Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice

Proiect la
Tehnologia
-Roata
Materialelor
Conjugata -

Student: Mailat Petrut Alexandru Profesor


Indrumator:Conf.Dr.ing.

Grupa: 611 BB Marinescu


Marinela
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice

Proiect la
Tehnologia
-Roata
Materialelor
Conjugata -

Student: Stanciu Razvan Profesor


Indrumator:Conf.Dr.ing.

Grupa: 611 BB Marinescu Marinela


CAPITOLUL 1

STABILREA ROLULUI FUNCIONAL AL PIESEI FOLOSIND ANALIZA MORFAFUNCIONAL A


SUPRAFEELOR

Cunoaterea rolului funcional al piesei este prima etap n proiectarea oricrui proces tehnologic de
realizare a piesei respective rolul funcional al piesei este dat de rolul funcional al oricrei suprafee ce delimiteaz
piesa in spaiu de aceea in primul rnd se stabilete rolul funcional al fiecrei suprafee din punct de vedere al rolului
lor funcional suprafeele se clasific n:
- suprafeele de asamblare caracterizate prin:
- o anumit configuraie geometric;
- precizie dimensional ridicat;
- rugozitate mic;
- prescripii referitoare la forma geometric;
- prescripii referitoare al poziia suprafeei in raport cu alte suprafee;
- eventuale prescripii referitoare la duritatea suprafeei.
- suprafee funcionale caracterizate prin:
- precizie dimensional ridicat(depinde de rolul funcional in ansamblul din
care face parte);
- rugozitate mic(uneori este mare , depinde de rolul funcional);
- prescripii referitoare la poziia suprafeei in coresponden cu alte suprafee;
- eventuale prescripii referitore la configuraia geometric;
- eventuale prescripii referitoare la proprietile mecanice, aspectul
suprafeelor.
- suprafee tehnologice apar n timpul prelucrri i ajut la poziionarea
piesei n vederea prelucrri ele pot rmne dup terminarea prelucrri sau pot
dispare, in funcie de configuraia geometric final a piesei . Se caracterizeaz prin:
- precizie dimensional corespunztoare(neprecizat, de cele mai multe ori
cote libere);
- rugozitatea suprafeei corespunztoare cu procedeul tehnologic de realizare
a suprafeei;
- fr prescripii sau eventuale prescripii referitoare la forma geometric;
- eventuale prescripii referitoare la poziia suprafeei in raport cu suprafeele
ce urmeaz a fi prelucrate.
- suprafee auxiliare (de legtur) fac legtura intre suprafeele
funcionale i cele de asamblare. Se caracterizeaz prin:
- precizia dimensional mic (neprecizat);
- rugozitatea suprafeei mare (cea care rezulta din procedeul de obinere a
semifabricatului);
- fr prescripii referitoare la precizia de forma;
- fr prescripii referitoare la precizia de poziii.
Cunoscnd aceste elemente referitoare al tipurile de suprafee ce delimiteaz o pies n spaiu se poate
stabili rolul funcional al unei piese fr a cunoate ansamblul din care face parte piesa sau se poate proiecta o
pies care s ndeplineasc un anumit rol funcional impus.
Metoda folosit pentru stabilirea rolului funcional posibil sau pentru
proiectarea unei piese care s ndeplineasc un anumit rol funcional impus poarta
numele de metoda de analiz morfofuncional a suprafeelor.
Acesta metod presupune parcurgerea intr-o succesiune logic a urmtoarelor
etape:
- descompunerea piesei n suprafee ct mai simple (plane, cilindrice,
conice, evolventice, elicoidale etc.);
notarea tuturor suprafeelor ce delimiteaz piesa in spaiu ;
analizarea fiecrei suprafee n parte din urmtoarele puncte de vedere:
forma geometric a suprafeei, dimensiuni de gabarit, precizie dimensional, precizie
de form, precizie de poziie, rugozitate i duritate;
ntocmirea uni graf suprafee caracteristici
stabilirea rolului funcional al piesei , se face n urma analizei de
corelaie a diferitelor tipuri de suprafee obinute in graful suprafee caracteristici .
Rolul funcional impus unei pese se obine presupunnd pentru suprafeele ce
delimiteaz piesa in spaiu caracteristicile corespunztoare tipurilor de suprafee (de
asamblare, funcionale, tehnologice, sau auxiliare).
innd cont de rolul funcional al fiecrei suprafee n parte si
analiznd forma i dimensiunile piesei, ne rezult c aceasta va fi folosit
la astuparea unui recipient sub presiune, realiznd o etaneitate a
acestuia cu ajutorul unei garnituri i totodat o fixare foarte bun prin
intermediul gurilor cu ajutorul unor uruburi.

Capitolul 2
Alegerea materialului optim folosind metoda valorilor optime

Dup stabilirea rolului funcional se alege materialul optim ce va fi folosit la


obinerea piesei. Rolul funcional ne arat i proprietile pe care trebuie s le
ndeplineasc piesa . O alegere optim a unui material pentru o anumit destinaie ,
este o problem foarte complex ce trebuie rezolvat de proiectant.
Concluzia este c dac se doresc anumite proprieti se face o proiectare a
materialului cu o astfel de structur care s implice cerinele cerute de rolul funcional .
Adic se alege acel material care s ndeplineasc cerinele minime de rezisten i
durabilitate ale piesei n condiiile unui pre de cost minim i al unei fiabiliti sporite.
Proprietile unui material trebuie considerate ca o sum de relaii ntre material
i mediul nconjurtor n care va lucra.
Prezentm o clasificare a proprietilor din punct de vedere al alegerii
materialului optim i a caracteristicilor acestuia :
Fizice Greutate specific , temperatura de topire , condiii
termice
Proprieti
Chimice Rezistena la coroziune
Funcionale
Mecanice Rezistena la rupere , duritatea
Electrice Conductibilitate , impedan
Magnetice Permeabilitate magnetic
Optice Opacitate , reflexie
Nucleare Perioada de njumtire , absorbia , atenuarea
Estetice Culoare , aspect , grad de netezime
Turnabilitate

Proprieti Deformabilitate
Tehnologice Uzinabilitate

Clibilitate

Sudabilitate

Pre de cost , consum de resurse i de energie ,


coeficient de poluare si coeficient de protecie a
Proprieti operatorului
Economice

Optimizarea alegerii materialului se bazeaz pe experiena proiectantului i


pentru o alegere rapid a materialului se pleac de la cteva date referitoare
la : solicitrile din timpul exploatrii , condiiile de exploatare , clasa din care
face parte piesa i condiiile de execuie . n continuare se va prezenta o
metod de alegere a materialului optim numit metoda de analiz a
valorilor optime .
Metoda presupune rezolvarea urmtoarelor etape :
1. stabilirea rolului funcional al piesei , a tehnologicitii construciei i a

condiiilor economice de funcionare ale acesteia ;

2. determinarea i stabilirea factorilor analitici ai problemei alegerii


materialului optim ;
3. descompunerea factorilor analitici n elemente primare ;
4. aprecierea cantitativ a factorilor analitici se face folosind un sistem de
notare , n funcie de valoare fiecrei proprieti k acordndu-i-se o not t k;
5. stabilirea ponderii importanei fiecrui factor primar se face innd cont de
datele rezultate din etapele 1 i 3 acordnd fiecrei proprieti k o pondere
m
dk 1
k 1
dk n stabilirea ponderi trebuie ndeplinita condiia : ;
6. alegerea soluiei optime la momentul dat se face aplicnd criteriul :

m
Tk * d k max im
k 1

7. analiza soluiilor din punct de vedere al utilitii lor i stabilirea condiiilor

de nlocuire economic a unui material cu alt material .

innd cont de proprietile funcionale (rezistena la coroziune,

rezistena la rupere) i de cele tehnologice(turnabilitatea i

uzinabilitatea) la care se adaug cele economice materialul ales

pentru realizarea piesei este EN-GJMW-360-12S.

Aprecierea cantitativa a fiecarui element primar:

1. Sistem de notare: 1, 2 ,3.


2. Proprietati:
Densitatea -> [kg/dm3 / g/cm3]
Rezist.coroziune -> [mm/an]
Rezist.rupere ->[daN/mm2]
Pret cost ->[ ron/kg]
1o. 7 3
7<<8 2
8 1

2o. Rca0,02 3
0,02<Rca<0,05 2
Rca0,05 1

3o.HB90 1
90<HB<150 2
HB150 3

4o. Rr40 1
40<Rr<60 2
Rr60 3

5o. T, D, U.

FB 3
B 2
S 1

6o. Pc700 3
700<Pc<1050 2
Pc1050 1

CAPITOLUL 3
Obinerea piesei semifabricat printr-un procedeu tehnologic de
turnare

Turnarea, ca procedeu tehnologic este una din cele mai vechi metode de obinere a pieselor prin punere in
forma, dezvoltate de om. Turnarea intervine ntotdeauna ca metoda tehnologica distinct la materialele care sunt
elaborate in stare lichida sau vscoasa. mpreun cu prelucrrile prin matriare si cu cele de formare prin sintetizare
sunt utilizate in mod nemijlocit la realizarea formei pieselor spre deosebire de alte prelucrri, unde forma rezulta
prin mijlocirea unor procese tehnologice preliminare distincte ( laminare, tragere, forjare libera, achiere si
microachiere).
Prin turnare se pot realiza forme practic nelimitate, piese cu mase diverse, de la fraciuni de gram si pana la
sute de tone, care i gsesc utilizri in toate domeniile de activitate.
Amestecul de formare este materialul din care e realizeaz interiorul
formei de turnare ( la turnare in forme temporare), fiind compus din doua elemente:
un material granulat, care are rolul de a se modela dup configuraia modelului si
de a umple rama de formare, si un liant, care confer rezistenta si stabilitate formei
de turnare, permind ulterior dezbaterea formei pentru extragerea piesei.
Amestecul de formare trebuie sa aib o bun refractaritate, pentru a rezista la
contactul cu topitura, precum si o granulaie corespunztoare, pentru a asigura
etaneitatea pereilor cavitaii formei.
Forma de turnare este scula specifica procesului tehnologic de turnare care
conine cavitatea de turnare reeaua de turnare si canalele de evacuare a gazelor.
Cu ajutorul ei se realizeaz configuraia ,gabaritul si calitatea suprafeei piesei.
Formarea este denumirea generica a operaiilor prin care se realizeaz forma
de turnare; acest termen se refera numai la realizarea formelor temporare i
semitemporare, confecionate din amestecuri de formare. Formele permanente , de
tipul matrielor si al cochilelor se realizeaz prin turnare sau forjare, urmate de
prelucrri mecanice, tratamente termice i de suprafa .
Extragerea piesei denumete operaia de scoatere a piesei solidificate din
forma de turnare.
Miezul este o parte distincta a formei de turnare, cu ajutorul cruia se obin
golurile interioare ale piese turnate. Miezurile pot fi permanente(la turnare in
matrie sau cochile) sau temporare ( la turnarea in cochile sau in forme
temporare).Formarea miezurilor se fa ce cu ajutorul cutiilor de miez.
Modelul de turnatorie este o macheta tridimensionala care reproduce
aproape identic piesa, mrit corespunztor in funcie de caracteristica de
contracie ala solidificare a materialului piesei si servete in operaiile de formare.
Mulajul este un model intermediar (negativul formei piesei reale); servete la
realizarea modelului de turnatorie(pozitivul formei piesei).
Reeaua de turnare este partea tehnologica a cavitaii formei de turnare, care
conine plnia d turnare, totalitatea canalelor de conducere a materialului lichid
spre cavitatea piesei, precum si maselotele. Pentru formarea reelei de turnare se
realizeaz modele corespunztoare.
Turnabilitatea este proprietatea tehnologica a unui material ce definete
capacitatea acestuia de a capt dup solidificare configuraia geometrica si
dimensiunile unei forme geometrice in care se introduce in stare lichida sau lichido-
vscoas. Este o proprietate tehnologica complexa, care determina posibilitile
unui material de a fi prelucrat prin turnare; ea este influenat de mrimi fizice
precum: fuzibilitatea, fluiditatea, contracia de solidificare etc.
Turnarea este denumirea generica a unor grupe de procese tehnologice de
realizare a pieselor

Proprieti de turnare ale metalelor i aliajelor


1. Turnabilitatea: proprietatea tehnologic global , care reflect
comportarea materialelor n raport cu procedeele tehnologice din grupa turnrii . Ea
se exprim prin calificative : foarte bun , bun , satisfctoare , slab ,
nesatisfctoare .
2. Fuzibilitatea : este proprietatea materialului de a trece n stare topit .
3. Fluiditatea: este proprietatea materialului aflat n stare lichid sau
vscoas de a curge i umple toate detaliile cavitaii formei de turnare .
4. Contracia: este proprietatea materialului metalic de a-i micora
volumul n timpul solidificrii .
5. Segregarea: este separarea constituenilor unui amestec eterogen astfel
nct distribuia acestora nu mai este uniform .
6. Absorbia gazelor: exprim proprietatea de a dizolva gaze .
La proiectarea modelelor i a cutiilor de miez trebuie parcurse urmtoarele etape:
1. stabilirea rolului funcional al piesei se face pe baza metodei de analiz
morfofuncional a suprafeelor;
2. alegerea materialului optim pentru confecionarea piesei - se folosete
metoda de analiz a valorilor optime;
3. ntocmirea desenului piesei brut turnate se face pornind de la desenul piesei
finite, pe care se adaug:
-Ap - adaosuri de prelucrare, pe toate suprafeele a cror precizii
dimensionale i rugoziti nu pot rezulta direct din turnare;
-At - adaosuri tehnologice, pentru toate suprafeele a cror configuraie sau
poziie nu poate fi obinuit direct prin turnare sau n vederea simplificrii formei
tehnologice a piesei;
-A - adaosuri de nclinare, care faciliteaz scoaterea modelului din form i a
piesei din form. Valoarea adaosurilor de nclinare depinde de poziia planului de
separaie;
-Rc - adaosuri sub forma razelor de racordare constructive, n scopul de a
evita apariia defectelor de tipul fisurilor i crpturilor;
-Ac - adaosuri de contracie. Stabilirea acestuia se face n funcie de natura
materialului de turnat;
4. ntocmirea desenului modelului se face pornind de la desenul piesei brut
turnate inndu-se seama de valorile adaosurilor de contracie i de numrul i forma
mrcilor;
5. ntocmirea desenului cutiilor de miez se face innd cont de configuraia
interiorului piesei brut turnate care indic numrul i forma miezurilor.

Alegerea planului de separaie se face innd cont de urmtoarele recomandri:


- s fie, pe ct posibil, plan de simetrie;
- s fie, pe ct posibil, un plan drept;
- s fie situat n poziie orizontal;
- s conin suprafaa cea mai mare a piesei.
Stabilirea adaosului de contracie, se face utiliznd formula:

k
d d 1
m p 100
(mm)
unde: dm dimensiunea modelului;
dp dimensiunea piesei;
k contracia liniar
Pentru piesa n discuie am ales ca procedeu de turnare , turnarea n
forme permanente statice . Acest procedeu permite obinerea de piese cu
configuraie simpl sau complex , n serie mare sau mas , o precizie
0,08 0,1 3,2
dimensional mm sau mm; o calitate a suprafeei bun ( Ra
m ) , permite obinerea de piese cu grosimea peretelui de 0,75 1 mm cu
0,75
guri interioare mm filetate sau nefiletate .
La acest procedeu metalul sau aliajul lichid se introduce prin cdere
liber .
Forma permanent poart uzual numele de cochil i este
confecionat din aliaje de Al , rezistnd pn la 70.000 turnri sau fonte
aliate 150.000 turnri .