Sunteți pe pagina 1din 3

Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi

Camil Petrescu

Roman modern de tip subiectiv. Roman psihologic. Roman al experienei din perioada
interbelica

Daca in evolutia romanului romanesc, Rebreanu a insemnat impunerea definitiva a viziunii


realist-obiective moderne, Camil Petrescu situeaza romanul in registrul analizei atat a starilor de
constiinta, cat si a proceselor sufletesti complexe, reusind o rapida sincronizare cu tendintele prozei
europene. Primul sau roman, Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi, considerat de
George Clinescu o proz superioar, apartine literaturii autenticitatii si ilustreaza estetica
modernismului lovinescian (roman citadin, centrat pe probematica intelectualului).
Rod al unei experiente personale (participarea lui Camil Petrescu ca voluntar la Primul
Razboi Mondial) , Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboieste un roman realist-
psihologic, de analiza a vietii interioare, care valorifica o serie de tehnici proustiene: memoria
afectiva si tehnica fluxului de constiinta. Acestora li se adauga luciditatea, autoanaliza,
introspectia prin care se urmareste felul in care dragostea si razboiul se reflecta in constiinta
naratorului protagonist.
Totodata, aceasta creatie este un roman al unei duble experiente ontice si cognitive,
iubirea si razboiul. (ontic=existential, care tine de domeniul existentei) Romanul creeaza impresia
de viata autentica, scriitorul pledand in favoarea anticalofilismului si promovand introducerea in
text a unor documente intime (jurnalul) sau oficiale ( articole de ziar).
Ca formula epica, Ultima...intaia... ilustreaza romanul subiectiv, ionic, ce propune o
serie de inovatii in tehnica narativa, oglindite in relatia dintre instantele comunicarii.

Titlul releva structura romanului si surprinde cele doua experiente ale personajului narator,
devenite teme ale cartii: iubirea si razboiul. Simbolul noptii sugereaza incertitudinea care il
macina interior, iar cele doua adjective (ultima, intaia) exprima disponibilitatea eroului de a
intra mereu in alte orizonturi ale cunoasterii.
Tema inadaptarii intelectualului la o lume dominata de impostura si mediocritate se
cristalizeaza prin mai multe arii tematice: dragostea si razboiul, mostenirea, cunoasterea si setea de
absolut.
Viziunea despre lume pe care o propune C.Petrescu in acest roman porneste de la situarea
eului narativ in centrul unei evocari despre dragoste si razboi, fapt care confera autenticitate
povestii, faptele si personajele fiind prezentate ca evenimente interioare, interpretate si analizate. In
articolul intitulat De ce nu avem roman?, C.Petrescu este de parere ca protagonistul trebuie sa
filtreze prin propria constiinta marile probleme ale existentei:eroul de roman presupune un
zbucium interior,...convingere profunda, un simt al raspunderii dincolo de contingentele obisnuite.
Semnificativa pentru tema si viziunea despre lume a autorului este scena de la popota
in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei (primavara anului 1916) cand Gheorghidiu asista la o
discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers, aflat din presa: un barbat care si-a
ucis sotia infidela a fost achitat de tribunal. Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a
protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela. Fiecare
opinie este corelata cu trasaturile celui care o sustine, demonstrand o latura a artei de portretist a lui
C. Petrescu. De exemplu, capitanul Dimiu, un ardelean conformist, impartaseste opinia juratilor:
nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa. Capitanul Corabu, un tanar format la scoala germana,
este adeptul exprimarii libere a sufletului omenesc care trebuie sa se opuna conventiilor sociale:Cu
ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste? N-ai decat sa te desparti. Pentru capitanul
Floroiu, dreptul la dragoste e sfant. Spre deosebire de aceste opinii, pornite din exterior sau bazate
pe argumente rationale, interventia lui Gheorghidiu reflecta o convingere bazata pe o experienta
sentimentala dura. Protagonistul isi simte rana din suflet nevidecata si de aceea isi combate
camarazii cu tenacitatea caracteristica celui care a suferit indelung o iubire mare este mai curand
un proces de autosugestie....trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei....
De asemenea, semnificativ este episodul excursiei de la Odobesti, de sarbatoarea Sfintilor
Constantin si Elena, organizata de Anisoara, care are mania excursiilor in banda . In atmosfera de
complicitate ludica si promiscuitate morala, Ela se comporta ca o femeie de lume, cochetand cu
Grigoriade, avocat obscur si gazetar mediocru, insa bun dansator. Stefan observa mimica si gesturile
femeii care gusta cu familiaritate din farfuria lui G. si care are o expresie deznadajduita atunci cand
acesta sta de vorba cu alta femeie. Fiecare cuvant si gest al Elei sunt amplificate in constiinta
protagonistului care isi analizeaza cu luciditate trairile. Acestea sunt evidentiate prin procedee
specifice romanului psihologic modern: analiza lucida, introspectia, monologul interior. (aceste
doua scene se introduc daca tema eseului este: Tema si viziunea despre lume... Ele vor fi scoase
de la caracterizare/relatie personaje)

Conflictul predominant interior, psihologic duce la o criza de valori: iubirea isi pierde
rangul de valoare absoluta si este inlocuita de revelatii ca: prietenia, solidaritatea si
responsabilitatea. Conflictul exterior este de ordin moral si il situeaza pe Stefan Gheorghidiu in
opozitie cu societatea, familia sau Ela.
Perspectiva narativa este subiectiva si unica, apartinand naratorului homodiegetic, care
ofera o viziune subiectiva asupra celorlalte personaje si asupra intamplarilor relatate. Romanul este
scris la persoana I , sub forma unei confesiuni. Tehnicile narative sunt insertia(romanul iubirii este
inserat in romanul razboiului) si alternanta planului narativ cu cel analitic. Acestor doua planuri
li se adauga planul eseistic, izolat in notele de subsol, care sporesc impresia de autenticitate.
Compozitional, romanul este alcatuit ca o confesiune si este structurat in doua Carti,
corespunzatoare celor doua parti ale titlului. Fiecare include sase, respectiv sapte capitole care au
titluri rezumative (La Piatra Craiului) sau metaforice (Diagonalele unui testament). Romanul
incepe printr-un artificiu de compozitie: actiunea primului capitol este ulterioara intamplarilor
relatate in restul Cartii I. Capitolul pune in lumina cele doua planuri temporale din naratiune:
timpul cronologic (prezentul frontului) si timpul psihologic (trecutul povestii de iubire) .
Formula narativa este a romanului in roman, iar principiul compozitional este cel al
memoriei involuntare, declansate nu de o senzatie ca la Proust, ci de o dezbatere si un conflict de
idei: discutia polemica despre iubire, de la popota, cauzata de un fapt divers aflat din presa. Fiecare
punct de vedere este corelat cu trasaturile celui care o sustine, demonstrand o latura a artei de
portretist a lui C. Petrescu.
Fiind un roman realist, incipitul fixeaza veridic cadrul temporal si spatial ce apartin
planului compozitional obiectiv ( Valea Prahovei in apropierea Dambovicioarei, 1916, primavara) .
Astfel, actiunea romanului debuteaza ex-abrupto. Stefan Gheorghidiu este locotenent, proaspat
concentrat intr-un regiment de infanterie trimis pentru fortificarea Vaii Prahovei.
Finalul romanului este deschis si ingaduie adaugarea unui epilog tarziu in notele de subsol
din Patul lui Procust, in care se vorbeste despre dezertarea, prinderea, judecarea si condamnarea
lui Gheoghidiu la ocna, pe viata.

Caracterizare/Relatia dintre doua personaje

Stefan Gheorghidiu , protagonistul si personajul narator al romanului , este tipul


intelectualului insetat de absolut , trasatura sa fundamentala de caracter fiind luciditatea.
El este confruntat cu doua experiente definitive pentru formarea lui ca om.
Prima genereaza o drama a iubirii inselate, a setei de certitudine.
Student la Filozofie, Stefan Gheoghidiu se casatorise cu Ela, din dragoste, sentiment care aducea
in viata lor de studenti saraci, unica bogatie.
Motenirea neateptat lsat lui tefan de bogatul sau unchi, Tache Giurgiuveanu,
transform radical viaa tanarului cuplu. Ela pare a se adapta rapid noului stil de viata, caracteristic
lumii mondene in care patrund, in vreme ce Stefan este atras de noua sa conditie sociala doar in
masura in care ii ofera noi experiente de cunoastere. Se implica in afaceri, dar descopera o lume a
milionarilor analfabeti, a politicienilor si afaceristilor lipsiti de scrupule pentru care iubirea,
onoarea, morala, cultura sunt niste notiuni goale de sens.
Cuplul evalueaza treptat catre o criza matrimoniala. Semnificativ este episodul excursiei de
la Odobesti, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, organizata de Anisoara, care are mania
excursiilor in banda . In atmosfera de complicitate ludica si promiscuitate morala, Ela se
comporta ca o femeie de lume, cochetand cu Grigoriade, avocat obscur si gazetar mediocru, insa
bun dansator. Stefan observa mimica si gesturile femeii care gusta cu familiaritate din farfuria lui G.
si care are o expresie deznadajduita atunci cand acesta sta de vorba cu alta femeie.
Fiecare cuvant si gest al Elei sunt amplificate in constiinta protagonistului care isi analizeaza cu
luciditate trairile. Acestea sunt evidentiate prin procedee specifice romanului psihologic modern:
analiza lucida, introspectia, monologul interior.
Relatia dintre cei doi se desfasoara in continuare prin succesive despartiri si impacari. Odata,
pentru a se razbuna pe sotia lui , Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care aceasta il gaseste in
pat. Altadata, el revine pe neasteptate si nu o gaseste pe Ela acasa, ea aparand doar dimineata . Orbit
de furie, Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta si sa accepte divortul. Intervine insa impacarea,
pentru ca descopera o scrisoare de la Anisoara, care motiveaza absenta Elei.
Capitolul Ultima noapte de dragoste prezint ultima permisie, aproape dezertare, care l
aduce lng Ela, moment n care afl cu stupoare c aceasta l chemase pentru a-i cere s-i asigure
starea material n cazul morii sale pe front. Mai mult, afl i de prezena n ora a presupusului
amant al Elei, Grigoriade. E gata s se rzbune, mpucndu-i, dar nu mai poate pentru c ncepe
rzboiul.
Indiferent de mediul in care se afla , Gheorghidiu ramane un intelectual lucid, fapt dovedit
de a doua experienta de viata traita de acesta : razboiul. Participand la campania din Transilvania,
el descopera inconstienta criminala a politicienilor vinovati de starea jalnica a armatei romane,
incompetenta comandantilor si slaba pregatire militara a soldatilor. Drama iubirii este inlocuita de
revelatii ca prietenia, camaraderia, sentimentul responsabilitatii, al solidaritatii neconditionate,
precum si solitudinea omului in fata mortii.
Capitolul metaforic intitulat Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu dezvaluie tragismul
confruntarii cu moartea, intr-o viziune apocaliptica , prin imagini vizuale ( soldatul care fuge fara
cap ) si auditive ( suieratul gloantelor care ii trec pe langa ureche).Este momentul-cheie , de maxima
luciditate, in care Stefan Gheorghidiu isi da seama cat de importanta este viata.
Odata traita drama razboiului , Stefan Gheorghidiu renunta la drama iubirii.Intors acasa de
pe front, desi are certitudinea ca Ela l-a inselat , nu-i mai pasa, si ii cere ii acesteia divortul,
lasandu-i casa de la Constanta, bani, lucruri personale adica tot trecutul.
Prin acest deznodamant, conflictul ratiune-pasiune isi are rezolvarea: iubirea isi pirde rangul
de valoare absoluta. Conflictul exterior de ordin moral isi va regasi rezolvare intr-un alt roman al lui
Camil Petrescu, Patul lui Pocust.
In opinia mea lumea prezentata in prima parte a romanului, este asemanatoare celei de
astazi: o lume in care sentimentele nu au nicio valoare, banii si situatia materiala fiind cele care
guverneaza cursul vietii. Astfel, oamenii devin marionete ale unei societati meschine.
De asemenea , consider ca romanul lui C.Petrescu ofera viziunea acestuia asupra razboiului,
o drama colectiva prin iminenta mortii. Experienta frontului il face pe Stefan Gheorghidiu sa
constientizeze ca in fata unei asemenea drame, cea individuala a iubirii nu insemna nimic si il
salveaza ca om.
In al doilea rand, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi ilustreaza un personaj
cu o experienta morala superioara, Stefan Gheorghidiu fiind considerat de criticul G. Calinescu:un
om inteligent, plin de subtilitate, de patrundere psihologica.
In concluzie, acest roman reprezinta un moment de referinta in literatura nationala, ilustrand
efortul scriitorilor romani de a se racorda la innoirile propuse de literatura europeana.