori diferite pe un anumit interval. Spre ex, variabila sex are 2 valori (
masculin si feminin), variabila varsta are valori de la 0 la n ani.

Proiectarea cercetrii
Metodele statistice reprezint un instrument de cercetare.. Nu putem obine niciodat mai mult
dect am proiectat iniial. Erorile de proiectare a cercetrii induc invariabil erori de analiz i
interpretare a datelor.
Proiectarea unei cercetri necesit rspunsul la o serie de ntrebri, dintre care cele mai
importante sunt (Dowdy, i alii, 2004):
Ce tratamente sau condiii vor fi aplicate subiecilor n vederea testrii ipotezelor;
Care sunt variabilele de interes i cum vor fi acestea msurate;
La ce nivel de precizie vor fi efectuate msurtorile;
Care va fi lotul de subieci pe care se va desfura cercetarea.
Orice cercetare necesit un plan de cercetare numit i design de cercetare. n urma acestui plan
se stabilesc variabilele ce vor fi analizate i numrul de subieci necesar.
Procesul de cercetare cuprinde , dup A.Giddens, mai multe trepte distincte care ncep din momentul
declanrii investigaiei i sfresc atunci cnd descoperirile ei devin disponibile n forma scris.
(Giddens, 2001, 577-600)
Iat cum schematizeaz A.Giddens etapele procesului de cercetare:
1. Definirea problemei: alegerea temei de cercetare.
Cea mai bun cercetare sociologic ncepe cu probleme care reprezint, totodat, i enigme (adic,
n.n.) un spaiu gol n nelegerea noastr (Giddens, 2001, 579)
Din ce motiv se schimb schemele de credin religioas? Din ce cauz femeile sunt slab reprezentate
n posturile cu un statut nalt? etc. Problemele de cercetare pot fi sugerate de lipsurile din literatura
existent, de dezbateri teoretice sau de aspecte practice din lumea social.
2. Revizuirea dovezilor sau trecerea n revist a bibliografiei. Cercettorul trebuie s se familiarizeze cu
cercetrile existente referitoare la subiect.
3. Clarificarea problemei prin formularea ipotezei. Ce vrei s probezi? Care este relaia dintre variabile?
Dac cercetarea se vrea eficient, ipoteza trebuie s fie formulat n aa fel nct materialul faptic s
ofere dovezi care, fie o vor susine, fie o vor infirma.

48

PROF. LARISA BANICA


4. Selectarea planului de cercetare prin alegerea uneia sau a mai multor metode de cercetare
(experiment, studiu, observaie, folosirea izvoarelor existente). Alegerea depinde de obiectivele globale
ale studiului, precum i de aspectele comportamentului ce urmeaz a fi analizat.
5. Efectuarea cercetrii: strngerea datelor i nregistrarea informaiilor.
6. Interpretarea rezultatelor: prelucrarea implicaiilor datelor adunate.
7.Raportarea descoperirilor prin redactarea raportului de cercetare. Care este semnificaia lor? n ce fel
se relaioneaz cu descoperirile anterioare? De regul publicat sub form de articol sau carte, raportul
de cercetare ofer informaii precise referitoare la natura cercetrii cutnd, n acelai timp s justifice
concluziile rezultate. Multe dintre rapoarte indic i ntrebrile la care nu s-au dat nc rspunsuri,
sugernd astfel posibile cercetri ulterioare.

METODE SI TEHNICI DE CERCETARE

Metoda este utilizata n funcie de o metodologie i presupune ,,nlnuirea ordonat a mai multor
tehnici (Friedman, 1961, 44) care, la rndul lor, vor fi operaionalizate n moduri de utilizare sau
procedee aplicate instrumentelor concrete de investigare. Spre explicitare, drumul de la teoretic la
empiric sau traseul operionalizrii este lmurit de S. Chelcea n urmtorul exemplu: ,,dac ancheta
reprezint o metod, chestionarul apare ca tehnic, modul de aplicare... prin autoadministrare, ca un
procedeu, iar lista propriu-zis de ntrebri (chestionarul tiprit) ca instrument de investigare.
La fel am putea detalia i n ceea ce privete metoda observaiei n cazul unei anchete de
explorare: ca tehnic ar putea figura n acest caz ,,observaia participativ, un procedeu pentru acest
tip de observaie ar fi modalitatea de nregistrare a datelor iar ca instrument de investigare ghidul de
observaie.
Aprut sub presiunea unor insuficiene ale funcionrii socialului, sociologia a evoluat prin
proliferarea metodelor pn la a-i contura metodologii de investigare bazate pe o anumita concepie
epistemologic.
Numrul metodelor fiind foarte mare, se impune utilizarea unor criterii de grupare prin care s se
surprind apropierea sau convergena lor.
Dup criteriul temporal, J.C.Plano (1993, 97) vorbete de metode longitudinale sau ,,viziunea n
lungime (biografia, studiul de caz, studiile panel etc.) i metode transversale sau ,,viziunea n lime
(observaia, ancheta, testele etc).
Dac se cerceteaz, exemplific autorul, performanele academice ale unui grup de studeni se
poate recurge la metoda longitudinal, ceea ce presupune cercetarea aceluiai grup pe toat durata
colegiului sau facultii ori se poate folosi metoda transversal ceea ce nseamn cercetarea simultan a
mai multor grupuri cte unul pentru fiecare an de studiu. Prin metoda longitudinal studiul se va
termina n civa ani n timp ce, prin metoda transversal, studiul se ncheie ntr-un singur an.
Dup criteriul funciei ndeplinite (I.Coanda, 1987, 202-203) n procesul cercetrii putem vorbi
de:
a) metode de proiectare a cercetrii (eantionarea, operaionalizarea conceptelor etc.);
b) metode de recoltare a datelor (interviul, chestionarul, documentarea etc.);
c) metode de analiz i interpretare (scalarea, analiza factorial, comparaia, analiza de coninut
etc.).
Dup criteriul credibilitii datelor (V.Miftode, 1982, 59) obinute n cercetare se poate face
distincia ntre metode principale i metode secundare. Primele (observaia, experimentul,
documentarea) ofer informaii cu valoare de fapte i nlesnesc o cunoatere predominant sociologic
iar secundele (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica scalelor, tehnica testelor, tehnica sociometric)
ofer informaii cu valoare de opinie i permit o cunoatere predominant psihosociologic.
49

PROF. LARISA BANICA


Metodele sociologiei ar putea fi clasificate i dup alte criterii: numrul unitilor sociale luate n studiu
(metode statistice i metode cazuistice), dup gradul de corelare i asociere n cercetare, dup gradul de
implicare a cercettorului n provocarea manifestrilor socialului .a.m.d.
Indiferent de varietatea tipurilor de metode, spune acelai J.Plano, metoda tiinific presupune
urmtoarele momente:
a) ,,identificarea clar a problemei ce trebuie cercetat;
b) formularea unei ipoteze ce exprim o relaie ntre variabile;
c) raionare deductiv atent n ceea ce privete ipoteza pentru a investiga implicaiile
problemei: stabilirea tehnicilor i procedeelor aferente;
d) culegerea de date pentru testarea empiric a ipotezei;
e) analiza cantitativ i calitativ a datelor;
f) acceptarea, respingerea sau reformularea ipotezei (J.Plano, 1993, 96).
Septimiu Chelcea (2001, 48-50) clasific metodele n funcie de patru criterii:
a) Astfel dup criteriul temporal distingem ntre metodele transversale (care urmresc
descoperirea relaiilor ntre laturilor, aspectele, fenomenele i procesele social-umane la un
moment dat, cum ar fi, de exemplu, observaia, ancheta sociologic, etc.) i metode
longitudinale (care studiaz evoluia fenomenelor n timp: biografia, studiul de caz, anchete
Panel).
b) Dup criteriul reactivitii (respectiv al gradului de implicare al cercettorului asupra
obiectului de studiu), distingem ntre metodele experimentale (precum experimentul
sociologic, experimentul psihologic), metode cvasiexperimentale (ce includ ancheta, sondajul
de opinie, biografia social provocat, etc.) i metode de observaie (studiul documentelor
sociale).
c) Dup numrul unitilor sociale luate n studiu, distingem ntre metodele statistice ce
presupun investigarea unui numr mare de uniti sociale (ca de exemplu, sondajul de opinie,
ancheta sociologic, etc.) i metodele cazuistice ce se refer la studiul integral al ctorva
uniti sau fenomene socio-umane (biografia, monografia, etc.).
d) n sfrit, dup locul ocupat n procesul investigaiei empirice distingem ntre metodele de
culegere a informaiilor (cum sunt cele de nregistrare statistic, studiul de teren, anchete),
metodele de prelucrare a informaiilor (metode calitative i metode cantitative) i metodele
de interpretare a datelor cercetrii (ne referim la metodele comparative, metodele
interpretative, etc.)
A.Giddens (2001, 589) distinge ca metode principale folosite n sociologie: munca de teren (sau
observaia prin participare), anchetele (prin chestionare standardizate i chestionare cu ntrebri
deschise), cercetarea documentar (prin analize istorice i combinare comparativ) i experimentul. Iat
care sunt, schematizate, avantajele i limitele utilizrii acestor metode n cercetarea sociologic.
Patru dintre principalele metode folosite n cercetarea sociologic
Metode de
Avantaje Limitri
cercetare
Informaiile pot fi folosite doar
De obicei produce informaii
pentru studierea unor grupuri sau
mai bogate i mai detaliate
comuniti relativ mici.
dect alte metode.
Descoperirile se pot aplica doar
Munca de teren Ofer cercettorului
grupurilor sau comunitilor
flexibilitatea de a modifica
studiate: nu se poate generaliza,
strategii i de a urma noi
pe baza unui singur studiu de
indicii.
munc n teren.
Ancheta Face posibil culegerea Materialul strns poate fi
50

PROF. LARISA BANICA


eficient de date despre superficial; acolo unde un
mulimi mari de indivizi. chestionar este standardizat, pot
fi fcute observaii pe baza
deosebirilor importante dintre
punctele de vedere ale celor care
rspund. Rspunsurile pot
reflecta ceea ce oamenii susin
c cred, nu ceea ce cred ei cu
adevrat.
Poate oferi izvoare de
Cercettorul este dependent de
materiale detaliate, precum i
sursele care exist i care pot fi
date despre numere mari, n
doar pariale.
funcie de tipul de documente
Cercetarea Izvoarele pot fi greu de
studiate.
documentar interpretat, din punctul de vedere
Este deseori esenial atunci
al msurii n care reprezint
cnd un studiu este, fie complet
tendinele reale, cum ar fi n
istoric, fie are o dimensiune
cazul unor statistici oficiale.
istoric definit.
Influena unor variabile
Multe aspecte ale vieii sociale
specifice poate fi controlat de
nu pot fi aduse n laborator.
ctre investigator.
Experimentul Rspunsurile celor studiai pot fi
De obicei este mai uor de
afectate de situaia lor
repetat pentru cercettorii
experimental.
ulteriori.
(sursa : A.Giddens, 2001, 589)

CHESTIONARUL

Def. Succesiune logic i psihologic de ntrebri scrise sau imagini grafice cu funcie de
stimuli n raport cu ipotezele cercetrii, care prin administrarea de ctre operatori de anchet sau prin
autoadministrare determin din partea celui anchetat, un comportament verbal sau nonverbal, ce
urmeaz a fi nregistrat n scris.
Important:
Stabilirea coninutului ntrebrilor
ntrebrile pot fi:
o factuale: de identificare date despre subiect: vrst, sex, studii
o de cunotine
o de opinii i atitudini
o de motivaie
Stabilirea tipului ntrebrilor
o nchise, precodificate: dihotomice (A/F, da/nu), trihotomice, cu variante de rspuns:
scale de rspuns (ex de la 1 la 5)
o deschise/libere sau postcodificate

51

PROF. LARISA BANICA


o n evantai: mai multe rspunsuri din care subiectul alege varianta care i se potrivete sau
le ierarhizeaz n funcie de valoarea acordat
Avantaje ntrebri nchise: faciliteaz analiza statistic a rspunsurilor; sprijin memoria
subiectului, permit aplicarea unor chestionare cu numr mare de itemi, sporesc anonimatul i
securitatea celui anchetat, nlesnesc angajarea n rspuns a anchetatului.
Avantaje ntrebri deschise: las libertatea exprimrii individualizate a rspunsurilor.
Stabilirea formei ntrebrilor a tipului de raportare la realitate
o perceptive: ce impresie i-a fcut..?
o proiectiv-prezumtive: intenionezi s?
o apreciativ-evaluative: consideri munca ta satisfctoare?
o motivator-explicative: de ce te pasioneaz..?
Evitarea unor greeli n formularea ntrebrilor
o limbaj greoi, tiinific, tehnicist
o cuvinte ambigue, cu dublu neles
o cuvinte vagi
o ntrebri tendenioase, care sugereaz rspunsul
o ntrebri prezumtive: presupun cunoaterea anterioar a unor date despre cel investigat
o ipotetice: atrag un rspuns afirmativ
Stabilirea structurii chestionarului, a ordinii ntrebrilor
o introductive, de contact, de spart gheaa
o de trecere, tampon
o filtru, bifurcate
o de motivaie
o de control
o de identificare

Structura chestionarului
1. Scrisoare introductiv cuprinde:
Informaii despre scopul i semnificaia studiului/metodei
Garantarea confidenialitii rspunsurilor
Explicaii privind modalitile de rspuns
2. Instruciuni de aplicare instructaj:
Se specific:
Rspunsurile s corespund opiniilor personale
Nu exist rspunsuri corecte sau greite
Trebuie completat chestionarul n totalitate i alte specificaii: ex ntr-o anumit limit de
timp, returnat la o anumit dat n cazul chestionarului prin pot, etc
3. Chestionarul propriu-zis = totalitatea itemilor/ntrebrilor
n general, ca i format, ntrebrile sunt ierarhizate n ordine logic, de la: simple la complexe,
de la impersonale la personale, de la nespecifice la specifice ordonare plnie
Rareori utilizat varianta: plnie ntoars.
n privina coninutului ntrebrilor: s fie simple, clare, relevante pentru tem, n limbaj uzual
Ca dimensiune: nu putem vorbi despre un numr optim de ntrebri la modul general. Regula ar
fi: ct mai puine ntrebri dar suficient de mare pentru a surprinde tema dat. Difer n funcie de scop
i metodologie.
Putem vorbi de mai multe tipuri de ntrebri:
1. dup relaia coninut ntrebare tema studiat:

52

PROF. LARISA BANICA


a. ntrebri primare: corelate direct cu tema
b. secundare: nu sunt direct corelate, verific consistena, validitatea probei
c. teriare: detensioneaz subiectul dup sau nainte de o ntrebare dificil
2. dup adresabilitate:
a. directe: cte igri fumai pe zi
b. indirecte: cte igri credei c fumeaz pe zi un fumtor nrit
3. dup tipul rspunsurilor:
a. ntrebri nchise, cu rspunsuri fixe, antestabilite
b. deschise: necesit efort de prelucrare, sistematizare i timp. Aduc ns un numr mare de
informaii, dar pe de alt parte apar i multe informaii nerelevante.
Etapele construirii chestionarului
1. etapa de pregtire: tip de chestionar, coninut, tip de rspunsuri
2. construirea primei variante: n general se construiesc mai multe ntrebri dect necesar
3. analiza critic a chestionarului, de ctre specialiti
4. reexaminare i modificare
5. pretestare
6. revizuire
7. definitivare
Se verific:
- dimensiunea chestionarului
- aria de acoperire a itemilor
- utilitatea fiecrei ntrebri
- formularea i claritatea ntrebrilor
- forma chestionarului: ntrebri nchise/deschise
- limbajul utilizat
- formatul i prezentarea itemilor

Tipuri de chestionare
1. dup coninut
a. vizeaz date factuale: obiective, care pot fi observate direct i verificate i de alte
persoane. ntrebri factuale sunt cele de identificare i de cunotine
b. de opinie: date imposibil de observat direct: de opinie, de atitudini, motivaie,
interese
2. dup form: se refer la cantitatea informaiilor
a. speciale: cu o singur tem
b. omnibuz: mai multe teme si la tipul de rspuns: nchise, deschise, mixte
3. dup modul de aplicare:
a. autoadministrate: postale, publicate n ziare i reviste, anexe la produse vndute
Se discut avantajele
b. administrate de operatorii de anchet.
Avantaje chestionar, ca metod:
- acoper zone mari, se aplic uor pe un numr mare se subieci
- permite pstrarea anonimatului respondenilor
- permite colectarea unui numr mare de informaii ntr-un timp scurt
- reduce probabilitatea rspunsurilor false, dezirabile datorate prezenei operatorului: sinceritate
mai mare pt c rspunsurile sunt date n scris
- permite msurtori stabile, constante, valide
Limite:
53

PROF. LARISA BANICA


- nu permite aflarea altor informaii dect cele cerute de ntrebri
- nu se pot determina cauzele rspunsurilor
- n anumite cazuri, nu poi fi sigur de identitatea respondentului i de condiiile n care a rspuns
ntrebrile introductive, de contact sau spart gheaa: pentru a nclzi atmosfera, pentru a da
ncredere n operator: Credei c ar fi mai bine s trim fr s muncim? Ce ai de gnd s faci dup
terminarea liceului?
ntrebri de trecere, tampon: ex. Ne intereseaz opinia dvs despre educaie. Ce credei c se va
ntmpla de acum nainte?
ntrebri filtru: opresc trecerea unor subieci la alte ntrebri: Citii romane de dragoste? Dac
da, trecei la ntrebrile., dac nu, la ntrebrile..
ntrebri bifurcate, cnd intereseaz opinia pro sau contra: n mod obinuit aplicai copilului dvs
pedepse corporale? Dac da, rspundei la ntrebrile., dac nu, la ntrebrile.
ntrebri de ce: cerem explicaii n raport cu diferite opinii
ntrebri de control: verific fidelitatea, consistena opiniei exprimate: reformulri
ntrebri de identificare. Recomandabil la sfritul chestionarului.

ANCHETA
Ancheta o metod interogare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivaii etc.) la nivelul
grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiz cuantificabil a datelor n vederea descrierii i
explicrii lor (Cauc, 1997, p. 167).
Ancheta, tehnici (direct, indirect) de ce i zice direct la cea n care informaia este obinut
prin intermediar (operatorul de interviu?)
Interviul (individual, de grup)
Caracteristicile anchetei:
metod cantitativ, accent pe validitatea i fidelitatea msurrilor, prelucrare statistic
rezultatele sunt generalizabile se lucreaz pe eantioane reprezentative
ine de metodologia pozitivist empirist
Caracteristicile metodologice ale interviului:
tehnic (metod) etnografic, calitativ
datele sunt arareori cuantificate i analizate statistic
se lucreaz pe un numr redus de cazuri, pe loturi, grupuri care nu sunt reprezentative

Ce fel de informaii se caut


Ancheta poate servi la nregistrarea urmtoarelor categorii de caracteristici ale populaiei
investigate:
opinii, atitudini, comportamente
aspiraii, trebuine, motivaii
cunotine
caracteristici demografice
caracteristici ale mediului sociale
Ancheta poate servi la:
descriere
explorare
explicare (verificare de ipoteze, construcie de modele) uznd de canonul variaiilor
concomitente, pe care Durkheim l-a considerat calea fundamental a sociologiei (Durkheim,
1974), care poate fi aplicat n forme foarte diversificate disponibile n aplicaiile statistice.

Tehnicile de anchet
54

PROF. LARISA BANICA


Una dintre momentele importante ale planificrii unei anchete sociologice este alegerea tehnicii
care va fi folosit. Modalitatea de administrare definete tehnicile de anchet, care sunt urmtoarele:
- Anchet direct
- Anchet indirect
Diferena dintre cele dou modaliti const n modalitatea de colectare a datelor. n cazul
anchetei indirecte instrumentul de cercetare, chestionarul, este completat de ctre subiect, n timp ce la
ancheta direct, operaiunea aceasta i revine operatorului de anchet, care poate realiza comunicarea cu
subiectul pe diferite ci.
Tehnica de anchet este aleas n funcie de obiective de reprezentativitate, validitate i
fidelitate constrnse de tema cercetrii i de populaia cercetrii, pe de o parte, i de considerente de
fezabilitate a culegerii datelor.

Exemple:
1. n cazul unei cercetri care are ca obiect adaptarea adolescenilor la viaa colar, vom alege un
eantion stratificat de tip cluster (vom selecta aleator clase de elevi i vom aplica chestionarele la
toi elevii claselor selectate) tehnica cea mai fezabil este cea indirect de tip extemporal.
2. Anchetele privind incidena corupiei n rndul agenilor economici recurg cel mai adesea la tehnica
autoadministrarii, din motive lesne de neles.

Ancheta direct are ca variante, definite de modalitatea de comunicare dintre operator i subiect:
- fa n fa, la domiciliu, de obicei, dar oriunde unde e potrivit. Cel mai bine este la domiciliul,
totui; De ce cadrele de eantionare trimit la domicilii (avem de fapt populaii de domicilii din
care selectm, apoi din fiecare locuin trebuie s alegem persoana). Cnd instrumentul este
lung, e recomandabil ca interviul s se realizeze la domiciliu (confort, sentimentul controlului).
Se poate face observaie (s se valideze rspunsurile subiecilor). Are cea mai mic rat de non-
rspunsuri pariale datorit prezenei operatorului.
- prin telefon, tehnic descris mai jos.
Anchetele prin telefon
Anchetele realizate prin telefon, n care comunicarea ntre operator i subiect se realizeaz
telefonic este o procedur foarte popular de culegere a datelor n rile occidentale. Colectarea
telefonic a informaiilor este o strategie fezabil n aceste ri deoarece un procent satisfctor de
cmine dispun de abonament telefonic (peste 90%). n alte contexte, mai deprivate din punct de vedere
economic sau al infrastructurii disponibile, aplicarea telefonic a chestionarelor nu este recomandabil
datorit problemelor de reprezentativitate. Astfel este situaia i n Romnia unde ponderea
gospodriilor care au acces direct la reeaua telefonic este de sub 50%. Deoarece deinerea
abonamentelor telefonice nu este omogen distribuit n populaie sunt rare situaiile n care prin
procedura aceasta se pot constitui eantioane reprezentative.
Americanii au dezvoltat cel mai bine tehnica anchetei telefonice. Aceasta se realizeaz direct
prin calculatoare conectate prin modemuri la reeaua telefonic (computer assisted telephone
inteviewing), dotate cu microfoane i cti. Calculatorul genereaz aleator numrul de telefon (random
digit dialing) iar datele se introduc de ctre operator direct n baza de date. Este, n mod cert, cea mai
rapid i ieftin modalitate de a realiza o anchet.

Avantajele anchetelor prin telefon:


rapiditate ( se pot realiza 500 chestionare cu 30 operatori, ntr-o zi);
mare arie de aciune (se pot lua eantioane aleatoare din toate localitile patriei);
cost redus (telefonul e mai ieftin dect deplasare, diurn etc.);

55

PROF. LARISA BANICA


fiabilitate (puine refuzuri, oricum mai puine dect n cazul n care subiectul este solicitat s
primeasc n cas un strin);
studiu pilot n condiii ideale (se poate mbunti instrumentul pe parcurs, cooperare,
coordonare permanent ntre membri echipei de cercetare);
control constant al terenului (ntruct totul se ntmpl ntr-o camer cu telefoane);
introducerea rapid a datelor.
Anchet indirect (n scris, sau prin autoadministrarea chestionarului)
Modaliti de aplicare n scris:
n prezena operatorului (care i ofer instruciuni)
aplicarea n grup (tip extemporal)
prin pot
chestionare publicate n pres
Avantaje autoadministrrii sunt multiple:
cost redus;
se nltur influena perturbatoare a operatorului;
se nltur greelile de nregistrare i interpretare ale operatorului;
anonimatul rspunsului este mai bine protejat;
operatorul are timp de gndire;
subiecii pot fi dispersai n teritoriu.
Dezavantaje pot, la rndul lor, afecta validitatea cercetrii:
nu tim, n funcie de modalitatea de administrare, cine rspunde la chestionar
se pierde spontaneitatea rspunsurilor
se pierde posibilitatea de a se elimina efectul de contaminare a rspunsurilor
multe non-rspunsuri
se pierde mult informaie (oamenii scriu greu)
teama de rspunsuri n scris
apar multe erori datorate chestionarului
nu putem clarifica sensul anumitor rspunsuri.
Ancheta potal (dup Babbie, 1994)
Metoda de baz n acest caz este distribuirea chestionarelor n cutiile potale. Se introduc n
cutiile potale: chestionarul, scrisoare explicativ i un plic timbrat. (n cazul n care introducei plicuri
timbrate pltii i pentru subiecii care nu vor completa chestionarul. Probabil c exist soluii,
negociabile cu Pota Romn, pentru problema asta).
Problema cea mai spinoas la distribuirea prin pot o constituie rata de retururi procentul din
chestionare care sunt returnate completate cercettorilor. n cazul de baz, n care se face simpla
distribuire, prezentat mai sus, rata obinuit de retururi nu depete 30%, care este arareori
satisfctoare. Suprtor este mai ales faptul c eantionul astfel obinut nu constituie niciodat un
eantion reprezentativ, completarea i returnarea chestionarelor depinznd de diferite caracteristici
socio-demografice ale subiecilor.
Esenial este de a face completarea i returnarea chestionarului mai uoar mbuntete
calitatea studiului.

INTERVIUL

Interviul

Def. Presupune raporturi verbale ntre participanii aflai fa n fa, centrarea asupra temei
cercetate, direcie unilateral de aciune, fiecare participant pstrndu-i locul de emitor sau receptor.
56

PROF. LARISA BANICA


Interviul este varianta oral a chestionarului.
O conversaie fa n fa, n care o persoan obine informaii de la o alt persoan.
Spre deosebire de chestionar, unde ntrebrile i rspunsurile sunt scrise, interviul presupune
totdeauna obinerea unor informaii verbale.

Def2. Situaie social de schimb conversaional ntre 2 persoane cu scopul culegerii de


informaii ntr-un cadru specificat.
Spre deosebire de conversaie, interviul: are totdeauna un scop explicit menionat, repetiia
ntrebrilor este posibil i chiar indicat uneori, intervievatorul conduce discuia.

Interviul presupune:
- ntlnirea a dou persoane
- un context specific: fizic, psihosocial
- un joc de relaii afective i emoionale
- un obiectiv: psihodiagnoz, recrutare i selecie, consiliere, etc
- un schimb structurat i tactic de informaii

Presupune 2 pai:
etapa pregtitoare: definirea scopurilor, selectarea ntrebrilor i alegerea subiecilor
interviul propriu-zis: discuie sistematic i ordonat, controlat de intervievator.

Tipuri de interviu
1) dup nivelul de structurare al coninutului:
interviu structurat: procedur strict, presupune construirea i respectarea unui
ghid de ntrebri, asemntor chestionarului. Este specific cercetrilor
cantitative. Nu permite obinerea de informaii suplimentare. Rolul
intervievatorului este redus, intervenii limitate, bine definite.
interviu nestructurat: nu presupune o procedur strict de derulare. Nu exist
restricii n formularea ntrebrilor, nici nu e necesar o ordine strict de aplicare
a acestora. Intervievatorul are libertate total n organizarea i desfurarea
interviului. Specific cercetrilor calitative, de profunzime.
interviu semistructurat: ghidul de interviu include anumite teme predefinite, o
serie de ntrebri obligatorii, dar i construirea pe parcurs a altor ntrebri care s
permit adaptarea interviului fiecrui interlocutor i clarificarea eventualelor
nelmuriri/obinerea de informaii suplimentare.

2) dup nivelul de standardizare a rspunsurilor


standardizat: fiecare ntrebare are o serie de rspunsuri prestabilite, iar persoana
intervievat alege varianta care se potrivete mai bine opiunilor sale.
nestandardizat: ntrebri cu rspunsuri deschise, ce vor fi notate de
intervievator.

3) dup numrul de respondeni:


cu o persoan: 2 participani, intervievator i intervievat
de grup
4) dup frecvena aplicrilor:
unice: se discut o singur dat cu o persoan intervievat studii calitative
57

PROF. LARISA BANICA


panel: se revine de mai multe ori la acea persoan studii longitudinale

Ancheta: chestionar i interviu, permite:


- investigarea unui numr mare de subieci ntr-un timp relativ scurt
- recoltarea unui material bogat
- prelucrare rapid, n cazul rspunsurilor precodificate
Limite:
- relaia cercettor- intervievat: subiectivitate n selectarea i prelucrarea informaiilor
- recurge la autocunoaterea subiectului: subiectivitate, activarea unor mecanisme de aprare, etc

Avantaje interviu:
- flexibilitate: posibilitatea de a obine rspunsuri specifice la fiecare ntrebare
- rat mai ridicat a rspunsurilor: se adreseaz i celor care nu tiu s scrie i s citeasc, celor
care au mai mult deschidere pentru exprimarea verbal
- permite i observarea comportamentelor nonverbale
- permite asigurarea controlului asupra succesiunii ntrebrilor
- asigur colectarea unor rspunsuri spontane, personale
- asigur precizarea locului, datei convorbirii
- permite studierea unor probleme mai complexe, aprofundarea lor
Dezavantaje:
- cost ridicat: proiectare + aplicare
- timp ndelungat
- erori posibile datorate operatorilor de interviu efectul operator: distorsionarea rspunsurilor
n sensul proteciei egoului. Prezena fizic a intervievatorului crete riscul distorsiunii
rspunsurilor. Poate fi prevenit prin selectarea i formare operatorilor de interviu
- imposibilitatea consultrii unor documente, pentru formularea unor rspunsuri precise
- inconveniente legate de faptul c se cere subiecilor s rspund indiferent de starea lor:
oboseal, etc
- neasigurarea anonimatului
- lipsa de standardizare n formularea ntrebrilor, prin urmare limitarea comparabilitii
informaiilor

Pentru a limita dezavantajele: instruirea i formarea operatorilor, prezena mai multor


intervievatori.

Interviul comprehensiv, nondirectiv presupune culegerea informaiilor prin intermediul unei


discuii semi-structurate (asigur libertatea de exprimare a subiectului) ntre intervievator i intervievat.
Pentru ca informaiile s fie complete, interviul comprehensiv susine necesitatea dublrii
informaiilor obinute pe baza nregistrrilor, cu notele personale ale intervievatorului referitoare la
conversaiile paralele temei precum i reflexii metodologice, teoretice i comportamentale din timpul
interviului.

Ca evoluie istoric, interviul a presupus treptat trecerea de la un rol pasiv al intervievatorului:


cititorul unui ghid de interviu care nregistreaz rspunsurile, la un rol activ: informaiile sunt culese pe
baza unui ghid, ce poate suferi modificri de-a lungul discuiei.

58

PROF. LARISA BANICA


Specific interviului e atitudinea nondirectiv a intervievatorului, care asigur libertatea de
exprimare a intervievatului pe tema discuiei.
Pentru asigurarea unei atmosfere relaxate, se pot folosi mai multe tehnici:
- intervenii indirecte i neutre: intervievatorul nu intervine cu comentarii i judeci de valoare
dar s nu permit divagaii de la tem
- reformulri ale discursului: reformulri reflex preluarea frazei cu accente diferite de
exprimare; reformulri sintez reordonare i sintetizare de informaii; reformulri de
clarificare nu-i aa c. urmat de cuvinte prin care sunt reluate ideile intervievatului;
reformulri prin abstractizare metafore.

O caracteristic important a interviului comprehensiv este obligaia de a nota o serie de date:


informaii tangeniale, ancore verbale sau de comportament. Nu presupune o gril n acest sens ci
informaii colaterale privind activiti i comportamente.
Aceste notie care nsoesc interviul pot fi:
- notie calitative metodologice un fel de jurnal paralel activitii de cercetare reflecii
personale
- notie teoretice paralel desfurrii studiului: date de observaie, intuiii, din c are pot aprea
noi ipoteze
- notie descriptive fraze, cuvinte, redarea discuiilor la care particip intervievatorului

Pentru a spori validitatea procedurii i valoarea datelor triangulaie:


- a datelor: consultarea mai multor surse de date
- a investigatorului: mai muli evaluatori pe aceeai tem
- teoretic: consultarea mai multor abordri teoretice
- metodologic: mai multe metode de studiu pentru o problem

OBSERVATIA
Observaia

A observa a examina un obiect/proces, a face constatri i remarci privitoare la ceea ce ai


privit cu atenie
Observaia e totdeauna selectiv: pentru c e premeditat i interpretativ: pentru c
promoveaz cunoaterea subiectiv.

Observaia tiinific presupune cu necesitate: scopul cunoaterii, planificarea i desfurarea


dup reguli bine stabilite i ndelung verificate. Testarea unor ipoteze , ca scop, difereniaz
observaia tiinific de cea netiinific.

Observaia e percepia i nregistrarea atent i planificat a fenomenelor, obiectelor,


evenimentelor i a indivizilor, n dependen de o situaie determinat. Presupune colectarea sistematic
a datelor.

Caracteristicile observaiei:
e metodic: are la baz o teorie
e integral: realitatea nu poate fi neleas dect n totalitatea ei
e sistematic: se desfoar conform unui plan
e analitic: examineaz un fenomen din perspectiva tuturor prilor sale componente
59

PROF. LARISA BANICA


repetabil i verificabil: ndeosebi cea cantitativ.

Avantaje:
- presupune nregistrarea unor comportamente individuale i colective n chiar momentul desfurrii
lor
- este slab reactiv, fa de un chestionar, interviu: modific mai puin comportamentele
persoanelor, nu e artificial
- permite identificarea unor manifestri spontane, naturale
- informaii multe, diverse
- rezultatele sunt accesibile i altor cercettori
- acces la aspecte ce nu pot fi surprinse experimental
Dezavantaje:
- control, redus asupra variabilelor externe
- dificulti de cuantificare, puine informaii cantitative
- limitare la eantioane mici
- dificulti de a studia anumite teme i medii: se ateapt producerea fenomenelor
- ca efecte negative: activeaz mecanismele de aprare ale observailor, intervine prezena
observatorului care produce modificarea comportamentelor celor observai

Observaia are 2 accepiuni


a. metod de cercetare concret, empiric, de teren
b. n cadru restrns, metod tiinific de colectare a datelor cu ajutorul simurilor pentru a verifica
anumite ipoteze sau pentru a descrie sistematic i obiectiv mediul nconjurtor: evenimente,
persoane, etc.

Def: observaia presupune urmrirea intenionat i nregistrarea exact, sistematic a diferitelor


manifestri comportamentale ale indivizilor ca i al contextului social al comportamentelor.

Observatorul trebuie s fie pasiv, neutru, fr idei preconcepute

La sfritul observaiei se realizeaz un protocol de observaie:


1. Descrierea contextului: data, timpul, spaiul, ambiana fizic, aranjamentul subiecilor i al
obiectelor
2. Descrierea participanilor: sex, vrst, etnie, aspect fizic, mbrcminte, alte particulariti
3. Descrierea observatorului: sex, vrst, existena sau nu a unor relaii anterioare cu subiecii
4. Descrierea conduitelor i a aciunilor participanilor: verbale, nonverbale, motorii, expresiv-
emoionale
5. Interpretarea situaiei: ncercarea de a nelege cum se raporteaz subiecii la situaie, ce neleg
din ea, care e contextul, etc.
6. Interpretri alternative ale situaiei
7. Notarea i explorarea de ctre observator a propriilor triri i sentimente

Exerciiu: ntr-o situaie de testare se recomand observarea a:


- atitudinilor la nceputul activitii: opoziie/pasivitate/cooperare/entuziasm
- atitudinea din timpul activitii: iritare/spontaneitate/pune ntrebri
- respectarea consemnelor verbale, nonverbale
- aciuni i micri necontrolate
60

PROF. LARISA BANICA


- vorbirea: pronunie, articulare, nr cuvinte spontane, cooperare, tip i coninut comportamente
nonverbale
- metode spontane de lucru: cum rezolv testul/e constant/perseverent
- reacii la incidente/dificulti/eecuri

Forme de observaie
Dup orientare: auto-observaie, observaie propriu-zis
Dup prezena sau absena inteniei de a observa: ocazional, sistematic
Dup prezena observatorului: direct, indirect sau mediat cu observator mediat, ascuns
Dup implicarea observatorului: pasiv, participativ
Dup durat: continu, discontinu
Dup obiective: integral, selectiv

Condiiile unei bune observaii:


1. stabilirea clar, precis a scopului
2. selectarea formei potrivite de nregistrare: cronometru, aparat foto, etc
3. elaborarea unui plan riguros de observaie: unde, ct timp, pe cine i ce vom urmri
4. consemnarea imediat a celor observate
5. efectuarea unui numr optim de observaii i n condiii adecvate
6. discreia observaiei

Foarte necesar este realizarea unei grile de observaie: sistematizarea datelor dup anumite
criterii
Obstacole: orientrile cognitive i dispoziiile afective ale observatorului, tendina de a
decodifica faptele conform teoriei, tendina de confirmare a ateptrilor observatorului
De corectat prin: folosirea de mijloace tehnice adecvate, informarea, pregtirea observatorilor,
utilizarea mai multor observatori sau realizarea mai multor observaii, combinarea observaiei cu alte
metode: interviu, anamnez, studiul documentelor, etc

Observaia participativ: a lua parte contient i sistematic la viaa activ, la interesele i


sentimentele grupului studiat: cercettorul e prezent i se integreaz n colectivitate

Unitile dintr-o gril de observaie trebuie s fie: discrete i exclusive, omogene, bine precizate
i definite

Proceduri de nregistrare a informaiilor:


a. nregistrri calitative: descrieri privind patternuri de comportamente: adesea n observaia
natural, studiul de caz - enunuri
b. contabilizarea rspunsurilor comportamentale: numrul de ori n care se manifest un
anumit rspuns comportamental: bifarea comportamentului de cte ori apare metoda cea mai
veche i frecvent
c. nregistrarea unor caracteristici temporale:
frecvena: numrul de apariii ale unui comportament n unitatea de timp;
secvena: relaia temporal dintre comportamente;
durata: cantitatea de timp dintre nceputul i sfritul unui comportament;
latena: perioada ntre nceputul observaiei i prezena comportamentului;
intervalul: ntre sfritul unui comportament i nceperea altuia
d. nregistrarea intensitii comportamentelor: a vocii, etc
61

PROF. LARISA BANICA


e. evaluarea unor atribute: prezena sau absena unor caracteristici cu grade de intensitate: a
neatractiv f atractiv
Proceduri de nregistrare pentru autoobservaie:
- jurnale: n general cu nregistrri calitative
- monitorizarea rspunsurilor comportamentale
- autorapoartele: descriu ce simt cnd privesc, fac ceva

Cnd obiectivele cercetrii sunt clare, n grila de observaie utilizat, fiecare comportament din
gril primete un cod numeric sau pictural

Eantionarea:
- timpului: observarea sistematic a comportamentelor ntr-un anumit timp: ex observarea
colarilor la or: la 5 minute pe parcursul unei lecii de o or. Cu ct observaia se ntinde pe o
perioad mai lung de timp, cu att datele sunt mai reprezentative.
Conteaz: frecvena comportamentelor, variabilitatea lor, specificitatea situaional, posibilele
schimbri n timp, complexitatea nregistrrii
- subiecilor: dac sunt prea muli - alegerea celor reprezentativi
- a situaiilor cele mai relevante i mai multe, pentru ca un comportament s nu fie determinat
situaional

Tipuri de observaie:
1. Observaia natural, necontrolat: fr tirea subiecilor, se analizeaz comportamentul lor n
mediul lor de via
a. Tehnica observatorului vizibil dar ignorat: se amestec printre participani
b. A observatorului ascuns
c. Cu dispozitive de supraveghere i nregistrare
d. Crearea unor medii n miniatur
Limite ale obs naturale: nu poi controla toate variabilele, datele sunt greu de cuantificat,
implicaii etice
1*. Observaia participativ: variant a celei naturale, se observ din interior
comportamentele membrilor grupului, poi obine informaii detaliate despre percepii, motive etc
interpersonale
Avantajul principal: aduce informaii din interior care nu pot fi obinute prin observaia de la
distan
Limite: comportamentele pot fi influenate de prezena observatorului, credinele i ipotezele
observatorului pot duce la percepii selective, dificulti de a intra n grup i de a fi acceptat de acesta
2. Observaia controlat, sistemic: controlul mediului pentru provocarea reaciei de interes. De
ex: testele situaionale, ex obs pe parcursul aplicrii testelor psihologice.
3. Autoobservaia: introspecie.

Procese implicate: (subiectivitatea)


- distorsiuni legate de observator: efectele centrrii (anumite aspecte vor fi supraevaluate),
contrastului (exagerarea diferenelor), asemnrilor (exagerarea asemnrilor), haloului (iradierea
evalurii unei dimensiuni asupra altor dimensiuni) i ancorrii (evaluarea unui stimul devine ancor
pentru stimulii urmtori); selectivitatea ateniei i memoriei: atenia cu ct e mai concentrat cu att e
mai selectiv; efectele categorizrii spontane i teoretice: prejudeci, stereotipuri; ecuaia personal a
observatorului

62

PROF. LARISA BANICA


- observaia e o situaie social interactiv. De preferat dublul orb: primul orb asistent al
cercettorului care nu cunoate ipotezele cercetrii, al doilea: subiectul,nici el nu cunoate ipotezele
- reacia subiecilor la faptul de a fi observai, 2 poli: anxietate inhibiie, defensivitate, reineri
i prestan, exhibiionism

Concepte cheie:
Observaie
Gril de observaie
Ghid de observaie

FOCUS-GRUP
Focus grupul

Este o metod utilizat att n cercetrile calitative ct i n cele cantitative, pentru verificarea
rezultatelor.
Autorul metodei: Kurt Lewin a utilizat-o n cercetrile sale pe grupuri mici ncepnd cu anul
1936.
Poate fi utilizat: n etapa preliminar a unei cercetri pentru precizarea ipotezelor i a
grupurilor int; n etapa final: pentru verificarea concluziilor n general ntr-un grup de experi. Pe de
alt parte, focus grupul este o metod de sine stttoare care permite culegerea de informaii despre
procesele specifice grupurilor mici. Punctul cheie n organizarea focus grupului const n alegerea
participanilor: numr, nivel de pregtire, relevan pentru tem, etc.

Focus grupul este considerat de unii autori un interviu de grup structurat.


Ali autori l definesc ca tip de interviu de grup care are la baz un ghid de interviu, n general
semistructurat. Este o metod prin excelen calitativ dei permite i obinerea unor informaii
cantitative.
Aparine categoriei interviurilor de grup, fiind moderat ns de un moderator i desfurat pe o
anumit tematic bine delimitat.

Interviuri de grup:

A. Tehnica grupului nominal


Presupune nominalizarea membrilor unui grup abstract alctuit din cercettori, care conine
indivizi ce nu se cunosc i nu comunic ntre ei. Acetia vor fi chestionai pe rnd, prin intermediul
aceluiai instrument, fr a putea relaiona sau comunica n cadrul grupului. Rspunsurile subiecilor
sunt sintetizate i oferite ulterior membrilor grupului spre analiz.

Utilitate: pentru grupuri de specialiti, experi care sunt consultai n probleme precise.
Se caut valorizarea expertizei individuale i eliminarea factorilor datorai influenei sociale,
relaionale, ex: efectul halo sau altele datorate prezenei liderilor de opinie.
Tehnica se apropie de focus-grup mai ales n situaia cnd membrii particip simultan la
interviu, ns cu obligaia de a rspunde pe rnd la ntrebri, fr a se raporta la ceilali participani la
discuie.

Din tehnica grupului nominal s-au desprins 2 tehnici, specifice mai ales grupurilor care au ca
obiectiv inovaia sau rezolvarea de probleme.

63

PROF. LARISA BANICA


B. Tehnica Delphi: presupune obinerea de informaii de la specialiti n vederea elaborrii
unor previziuni fa de anumite procese/fenomene.
Ex. in domeniul social sociologic: studiile de impact. Se aleg specialiti din domenii relativ
diverse dar relevani pe tematica respectiv. Au loc mai multe runde de interviuri: n prima rund,
fiecare specialist produce propriile previziuni i acord fiecreia un anumit grad de ncredere sau
probabilitate. Rezultatele sunt prelucrate i se elaboreaz un al doilea chestionar acre exprim sintetic
rezultatele primului dar i problematica nou aprut. Procedeul se repet pentru mai multe runde de
ntrebri.

C. Brainstormingul: se centreaz pe stimularea creativitii, iar modalitatea de desfurare este


foarte asemntoare tehnicii Delphi. Grupul de lucru este, obligatoriu, extrem de eterogen, persoane
difereniate n special profesional.
Toi membrii particip la discuii, pot interaciona, pot prelua i dezvolta reciproc idei dar n
condiii strict precizate.
Runda1: se interzice orice raportare critic, are loc o avalan de idei pe tema dat. Are loc, la
nceput, acceptarea oricror idei se lanseaz n discuie, apoi are loc evaluarea lor i formularea
concluziilor.

D. O variant a brainstormingului, apropiat de focus-grup este sinectica. Diferena fa de


brainstorming este prezena unui moderator care structureaz discuiile, controleaz fluxul comunicrii
la nivelul grupului.

E. Tehnica grupurilor de discuie fr lider


Tehnica este centrat pe analiza relaiilor i a modelelor de interaciune dintre membrii unui
grup nestructurat. Obinerea unor anumite informaii este un scop secundar, conteaz n principal modul
de producere a informaiilor n grup.

Focus grupul este o metod calitativ care presupune obinerea de date sociale de profunzime,
privind atitudinea i opiniile subiecilor.
Presupune utilizarea unor grile de intervievare flexibile, care se dezvolt i adapteaz n funcie
de evoluia discuiilor.
n cadrul focus grupului se pot utiliza, n afara grilei de interviu i alte metode: observaie, teste,
instrumente proiective, jocuri de rol, situaii dilematice, etc.

Focus grupul este un tip de interviu de grup, influenat de efectele de grup. Informaiile obinute
poart amprenta unor caracteristici ale grupurilor de referin i sunt influenate de efecte precum:
polarizare, disonan cognitiv, jocuri de putere, etc.

Focus grupul un proces special de moderare, care se bazeaz pe anumite competene i abiliti
ale moderatorului.

Avantaje:
- efectele de grup pot spori relevana i calitatea informaiilor obinute
- grupul este un factor stimulativ n oferirea de informaii despre motivaiile, credinele,
atitudinile subiecilor
- presupune o situaie de comunicare social, este mai natural informaii mai spontane i
relevante dect prin interviul tradiional

64

PROF. LARISA BANICA


- faciliteaz nelegerea mecanismelor ce produc sau susin, blocheaz opinii, atitudini: relaii,
jocuri de putere.
- pentru creterea fidelitii informaiilor obinute e nevoie de un numr optim de participani i
de cercettori cu experien

Limite:
- relevan statistic sczut, rezultatele nu pot fi generalizate
- validitatea i fidelitatea rezultatelor depind mult de profesionalismul moderatorului
- pot interveni efecte negative de grup: polarizare emiterea de idei opuse, atitudini exagerate ca
urmare a presiunii grupului; efectul de turm conformare opiniilor la ideile grupului; efectul
de groupthink emiterea de opinii identice de ctre toi membri

Selecia participanilor:

Putem vorbi de mai multe tipuri de eantionri:


1. dup gradul de eterogenitate al grupurilor:
a. eantioane omogene - studierea diferenei minime (opinii asemntoare, nu identice)
b. eantioane eterogene apare efectul de polarizare, se evideniaz blocajele, barierele de
comunicare
c. eantioane cu structuri preexistente participanii se cunosc ntre ei, utile n studiul
mecanismelor de decizie
2. dup tipul de relaii existente:
a. eantioane conflictuale efect de dezirabilitate redus, participanii devin critici
b. eantioane armonice exprimare liber, opinii contradictorii, argumentate

Numrul participanilor: optim 8 10 persoane, variabil n funcie de tematic i structura


eantionului.
Creterea numrului membrilor nu duce, uzual, la o cretere a numrului informaiilor i a
calitii lor.
Peste 12 persoane apar efecte negative, greu de controlat. Sub 6, calitatea informaiilor scade,
puini membri activi. Uzual ntr-un grup 20-25% persoane au o implicare slab n discuie.

Tipuri de ntrebri utilizate:


- ntrebri directe de cercetare: derivate din obiectivele cercetrii
- de profunzime sau direcionate pe probleme: de tip de ce?
- ntrebri test: testeaz limitele conceptelor utilizate, cer explicaii suplimentare
- pregtitoare i de redirecionare: pregtesc o anumit tem, sau readuc subiecii la tema
discutat
- depersonalizate: de ce credei c exist oameni cred c?
- factuale: pun n discuie aspecte precise. Ex: participare la vot
- afective: reliefarea sentimentelor privind tema
- anonime: foi pe care s-i scrie opiniile privind anumite ntrebri

Moderarea focus-grupului

1. nclzirea participanilor
2. Polaritatea amuzantdistant n iniierea discuiilor: dou stiluri posibile de moderare
3. Forarea primelor rspunsuri
65

PROF. LARISA BANICA


4. Provocarea conflictelor i stimularea polarizrii
5. Atenuarea disputelor
6. Atenuarea efectului de moralitate
7. Stimularea unor persoane i inhibarea altora

Prelucrarea datelor:
- sistemul decupajului: tematic (reordonarea materialului dup tema urmrit i noile teme
aprute), pe ipoteze (n funcie de relevana fa de ipotezele lucrrii), pe eantioane de
participani (pentru eantioane eterogene)
- prelucrare cantitativ a informaiilor: pentru ntrebri nchise
- analiz de coninut: selectarea informaiilor n funcie de termeni cheie/categorii

ANALIZA DE CONTINUT
Este o modalitate cantitativ calitativ de studiere a coninutului latent i manifest al
comunicrii.
Presupune determinarea: unitilor de nregistrare, de context i de numrare.

Unitile de nregistrare: acea parte din comunicare care urmeaz a fi caracterizat i introdus
ntr-una din categoriile schemei de analiz, n funcie de obiectivul cercetrii (pot fi: teme, propoziii,
cuvinte, simboluri, etc)

Cea mai frecvent unitate de nregistrare este tema: parcurgem sensul invers al procesului de
redactare i operaionalizare. Astfel, n analiza textului, are loc identificarea temelor, le separm i apoi
le caracterizm cantitativ i calitativ. Principala dificultate este timpul necesar codificrii pentru
plasarea temelor n categoriile stabilite

Unitile de context: acel segment al comunicrii care ne indic orientarea


pozitiv/negativ/neutr a unitilor de nregistrare. Dac unitile de nregistrare sunt temele, atunci
unitile de context vor fi propoziiile sau cuvintele.

Unitile de numrare: pot fi identice cu cele de nregistrare sau pot fi caracteristici fizice
evidente: lungime, suprafa, durat n timp.

Analiza de coninut este tehnica de cercetare pentru descrierea obiectiv, sistematic, cantitativ
a coninutului manifest al comunicrii, avnd ca scop interpretarea lui.
Are mai multe forme:

A. analiza tematic presupune evidenierea reprezentrilor sociale sau a evalurilor subiecilor pe


baza examinrii sistematice a elementelor constitutive ale discursului.
A1. analiza categorial: cea mai veche i frecvent metod. Presupune calcularea i compararea
frecvenelor unor caracteristici/teme, grupate n prealabil n categorii semnificative. Este un demers
cantitativ care pleac de la premisa c o caracteristic e cu att mai frecvent cu ct e mai important
pentru subiect.
A2. analiza evalurii: se calculeaz frecvena evalurilor formulate de subieci, direcia lor
(pozitiv, negativ, neutr), intensitatea lor.

B. analiza formal: vizeaz formele i elementele care asigur derularea discursului.

66

PROF. LARISA BANICA


B1. analiza exprimrii verbale: asupra formei comunicrii, caracteristicilor acesteia: vocabular,
lungimea frazelor, ordinea cuvintelor, ezitri, etc informaii despre atitudinea i starea emoional a
subiecilor
B2. analiza enuniativ: e analizat dinamica discursului: dezvoltarea general, ordinea
secvenelor, repetiii, ritm.

C. analiza structural: cum se combin elementele mesajului


C1. analiza co-ocurenelor: asociaiile temelor n comunicare i frecvena lor n diferite secvene
de comunicare
C2. analiza structural propriu-zis: evidenierea principiilor care organizeaz elementele
discursului.

Analiza tematic presupune identificarea indicatorilor ce pot rezuma sensurile mesajelor unui
discurs. Textul e decupat n uniti de sens teme uniti de semnificaie. Se realizeaz apoi o gril de
analiz tematic - o list organizat de teme i subteme. Aceste teme se desprind din teorie/ipoteze i
din analiza discursului.

Etapele analizei de coninut:


- standardizare documentului: reguli de analiz i decupare
- decuparea n uniti de analiz
- alegerea modului de analiz
- codarea i stabilirea protocolului de prelucrare

exemple: prelucrarea rezultatelor unei cercetri prin analiz de coninut: demers invers
operaionalizrii se lucreaz pe un exemplu de tem
exemplu 2: se ia ca tem: analiza percepiei studenilor despre profesori analiza de coninut ca
metod de prelucrare a rezultatelor obinute la o asociere liber realizat de studeni la sintagma:
profesor de succes.

Msurtori indirecte ale comportamentului - metode alternative, descriptive

Analiza urmelor i a documentelor materiale/produsele activitii. Important pentru c nu


intervine deziderabilitatea social
Tipuri de urme i documente materiale dovezi ale activitii, fragmente, resturi de obiecte,
produse intacte

A. Fragmentele de obiecte sau obiectele nefuncionale care atest activitatea prezent/trecut a unei
persoane urme, acestora li se asociaz anumite semnificaii psihologice. Ex: compoziia
gunoiului indicator al stilului de via, al obiceiurilor alimentare; gradul de deteriorare al
crilor ntr-o bibliotec interesul pentru diferite domenii
B. Creaiile, construciile, obiectele ce mai pot fi utilizate produse ale activitii ce ajut la
evaluarea comportamentelor i trebuinelor unei persoane.

Analiza arhivelor nregistrri, documente care nregistreaz activitile subiecilor,


instituiilor: publicaii, articole scrise, imagini, documente audio, etc. ex: absene, salarii, acte, taxe,
vnzri, cumprri

67

PROF. LARISA BANICA


ESANTIONAREA SAU CERCERTAREA SELECTIVA
Eantionarea se refer la metode sistematice de selecie a subiecilor care vor fi studiai. Precum
am menionat ntr-un capitol anterior, cel mai adesea este necesar selecia unitilor de nregistrare din
universul cercetrii, deoarece mrimea populaiei investigate depete interesul ori resursele
cercettorului. Cel mai frecvent, eantionarea se aplic n cazul anchetelor sau al sondajelor, cnd
unitile de nregistrarea sunt indivizi. Alte metode (analiza de coninut, observaia, analiza de reea)
pretind i ele selecia subiecilor din universul cercetat.
n acest capitol vom tratat mai ales eantionarea din perspectiva necesitilor anchetei
sociologice. Vom arta la nceput de ce eantionarea probabilist este superioar celei neprobabiliste.
Astfel, George Gallup a fost primul care a reuit s fac predicii de mare precizie privind
comportamentul electoral, prin sondaje, plecnd de la teoria probabilitilor.
Vom prezenta principiile eantionrii probabiliste i cteva tehnici de eantionare. n final, vom
trece n revist cteva proceduri de eantionare neprobabiliste.

Scopul eantionrii probabiliste (denumit i aleatoare) este de a oferi cercettorului capacitatea


de a realiza inferene precise privitoare la o populaie mare pe baza unui numr mult mai mic de cazuri.

Cum funcioneaz eantionarea probabilist?

Eantion probabilist (aleator) este acel eantion care este proiectat pe baza regulilor
probabilitii, care permite determinarea msurii n care eantionul reprezint populaia din care a fost
selectat. Este considerat aleator doar acel eantion n al crui caz fiecare individ din populaie a avut o
probabilitate calculabil de a fi inclus.

Statistici implicate n estimarea reprezentativitii:


Parametru valoarea variabilei n populaie statisticile bazate pe eantion ncearc estimarea
acestor parametri de ex. Media veniturilor unei populaii.
Media pe eantion (care estimeaz media din populaie);
Variana, adic gradul de mprtiere al caracteristicii estimate;
Eroarea de eantionare diferena dintre estimare i mrimea parametrului n populaie. Erorile
de eantionare (aleatoare) trebuie deosebite de cele sistematice, datorate unor erori n realizarea
cercetrii. Cele aleatoare nu sunt datorate unor greeli ale cercettorului ci variabilitii
eantionului selectat din populaie.

Evident, cu ct eantionul este mai mare, cu att erorile de eantionare vor fi mai mici. ns, cu
creterea mrimii eantionului, crete i probabilitatea de apariie a erorilor sistematice (nealeatoare).
Pentru a nelege principiile estimrii parametrilor prin eantioanele aleatoare, un numr de elemente
merit s fie amintite.
se extrag eantioane repetate din aceeai populaie; cte eantioane de 1000 de persoane se pot
extrage din 300.000 de mii de oameni? Combinaii de 300000 luate cte 1000. Adic foarte
multe.
Fiecrui eantion i se calculeaz media parametrului estimat. S zicem nlimea.
Dac avem un numr suficient de mare de eantioane, se poate construi o histogram a
distribuiei acestor medii. distribuia de eantionare a mediei pe eantioane aici este baza
nelegerii chestiunii.
tim c media acestor medii este egal cu media din populaie.
Acestei distribuii i se poate calcula abaterea standard (abaterea medie de la medie) care poart
numele de eroare standard.
68

PROF. LARISA BANICA


Distribuia de eantionare a mediei pe eantioane este normal. Histograma ia forma unui clopot
(clopotul lui Gauss). Cu ct numrul eantioanelor este mai mare cu att mai mult se apropie
distribuia de rigorile distribuiei normale.
Curba normal are anumite probabiliti care fac posibil calculul reprezentativitii
eantioanelor. plecnd de estimarea proporiei de estimri care sunt la o anumit distan de la
media din populaiei (parametru). Aceast distan este eroarea standard.
o 1 e.s. 68% din estimri
o 2 e.s. 95% din estimri
o 3 e.s. 99% din estimri

Ex. tim c estimarea din eantionul nostru are 68% anse s se abate cu 1 e.s. de la media din
populaie, ori 95% s se abat cu 2 e.s. de media din populaie. Ori 99% s se abat cu 3 e.s. de media
din populaie (de fapt s cad n acel interval).

Eroarea standard este afectat de variana populaiei i de mrimea eantioanelor realizate.


Acum putem trece la msurarea reprezentativitii.

A msura reprezentativitatea nseamn a aprecia msura n care estimrile din eantionul nostru
se abat de la parametri din populaie. Dar nu tim, de obicei, parametri din populaie (altfel n-am mai
face anchete) i nici nu am realiza un mare numr de eantioane din aceeai populaie. Putem nlocui
eroarea standard a distribuiei de eantionare cu eroare standard a eantionului.

E.S. = abaterea standard/ N2

Apoi aplicm proprietile curbei normale pomenite mai sus:

- alegem pragurile de confiden (68,26%, 95,44% sau 99,74%)


- calculm intervalele de confiden
o media +/- E.S. la 68%
o media +/- 2 E.S. la 95%
o media +/- 3E.S. la 99%
Cadre de eantionare
Enumerarea, lista indivizilor dintr-o populaie constituie cadrul de eantionare.
De exemplu, listele electorale sunt folosite adeseori pentru constituirea de eantioane aleatoare
pentru sondaje de opinie.
Calitatea unui eantion aleator depinde de calitatea cadrului de eantionare. Crile de telefon,
de exemplu, nu constituie un bun cadru de eantionare pentru extragerea de eantioane reprezentative
pentru sondaje preelectorale (sunt foarte bune pentru eantioane de posesori de telefon, ns). Este clar
c cercettorul are nevoie de ceva perspicacitate pentru a gsi cel mai potrivit cadru de eantionare.

Elaborarea unui eantion aleator

Trebuie realizai trei pai:


1) stabilit unitatea de analiz (cine este inclus n analiz)
2) realizat o list a unitilor de analiz
3) aleas o metod de selecie, astfel nct eantionul s fie reprezentativ

69

PROF. LARISA BANICA


Metode de eantionare aleatoare
Simpl numere aleatoare
nregistrrile din cadrul de eantionare au un numr de identificare unic iar subiecii din
eantion sunt extrai pe baza acestor numere cu ajutorul unor numere aleatoare. Pe vremuri se foloseau
tabele de numere aleatoare dar astzi, cu posibilitile tehnice disponibile, numerele aleatoare pot fi
generate de ctre computere.
Aceast metod de eantionare mai poart i denumirea de eantionare pur aleatoare.
Sistematic metoda pasului (cvasi aleatoare)
Pentru aceast procedur de eantionare, ca i n cazul celei de mai nti, este nevoie de
existena unui cadru de eantionare care s cuprind toate unitile de analiz. mprindu-se toat
populaia la mrimea dorit a eantionului se stabilete pasul de eantionare p. Apoi se alege aleatoriu
un prim individ, care trebuie s aib un numr de ordine mai mic dect pasul de eantionare.
Respectndu-se pasul de eantionare se alege, pornind de la primul subiect, ntreg eantionul, selectnd
fiecare ale p-lea individ. Metoda est e numit cvasi aleatoare deoarece n momentul n care este stabilit
primul individ din eantion este stabilit ntreg eantionul, astfel c nu se mai respect condiia stabilit
mai sus pentru eantioanele aleatoare: probabilitate egal non-nul de selecie pentru fiecare subiect.
Mai mult, n cazul acestei proceduri, numrul eantioanelor posibile pentru o populaie este egal cu
mrimea pasului de eantionare, ceea ce constituie din nou o restricie greu de acceptat de ctre unii
metodologi.
Stratificat
n cazul n care anumite caracteristici sunt importante fa de variabilele pe care dorim s le
msurm, i cunoatem distribuia acestor variabile n populaia investigat, este bine s se realizeze
grupuri omogene dup respectivele caracteristici iar apoi se selecteaz subiecii aleator din aceste
grupuri proporional cu msura n care aceste grupuri sunt reprezentate n eantion. De exemplu, dac
este important ntr-un sondaj de opinie ca reprezentarea pe cartierele oraului s fie proporional cu
distribuia din populaie, vom mpri cadrul de eantionare listele electorale s zicem pe cartiere i
vom selecta aleator printr-una din procedurile descrise mai sus din fiecare dintre populaiile de cartier.
Aceast procedur de eantionare produce erori mai mici dect eantionarea pur aleatoare.
Ponderat
Cnd aven nevoie de subeantioane reprezentative pe anumite categorii mai mici n populaie.
S presupunem c dorim s comparm romni i romi ntr-un eantion de 200 de persoane, putem
selecta aleator 100 de romni i aleator 100 de romi. Evident, romii sunt suprareprezentai, dar aa
putem face comparaii mai precise. Altfel, dac am fi atribuit tuturor subiecilor aceeai probabilitate de
a fi selectai, nu am fi avut, probabil, mai mult de 2, 3 romi n eantion.
Cluster
Clusterele (ciorchini n limba englez) adun grupuri eterogene care sunt deja formate ca i
grupuri stabile. coli, organizaii, etc. Deci, n eantionarea cluster, stabilim grupurile de acest tip, din
care facem apoi selecia. Membri grupurilor selectate constituie eantionul nostru. Situaia poate fi mai
complicat. Aceste colectiviti pot fi grupate, iar selecia din acestea se poate face, deci, stratificat. S
presupunem c dorim s facem o anchet cu privire la practicarea sporturilor la elevii de liceu. n acest
caz putem s lucrm cu o eantionare multistratificat cluster. Stabilim c cea mai eficient tehnic de
anchet este cea indirect cu aplicarea chestionarelor n colectivitate (gen extemporal). n acest caz
obiectivul eantionrii l vor constitui clasele de elevi i nu elevii nii. Clasele de elevi le vom
stratifica dup an (a IX-a, a X-a ...), liceu, profil sau tipul liceului (colegiu naional, liceu teoretic, grup
colar). Dup ce am realizat aceast grupare vom alege clasele aleator din fiecare strat, astfel nct s se
respecte proporiile.
Eantionarea nealeatoare

70

PROF. LARISA BANICA


Pe lng procedurile de eantionare expuse, care sunt singurele care permit realizarea calculelor
de reprezentativitate, n anumite situaii se aplic i proceduri nealeatoare. Cea mai cunoscut este
eantionarea pe cote a crei realizare presupune urmtoarele etape:
Se stabilete distribuia populaiei n funcie de anumite caracteristici importante (pentru care
dorim s avem reprezentativitate).
Se mparte eantionul n cote, funcie de distribuiile stabilite la etapa anterioar. Cotele
reprezint numrul de subieci care au anumite caracteristici. Cotele pot fi simple sau legate.
Adic distribuiile pe caracteristicile importante pot s fie legate sau pot fi luate separat. n urma
mpririi eantionului, fiecare dintre operatori tie ce caracteristici trebuie s aib subiecii pe
care i va intervieva, aceste criterii constituind i criteriu de includere n eantion.
Exemplu
S presupunem c dorim s realizm o anchet pe un eantion de studeni ai universitii pentru
care eantionarea o vom face pe cote. Alegerea procedurii de eantionare este justificat de lipsa unui
cadru de eantionare bun, mai ales din cauza mobilitii geografice puternice a studenilor. Cunoatem
c populaia de studeni ai universitii are urmtoarea distribuie:
Tabel 1
Romni Maghiari
Biei 4000 1000 5000
Fete 4000 1000 5000
8000 2000 10.000

Eantionul pe care ni-l dorim de 200 de studeni va avea urmtoarea distribuie:


Tabel 2
Romni Maghiari
Biei 80 20 100
Fete 80 20 100
160 40 200

Principala problem a eantionrii pe cote deriv din imposibilitatea estimrii erorilor. Erorile
pot fi apreciate impresionistic prin compararea unor distribuii sau indicatori cu datele pe care le avem
pe toat populaia sau cu datele din alte anchete realizate pe respectiva populaie. Cu toate acestea,
calculele de reprezentativitate sunt absolut irelevante matematic.

71

PROF. LARISA BANICA


V. UNITATEA DE NVARE: POLITICI SOCIALE SI DE SANATATE

POLITICA SOCIALA

politica sociala este, sau ar trebui sa fie, un raspuns la problemele sociale ale unei anumite
comunitati, respectiv ale anumitor grupuri expuse n mai mare masura diferitelor riscuri".
Politica sociala se concretizeaza n prevederi legislative specifice, hotarri si reglementari
administrative, programe sociale, transferuri de venit (impozite, taxe, respectiv pensii, alocatii,
ndemnizatii, burse, etc. din cadrul sistemelor de asigurari si asistenta sociala) finantarea, producerea si
furnizarea de bunuri si servicii sociale pentru populatie.

CHARTA SOCIALA
12 prevederi fundamentale
1) Libertatea de miscare a muncitorilor
2) Angajrea si remunerarea
3) mbunatatirea conditiilor de munca si viata
4) Protectia sociala
5) Libertatea de asociere si negociere colectiva
6) Pregatirea profesionala
7) nvatamntul egal pentru femei si barbati
8) Informarea, consultarea si participarea muncitorilor
9) Conditii de sanatate si securitate la locul de munca
10) Protectia copiilor si adolescentilor
11) Persoanele vrstnice
12) Persoanele cu deficiente
(,,Charta Comunitara a Drepturilor Fundamentale ale Lucratorilor", 1989).

Pentru fiecare individ, ca si pentru intreaga colectivitate, sanatatea reprezinta unul din cei mai
importanti factori care asigura desfasurarea vietii si activitatii. Ocrotirea sanatatii nu este numai o
problema de asistenta medicala, ci si o problema cu un profund caracter social, facand parte integranta
din ansamblul conditiilor social-economice de dezvoltare. Politica sanitara este parte integranta a
politicii sociale si pentru infaptuirea ei, in numeroase tari ale lumii, se cheltuiesc resurse financiare
importante.
Principala consecin a politicilor sociale dezvoltate de ctre stat este protecia social a
populaiei. Protecia social nu este ns realizat exclusiv prin intermediul politicilor sociale, ea este o
consecin a efortului conjugat a mai multor factori : piaa muncii, economia, sectorul
neguvernamental.
Statul intervine prin acordarea de:

Beneficii sau transferuri sociale:


transferuri monetare
transferuri n bunuri sau n natur
Servicii sociale
(servicii educaionale, servicii de sntate, servicii acordate unor categorii sau grupuri sociale
considerate a fi vulnerabile)

72

PROF. LARISA BANICA


Gratuiti
prin producerea unor servicii sau plata integral a celui ce le produce
Subvenii
celor care produc anumite servicii sau pentru cumprtor
Scutiri de taxe i impozite
Beneficiile (transferuri) i serviciile sociale pot fi:
De tip contributoriu sau asiguratoriu:
Acordarea beneficiilor este condiionat de plata unei contribuii, obligatorie pentru toi cei ce
au venituri din munc: pensiile (de vrst, de invaliditate, de boal), plata concediului de maternitate,
ajutorul de omaj, serviciile de sntate n Romnia.
Cele mai importante categorii de servicii sociale sunt:
n domeniul educaional: colarizarea gratuit sau suvenionat a copiilor pn la o
anumit vrst
n domeniul sntii: serviciile pot fi gratuite sau de tip asiguratoriu. Pentru cele de tip
asiguratoriu serivicile oferite pot reflecta nu numai nevoia individului dar i nivelul
contribuiei
Asigurrile de sntate impun costuri foarte ridicate pentru estimarea probabilitilor individuale de
apariie a diferitelor boli ct i pentru colectarea i controlul informaiei relevante, necesare acestui
calcul. Ca urmare, asigurrile de sntate apar mai puin frecvent pe piaa privat. Cel mai frecvent
acest tip de asigurare privat se regsete n sistemul american, n care numrul i densitatea firmelor
private de asigurri pentru o serie larg de evenimente (de la asigurri de via, main, locuin,
geamuri pn la asigurri mpotriva diferitelor erori profesionale) este foarte mare, prelund o serie de
costuri asociate servicilor de sntate.
Cele mai importante tipuri de sisteme de asigurari sociale sunt:
sistemul de asigurari sociale de tip Bismark
sistemul de asigurari sociale de tip Beveridge
sisteme asiguratorii in flux continuu (Pay-as-You-Go)
sisteme asiguratorii cu capitalizare de fonduri.

MODELE DE SANATATE

Sistemul de asigurri sociale de tip Bismarck versus Beveridge


Asigurri sociale de tip Bismarck Asigurri sociale de tip
Beveridge

Sursa de finanare Fondul de Asigurri sociale contribuiile Bugetul de stat


indivizilor se constituie ntr-un fond distinct finanarea se realizeaz
din taxele i impozitele
generale

73

PROF. LARISA BANICA


Administrarea fondului Fondul este administrat cel mai frecvent n Administrarea se face
destinat asigurrilor sociale regim tripartit: statul, contribuabilii i exclusiv de ctre stat
beneficiarii, prin reprezentani ai unor
asociaii a acestora
omaj: stat- sindicate-patronat
Pensii: Stat- pensionari- angajatori
Sntate: stat-medici-sindicate

Nivelul beneficiilor Beneficiile sunt corelate cu veniturile, Beneficiile sunt


respectiv nivelul contribuiei constante, i relativ
sczute ca nivel

Importana asigurrilor private Sczut Mare

Sisteme asiguratorii n flux continuu (Pay-as-You-Go) versus capitalizare fonduri


Sisteme cu capitalizare de fonduri: (contribuiile sunt investite n diferite activiti economice
aductoare de profit)

Principalul avantaj al acestor sisteme este acela ca acestea nu depind de rata de


dependen, i nici de evoluia demografic; aceste fonduri vor avea ntotdeauna bani
pentru a plti pensiile.

Dezavantaje: nu pot face fa inflaiei neanticipate post-pensionare, iar indexarea


beneficiului n raport cu o inflaie neateptat devine aproape imposibil, ceea ce duce la
scderea veniturilor reale din pensie

Sisteme n regim Pay-As-You-Go (excepii: sistemul diferenial, de pensii asociate cu contribuia, n


Suedia i Japonia). Acest sistem presupune plata pensiilor din banii pltii de contribuabili, respectiv
salariai

Aceste sisteme au avantajul ca protejeaz pensiile de inflaie, pot crete pensiile ca


valoare real n linie cu creterea economic iar criteriile de eligibilitate pentru o pensie
integral pot fi oricnd modificate, ajustate astfel nct s ajusteze beneficiul la situaia
economic prezent

Principala problema a acestor sisteme o reprezinta puternica legatura de rata de


dependen precum si faptul ca poate intra n incapacitate de plat.

74

PROF. LARISA BANICA


Beneficiile non-contributorii sunt acele beneficii sociale, monetare, n natur sau sub form de servicii,
necondiionate de plata prealabil a unei contribuii de ctre individ. Astfel de beneficii sunt finanate n
general din taxele i impozitele generale. Din categoria beneficii non-contributorii fac parte beneficiile
sau serviciile universalist-categoriale (de tipul servicilor educaionale, alocaiei pentru copii, sau
alocaiei pentru familii cu mai muli copii) i beneficiile selective (acordate pe baza unui test aplicat
mijloacelor de trai ale individului sau familiei).

DIRECTII STRATEGICE IN ROMANIA SI EU.

SISTEMUL ROMANESC DE SANATATE

Asisgurarile de sanatate; evolutia si situatia actuala a functionalitatii sistemului de asigurari


sociale de sanatate in Romania

Asigurarile de sanatate constituie, intr-un fel, nucleul sistemului institutional al ingrijirilor de


sanatate in lumea contemporana. Aceasta intrucat modalitatea de finantare a sistemului si implicit
cuantumul finantarii conditioneaza sistemul de sanatate atat in ce priveste structura sa, cat si in ce
priveste marimea sa. Pentru Romania o analiza pe aceasta tema prezinta o relevanta suplimentara in
contextul trecerii recente la un nou tip de asigurari de sanatate.
Functioneaza astazi in lume, in esenta, patru tipuri de sisteme de asigurari de sanatate :
1. Sistemul asigurarilor de sanatate private si optionale;
2. Sistemul national de sanatate bazat pe redistribuire din impozitele si taxele generale;
3. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate bazat pe constituirea de fonduri autonome din contributii
obligatorii, paritar platite, de catre angajati si angajatori;
4. Sistemele de sanatate de tip socialist.

1. Tara fanion pentru sistemul de asigurari private si optionale de sanatate este Statele Unite ale
Americii, sistemul regasindu-se insa si in Africa de Sud si alte cateva tari. Caracteristica de baza este
aceea ca nu exista nici un fel de asigurari obligatorii de sanatate si nu exista asigurari de stat. Sigur, in
SUA, acest sistem se intemeiaza pe caracterul individualist funciar al societatii americane si pe
atitudinea sociala de refuz a asistatilor . Sistemul are cateva avantaje importante, dintre care definitorii
sunt: independenta fara de sistemul politic, caracterul inalt participativ al relatiei pacient medic,
calitatea ridicata a serviciilor de sanatate prestate. Are insa cateva dezavantaje la fel de semnificative
intre care accesul limitat la serviciile de sanatate si costurile ridicate ale asigurarii.
In legatura cu dezavantajele mentionate marea problema a acestui tip de sistem de asigurari o
constituie ramanerea in afara sistemului a unor mase mari de oameni, de ordinul milioanelor, chiar a
zecilor de milioane in anumite perioade. Datorita acestei situatii, in SUA spre exemplu, sistemul a fost
completat prin decizia de alocare a unor resurse guvernamentale menite sa asigure ingrijiri de baza
pentru persoanele cu venituri reduse (sistemul Medicaid) respectiv pentru persoanele varstnice
(sistemul Medicare) . Per ansamblu, nivelul cheltuielilor pentru sanatate intr-un astfel de sistem,
precum cel american, merge spre 15 % din PIB.

2. Sistemul national de sanatate bazat pe redistribuiri din impozitele si texele generale (modelul
Beveridge) functioneaza in tari precum Anglia, Canada, Italia, tarile Scandinave. El se bazeaza pe
impozitele progresive in sistemul general de colectare a impozitelor. Aceasta presupune ca oricare
cetatean care are venituri legale contribuie la finantarea sistemului si astfel este automat asigurat. Mai
75

PROF. LARISA BANICA


departe, sistemul de asigurari lucreaza cu furnizori de servicii de sanatate doar privati, respectiv privati
si publici. Asiguratii beneficiaza de dreptul liberei alegeri de furnizorii de servicii. Acest sistem de
asigurari de sanatate prezinta cateva avantaje notabile intre care: o acoperire larga cu servicii de
sanatate ale populatiei, respectiv un bun control al resurselor, aceasta desigur in tarile in care sistemul
este stabilizat, coerent si nu se confrunta cu mari probleme de coruptie. Sistemul national de sanatate
prezinta insa si cateva dezavantaje notabile: faptul ca este dependent de factorul politic in ceea ce
priveste nivelul alocarilor pentru sanatate din sistemul de colectare generala a taxelor si impozitelor si
caracterul sau centralist, care creaza uneori inflexibilitati in adaptarea sistemului la nevoile locale. De
precizat ca in cazul acestui sistem, nivelul alocarilor pentru sanatate, este in jur de 9% din produsul
intern brut, pana spre 12 %.
3. Sistemul de sanatate de tip socialist, mai functioneaza azi doar in citeva tari la nivel mondial. El se
bazeaza pe alocari de la bugetul centralizat al statului. Avantajul de principiu al acestui tip de sistem
este acela ca, in principiu, toti cetatenii beneficiaza automat de ingrijiri de santate. In fapt insa, si
acesta este marele dezavantaj, serviciile disponibile sunt deficitare si de slaba calitate, datorita
subfinantarii cronice a sistemului, datorita managementului nonperformant si datorita lipsei de
cointeresare a furnizorilor de servicii in contextul sistemului social de tip colectivist. Acesta este de
altfel si motivul pentru care acest tip de sistem de sanatate a esuat in Romania si alte tari dupa 1990.

4. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate, finantat dintr-un fond autonom constituit prin contributii
obligatorii si paritar platite de catre angajati si angajatori, mai este numit si sistemul de tip Bismark,
dupe numele cancelarului german care a pus bazele acestui tip de asigurari de sanatate in anii 80 ai
secolului XIX. El este astazi larg raspandit in Germania, Franta, Belgia, Australia, Japonia s.a.
Romania a adoptat si ea acest sistem in cadrul reformei sanatatii demarata in 1997.
Esenta acestui tip de asigurari de sanatate este data de caracterul lui social. Acesta se bazeaza
pe obligativitatea contributiilor nu doar pentru angajati ci si pentru angajatori. Intervine aici principiul
redistribuirii. Contributiile sunt paritare intre angajati si angajatori, spre exemplu in Romania, atat unii
cat si altii platesc cite 7 % raportat la cuantumul salariului. Contributiile acumulate se colecteaza
conform cerintelor acestui model de asigurari intr-un fond autonom care este administrat de o institutie
independenta fata de stat, nonguvernamentala. In Romania, aceasta este Casa Nationala de Asigurari
de Sanatate ( de precizat ca in Romania, doua categorii profesionale au Case de Asigurari Sociale de
Sanatate separate, anume este vorba despre Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate a Armatei
si Justitiei, respectiv Casa Nationala de Asigurari Sociale ale Transporturilor).
Sistemul Asigurarilor Sociale de Sanatate se caracterizeaza astfel printr-un acces pe scara larga
a populatiei la servicii de sanatate, printr-un grad inalt de acoperire. Practic raman in afara sistemului
doar cei care nu sunt salariati, respectiv nu au nici o forma de alte venituri legale. Asemenea categorii
de populatiei sunt, spre exemplu in Romania, o parte insemnate a populatiei rroma care in unele cazuri
nu are nici acte de identitate, sau persoanele care au avut statutul de somer, au beneficiat apoi de ajutor
social si dupa asta au iesit din orice sistem de prestatii sociale. Alte avantaje ale acestui tip de sistem
de asigurari de sanatate, rezida in independenta sistemului fata de schimbarile politice, in masura in
care sistemul este stabilizat si este respectata autonomia lui functionala. In ce priveste Romania, insa,
de aici deriva cea mai mare problema a nefunctionalitatii sistemului. Anume, intrucat banii se
colecteaza in Fond prin Trezoreria Statului, fondul de sanatate facand parte din bugetul consolidat al
statului, ei sunt accesati printr-un control exercitat de Ministerului Finantelor, de Guvern. Ceea ce a
facut ca doar in anii 2001-2002 sa se fi acumulat un excedent de 15 mii de miliarde lei pe care Casa
Nationala de Asigurari nu l-a putut utiliza. In a doua jumatate a anului 2003 pe fondul unor disfunctii
si presiuni puternice, s-a aprobat disponibilizarea a 9 mii de miliarde din excedentul de 15 mii de
miliarde lei, pentru plata datoriilor acumulate.

76

PROF. LARISA BANICA


Un alt avantaj principial al acestui sistem, consta in libera alegere a medicului de familie si a
celorlati furnizori de servicii de sanatate si, prin asta, stimularea competitiei intre furnizori, ceea ce
trebuie sa stimuleze imbunatatirea calitatii serviciilor. Promovarea drepturilor pacientilor este o
caracteristica utila a sistemului.
In ce priveste dezavantajele sistemului, este de notat faptul ca eficacitatea acestui sistem
depinde de rata somajului care exista la nivelului societatii, aceasta conditionand cuantumul
acumularilor. Apoi, acest tip de sistem duce la cresterea costului cu forta de munca pentru angajatori,
pentru care asigurarile de sanatate apar ca o forma de taxa pe munca, ca un cost aditional. Astfel exista
tendinta firmelor de a introduce aceasta contributie in costul produselor, ceea ce inseamna transferarea
acestei contributii tot pe umerii consumatorilor, respectiv tendinta de a incuraja munca la negru.
Revenind la situatia functionala a sistemului asigurarilor sociale de sanatate in Romania, este de
spus ca aceasta este deocamdata foarte problematica. Si asta in conditiile in care reforma sanatatii in
Romania este cea mai intarziata reforma. Legea in cauza a fost adoptata in 1997, implementarea ei a
debutat efectiv pe la jumatatea anului 1999 si cu toate acestea sistemul nu functioneaza nici astazi. O
alta cauza majora a nefunctionalitatii pe langa cea care rezida in afectarea autonomiei in utilizarea
fondurilor de sanatate, rezida in ineficienta cheltuirii resurselor in sistem, datorita incompetentei
manageriale, respectiv in coruptia care exista in cheltuirea fondurilor. Aceasta cauza este incriminata
de organismele de stat, vis--vis de nedisponibilizarea excedentului acumulat.
De precizat ca sistemul asigurarilor sociale de sanate functioneaza de mult timp cu bune
rezultate in mai multe tari. In Romania functionarea deficitara a sistemului este determinata in fond de
neaplicarea corespunzatoare a unor elemente definitorii pentru sistem.

PRINCIPII CARE STAU LA BAZA SISTEMULUI DE ASIGURARI SOCIALE DE


SANATATE DIN ROMANIA
Universalitatea, nsemnnd c toi cetenii sunt n mod legal eligibili pentru anumite bunuri i
servicii de ngrijire a sntii, total sau parial finanate de asigurrile sociale de sntate.
Solidaritatea, contribuiile pentru asigurrile de sntate se bazeaz pe procente din venit,
independent de mrime a venitului sau starea de sntate a asiguratului, cei cu venituri mai mari
finanndu-i pe cei mai sraci, cei mai sntoi pe cei mai bolnavi, cei tineri pe cei vrstnici,
judeele mai dezvoltate pe cele mai srace.
Subsidiaritatea, nsemnnd c anumite entiti (fondurile de pensii sau alte fonduri sociale sau
de la bugetul de stat) pltesc contribuiile de asigurare a sntii (sau echivalentul) pentru aceia
- incapabili s plteasc (cei sraci) sau
- personal exceptai de la plata contribuiei pentru asigurrile de sntate
- Non-discriminrii i echitii, nsemnnd acces egal al tuturor, indiferent de plat la anumite
bunuri i servicii de ngrijire a sntii, sau altfel spus la nevoi de sntate egale, servicii
medicale egale.
- Autonomia i descentralizarea, nsemnnd independena fondului de asigurri de sntate de
guvernul central i de prile interesate precum i luarea deciziilor ct mai aproape de locul
utilizrii fondurilor (jude).
- Specializarea, nsemnnd c fondul de asigurri de sntate (casa, casele) este o instituie
financiar specializat n achiziionarea de bunuri i servicii de ngrijire a sntii.
- Independenta financiara, cuplata si cu o crestere a transparentei procesului de alocare a
resurselor, atat din punct de vedere geografic cat si intre diferite tipuri de unitati sanitare.
Programele naionale de sntate
reprezint cadrul implementrii obiectivelor politicii i strategiei sntii publice de ctre
Ministerul Sntii Publice.
77

PROF. LARISA BANICA


Programele naionale de sntate se adreseaz populaiei i sunt orientate ctre promovarea
sntii, prevenirea mbolnvirilor i prelungirea vieii de bun calitate.
Programele naionale de sntate public se adreseaz domeniilor de intervenie ale sntii
publice i rspund prioritilor naionale identificate.
Programele naionale de sntate sunt finanate de la bugetul de stat, bugetul Fondului naional
unic de asigurri sociale de sntate, din fonduri externe rambursabile i nerambursabile, din
venituri proprii, donaii i sponsorizri, precum i din alte surse, potrivit legii.
Programele naionale de sntate sunt organizate, sunt monitorizate i sunt supuse controlului
Ministerului Sntii Publice.
OBIECTIVELE ANUALE, STRUCTURA PROGRAMELOR NAIONALE DE SNTATE
PROGRAMUL DE PREVENIRE I CONTROL AL BOLILOR CU IMPACT MAJOR ASUPRA
STRII DE SNTATE A POPULAIEI
1. Programul naional de profilaxie
1.1. Subprogramul de sntate public
1.2. Subprogramul privind bolile netransmisibile
1.3. Subprogramul de sntate a femeii i copilului
2. Programul naional de sntate mintal
2.1. Subprogramul de profilaxie n patologia psihiatric i pshihosocial
2.2. Subprogramul tratamentul toxicodependenelor
3. Programul naional de diabet i alte boli de nutriie
4. Programul naional de transplant de organe, esuturi i celule
5. Programul naional de tratament n strintate
6. Programul naional de asisten comunitar i aciuni pentru sntate
7. Programul naional al rezervei Ministerului Sntii Publice
8. Programul naional privind evaluarea strii de sntate a populaiei n asistena medical primar

Perspective in evolutia sistemului institutional al ingrijirilor de sanatate.

Una dintre schimbarile majore, de fond, este cea care vizeaza orientarea ferma a sistemelor de
sanatate in ultimele decenii spre prevenirea imbolnavirilor dar si spre promovarea sanatatii, in conditiile
in care acum o jumatate de secol, accentul era doar pe latura curativa, terapeutica. In acelasi timp o
crestere de interes si de resurse alocate cunoaste latura respectiv faza paleativa, care de asemeni inainte
era putin reprezentata. Aceste schimbari de accent se repercuteaza de o maniera specifica in structura si
organizarea sistemelor de sanatate .
Apoi, spitalul, institutia centrala a sistemelor de sanatate, se afla in evolutie. In deceniile din
urma, in mai multe tari au aparut asa numitele sisteme multispitalicesti, care semnaleaza o tendinta de
corporatizare a ingrijirii sanatatii, de edificare a unor veritabile complexe medicale. Acestea
comporta in opinia multor specialisti, avantaje in ce priveste gestionarea resurselor de maniera
optimizata, respectiv in ce priveste integrarea organizationala a serviciilor.
Arhitectura sistemelor de sanatate cunoaste apoi o evolutie si in legatura cu ceea ce se numeste
criza costurilor pentru ingrijirea sanatatii. Costurile pentru ingrijirea sanatatii au crescut constant in
ultimele decenii, atat ca urmare a procesului de imbatranire a populatiei, cat si ca urmare a
complexificarii serviciilor oferite. Acest din urma aspect determina o anumita stratificare a serviciilor
oferite in raport cu pachetul minim de servicii.
In fine sa mai notam schimbarile determinate de evolutiile spre ceea ce se cheama umanizarea
spitalului in raportare la tipul traditional de spital.

78

PROF. LARISA BANICA


EXERCITII SI APLICATII.

Ordonati descrescator urmatoarele urmatoarele cerinte psihice pentru exercitarea profesiei de


sociolog. Notati rangul in dreptul fiecarei cerinte:
Aptitudini de comunicare, sociabilitate;
Prezenta agreabila;
Dictie buna si usurinta in exprimarea ideilor;
Capacitate de adaptare;
Memorie vizuala si auditiva;
Capacitate de analiza, sinteza si abstractizare.

Lucrati pe grupe, analizand afirmatiile urmatoare:


Membri foramtiei Phoenix nu vor mai canta mult timp impreuna.
Toti elevii scolii noastre sunt fanii echipei nationale de fotbal;
Marius nu mai vrea sa faca de garda la spital;
Ileana a fost obraznica la ora de sociologie.
Incercati sa analizati asemenea afirmatii folosind urmatorul plan de idei:
De unde stiti de acel fapt?
Pe ce se bazeaza afirmatia?
Care sunt datele care ne conduc la aceasta concluzie? Sunt suficiente?
Care sunt datele necesare pentru a putea intelege acest fenomen.

Formati grupe de elevi si alegeti-va o afirmatie si argumentati daca sunteti sau nu de acord cu
ele.
Talhariile realizate de agresorii inarmati sunt mai periculoase pentru victime decat cele
realizate de agresori neinarmati.
Omorarea deliberata a unei fiinte umane de catre alta fiinta umana a fost intotdeauna blamata
de societate.
Barbatii sunt, in mod natural, mai agresivi decat femeile.
Cu cat un cuplu are o perioada de coabitare premaritala (barbatul si femeia locuiesc impreuna
fara a fi casatoriti) mai lunga, cu atat este mai probabil ca ulterior sa aiba o casatorie mai
stabila si mai fericita.
Introducerea educatiei sexuale in sistemul de invatamant va determina elevii sa isi inceapa
viata sexuala mai devreme si va duce la cresterea sarcinilor in randul adolescentelor.
(pentru solutii exercitiu vezi Anexa 1 pag21- MANUAL LARISA)
Prin ce se deosebeste sociologia spontana de cea stiintifica?
Dati exemple din viata cotidiana din care sa reiasa caracterul pasional, iluzoriu, contradictoriu si
limitat al sociologiei spontane.
Dati exemple de prejudecati referitoare la:
Scoala si educatie
Casatorie si familie
Comportamentul comunitatilor etnice
Care considerati ca este rolul sociologiei in profesia de asistent medical?

79

PROF. LARISA BANICA


Explicati diverisitatea culturala pornind de la texul In bisericile noastre, credinciosii isi scot
palariile si isi lasa pantofii in picioare, in timp ce in moschei musulmanii isi lasa in cap
turbanele si isi scot incaltaminte. Ambele atitudini au aceeasi semnificatie: sunt expresii diferite
ale respectului (E. E. Evans -Pritchard)
Cum ar putea interveni in sistemul medical un sociolog astfel incat sa amelioreze
/imbunatateasca viata sociala a pacientilor? Dar a cadrelor medicale?
Numiti trei particularitati pe care le-ati asocial tarii noastre. Ce particularitati credeti ca ar putea
asocial un strain Romaniei?
Dati exemple comportamente si capacitati dobandite prin socializare primara si secundara.
Comentati expresia cei sapte ani de acasa
Dati exemple de strategii/ metode de integrare si adaptare in grup dvs.
Dati exemple institutii unde se realizeaza socializarea.
Proiectarea unui program de resocializare.
Vizionarea unui film artistic.
Construiti o problema de matematica si dati- o spre rezolvare unui grup de colegi, apoi altor
colegi care sa o rezolve independent si constatati rezultatele.
Aratati ce calitati trebuie sa detina liderul dumneavoastra ideal.
Caracterizati clasa de elevi din care faceti parte, apoi grupul profesional din care faceti parte,
folosind criteriile de diferentiere ale grupurilor umane.
Dati exemple de grupuri din care faceti parte, apoi stabiliti statusurile si rolurile dumneavoastra.
Este dragostea suficienta pentru ca institutia familiei sa fie in siguranta?
Odata cu declinul statusului barbatului ca sustinator de familie, care sunt noile roluri allocate
acestuia la nivel familial.
Clasificati grupurile umane dupa caracteristicile/ criteriile lor.
Caracterizati grupurile umane.
Descrieti fenomenele de grup.
Aratati, care sunt etapele formarii unui grup profesional?
Fise de lucru

80

PROF. LARISA BANICA


81

PROF. LARISA BANICA

S-ar putea să vă placă și