Sfntul Ioan Gur de Aur

Att de mult a iubit Dumnezeu lumea

ntru aceasta s-a artat dragostea lui Dumnezeu ctre noi, c pe Fiului Su Cel
Unul-Nscut L-a trimis Dumnezeu n lume, c prin el viat s avem.
ntru aceasta este dragostea, nu fiindc noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci fiindc El ne-
a iubit pe noi si L-a trimis pe Fiul Su jertf de ispsire pentru pcatele noastre.
Iubitilor, dac Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi si noi suntem datori s ne iubim unul
pe altul
Dumnezeu este iubire si cel ce rmne n iubire rmne n Dumnezeu si Dumnezeu
rmne ntru el. (Ioan 4, 9-11, 16)
Dumnezeu si-a dorit pentru sine o desfrnat: Da, o desfrnat! Despre firea noastr
omeneasc vorbesc. El era nalt, ea umil. nalt, ns nu ca statur ci ca fire. ntru
totul curat era, fiinta Lui neprihnit, iar firea Lui fr stricciune. Nencput de
minte, nevzut, necuprins cu gndul, totdeauna fiind si acelasi fiind, mai presus de
ngeri, mai presus dect puterile ceresti. Biruitor asupra oricrei cugetri, depsind
orice putere a mintii, fr putint a-L vedea, cu putin numai a crede n El. l vd
ngerii si se cutremur. Heruvimii se acoper cu aripile lor, la vederea fetei Lui toate
se tem si se nfricoseaz. De si arunc privirea sa spre pmnt l face de se
cutremur. De se ndreapt spre mare, marea se face uscat. El face s apar ruri n
pustiu Ce as putea s mai spun despre El? Mretia lui fr margini, ntelepciunea
Lui ce nu poate fi cuprins n numere, judecata lui de neptruns si cile Lui de
necercetat?
El, att de mare si preanalt, si-a dorit pentru Sine o desfrnat. De ce? Ca s o
preschimbe din desfrnat n fecioar. Pentru a deveni mirele ei.
Si ce face pentru aceasta? Nu trimite la ea vreuna din slugile sale, nu trimite vreun
nger sau arhanghel, nici heruvimi si nici serafimi nu trimite. Ci vine el nsusi. El care
o iubea att de mult.
Si-a dorit pentru Sine o desfrnat?
Si ce face? Pentru c aceasta nu putea s urce la cele de sus, a cobort El la cele de
jos. A venit la cortul ei. A aflat-o ametit de butur. Si cum a venit? Fr s-si dea pe
fat dumnezeirea Sa, ci S-a fcut ntru totul asemenea ei, pentru ca nu cumva
vzndu-L s se nfricoseze si s fug, s o piard. A aflat-o plin de rni, slbticit,
stpnit de demoni. Si ce face? O ia cu Sine si o face sotia Sa. Si ce-i druieste? Un
inel! Ce inel? Duhul cel Sfnt.
Apoi i spune:
- Nu te-am sdit oare n Rai?
- Da, i rspunde.
- Si cum ai czut de acolo?
- A venit diavolul si m-a luat din Rai.
- Ai fost sdit n Rai si te-a scos afar! Iat, te voi acum nluntrul Meu. Nu va
ndrzni s se apropie de Mine. Pstorul te va pzi si lupul nu va mai veni.
- Dar sunt att de pctoas si plin de necurtie, a zis.
- Nu te nelinisti, sunt doctor.
Fii, dar, cu mult luare-aminte! A venit s o ia pe desfrnat asa cum era ea, afundat
n necurtie. Ca s ntelegi ct de mare era dragostea mirelui. Cci asa este cel ce
iubeste, nu cere socoteal pentru nimic, ci iart toate pcatele si greselile.
Fiic a demonilor era, deci, mai nainte, fiic a pmntului nevrednic chiar si pentru
pmnt. Acum a devenit fiic a mpratului. Si aceasta pentru c asa a hotrt Cel ce
iubea att de mult. Pentru c cel ce iubeste nu se intereseaz de purtarea celuilalt. Cel
ce iubeste nu vede lipsa de frumusete. De aceea se numeste dragoste, pentru c
adeseori iubeste si ceea ce este urt. Asa a fcut Hristos. A vzut o urciune, s-a
umplut de dragoste pentru ea si a nnoit-o, a fcut din ea o fiint nou.
A luat-o la sine ca pe o sotie, o iubeste ca pe o fiic, o ngrijeste ca pe o slujnic si i
poart de grij ca unei fecioare. Ca mire, a luat-o de sotie a Sa. Aducndu-Se pe Sine
jertf de curtire, i iart totul. Ca mire pstreaz frumusetea ei si ca un sotbun se
ngrijeste s nu-i lipseasc nimic.
O mire, care preschimbi urciunea miresei n frumusete!