Sunteți pe pagina 1din 1

Vera Policrat - caracterizare din romanul Cartea nuntii (1933)

Daca Jim Marinescu nu are naivitatea lui Daphnis, in schimb Vera reediteaza zbuciumul
erotic trait de Chloe. Lipsita de afectiune parinteasca - orfana de tata, neglijata de mama -,
Vera isi daruie iubirea fara reticente.
Asemeni fetei de imparat din poemul eminescian Luceafarul, Vera aspira la altceva, ce
o umple si de spaima, dar si de o dulce asteptare. Iubind, isi descopera propriul trup: "Sedea
multa vreme inaintea oglinzii, lipita cu umarul gol si cu obrazul de cristalul rece, tulburata de
cealalta sora lipita de trupul sau. Sanii mici o dureau cu corespondente dulci de-a lungul
coapselor. Cand isi tragea ciorapii, prelungea cat mai mult alunecarea mainii de-a lungul
pulpelor si-i placea sa mearga cu piciorul gol pe parchet."
Jim si Vera descopera iubirea, sexul, si participa la Facerea lumii. Este ceea ce nu vor
putea face impreuna Felix si Otilia, in Enigma Otiliei, desi conditiile le erau date. Dar ei raman,
in esenta, un cuplu al inocentilor (cf. Nicolae Balota).
Pentru deplina intelegere a personajului, recomandam spre lectura trei fragmente, sa le
spunem "introductive" in vederea marii iubiri: descrierea Verei in momentul intalnirii cu Jim, in
tren {"Pantofii mici, trotteur, aproape baietesti, rochia plisata, ce-i cadea pana la concavitatea
incheieturii gambei, bluza alba, prin care se stravedeau umerii nedezvoltati inca si panglicile
camasii, gulerul circular, ondulat, in jurul unui gat metalic, subtire, oxidat de vant, ii dadeau
aerul unei adolescente, crude inca, eleva de scoala poate, deghizata in domnisoara"),
reintalnirea celor doua personaje in casa profesorului de istorie Silvestru Capitano-vici, unchiul
lui Jim ("Vera Policrat pasi in curte, dezorientata de atatea apartamente si intrari. Prezenta
unei domnisoare in casa cu molii era un lucru atat de neobisnuit, incat la inceput Jim nu
pricepu cine poate fi domnisoara cu rochie simpla, stransa lipit de trup, si cu epoleti in doua
petale, la umeri, care ii lateau spatele in chip asa de gratios. Cand insa domnisoara inainta
hotarata spre el, inlemni si simti stingerea brusca a motorului inimii. Era fata din tren"), si
intalnirea de la Sosea (Jim uitase cu desavarsire ca ii daduse intalnire Verei Ia ora 6, iar ea l-a
asteptat rabdatoare pana in noapte: "Clatinarea lampionului electric descoperi un cap mic, cu
basc, varat intr-un guler mare de astrahan alb. Vera, tresari Jim. Ce cauta ea aici, la ora
asta?").
Jim Marinescu o cere in casatorie pe Vera Policrat, scriitorul refacand pe plan livresc
ceea ce se intamplase in realitate. D-na Alice Vera Cali-nescu povesteste: "Eram tanara, foarte
tanara - cand l-am cunoscut (pe G. Calinescu, n.n.); eleva Trifu, in ultima clasa de liceu. (). Am
aflat ca numele celui pe care-l cunoscusem era G. Calinescu. Numele nu mi-a spus nimic. M-a
impresionat numai faptul ca era profesor. Pentru un elev, pe vremea aceea, profesor insemna
neaparat catalog, chestionare, note. (). Nici eu nu stiam ca voi fi ceruta in casatorie. Atata m-
am auzit spunand: Mama, domnul vrea sa-ti spuna ceva, si am si fugit din odaie, lasandu-i
pe ei sa-mi hotarasca viata. Si ne-am casatorit in ziua de 23 aprilie 1928".
Apoi, lucrurile se deruleaza firesc: casatoria ^imbracata in alb si cu cununa grea de
beteala in jurul luciosului breton. Vera era angelica. Ochii ii sclipeau ca panselele ude, si coltul
gurii ii tremura intr-un zambet continuu de sfiala, uimire si fericire"), calatoria la Brasov,
sarcina.
Romanul se incheie apoteotic prin cuvintele Verei: "ilprivi cu cea mai profunda
recunostinta si. intinzand mana spre mana lui, sopti:
- Jim, te iubesc ca pe nimeni pe lume! Te iubesc fiindca tu esti tatal copilului nostru!"