Drumul catre Sfantul Munte .-Visul meu ~ sé-l urmez pe Sfantul foan Colibasul.” " MG trag din satul Stantul foan {in Evvia exist un sat, Sfantul loan; din acest sat Inf trag eu. Parin{ii mei erau sBraci, pentru aceasta tata {i plecat din sat si s-a dus in America, Acolo a lucrat ca muncitor la Canalul Panama, Noi, copii, lucrarm inca de mici fn sat. Udam grading, copacii, pasteam vitele, slergam pretutindeni unde ne spuneau cei mari. Eu de mic pasteam vitele pe munte. Eram prostinac si rusinos. La scoala am fost numai fn clasa intai si n-am Invatat aproape nimic, Aci invafatorul era bolnay. Acolo unde pazeam oile am citit, pe silabe, viala Sfantului toan Colibasul, si ma cuprins dorul de a ppleca smi fac monah. Faird s8 stu nimic, Nici cilugir hu vazusem, nici mangistire. Nimic. Cand am implinit sapte ani, mama ma trimis in Halkida, si lucrez la un magazin, Vindeau acolo de toate, In acea vreme aveau la magazine unelte, chei, lacate gi sfori, dar gi zahar, orez, cafea si piper, tot ceea ce are o bacanie, Era mare magazinul. $i mai erau a7acolo doi copii. Am mers gi eu. Tot ce-mi ziceau ei, faceam. Tofi Imi porunceau mie, iar eu alergam pretutindeni. Mai Inainte, cei doi ist randuisera cand sa ude florile doamnei de pe balcoane. Mergeau cu schimbul. Unul intr-o zi, celalalt in urmatoarea. Tineau randul. Cand m-am dus eu, m-au pus pe mine la toate. $i la maturat, si la flori, Eu ins nu banuiam nimic. Le faceam pe toate. Unde imi ziceau, acolo mergeam intro zi, maturand in magazin, in grim&joara de gunoi pe care o stransesem erat si niste boabe nemacinate de cafea. Se varsasera pe jos mai mult de cincisprezece boabe. Eu m-am aplecat, le-am adunat si le-am luat in mana si le duc la sacul in care era cafeaua. Stépanul era in biroul stu. Avea geamuri de jur Imprejur si ma vazut cand m-am aplecat, $i apoi cand m-am dus la sac. A strigat: - Anghele — adic eu, aga ma strigau cand eram mic ~ vino'ncoace! ‘Mam dus acolo, = Ceaai in mand, cei asta? Zic: + Cafea. Am gisit boabele pe jos si leam adunat. ‘A inceput s& strige: - Taso0, Aristoo, lannii, lorguull! Unul era in depozit, altul altundeva. Stapanul a continuat s& strige. S-au adunat tofi acolo. Apoi mi-a deschis mana. ~ Ce vedeti? ia intrebat. Ce-s astea? = Boabe de cafea, au zis. - Unde le-ai gisit, Anghele? - Erau impriistiate pe podea, zic. Le-am adunat sim duceam si le arunc in sacul cu cafea, Asadar, a tnceput stipanul meu si le fini o intreag tnvayiturd. Ce se ficea acolo! Risipa cu duiumul, Aruncau una, aruncau alta... i zice: = Ascultati acum; de azi tnainte o si punefi o randuiali aici induntru. O- s’ptimand Aristos, 0 saptmana Tasos, urmatoarea Anghelos. $i la flori, si la toate, la fel. stipanii_ mei. Ma chemau sus, in casa, si ma puneau si le cant troparele pe care le stiam. Au prefuit fapta mea, cci mai inainte nu ma cunosteau. Dupi doi ani am mers tn Pireu, si lucrez la bacdnia unei rudenii. Bac’nia era si tavern. Avea si 0 mansarda in care dormeam noaptea. Magazinul se afla pe un deal, pe strada Tsamadou. Veneau in fiecare zi si cumpere, si mulfi dintre clienti sedeau si bea si si Buste ceva, de vieme ce era si tavernd. Mi-am pus in adéncul inimii ‘sd ma fac pustnic intr-o zi au venit la bicdnie doi batrani, Mi-au cerut dous sardele si o jumitate de oca de vin. Leam dus Indata. La un moment dat, unul dintre cei doi batrani a zis: ~ Unde si mai afli vinul pe care Lam baut tn Sfantul Munte! Vinul ala nu Lam mai gisit nicaieri. ~ Ai fost in Sfantul Munte? La intrebat celalalt 19= Da. Am plecat din Mitlini, din Kalloni, si m-am dus in Sfantul Munte. Ce vin am baut acolo! La intrebat din nou celalalt: = Te-ai dus Si te calugiresti? = Da, am vrut si ma fac monah, dar n-am putut, nam rabdat. Cat de riu_mi-a parut ci nam rimas acolo! Eu ascultam cu luare aminte, caci cu ceva timp. in urm& trecusera niste monahi si impairtisera brosurele. Intr-una dintre ele scria despre viata Sfantului loan Colibagul, pe care o buchisisem cand P¥steam ile in satul meu, precum vam spus. O Gitisem din nou in mansarda mea, la lumina unui felinar, cu greutate ~ Aci nu stiam mult carte. Atat m-a {nflacdrat viafa Sfantului, incat am veut sil urmez si eu, dar nu stiam nimic despre Sfantul Munte. Intre timp, batranul a continuat: = Mam dus si ma calugaresc, dar apoi_am plecat. Ce frumos era acolo! Am vizut_nevoitori, pustnici, oameni sfinti care se strdduiau sil iubeasca pe Dumnezeu, luptindu-se In pustie cu posturi, rele patimiri si rugciuni, Le-am lsat ins&i pe toate si m-am Intors in lume, unde m-am incurcat cu mii de chinuri Miraduc aminte mereu simi pare mu Ci n-am raimas acolo; am venit in lume, s& ma chinuiesc atat de mult cu familie, copii, atata harmalaie... M-au Ingenuncheat necazurile viefii. Miaduc aminte Peste putin timp au plecat batraneii, dar mintea mea ramasese la cele auzite, M-a cuprins, din acea clipa, un dor si merg si eu acolo unde fusese acel batran, Mi s-a lipit de minte gandul c& as putea simi 20 Implinesc visul - s&-1 urmez pe Sfantul loan Colibasul. Misa facut un dor fierbinte. Dupa dou’ zile a venit din nou acel batran. Era Yecin cu noi, M-am apropiat de el si kam intrebat pe ascuns de ceilalti: ~ Spune-mi, nene Anton, e bine acolo sus, th sfantul Munte? > Ei, ai auzit data trecuta, nu pot sii mai zie nimic acum. $i nu mica spus nimic. A plecat. Eu ins nu ma mai puteam gandi la altceva. Mi-am pus tn adancul inimii s4 ma fac pustnic. Cum, ins8? Nu stiam cum se ajunge in Sfantul Munte. Nu aveam bani. Nici nu stiam ce sti spun stpanului A venit din nou nenea Anton pe la biicainie, Tot pe ascuns lam intrebat din nou despre Sfantul Munte, si mia vorbit despre toate. Cum oare ag putea si plec? Ce s& spun celorlali? Hoinar din iubire pentru Hristos Zile in sir am fost posomorat si ganditor. St8panul sia dat seama de ceva, s-a apropiat de mine simia zis: ~ De ce esti aga? Ce {isa fntmplat? Ei, si atunci am fost nevoit si spun o minciuna, am spus c&, atunci cand am coborat fa subsol dup’ alimente, am aflat de la un oarecare satean de-al meu c& mama era bolnava, si ag vrea si merg so vad. M-a crezut si mira dat bani de drum, si merg la mama; mi-a adat si ceva alimente sii duc, si m-a condus cu mil pand afar’. ‘Am alergat la vapor. Am pomit spre_Sfantul Munte! incepuse si se implineasc& visul meu. Vaporul urma si treaci prin Halkida, Volos, si apoi_prin Thesalonic. La putin timp dupa plecare, Ins’, am simfit, Wauntric 0 strangere de inima. Voiam si ajung la destinatie, dar ma temeam si mi-era mild de paring mei care, nestiind unde ma aflu, se vor neciji mult. N-am putut rabda si, atunci cand vaporul a ajuns in portul Limni al Ewviei, am coborat si m-am intors la Pireu cu alt vapor. Aici le-am spus stipanilor mei c& mama sa facut bine. Astiel, mi-am continuat lucrul, ca si mai fnainte. Dar nu Intocmai ca tnainte. Eram ganditor, ma rugam neincetat, mancam putin, ficeam metanii. Din pricina unei astfel de vieuiri am slabit, mam schimbat = Ce ai, Anghele, ma intrebau, ce ai? Te vedem & esti pe ganduri si ai slabit mult, copile, Noi te tubim si vrem sa te avem aici, dar nu cumva vrei si mergi la paringii tai? = Da, vreau si merg, le-am spus. = Mergi, dacii vrei, si-i vezi, iar cand te intorci s& aduci vreun copil bun ca gitine, pentru magazin. Astfel_mi-au dat din nou bani, alimente, dulciuri, ceva sticle cu lichior gi altele, Stspanul m-a dus pand la vapor si mi-a luat bilet pentru Halkida. Era un vapor ce féicea cursa Halkida — Aidipsos ~ Volos ~ ‘Thesalonic - Sfantul Munte. Vaporul se numea Athena. ‘Am urcat. Vaporul a plecat. Era noapte cand am plecat Ja drum, Am calatorit toaté noaptea. La un moment dat 2 ajuns la Halkida, Cand vaporul a oprit, marinarii au strigat: - Cine-i pentru Halkida? Cine-i pentru Halkida? Eu ticeam malc, nu spuneam nimic. Prinsesem ridicini intr-un colt si nu scoteam un cuvant. Vaporul parasit Halkida, Cand am ajuns ins& la Aidipsos, marinarii m-au gsi, caici faceau controlul biletelor. ~ De ce n-ai coborat la Halkida? mi-au zis. = Dormeam, am raspuns. = Acum ce-o si faci? mrau Intrebat. Trebuie si plist ~A, n-am decat cafiva banuti, le-am spus. - Bine, mi-au raspuns. M-au luat asa, far bani. Monedele erau atunci de cinci bani, de zece bani. $8 fi avut cu totul poate vyreo drahma si ceva. Cand am ajuns la Volos, ma cuprins un mare dor. Plangeam, plangeam mult. Ma gandeam ci voi pleca pentru totdeauna din lume si paringii ma vor pierde, c& vor fi necajili. Mi gindeam la fratii mei Cova ma strangea de gat, voiam si ma intorc inapoi. La Volos vaporul stitea cateva ore; am coborat. Apoi a suierat si a pornit spre Thesalonic. Eu am rimas jos, yrand si ma intore inapoi. Noaptea am petrecut-o pe un munte. Plangeam si ma rugam. In ziva urmatoare m-am urcat in vaporul care ficea aceeasi curs’, spre Thesalonic. Banii mi se slargiserd, aga C3, neavand bilet, m-am ascuns la pup’, ca sa nu ma giseascd. La un moment dat, marinarii mi- au cerut biletul. Neavand, m-au certat. Sedeam pe o banci, pe partea stangi a vaporului, si priveam in larg, Rosteam un irmos tnvatat 23de la tatal meu, care era cantare} la biseric’, si pe care ‘I canta la pomenirea mortilor. Irmosul acesta spunea: "Marea viefii vazind-o inalkandu-se de viforul ispitelor, ja limanul Tau cel lin alergand strig catre Tine, scoate din stricaciune viata mea, Multmilostive’®. Ziceam: “Dumnezeul meu, viafa este © mare furtunoasé st Th ter ca, aga cum sunt si eu cildtor pe aceasta mare furtunoasd, 88 iconomiseasca dumnezeiasca Ta pronie 2 aflu un liman, si se linisteasca sufletul meu acolo, la Timanul care vei fi Tu, pacea”. $i ziceam acestea, sau mai degraba le cantam incetisor, si plangeam, caci simpimantul c& pariseam lumea, adic pe parint, era Adanc. Nu-mi pasa de lume, ci de parinti. Eram mic si fumai la ei Imi era mintea; eram trist fiinded Ti pariseam. "A sosit ora pranzului si oamenii méncau pe punte; aga era in vremea aceea. Se asezau famil Famili, In fafa mea era o femeie cu soful si cu cel trei copii ai lor. Eu stiteam si priveam marea. La_un moment dat a venit o doamna ~ sosiseré intre timp marinarii simi ceard biletul si vazuserd cd nam, Ci ‘Sunt copil sSrac — m-a tras de umar si mi-a dat o bucata de paine cu trei legaturele de plevusc’. Demult, asa prijeau in tigaie plevusca, trei cate tei pestisori legal fu un pai pe care il treceau prin ochigorii lor, ti tavaleau prin find si fi prajeau, Nu stiu daca vol Riceati asa. Tizic: = Multumesc, multumesc mult! ‘Alte cateva doamne, care erau alaturi, ‘au spus: Bo FEanonol Invieri,glasul al sasetea,itmosul canta sasea. - Bravo, foarte bine! Cum de te-ai gandit? Nou’ niu ne-a trecut prin minte. Ea insi sa intors gi lea zis: = La asemenea copii vagal uit nimenis nic st le'daa tae, dar ce 2k facet Suntem oameni Eu, sitminelul, cind am auzit cuvantul vagabonzi" mam bucurat in adancul sufletuli, ci m-am gandit c& sunt cu adevarat vagabond. M-am ficut hoinar din iubite pentru Hristos. Am 7 = Hristoase al meu, mantuiestemi, cilduzestemal iam ane la Thetalone: Arm coborat din vapor Nu stiam unde s8 merg. M-am dus la Sfantul Dimitrie, mam inchinat. Am ingenuncheat si am plans, rugandust pe Sfants& ma ajute si ma fac pustnie a esta era visul meu. Apoi am mers sus, pe un deal, si am ajuns la o bisericugs. Era. tnchis§, ins& avea o banc afar, Acolo am rmas toati noaptea, Am plans mult Voiam iardsi s8 merg acasi, la print. Era ispiti pentru mine asta: de trei ori mam Intors inapoi. Acolo, plangand, rosteam si cuvintele Paraclisului Preacuratei, pe care le invaitasem de la tatil meu. Repetam intr-unaz feof trece rugiciunile noaste, ci le fi de fotos” O° Spuneam nenctat si plngeam. Atel ma Iu ‘Am uitat si vii zic ci darutile pe care mi ficuserd stipanii: mei, ca si merg chipe can - Impartisem pe vapor unor soldati. Am impanjit Ciocolatele, sticlele cu lichior, si astfel m-am usurat Soldati s-au mirat de unde aveam eu atatea si le dau, find aga de mie. Au primit, ins. i aclisul Maicii Domnulu, toparele de dupa Stanta Evanghelie . 25Deci, precum v-am spus, m-a furat somnul lang’ bisericui. M-am trezit dimineats, am coborat la mare, la vapor ~ tram rezistat ispitet ~ si mam intors la Pireu. Ce s& va zic, poveste mare! ‘Am luat hotirarea de a pleca fara intoarcere Dup’ toate aceste preumblari si intoarceri tnapoi, trecand ceva timp, am luat hotfrarea de a pleca pentru totdeauna. M-am hotirat si nu mai cobor din Vapor. Am porit iaraisi din Pireu, fara intoarcere, spre Sfantul Munte, Era a treia oar& cand plecam la drum, ultima dupa atatea chinur. Cand am ajuns la Thesalonic era sambata. Thesalonicul se afla atunci sub st&panirea evreilor. Oamenii nu lucrau sambata. Toate erau inchise. Nici vapoare nu circulau, nimic. Ajunsesem de cu sears. oti au coborit din vapor sisi cumpere ceva de mancare. Eu n-am coborat, ma temeam de ispitd. Ma temeam ca nu cumva si mi se intimple ceva si $3 nu pot ajunge la destinatie, Am dat tnsii_ cuiva Ccincisprezece banuti si mi-a adus paine si scrumbii, $i ‘am mancat, Tofi au asteptat Intreaga zi in port find’, precum am spus, nu se luca. Dupa-amiaz’ au inceput sa vind si si_urce pe vapor calugati. [i priveam cu uimire. Pentru prima dats vedeam calugiri in rase. Eu eram lang’ scard. Aga cum stiteam, fi vedeam pe tofi cei care treceau. La un moment dat a urcat un batran inalt, cuvios, cu barba Jung’, incircat cu desagi. $-a apropiat de mine. Sa ‘agezat pe o banca si mi-a spus s& ged si eu - Unde mergi, copile? ma intrebat ~Merg in Sfantul Munte, iam rispuns. Co vrei si faci acolo? Eu iam ascuns adevirul si -am zis: = Merg si lucrez. ~ Hai la Kavsokalivia, imi zise. Acolo trdiesc eu impreund cu fratele meu la o coliba, in pustie. Vino, copilul meu, acolo, si-. slévim impreuna pe Domnul nostra, Ce cri citesti, copile? m-a intrebat Si eu tam r3spuns: = fpistolia lui Hristo, Visul Maicii Domnului Viata Sfantului loan Colibasul. Nu stiu mult’ carte. Na spus nimic despre cir, dack erau bune sau nu. = Hai cu mine, mia spus, c& avem de lucru acolo si te vom pliti, $i.. poate-o s& te facem si lugar Tndata ce am auzit acest cuvant, am zambit. Apo mi-a zis: + Ascultcopilul meu, si nu te necajesti pentru cei voi spune. fn Sfantul Munte nu sunt primiti copii Ft mititel gi nu ti se poate ing’ inti Chipul mi -a posomorat. = Nu te teme, ins’, mica zis. Vom spune o mic& minciund si Dumnezeu are s& ne-o ierte. In fata lui Dumnezeu nu va fio minciun’, va fi un adevar, cBci tu Tl iubesti pe Hristos si vrei s& mergi in Sfantul Munte si-L slujesti, Deci, cine te intreabi ~ ,Cinei Batranul {sta care e cu tine?”, si rispunzit ,Este unchiul meu”. Jar eu voi spune C3 esti nepotul meu, copilul suror mele. 27‘Au mai urcat pe vapor multi calugari, A venit seara. Au sezut tofi cBlugirit aproape unul de cetalalt, si sia scos fiecare mancarea sa. Am sezut si noi aproape de ei. Batranul mi-a dat paine si mananc. ~ Parinte duhovnic, cine-i copilul acesta care € cu tine? intrebau toti ~ Este copilul surorii mele, € nepofelul meu. A rmurit sora mea si, pentru cari orfan, Lam tuat cu mine. S-a facut o mare minune a proniei lui Dumnezeu ‘Am cilétorit toati noaptea. Dimineaja, la ora zece, am ajuns la Dafni. Tofi calugarii sau luat desagile pline cu lucrurile cumparate de la Thesalonic pentru rucodelie, Am cobordt scara vaporului. Pe batranul meu bau Kisat inainte, caici era duhovnic. Am turcat cei dintai in barc’ si am ajuns la scarile din Dafni. Am coborat. Dar ce sa intamplat aici? Batranul sa Indepartat putin, pentru agi lisa desaga mai incolo, iar in clipa aceea a venit un politai inalt, cu fes rogu gi fund’ neagr, ma tras si ma aruncat in barca ce pleca spre a aduce si alti cilugari. ~ Ce treabi ai aici? mi-a zis. Este interzis copiilor! Mergi la corabie. Sa pleci! Eu plangeam; barca a inceput si se indepérteze. in acea clip’, ins’, Batranul a prins de veste, a alergat sia strigat: ~ Opreste, Intoarce copilul tnapoi, este al meu! Barca s-a intors. Am fost eliberat. Serdarul — asa eraunumitiatunci_paznicii, polijaii Sfantului Munte; purtau fustanela alba si fes osu, erau prezenti ‘! tom eau prezent la toate syjbee, peste tot tsps “Fst inter set pe copie ne = 0 sé! iau. Este nepofelul meu, ia spus Batranul. E copilul surorii mele si 7 Bararul£ col sort mele 3} mi pot lisa, Ete ~ Da, dar pe mine au si ma pedepseasca = Nu, asupra mea si fie. O sa vorbese eu cu Starefii ca si nu ft pedepsit Astfel, impreuna cu bitrinul meu gunchi, care mai térziu mi-a devenit si Batran ~ Pantelimon era humele lui ~ am urcat la schit. Vreau si spun cu asta i Dumnezeu a ficut multe minuni cu mine, smeritul ‘Mana Sa mi ocrotea pretutindeni in chip vadit. Astfel si in aceasta imprejurare, mana lui Dumnezeu ma asezat In mainile unui bitin duhovnic sfint, care turma s& ma ocroteasc’. Dumnezeu il trimisese 83 ma izbiveascd. S.a facut 0 mare minune a proniei lui Dumnezeu. in multe m-a ajutat, dar, inainte de toate, marele ajutor a fost cX am izbutit si intra in Sfantul Munte fiind atat de mic, de vreme ce nu era ingiduit Nu stiam nimic despre calugarie, Dumnezeu ins ma ajutat’. Precum v-am spus, am ajuns la schit. De atunci a urmat 0 alt viati.’ Viaja in Hristos. Slujbe, pavecernite, utr i, Pavecemite,utteni, vecemi rivegheri, Vita plina de viosol Baran accentua totdeauna ci intrarea sain Sténtl lune, ao vrs at ce mci a ost un eveniment excepsona IF interventie minunata a proniel si a haralui lui Dumnezeu i oo ‘roniei sia harului lui Dumnezeu in 29‘Sfantul Munte Kavsokalivia (1918-1925) .-Viaja mea In Sfantul Munte a fost rugiciune, bucurie, ascultare fata de B&tranii mei.” Cnd am ajuns in Sfantul Munte, eram mic si nestiutor de carte Ca si va istorisesc acum despre viala mea in Sfantul Munte, iubirea mea, diruirea mea, nu-mi va ajunge timpul... (Evr. 11, 32). lubirea mea pentru voi ma indeamn’ sa va povestesc cate-mi amintesc. Deci, cand am ajuns tn Sfantul Munte eram, precum v-am spus, mic si nestiutor de carte. Nu stiam S& citesc decat pe silabe. Batranii mei ~ care erau gi frati dup’ trup, batranul duhovnic Pantelimon si ieromonahul loanichie ~ m-au intrebat: =~ Sti s& citesti? ~ Ei, stiu putin, le-am raspuns. Era samba seara. M-au pus sa citesc Catisma Rusinat, am inceput s& citesc Psalmul intai: 31© Fe. fn. tie Fh. cit bit. bait. ba... Ba. tal. Silabiseam = Bine, copilul meu, las’ s& citesc eu, a zis parintele loanichie, si citesti tu fn alt& zi. Sia pus ochelari si a inceput ~ Fericit barbatul carele n-a umblat...(Ps. 1, 1) Imi injelegeti rusinea. Asta mi-a fost o lectie. a Trebuie si inva sa citesc”, m-am gandit ‘Am pus-o repede in fapté. Cand g’iseam timp (si aveam mult timp liber) luam si citeam Psaltirea, Sfanta Scriptura Noului Legimant, canoane, ca smi se dezlege limba si astfel, din multa citire, am tnvajat Paaltirea pe de rost. Studiam si noaptea Am simfit ci nu ma aflu pe pimant, ciincer intro noapte sa ficut priveghere in biserica mare a Sfintei Treimi. Era in primele zile dupa sosirea mea, Schitul nostru priznuia. Seara, Batranii au plecat la bisericd, iar pe mine m-au lisat si dorm la chili Eram micut si Sau gandit ca nu cumva si nu rezist pana dimineata, la sfargtul privegher Parintele loanichie a venit dupa miezul nopfii si mea trezit, = Scoaliite, mia zis, imbracite, s& mergem la biserica. : ‘Lam ascultat de indata. In trei minute am ajuns la Sfanta Treime. M-a lsat s& intru primul. Era pentru India oars cand intram induntru. M-am_ pierdut! vy Biserica era plini de cdlugiri stand in picioare cu evlavie si luare-aminte, Policandrele isi. imprastiau Jumina pretutindeni, luminand icoanele de pe pereti si de la iconostase. Candelele aprinse, mirosul de tamaie, psalmodiile rasunaind in nepimanteasca frumusefe a hoptii... Mra cuprins o frica sfanta. Am simfit c& nu ma aflu pe plmant, ci in cer. Parintele loanichie mi-a ficut semn s8 Inaintez si s4 mai inchin la icoane. Eu, nimic. = Tine-ma, {ine-ma! am inceput sa strig. Mie frica! Ma luat de mang si, finandut strans, m-am ‘apropiat si m-am inchinat. A fost cea dintai experienta @ mea. S-a intiparit adanc inlduntrul meu. Nu o voi uita niciodata, Pentru o vreme am trecut printr-o ispita... ‘Am fost foarte bucuros i entuziasmat de viata mea acolo. Pentru o vreme ins’, la inceput, am trecut printr-o ispits. Am inceput sma gandesc la parinti mei. Ti indurerasem. imi era mili de ei, ci nu stiau unde m& aflu. Ma mai gandeam si la un var de-al meu, de-o varsti cu mine, Sa niscut in mine, deci, dorinfa de a m& intoarce in sat si de al aduce pe varul meu in Sfantul Munte, pentru a trai si el aceasté minunat& Vial’. Simjeam ca am datoria de a1 aduce la Hristos, dar nu spuneam nimic Batranului meu. Am inceput, deci, si nu mai am pofté de mancare, si ma Inggilbenesc la fala, <8 tanjesc. 33Batranul si-a dat seama, Ma chemat intt-0 zi si spus cu iubire parinteasce: = Ce ai, copilul meu? Ce ti se intampla? Lam spus totul. Asta a fost, m-am slobozit! A trecut ispita. S-a intors iarasi pofta de mancare, inima mi s-a umplut de bucurie. ‘Am continuat si fac ascultare de Batranii mei. Imi strélucea fafa, m-am cut tot mai frumos. in vreme. ce la inceput eram neputincios, cu timpul m-am facut frumos. Fata mi-a devenit ingereascd. Cum mi-am dat seama? Mersesem la Batranul si, cum biitea soarele tn geam, acesta s-a fiicut ca 0 oglind’. Vazandu-mi fata, am zis intru sine-mi: ,O, ho, ho! Cum m-a schimbat, harul!". Mai inainte mi gandeam la parintii mei, iar gandul la ei mi chinuia, Apoi nu m-am mai gandit la ei. Ti aveam numai in rugiciunea mea, sii mantuiasca Domnul. La inceput tanjeam dupa ei. Pe urma, numai dupa Batranii mei. Ti pomeneam pe parintii mei, dar altfel, numai in iubirea lui Hristos. Am inceput si postesc mai mult si si ma nevoiesc mai mult, dar aveam si o mai mare nebunie si inflacarare.. Doream s& ma aflu neincetat in biserica si voiam sa fac tot ceea ce voiau Batranii, si le aduc multumire. lati ce schimbare, ce prefacere, ce mutatii savargeste harul lui Dumnezeu! i jubeam pe Batranii mei Precum am spus deja, Batrdnii mei erau rintele Pantelimon si fratele s&u, p&rintele loanichie. iubeam, desi erau foarte aspri. Eu nu-mi d’deam seama de asta atunci. Nu socoteam ci se poarté aspru cu mine, c&ci ti iubeam si aveam mare respect si evlavie fat de ei. Eviavia mea era... aga precum vedeam icoana Iui Hristos, o asemenea teama sfantd gi © astfel de evlavie aveam. Dupi Dumnezeu erau Batranii, Erau preoti amandoi, iar de fel erau din parile Karditsei, dintr-un sat de sus, li spunea cumva satului Bine ar fi si ne amintim... Miam amintit! E satul Mesenikolas al Karditsei. De acolo aveam pitura cu care am dormit pana de curind, Faceam deplina ascultare de ei. Ascultare! Ce si ¥ spun, o stiam! M-am daruit ei cu bucurie, cu iubire. Aceasta ascultare desivarsité m-a mantuit. Pentru ea mia dat Dumnezeu darul. Da, v-o repet, ficeam deplina ascultare de Batranii mei. Nu ascultare silita, ci cu bucurie si iubire. fi iubeam cu adevarat. Si, pentru ci-i iubeam, aceasti iubire ma ficea si simt si si Infeleg ce voiau. Cunosteam, thainte de a-mi spune, ce Voiau si cum voiau fiecare lucru. Mergeam. aici, mergeam dincolo, Le eram diruit cu totul. Pentru aceasta, sufletul meu zbura de bucurie lang’ ei. Nu ma mai gandeam la nimeni. Au trecut parinfii, au trecut Cunoscutii, au tecut prietenii, a trecut lumea. Viata mea era rugiciune, bucurie, ascultare de Batranii mei, O singura data spuneau ceva, si eu piizeam. De pildS, mi-a spus odata Batrénul ~ Copilul meu, sé-ti speli mainile si inainte de masa, dar si de fiecare dati cand mergem la biserica, pentru c& urmeaz’ si intrm intr-un loc sfant si toate trebuie si fie curate. lar noi suntem amandoi preoti, $i Slujim; trebuie s& avem curate atat mainile, cat gi toate olelalte ale noastre. 35Astfel imi splam cu sdpun_mainile. N-a fost nevoie si-mi spuna si a doua oara. Tnainte si mananc, le sapuneam. Daca mergeam pentru ceva la biseric’, le sSpuneam. Dac atingeam ceva, le sipuneam. La rucodelie, daci era ceva mai fin de lucrat, le spuneam. Asta fceam cu toate lucrurile, firs s& ma Iimpotrivese inlauntral meu. Tineti seama ca avear doi Batrani si de multe ori imi cereau si lucruri potrivnice unul celuilalt. intr-o zi imi spune parintele loanichie: ~ la pietrele astea de aici si du-te acolo! Le-am dus in locul pe care mi la aratat. A venit Batranul cel mare. Indata ce le-a vazut, sa maniat si mi-a spus: - Ce om sucit! De ce-ai facut asta? Acolo ne trebuie pietrele? Sa le duci la loc, unde le-ai gasit! {,Om sucit” - aga ma certa cand se mania. in ziua urmatoare a trecut pe acolo pirintele loanichie, A vazut pietrele la locul lor, sa maniat si mica zis: = Nu fi-am spus si le muti acolo? Eu mam rusinat, mam inrosit, tam pus metanie si -am zis: - Parinte, iartd-ma, le dusesem aproape pe toate, dar Batranul m-a vazut si mi-a spus: ,53 le duci la loc, acolo ne trebuie”, si le-am dus inapoi. Mia finut acum morala parintele loanichie. M-au supus multor alte incercairi de felul acesta. Eu nu aveam deloc viclenie; nu ziceam: ,Oare ma fincearci?”. Nu-mi ddusem seama ci m& incearc’, finde lucrurile curgeau cumva firesc. Este important, ¢@ Va spun, pentru c3, atunci cand cineva stie C3 este MO incercat, poate si fac’ si cea mai grea munca, s& arate a este ascultator. insd cdnd nu stie ca este incercat si jl vede pe celalalt maniinduse, nu se poate si nu se clatine inlauntrul siu si s& ziea: Mai, mai, cei asta? De atatia ani cilugir si se manie? Se poate lucrul aicesta? Poate monahul si fie manios gi s3 se roage? Si fu se fi izbavit de manie? Oamenii stia sunt tare nedessvarsit...” Eu insd nu gindeam aga, nici nu stiam dacti ma Incearcs. Dimpotrivi, ma bucuram mult de asta, pentru c&-i iubeam. Dar si ei aveau multa iubire fata de mine, desi nu mi-o arétau. li iubeam pe amandoi Batranii, dar in chip deosebit ma sprijineam de uhovnic, parintele Pantelimon, Precum spune David, Nipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit dreapta Ta (Ps, 62, 8), tot asa sa lipit si sufletul meu de Batranul. Adevarat vi spun! Si inima mea era impreund cu inima lui. il vedeam, il simteam. Ma lua afar’ si mergeam la biserica mare, iar de acolo pentru treburi Impreund. il simteam! Ma sfinjit mult faptul c& m-am. Nipit de el, Asta m-a ajutat mult, ca s-a lipit inima mea dea lui. Mare sfant a fost! Cu toate astea, Batrinul nu-mi spunea nimic, Nu numai ci nu spunea de unde se trage, dar nici Aumele lui de familie, nici altceva... Niciodat’ nu a Spus «in patria mea’, sau ,parintii mei, ,fratii mei” s.a. Intotdeauna era ticut si tntotdeauna se ruga si Intotdeauna era bland, Daca se mania vreodat’, mania 1 si lot cea ce spunea erau toate prefaicute. Tl iubeam i cred ci pentru ascultarea pe care am fScuto $i Pentru iubirea pe care o aveam fafa de el m-a cercetat i pe mine harul. 37Eram atent la el, si imit, s& iau de la el. Tl iubeam, aveam evlavie la el, il priveam si mi foloseam. imi ajungea numai s&-1 vid. Mergeam ol Impreun’, Urcam de la Kavsokalivia sus, pe muntey taiem copiicei. Tot drumul nu scoteam 0 vorba. Imi ‘amintese de Batranul, cum imi arta ce s8 tal, Indatd ce taiam unul, strigam: ~ P&rinte, [-am taiat! "vin fieristrau acolo. "Vino aici, du-te cu un fieristrau acolo. Curitam de jur imprejur, s& incapa fierastraul- BUtranul mergea st-mi gaseasca altul. Tl taiam ,dinte-o- suflare”. Indata strigam: = Parinte, lam taiat! Cu bucurie, Astea nu erau lucruri firestl. Era iubirea mea, era harul lui Dumnezeu care lucra asupra mea prin Batranul, Prdeveresc gi eu ce se spune: c& niste monahi mergeau la un pustnic si, inconjurandu, Ti puneau felurite intrebari. Unul dintre ei gedea si nu vorbea. Privea la fafa Batranului. Toll Tntrebau, el nu vorbea. $i ii zice pustnicul: = Pentru ce, copilul meu, nimic? Nu ai nici o nelamurire? ii raspunde: s 1 = Eu nu vreau nimic altceva; imi ajunge numai site vad, Parinte’. ‘Adicd acesta se bucura de parinte prin har, t sorbea”, primea harul lui Dumnezeu prin mijlocire tu nu ma intrebi Sy * Vezi Patericul, Penta awa Antonie, Aisa tli, 1999, p. 11 29, Editura Reintregire lui. $i Sfantul Simeon Noul Teolog spune acelagi lucru, ‘Marturiseste ca si el a primit harul de la Batranul sau. Tot ce ficeam, faceam cu bucurie Batrdnii mei nu mi puneau la munci grele. Udam gridina si ficeam rucodelie, ceva sculptura in lemn. Nici nu-mi ineau predici. La inceput mergeam cu ei la slujbe, nimic altceva. Dupa mai multe zile, m-a chemat Batranul si mica dat un sirag de metanii si mi-a spus si zic in fiecare sear rugiciunea ,Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma*. Nimic altceva. Nici © invatiturs, nici o [zimurire. Mai intai mia dat metaniile si mi-a spus: - Fil atent! Pune metanie, séruti-mi mana, sdruta erucea de pe metanii, s4 te binecuvantez ca sa te ajute Dumnezeu. De atunci am invajat sti ma rog cu metaniile, La inceput nu ma trimiteau in afara Chiliei, la veburi exterioare. Toate treburile le féiceam in casi. Mergeam apoi tn grdin’. Sapam, udam, taiam iarba, {ol ce puteam. Apoi am inceput rucodelia, Dup’ ce Ispriveam treburile, ma puneau s& citesc la Psaltite, iar i munceau mai departe. Singurul lucru de care ma Ingrijeam era cum sa slujesc, cum si-i multumesc pe Bitranii mei tntru toate. Tot ce-mi spuneau ficeam. Pazeam cuvantul intocmai. Ca sa fiu sigur, il repetam si i invatam ca pe o lectie. i puneam in minte si il Juicram. De pild’, rucodelia mea era sculptura. Eram ‘lent cum lucrau Batranii mei, iar seara, cand intram in 39asternut, repetam in minte ,lectia’: lum lemnul, il tiiem, il punem in apa sa se imbibe; apoi il scoatem afard si il listim s& se usuce, il cioplim, tl tragem la rindea, il netezim cu glaspapir, udm raspa, facem asa, aga... Apoi il netezim cu 0 piatra de mare, cristalizats, care este ca un diamant si face lemnul si luceasca, pe urma facem schife 5.a. Toaté rucodelia o treceam prin mintea mea, ca si nu uit nici cel mai mic lucru st s.0 plinesc intocmai cum voiau ei. Ma temeam si nu fac vyreo gregeala si si-i necajesc. De aceea tnvaijam pe de rost tot ce-mi spuneau Ma Limureau si pentru ce trebuie si inva} rucodelie. imi ziceau - Fil atent, s& Inveli rucodelie. Aici nu poi sé sai altfel; nu-i manastire, adic’ chinovie, ca si avem, gradini, vi, stafide, fructe, Trebuie si muncesti, ca sei cumperi posmagi ‘Acestea imi ziceau, aritandu-mi rucodelia. Ca si nuci necdjesc, studiam gi noaptea, precum v-am ‘pus, indata ce intram in asternut. Astfel, dimineata ‘eram pregatit pentru munca Tot ce faceam, ficeam cu bucurie. Ziceam: ,O si ma fac monah! Trebuie sé invat asta, sa vid ce noima are”, Aveam curiozitatea s& aflu orice lucru in intreaga lui adancime gi lajime. Voiam s& le invat pe toate, nu gindindu-ma c& voi deveni mai tarziu predicator si voi avea nevoie de ele, ci din iubire pentru Hristos. Am luat binecuvantare de la Batran s& citesc slujba tunderii in monahism, si in cincisprezece zile o stiam pe de rost. 40 M-am obisnuit si nu-mi mai las mintea slobods, ca sa dobandese curatia minfii Acolo unde lucram, unde ficeam cele ale sculpturii, aveam si Sfanta Scriptura. O deschideam si citeam. Aveam Evanghelia si citeam de la inceput, de la tnceputul celei dupa Matei: Cartea nasterii fui lisus HHristos, fiul lui David, fiul...(Matei 1, 1). Citeam, ‘munceam si o repetam in minte. De multe ori repetam uvintele Evangheliei, si chiar si acum mi le amintesc, Mi ingrijeam sa am in mintea mea cuvinte sfinte, Nu Imi obosea si le repet de multe oF. lubeam cuvintele dumnezeiesti, le simteam, ma ackanceam in ele, Nu ma situram s& le spun intreaga zi. $i zilnie daca le ziceam, ‘nu oboseam. ‘Aveam 0 mare inflicérare si, atunci cand BBatranii mei plecau dimineafa si se intorceau seara, eu, liber find, mergeam la bisericutd, la Sfantul Gheorghe, im’ daruiam rugiiciunii, M& duceam acolo, Da Cum eral Atat de mult mi bucuram, c& Au mai (mincam. Numi phicea si ma desprind de acolo. Injelegeti? Spuneam rugiciunea, cantam, citeam. ‘Mergeam acolo singur. Aveam un glas foarte frumios. Va spun, aveam un glas foarte, foarte frumos! Nu vi fic acum ca si ma laud pe mine insumi, ci asa fimleam eu. Aveam un glas foarte frumos si, asa cum fintam, semina cu niste bocete, Erau cantece de Jubire pentru Hristos, tot ce vrei... infelegeti? Mai... Ce slyjbe de inmotmantare, ce... Tot ce vrei! De-astea fileam. Ei, ce s& v3 fac... Uite, de-astea Vi povestesc, Cova prin care-am trecut. Injelegeti? ry= Maine frimantim, asa cd pregiteste-te si mergi si aduci ceva crac. Luam sfoara si plecam in munte, dupa craci, pe drumuri mai ugoare sau mai anevoioase. Nu numai de acestea imi amintesc, ci si c& de multe ori Batranii mei ma trimiteau si adue buturugi sau lemne, pe care le puneam pe mine ca o sarcind de magar. $i asa cum, eram incarcat si bolnay de mijloc, sedeam pe carsruie si mi odihnesc. Dac vreodat mira prea greu, imi ziceam intru sine-mi: ,Ti-arat eu, magar batrant”. Nu ‘cunosteam ce-i lenea, Ei, intr-adevar, nu-mi era mil’ de trupul meu, Pentru ci ma dureau genunchii, ew ma rizbunam. Adicd, cu cat m& dureau si se ,rzvrateau” ‘mai mult, eu luam o povara gi mai mare. ,Ti-arat eu, migar batran!", ziceam din nou. Ma razbunam, ma razbunam pe riul de mine. De nectezut este c& eu, un copil de saptesprezece ani, ma impovaram cu o greutate de saptezeci de ocale, pe o distant cum ar fi, de pilda, din Omonia pana in varful Licavitosulvi. Nu exista nici un pic de lene. Ma multumea si ma rog, chiar si cand eram obosit. Tl catutam pe Dumnezeu mai mult In osteneali. Asta trebuie si o ccredeti si si infelegeti ci, intr-adevair, se poate izbandi. Este un lucru care fine de iubire. Nu este pur si simplu faptul c& mergi repede. Faci o treab’, apoi incepi alta, te intorci, faci alt treaba si iei seama la toate si le ispravesti,s& uzi, so sapi, sa aduci pamant si crengi, S& urci pe munte, s aduci lemn pentru rucodelie, Prin iubire devii vesnic migcator. S& vezi atunci cum fug plicatelel Amorfesc toate. Auziti? Aceasta este 0 vial’ cu adevirat strdina, o viafi cuvioasé, sfanta, viatd paradisiaca. “4 Eram o silbaticiune a padurii Nu pot si va aduc exemple despre ce inseamnd © ascultare adevarata. Nu este ca si cand am vorbi acum despre ascultare si, deodata, sti spun ,Du-te, fa o tumbé", iar tu sa asculfi, Nu+ asta ascultarea, Trebuie Si fii fri de giijd, adica si nu te gandesti deloc la problema ascultari, si dintr-o data sa iti cer ceva, iar tu sa fii gata si o faci cu bucurie. 3 te afli desprins de munca in clipa aceea, si nu fii in stare de veghe si pregitire, si chiar atunci si te smereasca, Prin purtarea fa vei arta atunci dac’ faci ascultare sau nu, _ Eu pazeam dupa litera poruncile Batranilor mei. Imi ziceau: = N-o Si vorbesti, n-0 si spui ce facem si ce randuialé aver la Chilie, Dac’ intalnesti pe drum vreun cilugir siti spune ,Binecuvanteazal”, sa rispunzi cu evlavie si iubire in Hristos ~ »Binecuvantatil”. Fireste, daci este un Baran, si ti siruti si mana. Dac’ te intreaba ,Ce fac Batranii tai?", sti spui ,Bine, cu rugiiciunile voastre”, si si pleci indata mai departe. Fara alt cuvant. lar daca vine din spate, se propie si te intreaba ceva, nu sta si nu réspunde, pentru c3 nu toti cilugarii sunt buni si este nevoie de luare aminte. Orice te intreabi, si zici: ,Nu stiu, Intrebafi pe Batranul, nu tiv’. SA spui sBinecuvanteazal” si sa pleci, Si nui zica: ,Sculptura voastra nuri asa de buna, hai sienveji pictura, muzic’ a", Nu asculta nimic, finei drumul Mi sa intimplat odata si ma trimita la Sfantul Nifon. Pe drum, deci, am intalnit trei mireni — aga li se 45spune in Sfantul Munte celor care nu sunt monahi ~ si, dupa obiceiul meu, le-am spus ,Binecuvantati!” si am trecut. Parandu-le a fi un ,salbatic”, unul dintre ei a zis: = Sirmanul copil, nu pare a fi prea bine. Eu trecusem deja de ei, dar aveam un auz foarte bun, Auzind acestea, m-am bucurat pentru 0 asemenea, smerire. Am zambit in sinea mea. ,Are dreptate, am spus, are mare dreptate, dar de unde sa fi stiut de nebunia meal?" Nu ieseam prea des afar, nici la hramuri nu ma luau Batranii mei. Adic’, daca se préiznuia vreun sfant, ej mergeau si pe mine mii lasau acasa in Sfantul Munte, Batranii aprindeau focul la chili, Eu nu voiam s& stau aproape, nu m& apropiam deloc de foc. Cei mai batrani sedeau lings foc, eu, sedeam mai departe, Miera fric’. Mi-era frica sii nu ma, vatime focul; le-am spus Batranilor mei si ei, saraci, ma Lisau. Este si o problema de obignuinta. Dack te obisnuiesti 8 stai lings foc, nu te mai poti cali, Daca vreodati ma prindea guturaiul, beam un ceai fierbinte, faceam cinci-sase sute de metanii, transpiram, ma schimbam. Apoi cideam la pat si ma ficeam bine. Eu eram intradevar un om ,silbatic”. Eram ca 0 s8lbaticiune a pdurii. Va spun sincer. Alergam descult prin z8pad3, pe stanci. Sa fi vizut cum mi se inrogeau, gleznele, picioarelel Se inrogeau i z3pad’. Nu Batranii mei m-au pus si umblu descult, si nici ei nu erau desculfi. Eu singur am vrut. Dar nici nu-mi ziceau si nusmi scot incailfarile. In biseric’, ins, purtam ciorapi si pantofi, nu opinci. Mi-aduc aminte de ceva foarte frumos. Era primavard si Batranul m-a trimis la Kerasia. Alergind, mi-am scos opincile, c&ci voiam ca picioarele mele si faci ,opincufe", ,tilpici” de la ripada si de la ger Vazandu-ma aga, Batranii radeau de mine. Ma ai smereauy, ma mai certau; chiar si cand faceam bine Imi ziceau ci am facut réu. Fireste, nu mereu, dar voiau ,si mi afle”, adic’ si mi prind’ acolo unde nu Injelegeam. Batranii mei erau sfingi. Se Ingrijeau de cresterea mea in multe chipuri, chiar aspre. Niciodaté nu-mi spuneau ,Bravo!”, sau ,Ai facut bine’. Niciodaté nu ma laudau, Intotdeauna ma sfatuiau cum si-L iubesc pe Dumnezeu si cum si mi smerese. Cum sil chem pe Dumnezeu si-mi intireasca sufletul, gi si-L iubesc mult. Asta am invajat. De ,Bravo!” n-am stiut si nici nu fam cAutat vreodatd. Nici acasi la parin{i nu ma Invatasera cu. ,Bravo, ce bine ai ficut!”. Mama mai certa, Tata lipsea, era in America, a muncit ani de zile la Canalul Panama, Asta m-a ajutat mult. Cel ce invat’ smerenia atrage harul lui Dumnezeu. Dac nu ma certau Batranii, ma necajeam si ziceam in sine: «Manca-ne-ar raiul, n-am gisit Batrani buni*. Voiam s& ma Incerce, si ma certe, s4 se poarte aspru. Acum Injeleg ce aspri erau. Atunci nu-mi ddeam seama, caci fi iubeam. Niciodata n-am vrut sai ma despart de ei Din marea mea rivni, citeodata alunecam pe alaturi Din marea mea ravni, insi, cdteodatd alunecam pe alaturi. Ravna ma impingea catre exageriri. Faceam:si nevoinfe fra binecuvantare, Dar asta este egoism. $8 Va dau un exemplu. Ascultati. Batranii met lipseau intreaga zi cu trebuti gi ma lasau singur la Chilie. Eu fceam rucodelie. Rucodelia noastra era, precum v-am spus, cioplitul tn lemn. Mie finc’ nu-miarataserd tn fntregime cum se face lucrul, de teama si nu plec. intro zi, deci, am luat un lemn alb, frumos, gi am facut pe el o schifé. Era o mierls foarte frumoasa, cu aripile date pe spate, ciugulind un. strugure, Ciorchinele era atamat de o vit cu douastrei frunze. Ay iesit foarte frumos. Lam si netezit bine. Cand sau intors Batranii, m-am dus si le pun metanie. Am luat cu mine si cea ce lucrasem, g iam zis parintelui loanichie: Uite ce-am facut! indati cea vazuto, a facut ochii mari si a strigat: ~ Cine {i-a spus s- faci? Ai intrebat pe cineva? A apucato, a aruncat-o jos, a facut-o bucatele. ~ Sa mergi repede la Batranul sa-i spui, mi-a zis. Eu mam necsjit mult si le-am cerut iertare. Nu mi-am dat seama si i-am suparat = De ce faci lucruri si nu tintrebi? Mergi repede la Batranul, aratd-i buctile si spovedeste-te. Mam dus indati la Batranul, iam ardtat bucafile, iar el mi-a spus: = Copilul meu, nu trebuia s& faci asta, Fara binecuvantare nu se face nimic. Altfel, poti si cazi in. inselare i si pierzi harul lui Dumnezeu. Am pus metanie, am cerut iertare cu simplitate si fér& patina. Nu numai c& nu ma tulburat certarea, dar mi-am zis: ,Waitrdnii mei trebuiau s& se poarte mai aspru, s& mai pedlepseasca’, Altiidat’, ins, am ficut 0 neascultare cu bun’ stlings. Intro zi, inainte de a pleca Batranii_ pentru reburi, mi-a spus Batranul cel mare: = Vezi acolo sus, pe raft, acea carte? Si no atingi. N-are rost, esti mic. Mai incolo, cand o si te faci Imai bun, mai smerit, o s-0 citesti. ‘Aceasta era pentru mine lege. Nici nu priveam etre partea aceea. intro alt’ zi, plecind Batranii la Kerasia, m-a ajuns curiozitatea Mam dus. si_am Inceput s-o privesc. Era sus, eu eram mic si nu ajungeam la ea, M-am tot invartit, m-am invéitit... ,Ei, aim zis tn sine-mi, cel putin sa vad ce spune”. Deci, am pus un scaun, m-am suit, am ajuns la ea si am coborat-o, Ce pacat! Literele erau toate amestecate, ca o limba strain’. Era serisa de mana, O carte mare, foarte mare, jyoasa. Erau cuvinte din gieaca veche pe care nu le Injelegeam, le-am invafat mai tarziu. $i niste litere. Niste ,s"-uri, niste... mai, mai! Ce s& v8 spunt Era un manuscris. Era cartea Sfantului Simeon Noul Teolog. Dar era o carte foarte mare, cu foi groase. Oho! Cantirea multe kile. Deci, hai acum s-o citesc! N-am puitut. Am suit-o la loc. insi dupi aceea ma cuprins necazul, {ulburarea, amardciunea. Nici munc’, nici rugiciune. Nimic. Alte dati, cand lipieau Batrdnii, mergeam in bisericd si, avand glas frumos, cantam, Rosteam ceva tropare, era un fel de tanguire. Era ca o strpungere a {inimii, imi plicea si m& migca mult. Dupa aceasta neascultare, ins’, n-am mai mers in bisericd. Am iesit lard, m-am asezat pe bordura si priveam nec3jit MareaEgee. Sedeam si ma uitam la mare. Nu voiam s& zic nici macar ,Doamne lisuse". Oh, ma Intelege{i? Mare mohorare. Deci, nu m-am dus la biseric’, n-am spus »Doamne lisuse’. M-a cuprins o mare tistele. Ei, aveam credinji in Dumnezeu, dar nu voiam si calc porunca Batranilor. Pe Dumnezeu Il simjeam, dar nu Voiam si-1 necdjesc pe om. Nu voiam s8 fiu pricina Intristarit nimanui. Ce sa fac... Oh Seara au venit Batranii. Ce sa fac eu, sirmanul2 Gandeam s& le spun. N-am putut. Am mers la biseric’ fiindca trebuia s& fiu cu ei. Am RScut vecernia, am ficut pavecernifa. N-am spus nimic. Am urcat la. chilies N-am facut metaniile, nici canonul, nici rugéciunea cu siragul de metanii, Mam fntins in pat si ma inchipuiam cum voi fi, cand am si mor, in sicriu. Ei, si mam necjit. Dimineata a sunat clopofelul, am coborat, am citit la slujb’. Am sfarsit utrenia, sa spus Pentru rugaciunile...”. Am iesit afar. Am plecat de la biseric& ‘ca si mergem in trapez3. N-am mai rabdat. L-am tras putin de manec pe Batranul, duhovnicul, si -am spus: - Am nevoie de tine putin, parinte. S-a Intors indata, am intrat din nou in biseric’, + Sunt necajit, Fam zis. Am facut neascultare. Mii spus si nu ating cartea, iar eu mam uitat la ea si din acea clip’ nu pot si mai aflu liniste. Nici ,Doamne lisuse", nici canon, nici rugaciune, nici metanii. ~Ei, copilul meu, nu fi-am spus? De ce-ai facut asta? - Parinte, iart8-m3, m-a pus ispita si sunt foarte nec§jit. larta-ma si, cu rugaciunile tale, voi lua aminte pe mai departe, s& nu-{i mai fac neascultare. 50 Mica citit dezlegarea. Hop! Ce credefi? Au trecut toate! Aveam ceva bun: indati ce ma spovedeam Batranului meu ~ slavai Tie, Dumnezeulel ~ treceau toate, indati. De fiecare data cand ma spovedeam, i yenea o mare bucurie si ma daruiam rugaciunil Credeam ci le-am spus pe toate lui Dumnezeu insusi Ca sunt iar cu Dumnezeu. Fi, cat de putemic aveam lucrul acesta in mine! Nici nu va inchipuiti! Si vid acum pe unit zicand: ,Fii atent, si nu afle Batranull” Aji injeles... in vreme ce la noi, Batranul era pana in adancutile inimit {i iubeam mult pe Batrani; fn acea vreme tofi uicenicii isi iubeau Batranii. Dupi Dumnezeu, al doilea lucru era parerea Batranului. Dacd faceai ceva Impotriva, neascultare, nu trebuia nici si te impartaigest, nici, nici Taina viefii duhovnicesti este ascultarea in Sfantul Munte, multi au trait ascuns. Au murit ffir s&i stie nimeni, $i eu am vrut si trdiesc asa, nestiut. Nici predicator n-am vrut si ajung, nici nimic altceva, Nici_nu mam gandit vreodat si. ies din Sfantul Munte. Un copil in desavarsita_pustietatel Pentru a intelege pustia si lipsa de ajutor, urcam pe munte, rimaneam cateva ceasuri acolo si voiam s& Ww3iesc ca un pustnic. Mancam buruieni, ca si mai evoiesc. Voiam si traiesc singur, precum Sfantul pe care il iubeam de pe cand eram mititel ~ loan Colibasul. Acesta este sfntul meu iubit, Pe el Iam 51urmat, M-a_uimit cum a rabdat s& stea acolo, Langa parinfii lui, locuind in colib’, fara si se descopere, intirindu-i neincetat: Trai ridicat coliba Inaintea portilor parinjilor ti”. Asa spune troparul su: Din pruncie dorind fierbinte dup’ Domnul, Tumea si cele frumoase ale lumii ai parasit siai sihastrt in chip desavarsit. Ti-ai ridicat coliba inaintea pontilor patrintilor tai, zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta pe tine, loane, Hristos dupa vrednicie te-a proslavit.” Si luminanda: _-Sarac asemenea unui alt Lazar ai rabdat Ja portile parintilor tai, cuvioase parinte, intr-0 colib& mica stramtorat, preaintelepte. Jar acum ai aflat locas desfétat in ceruri, impreuna cu ingerii si cu toi sfintii, preacuvioase loane.” Batranului meu fi spuneam totul. Da, tot ce gandeam; iar el, vazind unele exagersri, imi spunea cand si can - ingelare, copilul meu, jintreaga mea viata era un rai. Rugaciune, slujire, rucodelie, ascultare de Batrani. Dar ascultarea mea era rodul iubirii, nu al silniciei. Aceasti binecuvantata ascultare m-a folosit mult. Mra schimbat. Mra fcut mai infelept, mai limpede, mai tare la trup si la suflet. M-a fricut si le cunosc pe toate. Trebuie si dau slava lui Dumnezeu 2i si noapte, cici m.a invrednicit si triiese astfel in aceasta vats 5 M-am aplecat asupra ascultarii. Au venit singure Celelalte, pe care Dumnezeu le-a randuit in viata mea. $i darul prorociei, tot pentru. ascultare mi La dat Domnul. Ascultarea vadeste iubirea pentru Hristos. lar Hristos Ti iubeste in chip deosebit pe cei ascultstori. Pentru aceasta zice: Eu iubesc pe cei ce ma iubesc, si (ei ce ma caut vor afla har’. in Sfanta Scriptura se afl scrise toate, dar acoperit Aveam multa ravnd pentru cele duhovnicesti Batranii mei nu miau randuit niciodati ce sx fac. Mi-au dat un sirag de metanii si mi-au spus: ~ 8 zici rugiciunea. Nimic altceva. Ma vedeau c& sunt habotnic si nu-mi spunea multe, nici ce sa citesc, Nu ma lasau si citesc nimic din Paringii mari. Adicd nu mi Kisau sa-l citesc pe Sfantul Efrem, pe Sfantul Isaac, pe Sfantul loan Scararul, pe Siantul Simeon Noul Teolog, Everghetinosul s.a. Ma opriseri de la acestea. Astfel, ficand ascultare, citeam numai vieti de sfinfi, Psaltirea, Mineiele, Octoihul; din ele am invajat s& citesc, cci nu stiam. Dar aveam multé ravni pentru’ cele duhovnicesti. Deseori mergeam in biserica Sfantului Gheorghe, la a cirei zidire am ajutat si eu, si cantam multe. Cel mai mult imi pliceau Canoanele Treimice. §1 imi pliceau cele despre iubirea dumnezeiasc’. Erau languitoare, cantece de dragoste, spunei cum vrefi. $i plangeam mult, dar nu era lacrimi de tristefe, ci de * Pildele lui Solomon 8, 17 (Septuaginta).bucurie, dumnezeiascd. bucurie, Eram migcat. Le rosteam frumos! Asta era viafa mea. Traiam tn harul Domnului, nu prin puterea mea. Toate erau_prin dumnezeiescul har, nu erau nici prin infelepciunea mea, nici prin stiinta mea ~ finde’ nu 0 aveam ~ nici, nici... Erau din harul lui Dumnezeu, Cateodat’, insi, alunecam pe alaturi. Fara sii intreb pe Batranii mei, luam ceva initiative. Ascultat Pentru curatia mini am inceput si tnvat pe de rost din Sfanta Scriptura. Am inceput cu Evanghelistul Matei. ‘intro zi mi s-a dat prilejul si le-am spus pe de rost primul capitol din loan. Cand au auzit, m-au certat ca am facut-o fara binecuvantare. Am asteptat cu emotie acel ceas Ce s& va spun, copiii mei, despre cum am devenit monah? E mare poveste viata mea in Sfantul Munte, Implinisem paisprezece ani, cand Batranul m-a cchemat si mi-a spus: ~ Ce-o si faci, ce program ai? O 8 rimai aici? = Rian! am spus plin de multumire si bucurie. - Pune metanie, ‘Am pus metanie, Atunci mica adus 0 ras dea lui, veche, pe care o folosea la lucru. Era atat de peticit’, incat nu se mai vedea panza de la inceput, iar la gat era foarte unsuroasi din pricina niduselil. [i vazusem pe cilugirasii care veneau la biserica mare, frumos imbricati, si 0 asemenea ras imi inchipuisem si eu. Ca un copil ce eram, ma gandeam la vegmintele ka €u care urmau si ma imbrace, cat de frumoase, cat de foi vor fi... Dar, cand a sosit ceasul, ce si vad! Zadrentuite, peticite. M-am necajit un pic, cinci minute. fi, eram si mic, paisprezece ani... Insi n-am spus himic, nu m-am vaitat. Cand am vazut rasa, am simtit 0 freutate, precum v-am spus, dar am intors-o repede spre bine, = Sa fie binecuvantat! am spus si am luato. Nu mam mai gandit decat la nevoitorii care purtau dulame de par gi nu si le scoteau niciodat’, nici pu le spalau, Dumnezeu mi-a dat pentru asta mare imangaiere, M-am dus la Psaltire. Am citit si Epistola lui loan. $i, in aceeasi zi, Dumnezeul meu, mi-ai vorbit! Dumnezeul meu, mi-ai vorbit mult... Doi-trei ani mai tarziu am devenit schimnic Doi-rei ani mai tarziu am devenit schimnic, Cu © zi inainte am avut parte si de o binecuvantare cu totul deosebita. Trebuia si mergem eu Batranul la Marea Lavrd, 8 luim tncuviintarea pentru tundere. Egumenul care a dat binecuvantarea fra foarte sfant. Pe drumul catre Lavra, trecdnd pe ang’ sihastria Sfantului Nil Izvordtorul de Mir, am simfit pentru intaia oard aroma cereasc3. Mireasma s-a fevarsat asupra mea, si iam spus Batranului, El a fascultat cu simplitate si a trecut mai departe, fara si spund nimic. Asa trebuie si le vedem, simplu. A doua ari am simtit aroma la moastele _Sfantului Haralambie. 55In seara tunderii mele, toti parintii sau adunat in biserica mare a Schitului, a Sfintei Treimi, au fcut priveghere, au cAntat cu strapungere; gi eu, descult, in sosete albe, eram plin de strapungere. Am pus metanie tuturor, m-am Inchinat la icoane, iar mai-marele a Inceput s&-mi pund intrebarile tunderii. Ochii imi erau, plini de lacrimi de umilini®. ups ce sa sfarsit privegherea, am mers la Chilie, Eram foarte bucuros, dar si ticut. Voiam sa fiu singur cu Dumnezeu, Cand esti intr-o astfel de stare, nu vrei nici s& cAnfi, nici sa vorbesti. Cauti linistea, ca si auzi limpede glasul lui Mult imi pliceau privegherile in Sfantul Munte Viaja Sfantului Munte este vial’ de priveghere. La priveghere, cand se sivargeste dupa cuviinti, adic& toti cei ce iau parte sunt uniti tn. Iimpreundslujire, se naste © atmosfers duhovniceasca In care patrund tofi_ cu usuring& si care aduce mare folos. Se subjiaz4 sufletul si se ivesc cele mai potrivite temeiuri pentru inaltarea duhovniceasc’ si pentru 0 adanci impartisire cu Domnul. in Sfantul Munte, la ora dou’ se face 0 adevérata riscoal’. Simteam 0 teama sfanti in ceasul acela. Rugiciunea cutremura acel loc, lumea duhovniceasca. laté ce inseamna iubirea pentru Hristos. Mie imi pliceau mult privegherile in Sfantul Munte. Deveneam alt om. Eram intotdeauna foarte alent. lubeam mult s& ascult cuvintele slujbei. Nu 56 voiam ca somnul simi fure mintea nici macar o clips, Nu motgiam, ci urmaream slujba cu dragoste, Cateodati, dacd stziteam in strana, nu ma sprijineam cu spatele, ca sa nu atipesc. $i nici dupa Dumnezeiasca Liturghie nu voiam si dorm, Stipanea iubirea, de aceea rmaneam treaz Harul pe care il avea acel sfant strifucea si in sufletul meu La biserica cea mare a Schitului, mergand pentru slujbe si privegheri, am cunoscut multi oameni sfinfi. Ascultafi, sa va spun despre un sfant ascuns. Deasupra Colibei noastre, foarte sus, vietuia Insingurat into colibi siimandun_ rus, batrdnul Dimas. Era foarte evlavios, Batranul Dimas a kimas aproape necunoscut in toati viaga sa. Nimeni nu pomeneste despre numele sau despre darul lui. Plecase din Rusia, Cine stie cate zile a mers. Le-a lsat pe toate ‘ea s& vin tn acest colt de lume, la Kavsokalivia, gi {oat viata lui a trait aici. Sia murit necunoscut. Nu era nicidecum egoist. Nu, nu, era nevoitor. $i sé nu aib& pe nimeni lings el sii spun’: ,Astizi am facut cinci sute de metanii. Am simfit asta...”. Era un nevoitor in tain’. Da, da, astai un lucru destivarsit, Destivarsit, jertfelnic. Lipsd de grija, slujre, sfintenie, petrecere fata ceitre fa3 cu Domnul, fara a plicea oamenilor. Robul Stipanului. Cu desavargire nimic altceva. Nici egumen, nici -Bravol”, nici ,De ce asta asa?” Am vlzut-un slant in viatS. Da, un sfant necunoscut, Srmanul, 57disprefuit. Cand a murit, cine stie dup’ cate zile sau luni bau gasit, dacd nu cumva 0 fi fost si iarn’. Cum si jung’ cineva acolo sus, la coliba lui de piatral? Nucl vedea nimeni. De multe ori ti aflau pe acesti pustnici la doutstrei luni dupa adormirea lor. Revarsarea si prisosul harului sau pogorat asupra mea, smeritul, cand am vazut pe acesta, pe batranul Dimas, ficand in bisericd metanit si presdirandu-si rugiciunea cu suspine. Cu metaniile lui, atat de mult il adumbrea harul, ineat strilucea pand si fn mine. Atunci a covarsit si in mine harul. Adica exista si inainte, prin iubirea pe care o aveam fata de Btranul meu, insi atunci am simit si eu harul foarte putemic. 4 va spun cum mi sa intamplat. Intr-o dimineata, pe la trei si jumatate, am mers la biserica cea mare, la Sfanta Treime, pentru slujb’. Era devreme, inci nu batuse toaca. Nu se afla nimeni {in bisericd. M-am agezat in pronaos, sub 0 scar’, Ma rugam nevizut de nimeni. La un moment dat sa deschis usa bisericii si a intrat un monah thal, tn vvarsti, Era batranul Dimas. Indati ce a intrat, a privit in dreapta si in stanga, dar na vzut pe nimeni. Atunci, finand in mand un sirag mare de metanii, a tnceput s& fac metanii mari, multe si iufi, zicand necontenit: {,Doamne lisuse Hristoase, miluieste-m&... Preasfants Nasc’toare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi", In curand a c’zut fh ripite. Nu pot, nu gasesc cuvinte 53 ‘nfétigez purtarea lui dinaintea lui Dumnezeu; miscari de iubire si slujite, miscéii ale iubirii dumnezeiesti, ale diruirii de sine. L-am vazut stand cu mainile desficute, in chipul_crucii, precum a facut Moise la Marea Rosie... Ce era asta? Petrecea inléuntrul harului Strilucea In lumind, Asta eral Mi sa Impartagit si mie Indat& rugiciunea lui, Am patruns intt-o clipita in acea atmosfers. Nu mai vazuse. Ascultati. Am fost miscat si fam inceput si plang. A venit harul lui Dumnezeu la mine, smeritul si nevrednicul. Cum sa va spun? Mira impantasit harul, Adica, harul pe care il avea acel sfant 4 strilucit si in sufletul meu, Mi-a dat harismele sale duhovnicest. Deci, batranul Dimas cazuse tn rapire, Far’ s& yrea o fiicuse. Nu sa putut stipani. Nici ce zic acum nusi bine. Nu pot so pun fn cuvinte. Asta este si fi lyat tn stipanire de Dumnezeu. Acestea nu se lkimuresc prin graiuri. Nu se explicit deloc, si daca le explici, cazi foarte pe dinafara. Nu, nu se explic’, nici in cArfi nu sunt infajisate, nici nu se fac infelese. Trebuie si fii stant ca s& intelegi. Batranul Dimas mica impartasit aarisma rugiciunii si pe cea a straveder La ora patru s-au tras clopotele, Indaté ce a auzit clopotele, batranul Dimas a mai fut cateva metanii si ‘a incetat rugiciunea. A sezut pe bordura ~ mi se pare (08 era Zidit’ in pronaos ~ gi a venit Makaroudas, aga tl alintau pe Macarie. Era iute si dulce la vorba. Era ca un Inger. Ce frumos aprindea candelele! Ce frumos aprindea policandrul! Ce frumos le stingea apoi, una cate una! Ce frumos facea metaniile! Cerea iertare in dreapta si in stanga, lua cdrtile si ficea pe canonarhul Mai, mai, ce-1 mai iubeam! Era vrednic, cici avea harul Jui Dumnezeu.Deci, a intrat in biseric’ Macarie, Makaroudas. Urmandu-l, batranul Dimas a trecut si el in naos si a intrat fn strand, pregatindu-se pentru slujb& si socotind & nu a fost vazut de nimeni, Am iegit si eu din umbra scarii gi, pe ascuns si cu team’, am intrat in naos. Am mers gi’ m-am inchinat la icoana Sfintei Treimi. Apoi m-am intors si am stat mai departe, La .Cu frica ui Dumnezeu...”, mulfi parinti sau tmpartisit. Am pus si eu metanie si mam impariasit. Din clipa impartisit ma cuprins 0 foarte mare bucurie, 0 insufletie. Dupa slujb’ am plecat in padure singur, plin de fericire si bucurie. Nebunie! Spuneam in minte, rugaiciunile de multumire de dupa Sfanta impartisanie, mergand spre colibi. Alergam vartos prin padure, siream de bucurie, deschideam tn extaz mainile cu Insuflejire, cu putere, si strigam: Slava Tie, Dumnezeuleee! Slava Jie, Dumnezeuleee!” Da, mainile imi incremeniseri, inlemniser’ in chipul crucii. Adicd, dac& ma priveai din spate, ai fi vizut 0 cruce. Capul meu ridicat spre cer, pieptul si el in afard, parc voia si plece impreund cu mainile spre cer, Inima voia si zboare din piept. Cea ce va spun e adevarat, am patimit-o. Cat timp am fost in aceast stare, nu stiu. Cand mi-am revenit din starea in care eram, mi-am coborat manutele si, ticut si cu ochii in lacrimi, am mers mai departe. ‘Am ajuns la Chilie, N-am luat gustarea, precum obisnuiam. Nu puteam vorbi. Mam dus in biserica, dar n-am putut si cant nimic din cele ce cdntam fnainte. Am sezut in strana si ziceam ,Doamne lisuse". ‘A continuat acea stare, dar mai linistit. Eram foarte. migcat, Am sfarsit in lacrimi. Curgeau nesilit din ochii 60 mei, singure. Nu le voiam, dar era 0 cutremurare pricinuité de cercetarea lui Dumnezeu. Nu sau oprit pain seara, Nu puteam si cant, ssi gandesc, sii vorbesc. Si dac& s-ar fi aflat altul acolo, nu ag fi vorbit. Ag fi plecat, ca si fiu singur. Un luctu este neindoielnic. Batranul Dimas .vimparitharisma rugaciuni ga strvederitn ceasul Jn care el insusi se ruga in biserica Sfintei Treimi, biserica cea mare a Kavsokaliviei. Ceea ce mi sa Intamplat ~ nu ma gindisem niciodata la aga ceva, nici nusmi dorisem, nici nu asteptam. Batranii _nu-mi Vorbisera niciodata despre aceste harisme. Asa aveau predania, Nu ma tnvajau prin cuvinte, ci numai prin Mtarea lor. Citind viefile sfinjilor si ale cuviosilor, yedeam harismele pe care le daruia lor Dumnezeu Paringii nu ispiteau, nu cereau semne, nu cdutau Narisme, Credefimm’, eu nu mi-am spus niciodati: ,Cear {i si:mi dea Dumnezeu vreo harisma...". Nu m-am pindit vreodats la aga ceva. lar acest lucru, la care nu mam gandit niciodata, sa petrecut pe neasteptate si eu fu -am dat niciodata vreo insemnatate. in dup amiaza aceleiasi zile am iesit din biseric&. Am gezut pe borduré si priveam spre mare. $-a apropiat vremea ca Batranii si se intoarca. Privind daci nu cumva vin, kam vazut ca intro proiectie, eoborand iste sciri de marmurd. Insi acest loc era Indepartat, in chip firesc nag fi putut sil vad. bam viizut pe Batrani prin harul lui Dumnezeu, M-am Joflicirat. Era intaia oar’ cand mi se intémpla asa ceva. ‘Am zburat afar’, am alergat la ei si le-am luat desagile, ~De unde ai stiut cai venim? zice batranul. 61Eu nam spus nimic. ins, cand am ajuns la Chilie, m-am apropiat de marele Batran, pirintele, Pantelimon, si, pe ascuns de pirintele loanichie, i-am zis: adic nu aveam dreptul s& 0 spun, nu aveam vincredinfare”. Le vedeam pe toate, luam aminte la toate, le stiam pe toate. De bucurie, nu piseam pe plimant. Mi sau deschis ochii, urechile, mirosul. Injelegeam de departe. Animalele, pasirile, le deosebeam pe toate. Stiam dupa tril daca este miert3, sau vrabie, daci este cinteza, daca este privighetoare ori sturz. Cunosteam dupa. viers toate pasirelele. Noaptea, citre zori, ma bucuram de concertul pe care 1 dadeau privighetorile, mierlele, toate, toate... ‘Am devenit altul, nou, diferit. Tot ceea ce vedeam, prefaiceam in rugiciune si o intorceam astfel ehtre sine-mi. De ce pasirea cAnti si sliveste pe Ficatorul? Voiam so fac si eu. La fel cu florile, Cunosteam florile dupa mitos, iar aroma le-o simteam de la jumatate de ceas departare, Priveam ierburile, i, apele, stancile. A! Cu stancile vorbeam. Cate Le intrebam simi istoriseau toate tainele Kavsokaliviei. lar eu eram migcat si dobandeam stripungere a inimii, Le vedeam pe toate prin harul lui Dumnezeu. Vedeam, dar nu vorbeam. Deseori mergeam in padure. Ma bucura mult si merg printre pietre si ierburi, printre copaci mari si mi - Pirinte, nu stiu cum sii explic. in vreme ce Va aflati dincolo de munte, eu v-am vazut incircati gi am alergat. Muntele era ca un geam si vedeam prin el. = Bine, bine, a zis Batranul, nu da nici 0 insemnitate, si nici si nu spui cuiva, caci viclean urmareste Traiam printre stele, in nemarginire, in cer Precum v-am spus, nurmi dorisem niciod: darul stravederii. Nici cand Lam primit au ava striduit s& inaintez, adicd nu kam cultivat. Nu Ham vreo insemnatate. N-am cerut niciodata si nici nu de la Dumnezeu simi descopere ceva, pentru socotesc cA aceasta este potrivnic voll sale. Du amplarea cu batranul Dimas, m-am schimbat desivargire. intreaga mea vial’ era numai bucurie fericire, Traiam printre stele, in nemiirginire, tn cer. inceput nu fusesem aga. De cand am simfit harul lui Dumnezeu, t harismele s-au inmultit. M-am infelepfit. Am tnv canoane treimice, Canonul lui lisus, alte canoa Numai ce le citeau sau le cantau in biserica, si invajam pe de rost. Psaltirea 0 spuneam pe dinafa Eram atent si fa anumiti psalmi, ale cAror stihuri asemfnau, ca s& nui incurc. M-am_ schimbat adevarat. ,Vedeam” multe lucruri, dar nu vorbeat lubeam privighetoarea si ea ma insufla Intr-o dimineat’, mam dus de unul singur in fecioreasca piidure. Toate, racorite de roua diminetii, sednteiau th soare. M-am aflat pe 0 vale inverzit’. Am fezut pe o stinc’. Lang’ mine curgeau linistit ape reci, 62 63iar eu rosteam rugiiciunea. Liniste desavarsits. Peste Putin, am auzit in acea linigte un glas dulce, imbatator, cantand, laudand pe FicStorul, Am privit, dar nam deslusit nimic. in cele din urma, dupa o ramurs, am Vzut_ 0 pisaric’; era 0 privighetoare. Ascultam privighetoarea céntand, tnvartosandu-se, umflandui_ pieptul, Aceasti pasire mititicd isi dadea aripile pe spate, ca si ab putere si slobozeasc’ acele sunete prea dulci acel glas frumos. Mai, mai, mail S3 fi avut un phar cu aps, s3 bea sis se ricoreasc rau venitlacrimi in ochi. Aceleasi lacrimi ale harului, care curgeau nesilt si pe care le dobandisem de la batranul Dimas. Era a doua oari cand le incercam. Nu pot si va Impartigesc cea ce simteam, V-am descoperit, ins’, taina. Ma gaindeam: ,De ce. sf Scoati privighetoarea aceste sunete? De ce aceste Wilurit De ce s8 cante aceasti preaminunaté cantare? De ce, de ce... Cu ce scop? Nu cumva asteapt s-0 laude cineva? Nu, de buna seam’, acolo nimeni n-o $8 faci asta’. Filosofam de unul singur. Aceasta am deprins-o dupa intamplarea cu batranul Dimas, inainte de asta n-o faceam, Cate nu mia spus privighetoareal $i cate nu iam spus in ticere: Mica mea ighetoare, cine fia spus ci voi trece pe aici? Aici Au se apropie nimeni, este un loc nestribitut, Cat de frumos ti tmplinesti, fara ragaz, indatorirea ta, fugiciunea ta cétre Dumnezeul "Cate imi spui Privighetoarea mea, cite ma tnveti! Dumnezeul meu, sunt migcat: Privighetoarea mea, cu cantecul tiu imi arati cum s&-L laud pe Dumnezeu, imi spui mii de lucruri, multe, foarte multe..." 64 Nu sunt bine cu sindtatea, ca si le spun pe foate dupa cum le simt. S-ar putea scrie 0 carte Intreagd. Am indraigit mult acea_privighetoare. O Jubeam si ea m3 insufla, Cugetam: ,De ce ea, si eu nu? De ce ea se ascunde si eu nu?” $i mi-a venit in minte i trebuie s8 plec, s ma pierd, s& nu mai exist. Am zis: De ce? Avea lume in fafa ei? Stia cA sunt eu si o uzeam? Cine 0 asculta? De ce a mers in locuti atat de ascunse? Dar celelalte privighetori din desig, de pe maluri, care cant ziua si noaptea, seara si dimineata, cine le asculta pe toate? De ce fac asta? De ce merg in Jocuri asa de ascunse? Scopul este inchinarea, cantarea Ziditorului lor, slujirea lui Dumnezeu". Aga imi ziceam. Pe toate aceste pisari care Il sliveau pe Domnul Je socoteam ingeri ai tui Dumnezeu, ai Facatorului futuror. Da, se ascundeau ca si nu le aud’ nimeni, eredeji-ma! Nu le pasa daci le aude cineva, dar injeau dupa singuratate, dupa liniste, dup’ pustie, dupa tacere, ca si le audi — cine altul, dac’ nu Ficatorul si Ziditorul tuturor, Cel ce le-a daruit viata, $i suflare, si glas? Veti intreba: ,Aveau minte?” Ce si vai spun, nu stiu daca o faceau constient sau nu. Nu stiu, De aceea sunt pasirele. Poate c& acum sunt in viaté, iar apoi nau si mai existe, precum spune Sfanta Scriptur’. Noi nu trebuie si cugetim diferit de Sfanta Scriptura. Dumnezeu poate si ne arate ca toate acestea ‘erau ingeri ai Sai, Noi nu stim asta. Oricum, ele se ascundeau ca s& nu audi nimeni doxologia lor. Tot astfel si viaja monahilor acolo, in Sfantul Munte, este necunoscuti. Tréiesti impreun’ cu Batranul tau, il iubesti. Metaniile, nevointele, toate se 65fac, dar nici nu le {ii minte, nici nu zice nimeni despre tine: .Ce-i cu asta?" Il tréiesti pe Hristos, esti al lui Hristos. Triiesti tn toate si in Dumnezeu, in Care gi prin Care toate viaza si se mica”. Intri in Biserica cea neziditd si testi acolo ca un necunoscut. Si, in vreme ce te mistui In rugiciune pentru semenii tai, ramai ecunoscut tuturor oamenilor, fara ca el s& te cunoasca poate niciodata. Mia venit in minte sa plec la pustie, sa fi singur cu Dumnezeu Mintea imi era la plecare. $8 cer voie de la Batranul, si iau un siculet cu pesmeti si si ma pierd, ca sic laud si si-L slavesc neincetat pe Dumnezeu, Dar ma gandeam: ,Unde si merg? N-am invaijat inc bine rucodelia". Nu ma invajaserd. Poate se temeau si nu plec. Aceasta team stpanea in Sfantul Munte. Nu-l Invatau pe ucenic si ispraveasca rucodelia, ca si nu le plece. Pentru ci rucodelia este aer pentru monah, cici prin ea Tsi poate agonisi posmagul, Mia intrat, deci, in minte acest lucru ~ sa plec in pustie, singur cu Dumnezeu. Dezgolit de sine. Furi mandrie, frd egoism, fara slava desarts, fir, fir... Ma credefi? De acolo mi sa nascut negrijirea de sine. Desvarsirea au izbutito anumiti nevoitori care sau pierdut tnlauntrul pustiei. Nu doreau nici lume, nici altceva, nimic, nimic... Se topeau de lacrimi catre Dumnezeu si se rugau pentru Biserica. Se osteneau Vezi antifonul totai de la utrenia Invieri, glasul al 66 Jntai pentru lume si pentru Biseric’, iar apoi pentru ei lois Tin mine, deci, a prins radaicini scopul acela al privighetoarei. Cu ce scop s8 cante inlauntrul pustiei? Inchinarea, lauda, slavoslovirea lui _Dumnezeu, Greatorul, Pentru ce, deci, sf nu merg, in pustie, s& slujesc lui Dumnezeu in tacere, pierdut de lume si de societate? Exist vreun luca mai desavarsit? Toate aceste noime le capitasem de la privighetoare. Mai, inai, mai, ce de planuri imi ficeam! Cum ag merge in pustie, cum meas bucura, cum a5 muri! Oho, ag manca jerburi, a5 face una, altal As merge ca un necunoscut _drenfiros la vreo manastire, mi-ar da yreun posmag si fay manca, fri SB spun unde stau si cine sunt, Imi locmisem un plan intreg, Asta era taina mea. Mam intors la Chilie plin de, toate aceste simtaminte si vise. M-am spovedit Batranului, care a zimbit. - Ingelare, mi-a spus, scoate astea din mintea ta, 4154 nu te mai gandesti vreodata la ele, caci vei pierde si rugiciunea din pricina lor. $i, precum v-am spus de multe ori, aveam un Juctu tare bun. Tot ceea ce spovedeam la Batranul lua sfarsit chiar in acea clips, si simteam inlauntrul meu o bucurie mare. Era, se pare, binecuvantarea Batranulu Astfel tejiam ca ucenic in raiul pamantesc al Sfantului Munte. Neag fi viut si plec niciodata de acolo. Dar planul lui Dumnezeu era altul 67Dumnezeu m-a izbavit Era o zi ploioasa. Cand s-a oprit ploaia, am vazut din atelierul in care lucram multi parinti de la alte Chilii mergand catre Sfantul Nifon ca s& adune melci. P&rintele loanichie -a vizut si sa intristat. Ar fl vrut s& merg si eu. bam zis: - Batranul mi-a spus s8 nu merg. Pornisem, dar m-a Intors tnapoi. Dar dacé vrei si merg, eu 0 sa fac ascultare si plec. ‘Atunci mi-a spus si ek = Durte. Azi sunt mulfi melci. Ei, si smulg eu o desaga si alerg. La inceput nu alergam, ca si nu ma vada Batranii mei. Dup& ce ma indepiirtam, o luam la goan’, Am ajuns sus, pe niste stanci abrupte, unde nu ajungeau mistretii, c&ci por salbatici, atunci cand plou’, se aduna si alearg’ si manance melci. Trei ore am adunat. Am adunat multi, am umplut desaga, Eram nadusit tot, si la coborare ~ era dup’ amiaz’ si se racorise atmosfera ~ m-a inghejat un vant rece care cobora de pe varful Athonului catre mare. Desaga, Imbibati cu ceea ce cursese din melci, mica inghejat si ea spatele. Coborand prin locuri greu de strabstut, trebuia si trec si peste un povamis. Cand am ajuns la jumatatea lui, a inceput avalanga: intreg_povarnigul aluneca asemenea unui rau, trigand dupa sine din Varful muntelui pietre, stanci si altele. Latimea era de 15-20 de metri. Picioarele mi se afundasera pana la yenunchi, Era cu neputin{a si inaintez. fncarcat cum foram, in primejdie si mor, am strigat: ,Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu!” Intro clipits am fost azvarlit de o putere nevizuti 20 de metri mai departe, pe malul celilalt al rapei, deasupra unor stanci care frau gi ele gata s& plece la vale, in acea clipa prin partea de jos treceau parinfi, Intorcanduse de la Sfantul Nifon, de la culesul melcilor. Au vazut avalansa, toata primejdia, si au inceput s& strige: , Heit Nea fost nimeni pe-acolo?” Eu eram in afara de orice primejdie, nu patisem nimic. Numai pantofii mei, adicd opincile, rimasesera sub pietre, iar picioarele imi ‘erau pline de sange. P&rintii au strigat din nou, dar eu nu vorbeam. Voiam, dar nu puteam. Ma speriasem riu de tot. Ti auzeam, dar nu rispundeam. Desaga din spate, care nu patise nimic, cAntarea mai mult de 80 de ocale, Cand mi-am revenit, am inceput si ma cafir si 4 m& agit de stanci, pana ce am ajuns jos. Indaté ce am coborat, alta primejdie: am vazut un sarpe caruia Ti spune galata. M-am speriat foarte tare... Dumnezeu ma izbivit. Am ajuns la Chilie Infricogat. M-am pribusit. Am povestit Batranilor toate cite mi se intimplaserd. Ma ingrozisem: avalansa, pierderea opincilor, picioarele pline de sange, sarpele. Batranul s-a necajit foarte tare si La pedepsit pe plrintele loanichie. ba dat canon sa nu mai slujeasc& ‘multe luni, iar el plangea pentru toate cate se petrecusera. 69Mea sarutat pe frunte si ne-am despartit plingand De la acea riceali m-am imbolnavit inside pleurezie si mi durea ru. Nu aveam potté de nimic, nu mancam. Batranii au dat de stire si a venit un prieten, un nevoitor sfant, parintele Antonie. Biserica, Chiliei sale era inchinata Cuviosilor PSringi ce sau nevoit in Sfantul Munte, care au stralucit prin nevoinga, El facea putin si pe doctorul. A venit, m-a vazut, sa intors la el acasa gi mi-a adus un fel de piele pe ca mi-a pus-o pe spate, Toati noaptea, acea piele a absorbit lichidul din mine, ficandu-l ca o pemifa sub pielea spinarii mele, de care era lipit’. in cealalta zi, pe la ora zece, pirintele a luat 0 foarfect, a dezinfectato cu alcool si a taiat acea piele. Durerea mea din clipay aceea a fost cu neputint3 de purtat. Eram foarte istovit, ‘Am lesinat. $i, cand mi-am revenit putin, am simtit 0 mare bucurie inluntrul meu, caci puteam 8% ma rog, ‘Am inceput si cant: ,Pentru pacatele mele cele mul mi se bolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu...” Auzindu-ma, parintele loanichie a venit lang’ mine, ma imbratisat, m-a sirutat pe frunte $i mi-a zis: = Copilul meu, sma ier! Vine Batranul. fi zice cu salbaticie: +A, omul cel ritécit! Eu nu aveam pofts de mancare, nu voiam si manane, mancam foarte pufin, in fiecare zi tot mai ray; mergeam spre moarte. Batranii sau infricosat,, ® Paraclisul Maicii Domnului 70 temandu-se ca nu cumva si mor. La fel si parintele Antonie, = Copilul trebuie si plece, a spus_parintele Antonie, n-o s& reziste, e nevoie de medicamente pe care nu le avem aici. Nici nu poate manca orice. Cu ct st mai mult aici, cu atat va merge mai rau. Ganditi-vi ca am luat o inghitituras de migdale pisate si mia facut riu. Aga de tare imi slabise stomacul Batranii mei m voiau tare mult, dar s-au vazut evoiti s& ma trimit’ afard, in lume, cAci acolo nu se {tisea nici lapte, nici came. $i astfel au luat aprobare de la conducerea Schitului si m& intore in satul meu pentru vreo dou luni, ca simi revin, $i am plecat. ‘Ma luat pirintele loanichie si ma dus la Daini cu barca cu vasle, Pe atunci nu aveam tn Schit nici barci cu motor, nici mulari. Ascefii clrau pe umar sau in spate tot ce aveau de urcat sus. Am ajuns, deci, la Dafni, Nu puteam s8 stau drept, aga c& m-au intins intro camer, unde era adiipostiti posta. in curand m-au apucat dureri infricosatoare de rinichi. Plangeam de durere., Plangea si pirintele loanichie, Eu am gisit, cu toat’ durerea, putere si-| mangai: = Nu plange, parinte, 0 s8 ma fac bine, nam nimic. lar el m& mangaia pe mine, printre lacrimi, zicand: = Nu plange, copilul meu, o sa te faci bine. ‘A venit vaporul, m-a urcat, m-a sirutat pe frunte sine-am despartit plangand. 7Ewia (1925-1940) Li se inmuiau inimile si cereau ei singuri Sa posteasc’, sa se nevoiasca, sa vrea a-L cunoaste pe Hristos.” ‘Nu-mi inchipuisem niciodaté cd mi voi intoarce in lume Nu-mi inchipuisem niciodata c& ma voi intoarce In lume. Patria mea era Kavsokalivia. Fireste, 1 fugasem pe Dumnezeu si-mi dea o boala. $i mi-a dat boal’. Dar zic: ,Bine, Dumnezeul meu, mi-ai dat-o, dar nu s& ma si scofi din Sfantul Munte”. ins m-a scos. Din pricina bolii am plecat. Adica m-au trimis afara. Dumnezeu a ascultat voia mea, dar nu prea bine. dic’ mi-a dat si ceva ce nu voiam, finde’ din pricina bolii am plecat din Sfantul Munte. $i astfel, dupa ataia ani, m-am intors iardsi la casa meal... Ceasuri nesfarsite pe corabie. Toate erau ciudate pentru mine. Nu vazusem de ani de zile copii, femei ‘Am trecut prin Halkida, prin Aliveri. Am ajuns In satul meu, Sfantul loan, M: am trecut pe laPerivolia. Am gasit pe cineva, anume pe cumnatul meu, pe Nicola, tatal Elenei. il inteeb: = Cine mai e pe-aici? - Ei, zice, putin mai incolo este Leonida Bairaktaris, tatal tau, iar mai jos alti — lea spus numele. Cu inima batandu-mi cu putere, am plecat sil intalnese pe tata. Nu-l vazusem de mulfi ani. Precum vam spus, fusese multi ani in America, Lam recunoscut indata. El, ins’, de unde si-si dea seamal Fram calugar, cu barba si plete. Mivera rusine, imi varasem pirul sub dulama; eram numai piele si oase din pricina boli am dat bund ziva. Imi zice: Cine esti? $i de unde > Sunt calugar, iam raspuns. Aveti familie, copii? Cati copii aveti? - Am avut patru, dar un fiu de-al meu sa pierdut ‘cu multi ani tn urmd, Lam pierdut. Muncea th Pireu si sa pierdut. ~ in Pireu? $i cum il chemaz = Vanghel = Vangheli? A fost prietenul meu. - Spune-mi, stii unde e? ~A, din nenorocire a murit, =A murit? Inima tatalui meu sa frant, A inceput sa plangs, Atunci n-am mai putut rabda. $i de fier daca eram, tot imag fi inmuiat. Plangeam si eu. imi batea inima, N-am mai rabdat sii vad inima de parinte sfasiat& si tam, destainu - Eu sunt, tata! Evanghelos. 7 Ce-a fost in clipa aceeat Bucurie impreunata cu lacrimi, Ne-am imbraisat si, miscati, am pornit spre casa, 0 gasim pe mama. Mama, ins, era aspra, Cand ma vazut, m-a certat mult. Socotea o mate jignire s& jung copilul ei calugar. Lumea venea smi vad Avaflat lumea, Veneau feluriti oameni si ma vad. Eram tanar flaiciu. Inainte de a mé imbolnavi eram foarte frumos, rosu. Dar fala mea nu avea o frumuseje lumeascd, ci una dumnezeiasca. Venind in lume, toti vorbeau de mine si de pletele mele. Din clipa cénd am. intrat in Sfantul Munte nu-mi_mai tiiasem piirul, Acesta crescuse pani mai jos de mijloc. S-a ficut mult zarva in sat. De aceea si eu, ca si nut tai, am fiert 0 oal’ cu ap’, am bagat parul inuntru gi am clocotit mult, Atunci s- stricat si mi-a czut. Am ficut chelie. Si veneau in sat, precum v-am spus, ca s& ma vad’. Sa impristiat_vestea ci biatul lui Leonida Bairaktaris, pe care il socoteau pierdut si mort, sa Intors din Munte, unde fusese ascet. $i venea lumea s& ma vad, din curiozitate. Eu nu vorbeam, mi-era foarte rusine. M-am dus la biserica satului. Toti ma luau peste icior. Mamei Ti eta rusine, plangea si se jeluia. Nu yoia nici si ma vad’; nu ma voia, sirmana, si ma izgonit de acasa. La inceput m-a luat la ea matusa mea. Acolo am Inceput cu mancare buna - lapte, branza, oud, carne, ca si-mi revin, Dar n-am putut si stau acolo, céci eu 5voiam aga... alt mediu. Ce si fac acasa? Ei, deja ma rusinam, cici eu nu oferisem nimic alor mei... $i acum sd vreau sa-mi poarte ei de grija? Cand m-am simfit mai bine, am alergat iarai in Sfantul Munte La patru-cinci ore de mers pe jos de satul meu era © manastire, Sfantul Haralambie. Lam spus tatel Intr-o zi si m4 duca acolo, dar nu casa raman. Nu stiam ce va fi acolo, daca m-ar primi, Intre timp bar ntalnit din intamplare in Aliveri pe parintele loan. Papavasiliou. Acesta ia dat telefon viadicai ~ exista atunci 0 linie telefonicd din Aliveri la Kimi = spunandu-i ci a sosit un monah din Sfantul Munte, Viaidica ia zis: ~ Parinte loan, sil pizesti, si nu plece! Mitropolitul de Kimi, Pantelimon Fostinis, ti iubea pe cilugiri Tata m-a luat, am veut si strut mana mamei, dar a, siraca, sia tras-o inapoi. Tata ma luat, deci, si am mers la Sfantul Haralambie, Egumenul m-a primit cu bucurie, ma indragit, a stat de vorb& cu mine. Cand iam spus de greutati, mi-a zis: = Sa ramai aici. Avem si ou8, si lapte, si came de pui, avem de toate. Si am rémas acolo. Egumenul ma iubea intratata Incat imi gatea si mancare deosebiti. La inceput nu aveam poft de mancare, dar incet-incet mi-am revenit. Tata a stat cu mine o vreme, ca s&-mi poarte de grija. El 76 ‘era céntére{ la strand si se invrednicise si-| cunoasc’ pe Sfantul Nectarie. Avea multi credinta si evlavie. Cand m-am simtit mai bine, am alergat iarasi spre Sfantul Munte, Ce bucurie pe Batranii mei! Dar in, zece-douasprezece rile mam prabusit iar. Mi sa tiat pofta. Am devenit palid, m-am istovit, am slabit de la fidea si de la cele asemenea. Vedeti, ma imbolnavisem Fu. laragi, 0 noua aprobare pentru a pleca, si iaraigi la Sfantul Haralambie. Aici din nou ou, branz’, unt si ceelelalte, ca si mai inainte. Miam revenit iaraigi, mam Intarit. Apoi iardsi trei luni in Sfantul Munte. De trei ori imam dus si m-am intors, dar dupa cateva luni pateam lafel. A treia oard Batranii mei mi-au spus: = Suntem rispunzitori pentru stingtatea ta, nu putem s& te tinem. Te iubim, te vrem, dar Dumnezeu rata c& trebuie sa pleci, ca si nu mori. Chiar au adaugat: = Noi te iubim si, dac& vreodats Dumnezeu te va invrednici — si credem ca te va ajuta sa te faci bine © si vei voi sa vii aici, si mai gisesti un copil, tot asa ca tine. Te vrem. $i m-au trimis cu aprobare. Mi-au spus: = Ne temem si nu ne judece fratii daca. mori aici, copil tanar. Nu ne place ca te trimitem afari, dar nu putem face altfel. Cu toata iubirea noastr’, nu mai favem ce si facem. De trei ori ai plecat si te-ai intors, dar n-ai putut ramane aici. ‘Mi-au dat gi 0 patura pentru: drum, pe care am piistrato gi este cea mai bund patura a mea. O aveam In chilie, pe ea faceam metaniile, pe ea ma intindeam, pe ea alipeam, stind tn picioare. Adic& dormeam 7iepureste!_ Pe aceasti pitur’ mi-am, sivargit toate nevoinjele mele duhovnicest. Astiel am plecat dle tot din Sfantul Munte, si am mers la Sfantul Haralambie. Aici toata lumea md voia, im jubeau gi sau bucurat c3 m-am tntors. Am inceput din nou si mananc lapte, unt, ous. ‘Sa va spun gi un lucru insemnat de care-mi aduc aminte. Un célugir din Sfantul Munte, parintele, loachim, care vieluia la Chilia Sfantului Nil (acum trdiesc acolo ucenicii lui), a scris mamei_o scrisoare care a rinit-o tare, foarte fare. Ia scris c& pana si fiarele silbatice isi iubesc proprii copii, Multe lucruri, foarte frumoase, dar dureroase, foarte grele. Mama a fost foarte zdrol Mai tirziu, sirmana, sa schimbat. S-a daruit Bisericii. Cand slujeam, ea statea in fafi, cu mainile: ‘ncrucigate si rugandu-se. Ma privea tot timpul, nu ma slabea deloc. ,Parintele meul”, spunea cu mandrie, Tntr-un sat in care am mers si am stat o vreme dupa hirotonia mea, la Tsakeous, fi spuneau mama- presviterd. li sirutau si mana, iar ea se_mandrea, sarmana. A murit langé mine, ,Copile, de tas fi avut pe tofi cilugaril imi zicea. Apucasem pe cai rtécit la inceput. Ce bine ar fi fost SA se fac’ toi copiii mei calugaril Porfirie af I11-lea ma facut preot La Sfantul Haralambie am petrecut in aceeasi randuiala a vietii calugaresti. Imi plicea mult sd citese vei de sfinfi, canoane .. invatam pe de rost din Noul 78 Legamant, rugiciuni... Psaltirea 0 stiam de ani de zile, (oli psalmii. Stiam si leg versetele unele de altele. Psaltirea era hrana cugetului meu. Precum v-am spus, lwaiam cdlugireste In mandsiire. Eram un célugiras Imbracat in haine vechi. Pentru c’ nu se citea acolo la Psaltire, noaptea ieseam afari si ma rugam rostind psalmi. Ajutam la treburile manastiii, alergam in sus gi In jos. Imi ddusera si cheile de la laptaria mandstiri, @ici eau numai_doi-tei calugiri batrani si aveau nevoie de ajutor. Imi ardtau multi incredere, séracii... Dar nici ta treaba nu-mi sam mintea slobods, 0 stramtoram. Adic’ nu o stramtoram, cdci fceam lucrul cesta din iubire, Cum si va zic, ca o fata care desi este bolnav’, si spunem, de pleurezie, in mintea ei este tot cel de care e indraigostta. Intelegeti? Cel iubit. Diruire fays de Cel iubit, fay de Hristos. Acolo m-au ficut preot. Ascultati sa va povestesc. Viidica Fostinis se ingrijea mult de teologi. A ‘mers la el la Kimi un student teolog aflat in ultimul an a SA studieze pentru licenti. in timp ce sedeau la mas, viddica si tofi ceilalfi calugari au inceput si vorbeasca despre felurite lucruri duhovnicesti. Adic3, sv’ dau un exemplu Vladica intreba ~ Copii, spuneti-mi, care este cea mai mare virtute? ‘Apoi veneau pairerile monahilor. Erau cu tot Yyreo cincisprezece la mas. Temele erau diferite: din Scriptura, despre religie, despre monahism. intro seari, venind vorba despre monahism, viadica a suspinat si a zis: 79= Ah, aduceti-mi monahi! Nu vreau nimic altceva, Monahi buni, credinciosi, rabdatori. Nu vreau imic altceva. Numai aceasta. $i voi putea face multe. jin acea clip’ a sérit teologul - era din Kokla Thivei - gia zis: -Stipane, ce sa va spun... Strigafi dup’ cilugari, iar un cilugir moare incet la Sfantul Haralambie, fara 38 prindeti de stire. = Ce spui? intreba viadica. = Da, a venit un copilandru, sarmanul, din sfantul Munte, Este foarte bun, dar neputincios, numai, piele si oase. lar egumenul il pune s& faca si treburi ‘A venit cu scrisoare la egumen, cerandul pe Nichita ~ atunci asa ma chema, era numele meu de calugar. Am mers, deci, la vladica, si cand am ajuns Hangs el mi-a pus mana pe cap, zicand: = Copilul meu, cum esti? Maa luat si am sezut impreund. = De unde esti? Cum ai ajuns aici? in scurt, tam spus cat Tl iubeam pe Hristos gi viafa ascetic’, -am povestit cum am mers de mic i Sfantul Munte, cum m-am imbolnavit, iar Batranii mau trimis in lume, si ma fac bine. Mai, mai, ce-a fo atunci! A adus pe cel mai bun doctor din Kimi. Vizitat, m-a consultat, mia dato grimadi d medicamente. Voia si ma opreasca acolo, dar mi-er rusine si riman cu vlidica. Mie imi plicea padurea, ticerea, simplitatea. M-am intors inapoi la Sfantul Haralambie. Vlidica cerceta des mandstirea. Era un om sf Eu Lam cunoscut prin harisma. into zi venise | Sfantul Haralambie. L-am ascultat cum vorbea si mi-at 80 plicut mult cuvintele sale. Nu mai auzisem niciodata lun predicator. Viaidica acesta intemeiase un agezimant lang’ Kimi, numit ,Ordinul Sfantului Pantelimon’. Cateodata vididica venea la manastire cu copiii de la acest ordin. Alté dat’, vlidica a venit impreun’ cu Athiepiscopul Muntelui Sinai, Porfrie al Ilklea. $i s-au pomit ei si ma fact preot. Eu nu voiam, infelegeti? Stiam ca este bine si vrei si ajungi monah, dar nu sa Vinezi preotia sau episcopia. Trebuie s& fugi cand ti se propune. Asta stiam eu. In cele din urm’, Porfirie m-a ficut preot si mi-a dat numele lui. Ei, il entuziasmasem, Ji descoperisem prin har ceva personal, in timp ce mergeam spre munte, si ia spus vladic = Si nue! pierzil ‘Aveam atunci douazeci de ani, N-am vrut s& jung preot, dar n-a fost cu puting’. Visdica a staruit mult, iar vlidica este modelul lui Hristos. Nu-! pofi refuza pe episcop la nesfarsit. Nu poti si strici legatura eu episcopul, cci rugiciunea ta nu mai urc& la cer, Himane fra toad’. Astiel, mau fAcut diacon in zi praznicului Sfintei Paraschiva, si preot tn praznicului Sfantului Pantelimon. Spovedeam neincetat ziua si noaptea Dup& doi ani m-au facut si duhovnic. La o Mirbatoare mare, fiind si lume, mi-au citit rugdciunea de hirotesie intru duhovnic, Eram tanar, de unde sa gtiu! Eram gi prostinac... nu stiam inca bine carte, nici anoanele. Ce s8 va spun, foarte prostanac... Ce si fac? 81‘Am plecat capul si am facut ascultare. Acum o Injeleg. ‘Atunci n-0 prea tnelegeam. Cat ma iubeau monahii si lumea care venea pentru spovedaniel_Acolo, spovedeam fir incetate ziua si noaptea. Adici incepeam dis de dimineati, continuam toata ziva, toati noaptea, si in ziua urmatoare, si in cealalta noapte — fara intrerupere. Adicd dou’ zile si doua opti f8r% mancare. Din fericire, Dumnezeu o lumina pe sora mea simi aducea putin lapte si beau, Exista citre locul unde spovedeam o scari cu multe trepte, pe care oamenii urcau la spovedanie. Asteptau toat Noaptea acolo ca sa prind’ rand. Cand plecau, ziceau. unul altuia: ,£hee, un preot cunoscator de inimil”. At mas acolo cincisprezece ani. Cand veneau, aveam obiceiul sii intreb. Adic& (Cai ani ai? Cu cine stai?” Unul zicea: ,Cu ~ Altul spunea: ,Cu parinjii mei’. Altul ~ ,Stau singur’. $i continuam: ,Ce-ai studiat? Ce serviciu ai? De cand nu teai mai spovedit? De cand nu teal mai impartisit?” Ceva de felul &sta. Apoi, in functie de ce-mi spusese, ti vorbeam putin si, intrucat afard se astepta la coada, ti ziceam: = Copilul meu, ce-ti amintesti acum? Ce simi CA4i ingreuiaza sufletul, constiinfa? Ce greseli ai facut, ce piicate? $i Incepea acesta sisi marturiseascl greselile, iar eu fl ajutam cumva acolo unde era nevoie, desi la Inceput fi spusesem si le zic& asa cum poate. Pe cei care veneau la spovedanie ti cam opaream' la inceput. Aveam lang mine cartea despre, spovedanie a Sfantului Nicodim Aghioritul. De pild, cel care se spovedea imi descoperea un plicat greu; eu 82 ma uitam in carte, acolo seria: ,Optsprezece ani sa nu se implrtaseasca”. Nu stiam, n-aveam experienta. fi dadeam canonul de acolo. Ce scria in carte era lege. Veneau oamenii si anul urmitor; veneau din felurite ocuri, mai indepartate, mai apropiate. fi intrebam: = De cat timp nu te-ai mai spovedit? = De anul trecut, tot pe viemea asta. M-am spovedit tot la sfintia voastra. ~ $i.ce fi-am spus atunci? - Sa fac o sult de metani - Lei ficut? -Nu. = De ce? = Ei, miati spus ,Optsprezece ani si nu te Impéirtigesti’. Eu m-am gandit ,Oricum sunt pierdut", asa c& le-am Kasat pe toate. Intelegeti? Apoi venea altul. Se intampla la fel. Micam zis: ,Ce fac eu aicit” Atunci m-am desteptat. Duhovnicul are puterea de a lega si a dezlega. imi amintesc pe deasupra un canon de-al Sfantului Vasile cel Mare. Pe el m-am intemeiat si am schimbat tactica la spovedanie. Spune canonul: Toate acestea insti le scriem ca sii se cerce rodurile pocdinjei; cici, negresit, nu dupa timpul de penitent le judecam pe unele ca acestea, ci tinem seama de felul pocainjei. lar dac’ cu greu se vor desparti de naravurile lor, si vor voi si slujeasc’ mai mult plicerilor trupului decat Domnului, si nu vor primi viata cea dup’ Evanghelie, cu acestia nu ave hici © cuz’ comuna. Caci noi in privinta poporului in fiecare sear’. 83nesupus si impotriv’ graitor, ne-am tnvajat a auzi c&: Méntuind, mantuieste-ti sufletul (I Moise 19, 17}."™. Astfel am Inceput sii Indemn pe oameni si citeasc’ rugiciuni mici, canoane deale sfintilor, si fact metanii, $4 citeasc’ Sfanta Scripturd. $i asa au Inceput si dea insemnatate lucrurilor legate de religia noastr’. Li se inmuiau inimile si cereau ei singuri si posteasca, sf se lupte, voiau s&-L cunoasc’ pe Hristos. Una am inteles: ci daca cineva fl cunoagste pe Hristos, il iubeste si este iubit de El, toate sunt dupa aceea une, si sfinte, si fericite, si usoare. Jn fata acelei maretii, am ingenuncheat ca un nevrednic imi amintesc multe intamplari din viata mea la Sfantul Haralambie. S& va spun ceva frumos. V-am mai spus c&-mi placea mult padurea. Ma obignuisem cu, singuraitatea si-mi placea sa fiu singur. Imi plicea pe afar’, mai ales noaptea. Ma urcam intr-un copac, la mai mult de doi metri si jumatate. imi impleteam un pat de ramuri, puneam o paturd si ma fnfasuram in ea, Era foarte frumos. Urcam peo scar pe care mi-o fcusem singur si, cand ajungeam sus, o trageam si nu ma mai deranja nimeni. ,Patul” era inconjurat de o vita silbaticd, ale citei nenumirate flori miroseau foarte frumos. Sub copacul meu, la vreo doictrei metri: mai Incolo, era un arbust mare de mastic, Ma urcam in pat cajarandu-ma, Acolo eram pe deantregul rugiciune. © Athidiacon prof. dr. loan N. Floca, Canonul 84 al Sfantulut Vasile cel Mare, Canoanele Bisercii Ontodore,p. 387, Sibiu, 1992. 84 fram aghiorit. Voiam singuritate si Psaltire. Dar gi Doamne lisuse...". Ma rugam acolo ceasuri in sir, in patul meu de crengi, printre florile de vita. into sear, dupa ce m-am cafirat in patul meu plin de flori, imi faceam rugiciunea. Era noapte, pustietate. Natura era scaldati de lun’. Ma insofeau privighetorile, care numai ce se desteptasera si Incepusera trilurile. Am zis multe din Psaltire, apoi ,Doamne lisuse...". La un moment dat, m-am ridicat in picioare si am spus pe de rost pavecemita, Apoi, fugandu-ma Maicii Domnului, mia apirut chipul Preacuratei Nascitoare de Dumnezeu, asezaté pe tron i Inconjuraté de cetele ingerilor, arhangh serafimilor, mucenicilor, cuviogilor, prorocilor. In fata acestei mérefii, am ingenuncheat ¢a un nevrednic gi 4am Inceput sa rostesc cu putere: ,NepitatS, neintinati, nestricaté, fri prihand, Preacurati Fecioar’, a lui Dumnezeu Mireasa, Stapand...". M-a cuprins o fric& sfant& atunci cind o razi luminoasd, venind de la Preasfanta, mi-a atins capul pe care-t plecasem smerit, pentru marea mea nevredni Tn clipa in care am sfargit rugiciunea catre Preasfanta si am tacut, am auzit pe cineva sub copacul meu. Era un barbat care mi-a spus: - Omule al lui Dumnezeu, coboari-te jos, am nevoie de tine Am coborat. M-a salutat si mi-a zis: ~ Mie foame ru. ~ Alerg sii aduc. = Ascultéma. M-am intors din America, am ‘omorat-o pe sofia mea. Ma urmareau si am luat calea muntilor ca si nu ma aresteze, dar mor de foame, 85Mam dus si iam adus treiprescuri. Mia explicat c& femeia lui isi luase pe altul, iar el, cand a auzit, a venit gi a facut raul. Se pocaise apoi, dar ce facuse - facuse. - Te tog, omule al lui Dumnezeu, si nu spui nimic despre mine, mi-a zis si s-a pierdut in intuneric. Cand s-a luminat de ziud, a venit politia si i uta, Mi Lau descris. = Nu, lam spus, nam vazut nimic. A fost harul Maicii Domnului ca acel om sa spovedit la mine. Adevirat vi spun, era Nascitoarea’ de Dumnezeu in fata mea si a trimis acea raza luminoast spre mine, smeritull Eram calugaras, preot, in jur de douazeci si unu de ani. ‘Hai si facem sfestanie” Pentru o vreme, am fost randuit slujitor int-un sat din Evvia. Din multele intimplati, 0 sa vai povestese una singura. intr-o zi a venit la biserica o femeie, cilare pe magirusul ei. Indaté ce ma vazut, a coborat, +a apropiat i mi-a zi Parinfele, am un copil bolnav. ~Ce are? ~ ha pierit glasul, = De mult e asa? = Da. Nu vorbeste deloc. Era un baiefandru cam de optsprezece ani. Am luat deci epitrahilul si am coborat cu ea in sat. Am 86 ajuns la casa ei. Am vlizut copilul care, Intradevar, nu vorbea. Lam zis: ~ Hai sa facem sfestanie. A agezat pe un scaun 0 farfurie cu apa si_un gervet. Am inceput si citesc. Copilul ticea. Deci, am ispravit sfestania si am inceput s& stropesc cu aghiazma, zicand: yMantuieste, Doamne, poporul Tau...” Cand Lam atins pe frunte cu crucea si busuiocul, copilul mi-a spus: ~ ii multumesc mut. Dup’ aceasta copilul ma iubit mult. Mai tarzit 4 botezat un copilag si ia pus numele Porfirie. A veni dupa aceea si mi-a zis am pus numele tau, ic: ~ Mai intrebat? - Eu, zice, te iubesc gi am vrut sii pun numele tau. Mai ascultafi una. Sa intimplat gi asta tot in Ewia. Odati m-a cautat 0 doamni cu fata ei. Copila era muti. Mama mi-a zis: = Parinfele, am mare necaz cu fata mea. Nu vorbeste de o lund. Tizie: -Ce-a patit? = Legasem o capri la rapa. Erau acolo multi mardcini, Fata sa dus s& ia de acolo capra. Era noapte. Cand s-a intors, era muta. am facut sfestani lizie: = A citui preot esti? Mama era chiar preoteas’. 87~ Sunt a preotului din... - A, esti a p&rintelui Hristou? = Da, parinjele. ‘Am ‘citit sfestania si fetija parintelui sa facut bine; freste, cu harul lui Dumnezeu. ‘Am mers la Vatheia Evviei, Ja Mandstirea Sfantului Nicolae Dup’ ani de zile, si pe cand ma aflam in Ewvia, cAutam un nou loc de retragere, ca 0 pasiric’ prigoniti ce dorea si ajunga in sanurile lui Dumnezeu prin rugiciunea mingii. Eram singur si stingher. ‘Am mers la Vatheia Ewiei, la Manistirea Sfantului Nicolae, si am rimas acolo zece zile. Avea ccateva chilii pustii, pline de gobolani. Ce s-a intamplat? Dou’ zile a fost mare vijelie si furtund. A plouat fara incetare; ploaia bitea in ziduri, in geamuri, parca ar fi fost grindina. Vantul sufla vijelios pe deasupra marelui platan. Auzeam crengile lovinduse unele de altele, Sfarsit de lume in aceasti pustietate... Toate stihile naturii mugeau. lar eu, siracul, in bisericufa Sfantului Nicolae cea pictata pe dinduntru, sfingita de suflejelele pe care le ,vedeam” cum ani in sir se plecasera Inaintea sfinilor s-si deschisesera inimile. Parc eram in pustie, in plin crivat, ca o plisirick a cerului prigonit’. Gandeste-te, ce-ar putea face © pasarici in mijlocul unei asemenea furtuni? N-ar uta un cuib, 0 pester in care si se vare? Acelasi lucru Lam facut si eu in mijlocul larmei gi al furtunii, Infricosat de stihiile naturii. Am alergat s& aflu ad3post, am alergat in bratele Tatalui meu Cel ceresc. Simteam. caldura lui Hristos, unirea mea cu Dumnezeu. Am simtit mare bucurie, fericire si usurare adipostindu-m’ in cele dumnezeiesti. Numi pasa de furtund, de vijelie, care sunt ale acestei lumi. Sufletul meu cduta ceva mai inalt, mai desivarsit. Ma simfeam odihnit, ocrotit, in buna paz. Am petrecut zile de aur. Am tras foloase din vremea foarte rea. ‘Asa ttebuie si cugetim mereu. Asa trebuie si trecem prin greutiti si nenorociri. Pe toate si le socotim prilejuri bune pentru rugiciune, pentru apropiere de Dumnezeu. Aceasta este taina: cum omul Jui Dumnezeu face din toate ruggiciune. Asta vrea si spund Apostolul Pavel, cand zice Ma bucur in pitimirile mele (Col. 1, 24), pentru toate necazurile prin care trecea. Asa se sivargesle sfintirea, Sine Invredniceasci. Dumnezeu. Eu o cer mult in rugaciunile mele, La Vatheia, la Sfantul Nicolae, am ramas destul = trei ani intregi. Am plecat mai inainte de a incepe razboiul cu Italia, 89in Athena, la policlinica (1940-1973) Am trait acolo treizeci si irei de ani. Ani binecuvantati, diruiti omului si dureri” Am trdit acolo treizeci si trei de ani ca pe o singura zi O dat cu declararea rizboi am venit in Athena. Am fost randuit preot slujitor la Sfantul Gherasim, la Paraclisul Policlinicii Athenei, exact la Inceputul rizboiului. Aveam inlauntrul meu o mare doring& s8 lucrez lao fundatie. Dumnezeu mia Implinit aceasta doringa si am fost numit la bisericuta Policlinicii, spre marea mea bucurie. Precum m-am bignuit sA va spun mereu cate ceva din viala mea, aga ‘cum le-am trait si le-am simfit, ascultati si vi spun ‘acum istoria de la inceput. "dat, pe cand eram la Schit, la Kavsokalivia, fim ascultat la biserica mare talcuirea lui Nichifor Theotokis la Evanghelia duminicii de rand. Spunea Weci Theotokis cat de mare bine face omul care Imingaie sufletele indurerate, pe cei ce patimesc de ‘eancer, de lepri, de tuberculoz’. Eu, cand am auzit, im fost migcat si m-a cuprins 0 ravn’: pornind de la oncole pe care le zicea atat de viu cel ce citea, asa cul ‘ma insuflejeam eu din orice. Si am inceput si vise Dac a5 fi putut si eu, s& fi studiat, si fi stiut 8 vor sti merg la. un asezimant! Undeva unde si fie lep: la un sanatoriu de tuberculogi... Cam la astea gandeam. $i, cand doream ceva, voiam s8 si traies De cate ori ma apuca ravna sa traiesc la pustie, ta pustniceste acolo unde ma aflam. Era ostei zadarnic’, dar o trian. Adic& ma simteam ca si ca ag fi fost sus, pe Carmel, la Sfantul Vasile, mai sus Kerasia, unde este locul cel mai pustnicesc al Sfantul ‘Munte, Simjeam c& sunt pustnic, si ziceam: ,Aga 0 citesc, asa 0 sismi aprind opaitul, asa 0” si spul noaptea «Doamne lisuses, 0 si fac atatea metanii, 0 mnanc pesmeti si buruieni®. $i fceam visul realitat Osteneald zadamica! Dar eram multumit, iar du aceea imi trecea. $i in ceasurile mele de neputint’ ~ obicei, atunci cand se afl in neputing’, omul pri ganduri nu tocmai bune ~ cugetam la astfel de lucrur pe care sufletul meu le dorea foarte tare si le trai. La fel am facut si atunci: visam ci merg pe insuli cu leprosi, vorbeam cu ei, le slujeam si purtam de griji, fi ajutam pe cei infiemi, Am trait, Zicem, cu cei leprosi in inchipuire. Mai apoi am uit de asta. S-a intamplat insé si ma imbolnavesc, iat Batranii mei m-au trimis de trei ori in lume ca si mg fac bine. Dar nu ma fceam bine i la sfarsit, mi-au dat binecuvantarea lor si trdiesc in afara Sfantului Munte, precum v-am povestit, acolo unde as fi avut si lapte, $1 came, si toate cele ce erau de trebuing’ pentru boala ‘mea, Pentru aceasta am plecat la Sfantul Haralambie, in Ewvia, si am rimas acolo vreo cincisprezece ani, 92 Apoi au inceput iar si navaleasci gandurile pe care le jiyusesem gi in Sfantul Munte, adicd voiam sa merg s& Jucrez la un sanatoriu. $i mam gandit s&_merg tn Pendeli. Un cunoscut de-al meu imi spusese ci au hevoie de un preot. Sanatoriul din Pendeli era pe stunci plin de tuberculosi. M-am dus la director si mia ais: = Am luat, parinte, am luat pret, am vorbit despre dorul meu, iar el mi-a zis: = A, si eu tot dorul acesta kam avut! lar Dumnezeu m-a adus aici. ‘Am coborat apoi in Athena. Aici am intalnit un orit care slujea in Spata, la Cruce. Lam spus: seo Paine Mate, am rien asta, ce fat =A, imi zice, asculti-ma. Au voit si mi pun’ pe imine la un spital, la Policlinica Athenei, dar n-am vrut. [Am preferat aici, la Cruce. Vrei si vorbesc cu domnul Amilkas Alivizatos!” si te ia acolo? Zic: = Mergem si vedem, ‘Am mers, am vazut. Mai, mai! Am vaizut lume, aglomeratie, zgomot.. ~ Parinte Matei, fi spun, nu sunt eu pentru locul acesta. = De ce s8 nu fii? imi zice. Asa cam mers la domnul Amilkas si tam vorbit. Plrintele Matei a plecat, iar mie mi-a spus domnul profesor: = Veniti maine. © Amitkas Alivizatos (1969): academician, profesor de drept canonic $i pastoral la Facultatea de Teologie a Universitait din ‘Athena, pregedinte al Policlinicit din Athena.Am mers in cealalté zi si bam tntalnit profesor la el acasi. Slujnica m-a dus in salon si asteptat, c&ci iegise putin. Am scos Dumnezei Scriptura a Noului Legimant ~ il aveam in format mi si citeam, ca si nu pierd timpul. Cand a aparut domn profesor, Fam inchis. Sa apropiat, m-a salutat si mi: zis: = Ce carte era aceea, parinte? Ti spun: = Noul Legimant, domnule profesor. Imi zice: ~ Suntefi teolog? = Nu. = Ce studi avetiz = Clasa intai primar, si nici pe aceea reat isprivito bine. Carte am invatat in Sfantul Munte, Kaysokalivia. Am avut doi Batrni cu care am tre ‘impreuna = Sti sf cantati? = Stiu 8 gi cant ~ Am 0 biseric’, si n-am preot. Am tot primit dar pleac’. ii spun: = Domnule profesor, nu stiu, cum voiti. Eu am dorinta, sa slujesc la o fundatie. Aceast’ doring’ 0 de pe vremea cand eram la pustie. Cu toate acestea, ni voiam si plec din Sfantul Munte. Va spun sincer! Ni m-am gandit sa ies din Sfantul Munte gi sa lucrez inte leprozerie. Numai pentru c& mi-a plicut ca idee atunci ‘cand am auzit-o, voiam sa 0 traiesc, si am trait-o astiel {in inchipuire. insi m-a tnvrednicit Dumnezeu si 94 putea acum si prefac tn fapta aceasté inchipuire dups care tanjeam, Atunci profesorul s-a dus inguntru si a telefonat la Mitropotie, la Kimi, caici ma intrebase: = Ce viidica v.a hirotonit? Lam zis: = Mitropolitul de Kimi Precum am aflat mai tarziu de la protosinghelul Spiridon, care jinea de Mitropolie si se afla acolo cand 4 telefonat profesorul, viadica a spus despre mine lui Alivizatos: - Policlinica sia gisit preotul! Amilkas mi-a spus: = Trebuie si mergem sf liturghisiti izic: = Domnule profesor, nu pot si slujesc, mi team’, Nu pot s& slujese fara aprobarea Arhiepiscopiei.. imi zice: = Astai treaba meat Treaba dumneavoastri este = Nu, zice, 0 s& liturghisiti. Neo si lam aprobare. ‘Ma necajit, dar in cele din urm am ascultat Mau. pus si slujesc zilnic Dumnezeiasca Liturghie la Sfantul Gherasim, la Policlinica. = O si va lum ca preot, mi-a zis la sfargit $i aga sa si facut. Dar ce sa intamplat? La Sfantul Gherasim’ voia s& meargi si un teolog, arhimandrit, care studiase la Londra, dar domnul ‘Amilkas s-a ingrijit si m-a pus pe mine, Acela, Veletsas, 95sa maniat. Vorbise cu protosinghelul, parintele Ghervasie Paraskevopoulos, si fusese randuit si mearg’ el. Apoi, ins’, au aflat ci eu liturghiseam acolo si atunci parintele Ghervasie m-a_ chemat la Athiepiscopie. Indata ce m-a vazut, a inceput si strige. =O si te trimit in surghiun, mi-a zis. Ce-ai facut? Esti nating? Nu stii c& trebuie si ai aprobare de la rangurile inalte? Mea certat mult timp; m-am dus la Amilkas $i am spus: 4 = Maa certat ru protosinghelul Imi zice: = Veniti incoace. ‘Maa luat Amilkas gi am urcat la Athiepiscop. Pe atunci era Hrisant al Trapezundei. Era in 1940, cand a inceput razboiul cu Albania, Preafericitul mica spus: = Ce studii ait Tizic: - Preafericite, nu stiu carte, Am Tnvatat in pustie 88 citesc, = Cat ai mers la scoala? = Numai in clasa intai primar, La privit pe profesor. - Ei, domnule profesor, acolo e Omonia, ce facem? O s& ne interpreteze lumea gresit. = Nu, zice Amilkas, eu pe dansul tl vreau. - Cum o si facem? Imi zice Preafericitul: -Parintele meu, sii s& canti? ~ Stiu aga, practic. = Asculti, copilul meu, in acel loc vrem s punem un cleric cultivat, care s& poati vorbi cu oamenii, sii invefe, caci acolo este un centru tn care ‘oamenii sunt plini de stric&ciuni. ins’ domnu! profesor te vtea pe tine. Eu ag zice cS, nefiind cultivat, macar un cuvant bun daca pofi sa fii; sar putea ca acest cuvant al t8u si fie mai bun decat al unui teolog, care ar predica lumii cu graiuri ritoricesti Ti spun: - Preafericite, cu rugiciunile voastre! ‘Asa sa $i facut. Lam pus metanie si am plecat, A ramas profesorul cu Preafericitul.. Tn ziua urmatoare am avut Liturghie. Mi-am (isit iar belele, c&ci am avut si parastas. A aflat-o si pe ‘asta parintele Ghervasie si sa maniat ci am facut parastasul, caci nu era voie fara hartie scrisi. Poveste mare... Toate astea, ins’, nu ma deranjau, am trecut peste ele. Cu neputintS de razbit a fost altceva, 0 8 vi Povestesc mai tarziu. Lam iubit mult pe Sfantul Gherasim, dar si pe bolnavi. intr-adevar, nu treceam cu vederea pe nimeni. Cercetam tofi bolnavii. Dups Dumnezeiasca Liturghi Vizitam toate saloanele. Cand nu aveam Dumnezeiasca Liturghie dimineata, ti spovedeam pe cei ce asteptau. Apoi mergeam si-i cercetez pe bolnavi. Am trait acolo Wweizeci si trei de ani ca pe o singura zi. Am petrecut 0 Viat’ pling de har. Eram atat de necunoscut si de Aebigat tn seama tn Policlinicd, tncat la pranz, cand feram foarte ostenit, si dup’ amiaza aveam mult’ treaba i de aceea nu plecam acasi, ci rimaneam acolo i fhimeninu-mi didea nici o atenfie. Ma ascundeam intr-0 @imaruf, Insiruiam niste scaune si c&deam cu fata in jos, ca s& nu raicesc, si dormeam putin, fard s8 prinds imeni de veste. Nu prea facusem cunostint’ cunimeni, si pentru aceasta eram foarte dispretuit. Era Prost, neinsemnat, sdrac, In Biseric’ stipaneau altii, nu stiam nimic. $i totugi am trait acolo treizeci si trek de ani. Ani binecuvantati, daruiti bolnavilor, dureri S-a impristiat faima c& sunt duhovnic bun, ‘astfel ci veneau mulfi si se spovedeasc’. Veneau multe suflete sfasiate sisi verse acolo, la Sfantul Gherasim, lacrimile, $i cu ce credinia se spovedeau! Precum v-am spus, spovedesc de mai bine de cincizeci de ani. il lasam mai multa vreme pe cel ce se spovedea si spuna ce voia el, iar la urma spuneam gi eu ceva. in timp ce el spunea multe, si nu numai dif cele personale ale lui, eu vedeam ce fel de suflet este. acela. Din intreaga lui agezare Ti infelegeam starea, iar la sfarsit fi spuneam ceva care sii fie spre folos. Chiar si cele care nu erau ale sale personale, aveau si acestea © oarecare legatura cu el, cu sufletul siiu, $i toi ma iubeau, pentru c& nu le vorbeam si fi Kisam si spund slobod tot ce voiau ei. lar daci venea cineva care nu avea vreo legitura cu religia, sau Imi marturisea vreo accentuam prea mult acel lucru, Cand il faci pe om si-si simtai mult greseala, vine 0 anume impotrivite, ca sa n-o poati tiia dupa aceea. $i spuneam la sfarsitul spovedaniei ceva legat, de greseala lui cea mare, pe care si el se silise si 0 mérturiseasc’. Astfel, nici eu nu ma atstam cu totul nepasitor, dar nici nu o accentuam. Cumpineam lucrurile, Poate mi arétam céteodat’ nepasitor. lar la sfarsit spunea: = Copilul meu, pe toate cate leai spus, Dumnezeu lea iertat. Ei, ia aminte pe mai departe, 98 oagi-te s& te Intareasca Domnul, si dupa atétea zile sa Inergi s& te impartigesti Fara sf accentuez inadins acel lucru. Are mare pret asta, De altfel, nu este numai omul acela singurul ispunzator pentru greseala sa. in zgomotul Omoniei traiam ca in pustia Sfantului Munte jn aglomerajia, in zgomotul si intre oamenii Omoniei, eu ridicam méinile cite Dumnezeu si iam inliuntrul meu ca in pustia Sfantului Munte. Ab, ziceam inlauntrul meu, eu nu sunt pentru lume, @u sunt pentru pustie. Acolo, tot ce faci, nu te stie nimeni*. $i cu toate acestea am rmas in lume. Acolo unde ma adusese Dumnezeu. Ti iubeam pe tofi, m& durea pentru toti, ma migcau toate. Aceasta mi-o dduse dumnezeiescul har. Yedeam asistentele cu finuta lor al, ca niste ingeri Invesmantaji in alb, coborand la biseric’, si licrimam ‘cand le vedeam. Le iubeam mult pe asistente. lar cand yedeam o sori medicals tn uniform’, ma gandeam c& este sori a milei, sors a iubirii, care merge s& slujeasc’ in biserica iubirii lui Dumnezeu, adic& in spital, s& slujeasca celor bolnavi, fratilor. Ingerul, Ingerul ab. Cate lucruri trecem cu vedereal Eram migcat, iarisi, cand vedeam o mam® alptandusi pruncul. Cand yedeam o femeie insircinat8, lacrimam. Vedeam Tnvafitoarele ducand copiii la biseric& si lécrimam pentru lucrarea iubiri. Cea mai mare multumire o simjeam, de buna seam§, in timpul DumnezeiegtiiLiturghii. Cand citeam 99{in tihna bisericii. imi iegeam din sine. Liturghiseam cu multi daruire, ci imi plicea s& liturghisesc. Dar $i ‘oamenii se insuflefeau din felul simplu in care slujeam, Fiindca nu stiam carte, ficeam multe strida Veneau la Sfantul Gherasim si cinte oameni foarte {nvatati, Multi erau_profesori la Universitate, precum fratii Alivizatos, profesorul de religie Leonidas Filipidis $.a, Acolo, algtuti de Policlinic’, era Odeonul Athenel, Veneau si de acolo profesorii cu familiile lor_ lay biseric’. La strand cantau cei de la Teatrul Regal. Imi era, ins, greu si ma armonizez cu glasurile si cu toate celelalte, aga ci m-am hotirat s& merg la Odeon. Ni pierdeam ceasurile care-mi rmaneau. Mergeam Invatam muzic& ore in sir, cu ravna i st&ruing’. A ficut-o ca sii usurez pe cAntireti. Nu voiam si stanjenesc cantarea in biseric’. Voiam si iau bine: tonul, ca si nu-i obosesc si si nu-i necajesc. Am fost nevoit, deci, si merg la Odeon, si invat muzica, Ascultati, ins, nebunia mea. Voiam sa invat si org’, ba inci avand un jel Inalt, Ma gandeam c& atunci cand o sa fac o mandstire, © si avem 0 orga la athondaric, astfel incat, atunel cand ne-am fi aflat acolo si am fi stat de vorb’ despre, multe fnvaituri bune si frumoase, sa fi folosit la cantar si orga. Dar la Odeon nu aveau orgs, asa ci m-au pus, la pian. Am tnvatat deci si pian, dar ca instrument imi plicea mai mult orga. Cum le randuieste Dumnezeu: pe toate! Ce si vai spunt La Odeon mau indragit si mi-au dat o profesoar’ care era sfant Intr-o zi, deci, cand liturghiseam, am luat 0) Prescurdi frumoasi pe care mi-o adusesera. Ce alt dar ‘mai de pret putea fi in acea vreme de foamete ~ eram, sub ocupatie... Lam dus-o si, zambind, i-am zis: ~ Mi-au adus o prescura frumoasa, 100 = Nu, nu, imi zic - Vi tog, ti zie - Nu, nu se cade. Mi sa ficut rusine. Am ispravit ce aveam de Invatat a clape, iar la sfarsi - Mam nec§jit. Sia luat, sarac jnsi nu voiam nici so necdjesc din pricina lectilor. Ce m-am gandit eu? Seara, dupa ce-mi ficeam smerita mea rugiciune, intindeam mainile ca si cand ay fi cntat la pian si repetam in minte lectia: ,do, si, |, sol, sol, sol, mi’. $i aga invatam lectia. De ceo fficeam? Ca si n-0 necajesc pe profesoara mea, Am Jnvajat lucrul acesta din Sfantul Munte. Adica nu pot sii-I necjesc pe celdlalt, céci am invatat de mic si fac ascultare. Aga am facut si greseli in viata mea, Cand vid, adica, pe cineva necajit care staruie si ma roaga s& fac ceva sau si spun ceva, mice mild si o fac, chiar gi atunci cand nu vreau. hu pot, nu pot, n-o m&nancl Cand am fost randuit acolo, la inceput, am trecut printr-o mare ispita Dar ined nu v-am spus prin ce ispit mare am recut la inceput, cand am fost randuit acolo, ins ma ajutat Dumnezeu. {in prima duminic’ m-am dus si slujese cu mult’ bucurie, Dorinja mea de a lucra intro fundatie se implinea. imi diduse Dumnezeu acest dar. Dar ce-am pitit! in ceasul in care trebuia sa incep slujba la Sfantul Gherasim, am auzit afara foarte tare un gramofon cu 101cantece de dragoste: ,Te iubesc, te iubesc...” 5.a. Al continuat..nimic, “aceleasi. Eu = Dumnezeiasca Liturghie. Afar céntecele, indunt biserica plina de lume. legeam si spun ,Pace tutu din Usile imparatesti, dar Liturghia era foarte tulbur Cand ‘am ispravit, deznsdajduit, am potrivit Sfinte Taine, am Impachetat vesmintele si am iesit ind afar’. Peste drum de bisericd era un magazin gramofoane si de placi de gramofon, Am mers noblete la proprietar, la domnul Koureta, si lam ru daca este cu putingi, cel putin. la vrer Dumnezeiestii Liturghii, s4 opreasc’ gramofonul Imi zice: = Eu vreau simi scot painea. Ce dumneavoastra nu se poate. Am copii, plitesc chirie, ~ Va rog, iam spus, mii necajesc, e pacat ce petrece, q ~ Parinte, tu cu treaba tal mi-a zis, | Eu acum ce si fac? M-am gandit si plec de k biserica asta, si caut alta. lat, tnsi, c& fig’duisem gi mi se daduse acest post, desi nu aveam calitii cerute, adic nu aveam certificat de absolvire nici macar a unei singure clase. Ce sii spun Preafericitulul, care a fost atat de Ingiduitor si m-a agezat acolo dit dragoste? Ce si spun domnului Alivizatos, care a ficut totul ca s& fiu randuit acolo? Am c&zut astfel intro: mare américiune. Stiteam in Sfantul Altar si m& Bandeam. Ce s& fac? Socoteam c& trebuie si plec, nu mai puteam rimane, Cum si traiesc acolo, cum s&) liturghisesc? Eram un om venit de la pustie, dintro liniste desavarsita, in mijlocul unui taraboi dricesc. Pe: la usa bisericii treceau toate autobuzele din cartierele 102 Nikeia, Peristeri, din Pireu. Treceau si se intorceau, ¢laxonand. M-am gandit si plec. Dar cum s& le spun? Meam intors acas’ intristat, nu stiam ce s& fac... Locuiam atunci langi. Likavitos, pe strada Doxapatri. Mam iniors, deci, acasd, si ma gandeam, a tot gandeam... Nu voiam nici si mananc. Eram tare hecijit. Ce-0 s& fac? $1 ma bucurasem c& voi merge la spital, voi vedea bolnavii, fi voi ingriji, le voi vorbi, ti Voi spovedi si impirtisi... Acum ce si fac? Singur Dumnezeu ma putea scoate din situatia asta grea. Am fispuns tnliuntrul meu acestei probleme Infricosate ‘aja: -Ce va zice Dumnezeu!" Zic: ,Dumnezeul meu, Au vreau si-mi vorbesti, nu vreau si-mi ariti semne. ‘Asa, cu a Ta iubire, arata-mi ceva simplu din care si Injeleg c& trebuie s& plec sau s& aman. Ceva foarte simplu. Nu cer vreo minune, mi-e rusine”. $i mam hotarat s& postesc trei zile, far s& pun nici apa in gura §i SH petrec aceste trei zile In desdvarsits ticere si fugiciune, asteptand raispuns de la Dumnezeu. $i raspunsul a venit. In vreme ce ma aflam la Sfantul Gherasim, veneau feluriji inchinatori s& aprind’ 0 lumanare. La un moment dat, a intrat 0 doamn’ cu copilul ei. Copilul prea a fi in clasa a cincea. Tinea in mana cateva carfi de scoala. Una dintre ele era manualul de Fizic3. | Lam cerut ca s& arunc o privire. ‘Obignuiam si fac luerul acesta, din dragoste de Invatitura. Résfoind cartea, am ajuns la pagina unde ‘era Infafigat_un experiment: dac& intrun lac linistit arunc o piatr’, apa va forma ,unde” pe o intindere mic. Dac& arunc 0 piatté mai mare, ,undele” se formeaz’ mai mari si pe o intindere mai mare, singlobandu-le” pe celelalte. in acea clip’ mi-a venit 103raspunsul la dilema mea. A fost o luminare de | Dumnezeu, M-am gandit asa: ,undele” mici ale cntecelor din afara bisericii pot fi absorbite d intensitatea duhovniceasca a marilor rugiciuni care fac inléuntrul bisericii. in aceeagi clip. mi-a venit th minte cu tarie: ,Si daca tu liturghisesti aici si ai min la Dumnezeu, cine te poate vatima?” M-am pregatit, deci, s& fac aga, Sa ma darui mult = fn Liturghia mea — iubirii lui Hristos, sivargesc cu mare ravn si mare _intensit duhovniceasc’ drama Dumnezeiestii _Liturghi Infricogata dram a Golgotei. Bucuria mea era foar mare. Credeam ci Dumnezeu mi-a gisit dezlegar inteadevar, duminica dimineata am ajuns la biserit plin de nadejde. Am inceput, Mintea mea. era concentrati doar la dumnezeiasca slujire. Simteam o& sunt in cer, impreund cu cei din biseric’, oile cele: cuvantitoare ale lui Dumnezeu. Am simfit c& tofi suntem in harul dumnezeiesc. Afar& gramofonul canta, furios. Nu auzeam nimic. Triam pentru prima data 0 asemenea Dumnezeiasc Liturghie. A fost cea mai frumoas3 din viala mea. Si de atunci toate au fost la fel. Voiam si le invat pe toate, in toata adancimea si Kitimea ‘Am trait multe in acei ani, la Policlinica. Grecia, mai cu seam Athena, sufereau din pricina ticdlosiilor rizboiului, a ocupatiei, a foametei sia fi secerau in fiecare zi pe oameni, Amparjeam cu ei prescurile si tot ce mi se aducea. Dar 104 si durerea sufleteascd ma ficea si impreun’-patimesc, Vazdnd adancul sufletului lor prin harisma stravedeer Daci venea cineva simi vorbea despre o durere Irupeasc’, Riceam din ea tema de rugiciune, Acest Jucru ma misca si spre studiu. ,Vazand" 0 trupului bolnava, voiam sa cunosc denumirea st bolii, dar si pozitia pe care o au organele in trup, fierea, pancreasul si celelalte. Pentru aceasta am Cumpérat cirji de medicin’, anatomie, fiziologie .a., astfel incat s& studiez gi sim pot orienta, Pentru o mai una instruire, am urmat pentru o vreme chiar cateva ursuri la Facultatea de Medicins. Aveam aceasti diagoste de studiu pentru orice lucru. Voiam si le invat pe toate, in toati adancimea si latimea, Vizitam o fabric? Voiam s cunosc toate amanuntele, cum functioneaza. Vizitam un muzeut Ore in gir examinam ‘exponatele. Aici o sa va spun o tntamplare. Tinto duminic’, la pranz, treceam pe lang’ Muzeul de Arheologie. Aveam putin timp si m-am gindit s8 intru, Am strabatut salile, privind statuile. Intr- 6 sal era un grup, O doamna ghid le didea explicati Era liniste deplina, Mam apropiat putin. Cand ma vazut, insd, ghida le-a spus goptit: = A venit un preot. Eu pe preofi nui inghit, dar acesta nu-mi pare ca ceilalti Mam apropiat mai mult. Am zis: ~ Buna ziual = Bund ziua, a rispuns ghida. = Pot si urmaresc ceea ce spuneti? - Bineinjeles Mergeam de la o statuie la alta. La un moment dat, am ajuns la statuia lui Zeus. Zeus era pe tronul su am zis. 105si arunca un fulger spre oameni. Dupi ce le-a spus cate stia, ghida s-a intors la mine si mia zis: ~ Dumneavoastra ce spuneti, parinte? Cum vi se pare statuia? ~ Eu nu stiu lucruri de felul acesta, am zis. Numai asa, precum vad, ma minunez atat de lucrarea artistului, cat si de faptura lui Dumnezeu, care a creato atat de desivargit. $1 infeleg ci artistul care a fcuto avea 0 adanca simtite a dumnezeiescului il vedeti p Zeus: desi arunci fulgere peste oameni, fata sae linigtita. Nu este manios. Este nepitimas, Ghida a fost foarte mulfumita de comentari meu, ca de altfel intregul grup. Ce ne spune aces lucru? Ce spune? Ci Dumnezeu este nepatimas, chia siatunci cand pedepseste. Aveam spre toate o mare dragoste de invatur§, Precum v.am spus. Astfel, odatii am mers si studie despre cresterea pisarilor. Da, va spun adevarull Altidata am mers la un profesor care preda apicultura, Profesorul era din Kerkyra. Frau feluriti in clas’: baieti, fete, tineri, batrani. Cand sa sfarsitlectia, profesorul sa apropiat si mi-a zis: ~ Parinte, stiti ce-am infeles? Cao sa reusiti tm chip exceptional in apiculturs Zic: = Cum veati dat seama? = Veam vazut din felul in care afi privit, aff urmarit, c& sunteti bun de apicultor. Veti excela’ Val veti injelege cu albinele, le ve{i vorbi si ele va vor vorbi Ti zic sat Asa este. O sa merg la stup, 0 si vorbesc cu albinele, o s3 le ascult, 0 si le infeleg, o 8 innebunesc dupa ele, dar 0 s4 ,pierd’ rasa si camilafcal 106 Voiam si mi nevoiesc, fie si in mijlocul Athenei jin acei_ ani, ins, intaia mea lucrare a fost spovedania, Ceasuri nesfarsite, si nopti, cate doudizeci si patru de ore spovedeam, fie ci m-am aflat {a Sfantul Haralambie in Evvia, fie la Sfantul Gherasim, fie la Sfantul Nicolae tn Kallisia, ori acum, aici la mandstire. Chiar si cand eram bolnav — multe si Indelungate boli am avut - primeam cu iubirea lui Hristos sufletele pe care mi le trimitea Dumnezeu. Voiam si ma nevoiesc, fie si in mijlocul Athenei; pentru aceasta m-am ascuns la Tourkovounia. Triiam acolo cu parintii mei, cu sora si nepoata mea, Into casuya din placi prefabricate. Noptile munceam fn tacere si rugiciune. Aveam masini si impleteam pulovere gi veste, si le vindeam. Cu economiile faicute doream si zidim o mandstire De asemenea, faceam si timaie, Tmaie foarte bund. Fabricata dupa rejetele mele, compozitile mele, din cincizeci de substanje aromate. Cunosteam timaia dup’ mireasma, dar si dup’ concentratie. Umplusem un caiet intreg cu compozitiile pe care le facusem. Un caiet plin de refete ale aromelor pentru timaie, ‘Asezam un rand cu toate substanjele aromate pe care le aveam. Vreo cincizeci de flacoane: rutinol, rinanol, finalil §.a, Luctuminunat: cunosteam toate aceste flacoane, cunosteam —mireasma si concentratia fiecruia, Stiam 4, dacé din acela trebuiau zece parti, din acesta trebuiau dou’, sau trei, sau una, si faceam histe compozitii foarte bune, rare. Le-am avut pe toate 107scrise pe un caiet, precum v-am spus, dar mi Hau fur Stiu cine Fa furat, dar nu vreau s& spun, nu se spune... Peste putin = Nu fine lingura bine. 4 Bre, siracul de mine, ce-am patit! M-am uitat sam facut si eu ca ei. Apoi nu stiu ce-au mai pus, trebuia s& inane cu furculifa. Ei, sare cea mic&: = Nu tine bine furculifa. Oh, ce-am pitt! Vedeti cat de simplu eram.. Eram foarte simplu Eram foarte simplu si fara cunoasterea cel lumesti, a comportamentului care se cere in societat Nu cunogteam prea mult despre modul de a te pu ci crescusem la munte. Ceva, putin, dobandisem Pireu, dar si acolo ma ingrijisem singur de. mi Mancare imi puneau fetele stipanului, mancam singui dormeam in pod. Astfel c& nu stiam cum se tine k ‘masé furculita, lingura si celelalte, Ascultafi, s& va zit ceva. Eu nu mergeam unde eram invitat. Dar odata m chemat si citesc Paraclisul unei bolnave care lucr lang’ Policlinic’, aproape de Primarie. O doar foarte bun’, credincioass. Pana am ajuns acasd, par iam citi, a trecut timpul si au inceput sa staruie: ~ Rimanefi s& mancim. = Nu, zic, nu pot. Trebuie si plec. Barbatul doamnei zise: il socotim un semn de mare disprel, de vreme ce esti si flimand. O si ne necajim, parinte. Fane bucuria asta. Suntem si cu fetita noastra. ‘Aveaul 0 fetid, erau csdtoriti de curand, Era e fetta foarte bund. Deci, am primit. Am facut rugiciunea, am binecuvantat masa si am inceput s mancdm. Vazandu- m8 cum miinanc, fetita zise: ~ Mama, nu fine bine lingura. lar ei: Bastonul Sfantului Gherasim La Tourkovounia, unde locuiam, agezarea era foarte povamiti. Ma sculam dis de dimineaya, plecam Ja biseric’, la Sfantul Gherasim, si ma intorceam seara. Drumul spre casa noastra era greu si cobora abrupt Intro dimineaja am cazut si mi-am rupt piciorul. Era duminicd dimineata, nu se luminase bine de ziu’, era Jiniste. Astiel au auzit gemetele mele niste oameni, au lesit afar si au chemat indata salvarea, A venit falvarea, mau dus la spital. Ruptura era la gamba piciorului stang, Oasele erau sfaramate. Durerile erau dle neindurat. Am ajuns la Policlinicd, m-au coborat din salvare si mau asezat pe un pat. Doctorii au hotarat simi puna piciorul in ghips. Lumea astepta si Miturghisesc. Au fost nevoiti sa plece. Dupa cincisprezece zile, fiind inca intins in pat, ‘am aruncat 0 privire cate piciorul meu. Am vazut, deci, prin harul lui Dumnezeu, ca piciorul fusese pus siamb in ghips. Le-am cerut doctorilor si-mi_ scoat ul. Cand a aflat, profesorul a zis razand: 108, 109y= we sagt vada de biserica lu acolo unde-si are competenta, vea sine verifice pe noi Am facut treaba bine, am trecut piciorul pe | raze, Ce vrea acum, sa ne tot sdcdie?, Na dat nimeni nici o atentie. Eu asteptam sar vada piciorul. Ei- nimic, Cand mi-au adus mancarea k pranz am refuzat-o, zicand ca cer si m& ducd la raze, Insist s& se facd asta, caci oasele se vor suda stramb gi piciorul va rimane aga pentru totdeauna. Profesorul trimis vorba: = Sagi vad de preofia luil Piciorul este bine. A venit seara. Mi-au adus mancarea, dat rag ream mancat, stdruind simi vada piciorul. in cealalt 2, de dimineats, a venit profesorul sia zis manios: = Ceviasta, bre pinte? Ce ne tot sdcai aici? Pana la urma m-au coborat la raze. Au vazut intradevir, piciorul fusese pus stramb, si deja Incepuserd oasele si se sudeze. Profesorul sia. pus ochelari ~ Bre parinte, zice, esti { : , zice, esti foarte pacatos. Acum mi-am dat si eu seama. O si vezi ce-o si tragi acum! Trebuie sti rupem piciorul si sil punem din now bine. Au Inceput si loveasc cu putere ghipsul, ca sb se spargi. Eu nu ziceam nimic, imi fceam smerita mea rugiciune. ~ A, acuma nu vorbesti, imi zice. D: : , . Dar siti iert eu picatele. ; ren La.un moment dat au tras, a s, au scos ghipsul. Ma durea tate. Doi doctori ma trigeau de’ pitor, iar >rofesorul, cu podul palmei, m& lovea peste gamba cu >utere, ca si rupa oasele. 10 aac - Ei, bre pirinte, o sii iert eu pacatele, dar Jinga ale tale au sa fie iertate si ale mele. ‘imi rupeau osul. Se sudase putin si ma durea de jesuportat. imi strangeam buzele. in cele din urma lau fupt. M-au intins iar la raze, au intins piciorul si bau fyezat drept. Apoi mi-au pus din nou ghipsul, cu atentie, $i m-au trimis la pat. Douttrei luni ~ numiamintesc bine — am Fimas tntins la pat. Dupa acest rastimp m-au ridicat si tniau dat s& fin dou’ carje, ca si pot pasi. Eu nu le Yoiam. imi zice profesorul: = S& le iei, s& te poti ridica, fiindcd te-a istovit fepausul. N-am finut mult carjele, caci am Inceput si ma lirisc singur. Ma temeam de carje, nu curva si ma obisnuiesc cu ele si apoi s& nu le mai pot lisa. ‘Atunci profesorul mi-a spus: = Sa te ingrijesti s&% cumperi un baston. = Nu, fizic, nul vreau, = Esti preot, imi zice, si esti neascultitor? $8 asculfi,altfel cazi si-fi rupi toate oasele. ‘Am fost nevoit atunci si-i spun surorii mele: Si-mi cumparafi un baston. Suntem sdraci, dar trebuie siemi cumparati un baston, $a pot arunca astea, cick ma stramtoreaz’ Era ora unsprezece dimineaja si am coborat in carje la biserica spitalului. Sora mea s-a pregatit indata i mearg’ pe strada Eolou, ca si cumpere un baston. Cand si plece, o doamna cu un baston In mand a intrat In biserica. = Sfantul Gherasim e aici? m1= Da, copilul meu, aici este, i-a zis bitrana care ingrijea biserica. unde e icoana Sfantului? ~ Lite-o, a raspuns, si -a aratat-o. ‘Atunci acea doamnd necunoscutd a cut in icoanei Sfantului si, cu lacrimi, i-a spus tare ~ c& auzit si noi: Sfinte al meu, eu nu te cunosteam. Nici mi auzisem vreodat de tine. Nici de numele tiu auzisem, si totusi mai cinstit si m-ai cercetat si m cerut bastonul pe care lam cumpérat de la lerusalit ca s& il aduc la casa ta. $i uite, sfinte al meu, Lam ad Mii spus: ,Vreau simi aducibastonul main dimineafat” Eu nu stiam unde te afli si, intreband, at aflat si te-am gasit. Eu cu sora mea si cu paraclisera staiteam strani, lang’ pangar. S-a apropiat si ne-a zis: = Ce lucru e acesta? De ce mi-a cerut Sfantul bastonul? De ce-| vrea? Si paraclisera i-a spus: = Asculta sé vezi de ce vrea Sfantul bastonul. N are nevoie el insusi de baston, dar Sfantul il are gi slujitorul su, pe parintele pe care-| vezi aici. Si-a ru piciorul si a suferit luni de zile, insa astizi s.a ridicat doctorii -au spus 83 poarte baston. $i uite, sora lui er pregatita si plece pe strada Eolou, sii cumper bastonul. Hai, ia bastonul de la Sfantul si aduel aici, k slujitorul lui Migcata, doamna mia adus bastonul si mix sdrutat mana, = Luali-, parintele meu, si iettati-mi_pacatele, Lam cumparat la lerusalim. & de la Sfantul Mormant, 2 Vin, imi zice, din cartierul Prombona, din Patisia. Acolo locuiesc. Acolo Lam vazut pe Sfantul in vis. Fam mulfumit. Am luat bastonul si kam folosit Indaté, dup ce mai intai am aruncat carjele. Am numit ‘acest baston al SfAntului Gherasim”, si lam Indragit imult. Am griji si nu-l pierd. Dar este si ficator de minuni: daca pe cineva tl doare ceva din trup, tl lovesc putin cu bastonul si se face bine. Cu adevirat, este ficator de minuni. Ce lucrut Sfantul s& se ingrijeasc’ de mine, cel mai mic! $-a ardtat viu doamnei, care nu ‘guzise nici de Sfantul Gherasim, nici de mine. Tare minunate lucruri mai fac sfingii... Pentru aceasta trebuie ‘Mii cinstim. $i eu ma inchin Sfantului Gherasim, care ste sprijinul celor bolnavi, prin sfinfenia gi harul s’iu _-Ploua peste cei drepti peste cei nedrept La biserica Sfantului Gherasim, la Policlinic, Yeneau multi inchinstori s& aprinda 0 lumanare. Unii fimaneau pentru spovedanie, uni luau numai binecuvantare, in vreme ce alii aprindeau o lumanare, yi Riceau cruce si plecau. Veneau tot felul de oamer birbati, femei, mici, mari, cultivati, simpli. in Imprejurimile Omoniei locuiau oameni de toate ‘eategoriile. Mai demult obisnuiam ca la praznicul Botezului Domnului s& sfinjim casele. Vreme de cayiva ani am mers si eu cu botezul, Béteam la usile apartamentelor, Imi deschideau si intram cantand: in lordan 3botezindute Tu, Doamne...""*. Mergind pe st Mezonos, vad 0 poart’ de fier. Deschid, intru in cu pling de mandarini, portocali, lamai, si tnaintez scara exterioara. Am urcat, am batt la usa si a api doamn’. Dupa ce mi-a deschis, eu am inceput ca) obicei: .In lordan botezandu-te Tu, Doamne...”. oprit brusc. intre timp, din dreapta si din stanga hol au iiesit, din camere, fete tinere. ,Am injeles, nnimeritintr-un bordel”, mi-am zis intru sine-mi, Fem a iesit In fata, ca si ma opreasca. ~ Sa plecati, mica spus. Ele nu pot si sat # crucea, Sarut eu crucea si plecati, va rog. ( = La multi anil au spus si ele, si am plecat. Eu am luat o infajisare serioasd si dojenitoare, icam zis: - Nu pot si plect Eu sunt preot, nu pot si pl ‘Am venit aici si botez. Da, dar nu se cade sa sirute ele crucea. = Nu stim daca se cade si sirute ele sau Cateodati, in afari de Boboteaz’, ma ee crucea. Cici, dacti ma tntreab’: Dumnezeu simi ce 4h fac sfestanie pe la case, cu diferite prilejuri- sil spun cine-i vrednic si sarute crucea, tu sau ele, a mnis-auintimplat acestea: la putea si zic c& ele sunt vrednice, iar nu tu, Era pe vremea ocupatiei, iar eu Gs 7 sufletele lor sunt mai bune decat al tau. 1 Policlinicd. A venit un oarecare reprezentant al Cr In acea clip’ s-a inrosit putin. i zic deci: j Rosii ca s& ma ia sa facem sfestanie. Socket detl - Lasa fetele si sdrute crucea. *’® Ii zic, trebuie s& Ml ati pe parintele de la Le-am facut semn sa se apropie. Am cantat mai Sfantul Constantin - aceea era parohia lui. melodios decat la inceput ,In lordan botezanducte Tu, = Nu, zice, mergeti dumneavoast’. Exist > Doamne...”, cici ma bucuram tnkguntrul meu c& pricing anume si, vel-nu vee, 0 si: mergefi pe st Dumnezeu a iconomisit aga lucrurile incat s merg si la cembrie! 7 ‘Avesta suflete. aoe, sArmanul, kam urmat, Iuand cu mine Au sirutat toate crucea. Erau ingrijte, imbracate culionul si rasa_cea bund, Cand am ajuns, mam {nifuste colorate. Le-am zis: pierdut! Mi alam tn fata unel Tumi cutivate, domn Foamne, rectorul Universitatii, care preda filosofia — 5

S-ar putea să vă placă și

• Freakonomics Rev Ed

  

  De la Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7848)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  De la Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3321)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (20024)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• The Hobbit

  

  De la Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (24727)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (19653)
• The Art of War: A New Translation

  

  De la Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3044)
• The Handmaid's Tale

  

  De la Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13186)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  De la Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5718)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5794)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2475)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  De la Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (12947)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (353)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  De la Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2556)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  De la Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Bronte

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9486)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2567)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  De la Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2499)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  De la Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2507)
• How To Win Friends And Influence People

  

  De la Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (6521)
• The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9756)
• Oscar Wilde: The Unrepentant Years

  

  De la Everand

  Oscar Wilde: The Unrepentant Years

  Nicholas Frankel

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (10242)
• The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  

  De la Everand

  The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  Stephen Mitchell

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7770)
• Life of Pi: A Novel

  

  De la Everand

  Life of Pi: A Novel

  Yann Martel

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13455)
• The Iliad: The Fitzgerald Translation

  

  De la Everand

  The Iliad: The Fitzgerald Translation

  Robert Fitzgerald

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5646)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  De la Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (3277)
• The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9054)
• Stardust

  

  De la Everand

  Stardust

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (8137)
• Wuthering Heights Complete Text with Extras

  

  De la Everand

  Wuthering Heights Complete Text with Extras

  Emily Bronte

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9929)