Sunteți pe pagina 1din 1

5. Gestiunea finanțării activelor curente

Analizînd structura activelor curente se poate de menţionat că în componenţa acestor active există o parte care variază în funcţie de volumul producţiei, iar o parte, chiar cînd nu se porduce nimic, vor fi constante. Aceasta a permis divizarea activelor curente în: a) active curente variabile şi permanente (constante). În funcţie de această divizare a activelor există 3 abordări ale politicii de finanţare a activelor curente: a) conservativă; b) moderată şi c) agresivă. Politica conservativă de finanţare a activelor presupune că activele pe termen lung, partea constantă a activelor curente şi 50% a părţii variabile a activelor curente trebuie să fie finanţate pe seama capitalului permanent (capital propriu+datorii pe termen lung), iar 50% din activele curente fluctuante (variabile) să fie finanţate din surse de finanţare împrumutate pe termen scurt. O astfel de politică de finanţare presupune un risc financiar minimal, însă o profitabilitate mai redusă, deoarece, sunt perioade cînd întreprinderea dispune de surse financiare libere pe care întreprinderea le poate investi fie în titluri de valoare pe termen scurt, die la depozite pe termen scurt, care, de regulă presupun dobînzi prea mici. Politica moderată de finanţare presupune că pe seama capitalului permanent trebuie finanţate activele pe termen lung şi partea constantă a activelor curente, pe cînd suma activelor curente fluctuante să fie finanţate din surse împrumutate pe termen scurt. Finanţarea activelor pe termen lung din pasive curente duce la creşterea riscului financiar deoarece investițiile în activele pe termen lung se recuperează în decursul unei durate mai mari de un an, iar scadenţa pasivelor curente este mai mică de un an. Deci firma va fi nevoită să caute refinanţare la creditul pe termen scurt, fapt care poate duce la creşterea dobînzilor şi la posibilitatea de încetare a plăţilor din cauza că fluxurile financiare nu acoperă integral mărimea datoriei. Astfel, finanţarea prin această metodă ar face riscul financiar minim. Politica agresivă de finanţare presupune că toate activele pe termen lung şi o parte a activelor curente permanente trebuie să fie finanţate din surse permanente (capital propriu și datorii pe termen lung) de finanţare, cealaltă parte a activelor curente permanente şi partea celor fluctuante (variabile) să fie finanţate din surse curente de finanţare împrumutate (datorii pe termen scurt). O asemenea abordare este foarte riscantă şi poate crea probleme în asigurarea solvabilităţii şi autonomiei financiare.

în asigurarea solvabilităţii şi autonomi ei financiare. Politică conservativă Politică moderată Politică
în asigurarea solvabilităţii şi autonomi ei financiare. Politică conservativă Politică moderată Politică
în asigurarea solvabilităţii şi autonomi ei financiare. Politică conservativă Politică moderată Politică
în asigurarea solvabilităţii şi autonomi ei financiare. Politică conservativă Politică moderată Politică
în asigurarea solvabilităţii şi autonomi ei financiare. Politică conservativă Politică moderată Politică
Politică conservativă Politică moderată Politică agresivă DTL+CP DTL+CP DTL+CP DTS DTS DTS
Politică conservativă
Politică moderată
Politică agresivă
DTL+CP
DTL+CP
DTL+CP
DTS
DTS
DTS
Politică agresivă DTL+CP DTL+CP DTL+CP DTS DTS DTS Categorii de active Active pe termen lung Partea

Categorii de active

Active pe

termen lung

Partea constantă a activelor curente

Active pe termen lung Partea constantă a activelor curente Partea fluctuantă (variabilă) a activelor curente Figura

Partea fluctuantă (variabilă) a activelor curente

Figura 1. Abordări principale privind finanţarea activelor unei întreprinderi.