AL PATRULEA MAG

Prelucrare dupa povestirea Al patrulea mag, de Traian Dorz

Personaje:
1. Povestitor Alexandra Seria, Cristiana Olaru
2. Mag 1 - Melchior Luciana Dumitriu
3. Mag 2 - Baltazar David Gagiu
4. Mag 3 - Gapar David Caus
5. Mag 4 - Artaban Cristina Caus
6. Cersetorii (cel putin 3) Maria Caus, Estera Dumitriu, Beni Tutu
7. Omul pradat Marius Caus
8. Tanarul Timotei Caus
9. Tanara Daria Avram
10. Vaduva cu cei doi copii Claudia Goga, Ioana Caus
11. Doi frati orfani: Sabina Spiridon, Flavio Dumitriu
12. Domnul Isus Teo Olaru
13. 3-4 ingerasi Iustin Gagiu..............

Povestitor: Cristiana

Ferice de cine ngrijete de cel srac, a spus cndva omul acela care era dup inima lui
Dumnezeu. Cci omul cel milostiv va avea parte de mil.
Cel care se ndur de alii va vedea venic Faa plin de ndurare a lui Dumnezeu. i cine ud pe
altul va fi udat i el, fiindc Dumnezeu Se poart cu fiecare om dup cum este inima lui. Cu cel
bun, Tu eti bun, Doamne. Cu cel drept Te pori dup dreptate. Iar cu cel nelegiuit Te pori dup
nelegiuirea lui.
Ct vom tri pe lume, s nu uitm aceste adevruri!

Povestitor: Alexandra

- Se proiecteaza imagini cu magii calauziti de stea si cu magii inchinandu-se

pruncului Isus, sau scurte secvente dintr-un film.

La Naterea Domnului nostru Iisus Hristos au venit s-L vad i s I se nchine, din rile
ndeprtate ale Rsritului, trei magi credincioi. Tot drumul lor, cei trei magi credincioi au fost
cluzii de o stea strlucitoare i minunat, care a mers pe cer naintea lor, pn cnd au ajuns la
petera ce era acolo i la grajdul n ieslea cruia era Pruncul Iisus cu Micua Lui cea sfnt.
Cnd au ajuns acolo, bunii i credincioii magi I s-au nchinat ca unui Dumnezeu i I-au adus
daruri. Unul aur, ca unui mprat. Altul smirn, ca unui Stpn. Altul tmie, ca unui Arhiereu.
Cci aa era Domnul Iisus i aa le spunea lor Duhul Sfnt
Toate acestea sunt scrise de mult; le tie oricine. Dar mai este ceva care nu tie oricine. i iat ce:
Cristiana:
Se spune c atunci cnd au pornit din rile Rsritului ndeprtat, ca s vin la Ierusalim i la
Betleem s-L caute i s-L afle pe Domnul Iisus, magii nu erau trei, ci erau patru.
Cel de al patrulea mag, anume Artaban, era cel mai bogat i mai credincios dintre ei. De aceea
el venea cu mai multe cmile ncrcate cu tot felul de daruri scumpe, ca s-I aduc Pruncului
Iisus: hran, mbrcminte, smirn, tmie i aur mai mult Cu mult mai mult dect toi ceilali
trei soi ai lui mpreun.

Scena 1

Cei patru magi

(Cei trei magi, Melchior, Baltazar si Gaspar, il asteapta pe Artaban)

Melchior:

- Dragii mei prieteni, cat ma bucur sa va vad. De cand a rasarit steaua cea mare si noua pe
cer care vesteste nasterea Regelui iudeu, mi-am dorit sa pot merge cu voi in aceasta
calatorie. Cu siguranta acest nou rege trebuie sa fie un fiu de Dumnezeu dupa cum am
citit cu atentie in aceasta stea. Insusi Dumnezeu ne conduce la El. Iata, din toata bogatia
tarii mele am ales un dar potrivit pentru un Imparat: aur.

Baltazar:

- Iudea este o tara atat de indepartata, iar Betleemul, o cetate atat de mica si neinsemnata!
Cine ar fi crezut ca acolo s-ar putea naste un asemenea Imparat pe care cerul insusi il
vesteste printr-o stea cum nu s-a mai vazut pana acum. Dar tot ceea ce ni s-a spus noua
prin aceasta stea a fost si profetit cu sute de ani inainte. Am citit din profetii acestui neam
si iata ce am gasit: Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neinsemnata
dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie care va fi Pastorul poporul
meu Israel. Vedeti? Va fi o capetenie a acestui popor. Si poate nu doar al lui. De aceea eu
i-am adus smirna, ca unui Stapan.

Gaspar:

- Tot ceea ce spuneti voi e adevarat. Pruncul nascut in Betleemul din Iudea despre care am
citit in stea si in profeti va fi Imparat si Stapan. Dar imparatia Lui nu va fi ca a noastra si
stapanirea Lui nu se va intinde peste o tara. Va fi mai presus de ce este pamantesc. El va
sta in fruntea poporului sau ca sa il conduca spre Dumnezeu. De aceea eu I-am adus
smirna, ca unui Arhiereu.

Melchior:

- Iata, vine Artaban.

Artaban:

- Melchior, Baltazar, Gaspar, cat ma bucur sa va vad! A trecut atata timp! (Se imbratiseaza)
Am intarziat pe drum mai mult decat am crezut. Cu cat caravana e mai mare cu atat se
inainteaza mai greu. Dar nu am stiut la ce sa renunt. De cand a aparut steaua pe cer si
pana acum nu am facut altceva decat sa cercetez despre ea. Am inteles mesajul ei, ca s-a
nascut un Imparat de sus, Mesia cel mult asteptat de poporul Sau. Am citit si scrierile
profetilor lor, am cercetat si acum cred ca adevaratul Dumnezeu al cerului si al
pamantului este Dumnezeul lui Israel. Chiar El ne-a trimis aceasta stea, sa ne vorbeasca
pe intelesul nostru si sa ne conduca la El. Nu am alta dorinta mai mare decat sa ma inchin
Lui. Iata, i-am adus atatea daruri: aur, smirna, tamaie, cele mai frumoase haine, cele mai
alese bucate.

Gaspar:

- Cred ca toti avem aceeasi dorinta. Oare cati magi au mai inteles bine aceasta stea? Oare
cati se mai indreapta acum spre Iuda? Dar sa mergem! Ne asteapta un drum lung. Sa
urmarim steaua.

Scena 2

Cei patru magi si cativa cersetori

(In mijlocul scenei, cativa cersetori. Cei patru magi se opresc din drum.)

Povestitor: Cristiana Dar, trecnd prin multe locuri n drumul lor, ei au vzut mult srcie,
mult suferin, mult mizerie, lacrimi i durere printre oameni.

Cersetor 1: Fie-va mila! Nu am mancat de doua zile decat o coaja de paine.

Cersetor 2: Aveti mila de un biet orb!

Cersetor 3: Aveti mila! Mi-e atat de frig. Am avut o zdreanta, si pe aia mi-au furat-o.

Artaban incepe sa imparta la fiecare bani, mancare si haine. Mai pot fi si alti saraci care vin.

Artaban: (catre ceilalti magi): Nu pot trece nepasator pe langa atata suferinta. Bietii oameni!

Baltazar: Asa e, dar nu putem ramane aici prea mult. Mai avem atata drum de mers. Haideti!
Steaua ne asteapta.

Scena 3
 Cei patru magi si un om

Un om: (striga privind in zare) Intorceti-va, intorceti-va inapoi! (Plange si se aseaza in

genunchi cu mainile ridicate) Doamne, cat de nedrept! Ce ma voi face acum? Cum ma voi duce
asa acasa? Ajuta-ma, te rog ajuta-ma!

Cei patru magi ajung in spatele lui.

Melchior: Ce s-a intamplat omule?

Omul: Domnii mei, eu mergeam catre casa cu oita mea si cu mielul ei, si deodata trei oameni m-
au ajuns din urma, m-au batut si mi-au furat oita, mielul si hrana pe care o duceam acasa la copii.
Mi-au luat toata averea pe care o aveam. Si acasa ma asteapta trei copii si o sotie bolnava. Cum
sa ma duc asa la ei? Cum sa le spun ca nu mai avem nimic?

Artaban: Lasa omule, nu mai plange. Dumnezeu face intotdeauna dreptate. Uite, cupara-ti alta
oita, chiar mai multe, sa aveti ce manca tu si familia. Ia si hainele astea pentru cei trei copilasi.

Omul: Dumnezeu sa te rasplateasca, domnul meu! Nu am strans o viata intraga cat am primit
acum. (Pleaca multumind lui Dumnezeu)

Artaban: O, Doamne, cata nedreptate si suferinta in lume!

Gaspar: Haide Artaban, imbarbateaza-te! Mai avem atata drum! Sa mergem!

Scena 4

Cei patru magi si doi tineri saraci

Cei doi tineri plang in mijlocul drumului.

Gaspar: Ce s-a intamplat? De ce plangeti?

Tanarul: Cum sa nu plangem? Suntem doi tineri saraci ce ne-am casatorit de curand. Cu toti
banutii pe care am reusit sa ii strangem ne-am facut o casuta. Nu era cine stie ce, dar era a
noastra. Acum a ars din temelii. Nu mai avem nimic.

Tanara: Nu am reusit sa salvam nimic. Am ramas cu ce avem pe noi, dar macar suntem in viata.

Artaban: O, saracii tineri. Linistiti-va, nu mai plangeti. Dumnezeu are intotdauna grija de cei
care-L iubesc. Luati. O sa va ajunga sa va faceti alta casa, mai buna decat cealalta. Luati lada cu
totul. O sa va prinda bine la inceput de drum. Si sa fiti mereu recunoscatori si credinciosi lui
Dumnezeu.
Tanarul: Fii binecuvantat, omule al lui Dumnezeu! Niciodata nu am avut atat. Suntem salvati!

Tanara: O, domnule. Nici nu stiu cum sa-ti multumesc. Domnul te-a trimis la noi. Fii
binecuvantat!

Artaban: Sa multumiti lui Dumnezeu! (catre ceilalti magi) Atatia oameni necajiti! Cine stie cati
mai sunt ca ei pe lume!?

Melchior: Nu te necaji mai tare, Artaban. Sa multumim lui Dumnezeu pentru tinerii acestia si sa
mergem mai departe. Iata steaua!

Scena 5

Cei patru magi si o vaduva cu doi copii (unul dintre ei poate fi o papusa tinuta in brate)

Vaduva cu cei doi copii ii opreste pe cei patru magi.

Vaduva: Ma iertati, domnii mei. Vad ca sunteti oameni cu stare. Eu sunt o vaduva saraca si am
ajuns intr-un greu necaz. Am venit de departe cu cei doi copii, ca cel mai mic e tare bolnav. Am
cheltuit si ultimii banuti sa venim aici la doctor. Dar s-a facut tarziu si nu avem bani nici de
mancare, nici sa poposim undeva. Eu pot sa nu mananc si sa dorm oriunde, dar cu ei ce fac?

Artaban: Nu-ti fi teama, ca te ajutam noi. Uite, ai aici bani sa gazduiti undeva. Ia-ii si pe astia
pentru orice doctorii ar trebui sa iei pentru cel mic. Aici aveti niste mancare ca mai e pana
ajungeti acasa. Iar pentru copii, am niste hainute.

Vaduva: O, domnule, nici nu asteptam atat. Domnul sa te binecuvanteze pentru bunatatea ta!

Artaban: Mergi in pace!

Scena 6

Cei patru magi si doi copii orfani

Cei doi copii vand flori. Fetita are un cos cu flori in mana, iar baietelul, un buchet.

Fetita: Doi banuti un buchet! Cumparati flori la doi banuti!

Baietelul: Doi banuti un buchet de flori! (Un om trece pe langa el) Vreti sa cumparati flori la
doi banuti? (Omul trece si nu il ia in seama. Baitelul isi sufla in palme si striga din nou.) Doi
banuti un buchet!

Fetita: (Incearca sa opreasca o femeie)Vreti sa cumparati un buchet de flori? Sunt la doi banuti.
Nu e mult!
Femeia: (o impinge si fetita cade) Pleaca mai fata!

Magii urmaresc toata scena. Doi dintre ei o ajuta sa se ridice si sa isi adune florile.

Fetita: (aproape plangand) Nu vreti sa cumparati flori? Sunt la doi banuti. Si mi-e foame.
(plange)

Artaban: Nu mai plange. Uite, cumpar eu un buchet. (Ii da un saculet cu bani)

Fetita: Numai doi banuti.

Artaban: Ia-i pe toti.

Gaspar: Unde sunt parintii vostri?

Baietelul: N-avem parinti. Am ramas singuri.

Baltazar: Si unde stati? Cine are grija de voi?

Fetita: La o femeie. Da trebuie sa vindem flori ca sa ne dea de mancare. Dimineata le adunam,

apoi venim in targ.

Artaban: Bietii copii! Luati ceva de mancare. Mai luati si punga asta, si tu, ca esti mai mare, sa
ai grija de ea si sa chetuiti cate putin, cand aveti nevoie. Si hainutele astea sunt pentru voi. Si sa
stiti ca toate astea sunt din partea lui Dumnezeu.

Copiii: Multumim!

Magii pleaca. Cei doi copii se rascolesc fericiti prin haine in timp ce mananca. Se trage cortina.

Scena 7

Cei patru magi, Domnul Isus si cativa ingerasi

Povestitorul: Alexandra

Ici o vduv bolnav cu copii mici. Colo nite btrni singuri i amri. Dincolo o familie grea,
lovit de nenorociri. Mai departe felurii oameni chinuii care plngeau i sufereau n attea
chipuri
i milostivul mag Artaban vznd toate acestea i neputnd trece nepstor pe lng lacrimile i
suferinele bieilor oameni, de fiecare dat oprea cmilele lui i, deschizndu-i punga sau
dezlegndu-i sacul, lsa fiecrui nevoia cte un mic ajutor din bogatele sale daruri pregtite
pentru Hristos.
La nceput, cnd sacii i pungile lui erau pline, nu se prea cunotea de unde lua i mprea.
Dar drumul fiind lung, iar numrul celor lipsii i suferinzi tot mai mare, pungile i sacii lui
Artaban au nceput s se goleasc rnd pe rnd.
Cnd nu mai rmnea dect puin, el i ddea sracului i punga.
Cnd nu mai era dect pe fundul sacului, i lsa i sacul.
Cnd nu-i mai rmnea ce s duc, druia i cmila.
Astfel nici nu ajunsese nc la hotarele rii Sfinte cnd Artaban nu mai avea nimic, nici bani,
nici saci, nici cmile. Druise totul sracilor, rmnndu-i doar merindea lui de drum.

Artaban:
Fraii mei, acum eu cu ce s m duc la mpratul i Domnul meu Iisus? Nu mai am nimic s-I
pot duce n dar, iar cu mna goal cum s m duc n faa Domnului? (Plange) Poate am fcut
bine, poate am fcut ru, singur Dumnezeu tie, dar inima mea n-a putut face altfel. Mergei fr
mine mai departe; eu m voi ntoarce pe jos, ctre cas.
V rog s-I spunei Domnului i mpratului nostru Isus i din partea mea supunere, dragoste i
credincioie. Cci din dragoste i credincioie fa de El am plecat eu de unde am plecat i am
fcut ce am fcut.

Ii imbratiseaza pe rand.

Mergei n pace, scumpii mei frai!

Baltazar:
Rmi n pace, scump frate! Vom face cum ai spus. (catre ceilalti) Sa mergem. Drumul nostru
se apropie de sfarsit.

Povestitorul: Cristiana
Artaban s-a oprit n drum acolo unde s-a desprit de ei i i-a petrecut cu ochii pe soii si pn
cnd nu i-a mai vzut.
O clip i s-a prut atunci c steaua minunat care l cluzise i pe el pn aici attea nopi i
zile, s-a oprit n loc, tremurnd i strlucind puternic i voios spre el, ca un semn iubitor de salut
fresc.
Apoi i-a urmat i ea drumul mai departe, cluzind pe cei trei magi spre inta lor.
Artaban, obosit i ntristat, s-a aezat jos la adpostul unui mslin. S-a nvelit n mantaua sa, i-a
pus sacul cu merinde sub cap i a adormit acolo n cmp, cci era noapte.
Dar ndat ce nchise ochii, o privelite minunat i lumin faa. ntr-o strlucire orbitoare,
Pruncul Iisus i se art venind spre el, nconjurat de toat slava dumnezeietii Sale mprii:

Isus si ingerii intra in scena.

Isus:

Fiul Meu Artaban, fii binecuvntat pe vecii vecilor!

Tu Mi-ai adus Mie cele mai scumpe daruri i mai plcute.
Tot ce ai mprit tu, druind sracilor, Mie Mi-ai fcut. i nimic nu Mi-ar fi fcut o mai mare
bucurie i plcere ca aceste fapte de milostenie pe care le-a fcut inima i mna ta cea bun n
numele Meu.
Iat acum rsplata Mea: tu eti cel dinti care vezi Faa Mea i slava mpriei Mele.
i tu vei fi la sfritul zilelor tale pmnteti cel mai bine primit n viaa venic. Pentru c
lacrimile de mulumire ale sracilor mngiai i rugciunile nenorociilor ajutai pregtesc
sufletului binefctor cea mai plcut odihn pe pmnt. i cea mai fericit rspltire n venicie.
Fii binecuvntat Artaban, mergi fericit mai departe, fcnd binele. Cci negrit i strlucit este
rsplata celui binefctor.

Il mangaie pe frunte si il saruta, apoi pleaca. Ingerasii incep sa cante in jurul lui:

Osana, osana, osana- cerul sfant

Si pace, si pace, si pace pe pamant.

Povestitorul: Alexandra (in timp ce Artaban sta in genunchi se se roaga)

ntorcnd apoi prin toate satele i cetile pe unde trecea, al patrulea mag mrturisea cu putere i
cu bucurie pe Hristos, Mntuitorul i mpratul Venic.
n ochii Lui strlucea o lumin att de fericit i de cereasc, iar n cuvintele lui era atta credin
i putere, nct toi cei care l vedeau i auzeau erau ncredinai c el a vzut pe Dumnezeu i c
tot ce spune este adevrat.
Astfel a fcut el la ntoarcere i mai mult bine oamenilor, ntorcndu-i la Dumnezeu i fcndu-i
s afle pacea i mntuirea Lui cea venic, lsnd n urma lui mai mult fericire i bucurie dect
nainte. Cu att mai mult cu ct darurile duhovniceti sunt nespus mai scumpe dect cele
trupeti.
Cci cele trupeti sunt trectoare, pe cnd cele sufleteti sunt venice.
Cnd mntuieti trupul omului i faci un bine vremelnic, dar cnd l ajui la mntuirea sufletului,
i faci un bine de mii de ori mai mare.

Iustin:
Darnicia este-n lume lucru foarte rar si greu,
Caci ea cere s-ai o mare dragoste de Dumnezeu
Si o mila tot asemeni de-al aproapelui amar, -
Iar in lumea lacomiei asta-i foarte greu si rar.

Te rugam Iisuse Doamne, sa ne-ajuti sa fim asa

Precum bunul mag de astazi care-a dat tot ce avea,
Caci mai mult ca orice-avere ce-ti putem aduce-n dar
Face-al milei si-al iubirii scump si drag margaritar. Slavit sa fie Domnul!

Traian Dorz, din vol. Leagnul de aur