Micozele cutanate

Cine sunt ele?

Ciupercile (sau fungii) implicate in patologia umana sunt organisme cu nucleu - eucariote - inzestrate cu un
bogat aparat enzimatic care permite parazitarea prin mecanisme similare virusurilor sau bacteriilor. Asadar,
scaderea mecanismelor de aparare a organismului si agresivitatea crescuta a agentului patogen pot avea drept
consecinta nu doar o scarlatina sau un herpes labial, ci si o candidoza bucala!

Ciupercile se deosebesc atat de plante, prin absenta clorofilei, cat si de animale, prin prezenta membranei
nucleare si a peretelui celular bogat in celuloza si chitina. Au nevoie, pentru a creste in bune conditii, de un
mediu aerob, umed si cald: intre 20 si 37 oC. Cresterea lor este inhibata de uscaciune si lumina, lucru care
explica de ce acesti doi factori sunt recomandati in tratamentul infectiilor micotice.

Ciuperci ce afecteaza pielea

1 Tinea corporis (herpes circinat) este o micoza a pielii corpului, manifestata prin leziuni eritematoase,
reliefate, inelare, cu tendinta de estompare a centrului leziunii, pruriginoase, acoperite de scuame fine.
Acestea apar la nivelul zonelor expuse ale corpului, pe fata sau brate. Uneori, boala se manifesta ca mici pete
rosii, pruriginoase, care se descuameaza usor. Daca este neglijata, se poate complica prin afectarea foliculilor
pilosi, devenind greu de tratat.

2 Tinea cruris este o alta forma de micoza, care afecteaza regiunea inghinala, eventual pliul interfesier. Apar
mancarimi pe plica inghinala, leziuni rosii bine delimitate, eventual cu centrul mai palid. Se poate insoti si de
micoza picioarelor si unghiilor. Leziunile se pot extinde la organele genitale externe, fese, abdomenul inferior.
Semnul caracteristic este insa pruritul, care apare constant.

3 Tinea faciei este micoza fetei, limitata la pielea glabra - fara par - adica nu afecteaza barba sau mustata. Pe
chip pot aparea mici zone rosii, usor reliefate, cu sau fara scuame, insotite frecvent de senzatia de prurit si
arsura, mai ales dupa expunerea la soare.

4 Tinea pedis este cea mai raspandita forma de micoza cutanata, o dermatofitie a piciorului. Sunt mai
predispusi la astfel de afectiuni: militarii, minerii, pescarii, sportivii (mai ales cei care practica sporturi
acvatice).

Exista trei forme diferite de boala, deosebite prin tipul de leziuni de la nivelul piciorului:
Forma hiperkeratozica uscata. Talpile sunt discret rosii, acoperite de scuame fine si foarte pruriginoase,
leziunile putandu-se extinde si pe fata dorsala a piciorului.
Forma intertriginoasa. Intre degetele piciorului apar fisuri ca urmare a macerarii tegumentelor, leziuni ce se
pot extinde si pe talpa. Ele se insotesc de prurit - mancarimi - accentuat de caldura si suprainfectia bacteriana.
Aparitia durerii este semn de suprainfectie bacteriana.
Forma exudativa veziculara. Apar vezicule pe talpi, uneori si la nivelul mainilor, care se rup, lasand in urma
un guleras scuamos. Tegumentele sunt macerate in spatiile interdigitale.

Micozele cutanate

1
Vara este cald i umed, condiii optime pentru dezvoltarea ciupercilor (fungilor) pe pielea noastr. Bolile
dermatologice datorate acestor ageni patogeni se numesc micoze. Acestea pot afecta pielea, prul
(scalpului i/sau a brbii) i unghiile. Gazd a fungilor poate fi omul, animalele i, mai rar, solul.

Dintre micozele pielii, este de remarcat micoza picioarelor (Tinea pedis), care se poate manifesta discret,
numai n ultimele spaii interdigitale, prin piele macerat, cu suprafaa roiatic, fisurat, nsoit cteodat de
mncrimi, sau se poate manifesta pe tot piciorul, cu zone roii acoperite de scuame subiri sau groase, cu
fisuri dureroase sau vezicule. Adesea, aceast micoz nu este bgat n seam, dar pielea fisurat reprezint o
poart de intrare pentru microbi. Astfel, se poate ajunge la complicaii erizipel de gamb sau celulita
piciorului. De asemenea, poate determina o reacie alergic la nivelul minilor (eczem dishidroziform),
manifestat prin vezicule cu descuamare, stare care este confundat de majoritatea pacienilor cu lips de
vitamina A sau calciu.

Micoza inghinal (Tinea cruris) poate debuta prin plci eritematoase rotunde, uor reliefate, cu extindere
progresiv, acoperite cu mici vezicule i scuame. Acestea se unesc, depesc plica inghinal, ntinzndu-se n
partea intern spre scrot i anus. Marginea placardului este uor reliefat, mai activ, suprafaa lui fiind roie,
zemuind sau mai uscat (descuamndu-se ca o fin: descuamaie furfuracee). Poate fi nsoit de mncrime
sau nu, iar pacienii o ignor, creznd c este o simpl iritaie datorat transpiraiei i cldurii. Aceast micoz
se poate manifesta i n pliul axilar i/sau submamar.

Micoza pielii trunchiului, a membrelor i a feei (Tinea corporis) se manifest prin plci rotunde, ovalare,
foarte bine delimitate, acoperite cu scuame, cu margine mai activ. Fungii care triesc n mod obinuit numai
pe pielea omului dau manifestri mai discrete, eritemato-scuamoase, n schimb, cei care snt luai de la
animale produc reacii inflamatorii mai severe, leziunile cutanate avnd margini active, ca nite cercuri, de
culoare rou intens (herpes circinat).

O alt micoz a pilelii trunchiului, foarte superficial, este pitiriazisul versicolor. Are dou forme clinice:
colorat i acromic. Forma colorat se manifest prin pete de culoare, ce variaz de la galben la maro nchis,
de dimensiuni variabile (de la pete punctiforme pn la dimensiunea unei monede), pe suprafaa lor gsindu-se
scuame fine, ca o fin. Forma acromic prezint pete albe cu descuamaie furfuracee. Aceast ciuperc
triete n mod normal pe pielea noastr, 85 la sut dintre oameni fiind purttori sntoi; anumite condiii,
cum ar fi cldura i transpiraia din timpul expunerii la soare, conduc la apariia ei. Muli pacieni consider
greit c aceste pete "provin de la ficat".

Micoza unghiilor (Tinea unghium) este foarte rspndit, putnd fi singura manifestare sau, cel mai adesea,
nsoindu-se de micoza piciorului. De obicei, mbolnvirea ncepe de la captul liber, manifestndu-se printr-o
pat albicioas, cenuie sau galben, extinzndu-se treptat. Unghia devine groas, cu suprafa neregulat, cu
depozit sfrmicios subungveal, greu de tiat. Boala se ntinde treptat de la o unghie la alta pe msur ce trece
timpul. Adesea, pacienii i trateaz singuri ciuperca piciorului ignornd unghia. Chiar dac se obine o
vindecare a pielii, rezervorul de ciuperci din unghii ajunge s o mbolnveasc din nou.

Nu trebuie s uitm faptul c aceste ciuperci se dezvolt n condiii de cldur i umezeal, mai ales pe o
transpiraie abundent. Frecventarea bilor publice, a piscinelor, a trandurilor favorizeaz transmiterea
acestora. Pentru prevenirea lor este necesar o igien corespunztoare (splarea zilnic), folosirea duurilor i
a bilor personale, purtarea sandalelor sau a lapilor n bile i duurile publice, uscarea atent a spaiilor
interdigitale i folosirea produselor care scad secreia sudoral, folosirea osetelor, lenjeriei intime i a
tricourilor din bumbac cu evitarea materialelor sintetice pentru reducerea transpiraiei i schimbarea lor ori de
cte ori este nevoie (chiar i de 2-3 ori pe zi), evitarea purtrii de pantaloni strmi i clcarea lor pe dos,
evitarea folosirii n comun a ncalmintei, hainelor, osetelor, ustensilelor de manichiur i pedichiur,

2
prosoapelor, a echipamentului sportiv etc. Pacienii cu diabet zaharat au un risc mai mare de a dezvolta o
micoz, care poate duce la complicaii.

Tratamentul acestor afeciuni este specific fiecreia. Se poate face cu creme, soluii sau pudre antimicotice,
eficiente numai n cazul afectrii pielii. Alegerea i durata terapiei depinde de localizarea i forma clinic de
micoz. Tratamentul unghiilor se face, n majoritatea cazurilor, pe cale general, cu medicamente
antimicotice, deoarece nici o crem sau soluie pentru tratarea pielii nu poate strbate lama ungveal. Exist
preparate speciale, care topesc unghia, permind agentului antimicotic s ajung la ciuperci sau lacuri care
penetreaz lama ungveal. Tratamentul este de lung durat, deoarece creterea unghiilor este foarte lent
(unghiile de la mini cresc n jumtate de an, iar unghiile de la picioare n decurs de un an).

Pentru evitarea recidivelor, trebuie efectuat dezinfecia hainelor prin splare i clcare, precum i a
pantofilor, folosind produsele indicate de medicul dermatolog.

Dr. Gabriela Suditu, medic primar dermato-venerolog, doctor n tiine medicale, Centrul Medical
Nicolina-Iai

Micoza reprezinta un nume generic dat bolilor infectioase provocate de ciuperci microscopice. Termenul
general de micoze se refera la boli produse de mai multe specii de microorganisme care se numesc fungi,
mucegaiuri, levuri sau ciuperci microscopice. Aceste microorganisme saprofite se gasesc in mod normal pe
pielea si mucoasele omului, in gura, nas, urechi, intestin, organele genitale, urina etc. Cand aceste ciuperci
gasesc conditii prielnice (boli acute si cronice, tratamente indelungate cu antibiotice), ele se inmultesc peste
masura si produc infectii (rani, iritatii, dureri) ale pielii si mucoaselor. Datorita iritatiei pe care o provoaca,
favorizeaza si suprainfectiile cu diferiti microbi.

Cuprins

1. Generalitati
2. Infectii micotice ale pielii
3. Infectii micotice ale mucoaselor
4. Investigatii

Infectii micotice ale pieliiSus

Pe piele, ciupercile produc eczeme, ulceratii (rana deschisa la nivelul pielii sau mucoaselor) mai ales intre
degete, intre coapse (in regiunea inghinala).
Eczemele sunt definite ca fiind eruptii cutanate in placi eritemato-scuamoase, delimitate difuz, caracterizate
printr-o suprafata uscata, rugoasa. De obicei acestea sunt pruriginoase si pot prezenta sau nu faze de acutizare
marcate de aparitia de vezicule pe suprafata lor. In cazul eczemelor apar eruptii cu un contur neregulat, de
culoare rosie, cu mici vezicule sau cruste care produc mancarimi.

Infectii micotice ale mucoaselorSus

In gura determina infectii ale limbii, afte, infectii ale amigdalelor si gingiilor.
La femei produc frecvent infectii ale mucoasei vaginale - vaginite micotice.
Bolnavii de diabet fac destul de des infectii urinare cu ciuperci, datorita zaharului din urina, care le
favorizeaza dezvoltarea. De asemenea, bolnavii cu boli cronice, din cauza slabirii rezistentiei organismului se
infecteaza usor cu aceste microorganisme.

InvestigatiiSus

3
Analizele care urmaresc sa depisteze ciupercile se fac din secretiile recoltate de pe leziunile pielii si ale
mucoaselor, din sputa, urina, materii fecale etc. Punerea in evidenta se face fie prin cercetarea la microscop,
fie prin cultivarea ciupercilor pe medii de cultura speciale. Cel mai adesea se gasesc ciuperci din familia
levurilor (asemanatoare cu drojdia de bere) denumite candida (afectiune ce apare din cauza unei ciuperci
microscopice numita Candida Albicans), geotrichum etc.

Mergi la piscin sau la trand? Stai multe ore nclat n pantofi sport? Nu-i de mirare c te-ai ales cu
o micoz! Afl cum poi scpa de ea definitiv.

Nepericuloase, dar contagioase

Micozele predomin vara, pentru c ciupercile care le cauzeaz se dezvolt ntr-un mediu cald i umed. Dei
nu sunt periculoase, se extind i au tendina s reapar, dac nu ai urmat tratamentul corect. n plus, produc
disconfort i sunt inestetice.

De ce apar?

Micozele sunt boli ale pielii provocate de ciuperci care sunt transmise fie de la un animal sau de la o persoan
contaminat, fie sunt prezente n organism (candida), dar sunt activate n condiii de umiditate, stres sau n
urma consumului unor medicamente. Hainele care nu-i las pielea s respire i nclmintea nchis pot
favorizat apariia lor.

Cum i afecteaz pielea?

Micoza piciorului (tinea pedis) apare n spaiile dintre degete. Pielea este roie, fisurat i apare senzaia de
mncrime. Micoza se poate ntinde pe picior, unde apar fisuri dureroase sau vezicule.

Micoza inghinal (tinea cruris) se manifest prin zone nroite, uor reliefate, acoperite cu vezicule sau
cruste. Se extind progresiv.

Micoza pielii trunchiului, a membrelor i a feei (tine corporis) se manifest prin zone rotunde, delimitate i
acoperite de o crust.

Pitiriazisul versicolor este un tip de micoz a trunchiului. Se caracterizeaz prin pete mici, brune sau
albicioase, rotunde, care se descuameaz uor. Apare pe spate, pe piept sau pe umeri. Ciuperca responsabil
de apariia bolii triete n mod normal pe pielea noastr, dar se activeaz din cauza cldurii i a transpiraiei.
Micoza are tendina de a se extinde i de a recidiva.

Micozele unghiilor

Ciupercile se pot infiltra i sub unghiile degetelor de la picioare. Micoza unghiilor se dezvolt treptat: nti,
unghia se nglbenete, apoi devine groas, cu o suprafa neregulat. Boala se poate extinde de la o unghie la
alta.

Cum te tratezi cnd ai micoz?

Potrivit medicul dermato-venerolog Adina Dobrioiu, tratamentul micozelor este de obicei local i const n
aplicarea unor preparate medicamentoase cu efect antimicotic. Sunt necesare una-dou aplicri zilnice, n
funcie de tipul medicamentului, iar durata administrrii este de dou-trei sptmni. n cazul unor forme mai
severe este necesar terapia pe cale oral (cu Orungal, Diflucan sau Lamisil), n dozele stabilite de ctre

4
medicul dermatolog. Tratamentul unghiilor se face pe cale general, cu medicamente antimicotice, pentru c
soluiile locale nu ptrund prin unghie.Este important s nu ntrerupi tratamentul dac i se pare c micoza s-a
vindecat, ci s-l urmezi pn la capt, altfel micoza poate recidiva.

Ce complicaii pot aprea?

Pe lang mncrimea suprtoare, leziunile pot fi poarta de intrare pentru ali germeni, complicndu-se cu alte
afeciuni (erizipel ori impetigo, provocate de streptococ sau de stafilococ). Specialistul nostru, dr. Adina
Dobrioiu, ne sfruiete s nu aplicm tratamente neadecvate, pentru c acest lucru poate duce la apariia unor
eczeme.

Cum evii recidivele?

Urmeaz tratamentul pn la capt, chiar dac micoza dispare din primele sptmni

Poart haine lejere din fibre naturale

Dezinfecteaz hainele prin clcare

Dac ai pitiriazis, nu face saun i nu folosi uleiuri de corp

Nu merge descul la piscin, la saun sau la duurile comune

Folosete propriul prosop i usuc-i bine pielea dup baie

Vara, poart nclminte deschis, n care piciorul nu transpir

Evit contactul cu animalele

dermato.venero@yahoo.com

Fungii sunt eucariote (>1 cromozom) cu un nucleu diferentiat si pereti celulari rigizi polizaharidici. Sunt
organisme heterotrofe (se hranesc cu substante organice) care nu fac fotosinteza. Celulele formeaza hife, care
se inlantuie si se incruciseaza pentru a forma micelii. Artrosporii sunt rezultatul fragmentarii hifelor. Exista 5
genuri importante in micozele cutanate: Microsporum, Epidermophyton, Tricophyton, Candida si Ma-lassezia.
Primele 3 sunt mucegaiuri, si reprezinta 90% din micozele cutanate (se mai numesc si \"herpes circinat\"
sau \"tinea\"). Enzimele pro-teolitice permit indarea pielii, parului si unghiilor. Zone afectate: inghinale (tinea
cruris); picioarele (tinea pedis); unghiile (tinea unguium); si capul - tinea capitis (rara in Marea Britanie).
Microsporum canis (transmis mai ales de pisici (!) in orice zona(e) este zoofil, asa incat tinde sa provoace
infectii mai acute decat ceilalti dermatofiti - de ex. T.rubrum (care afecteaza toate zonele); T.mentagrophytes
(picioare, unghii); T.vio-laceum si T.verrucosum (pielea capului); E.floccosum (inghinal, picioare);
M.audoninii (pielea capului).
Leziunile constau intr-o zona eritematoasa bine delimitata, acoperita de scuame fine, care deseori are tendinta
la vindecare in partea centrala, pentru a produce aspectul inelar caracteristic.
Drojdiile sunt fungi unicelulari care se inmultesc prin inmugurire. Sunt dimorfe, astfel incat pot produce si
hife -in functie de mediu. Pityrosporum orbiculare (numit si Malassezja furfur) este o drojdie lipofila care

5
provoaca pitiriazisul (sau tinea) versicolor - cu placi roz-brune, scuamoase pe trunchi. Leziunile sunt deseori
albe la indivizii negri si brune la cei albi. Candida albicans este un oportunist cutanat: intotdeauna de fata,
intotdeauna pregatit. Sediile favorizate sunt gura, ginul, conturul unghiilor (perionixis cronic), spatiile
interdigitale si inframamare. Leziunile sunt eritemato-scuamoase, deseori cu papule satelite.
Piciorul de atlet este o leziune pruriginoasa, macerata si fisurata intre degetele de la picioare. Poate fi provocat
de specii de Candida sau de T.mentagrophytes sau T.rubrum, impreuna cu diverse bacterii (mai ales Gram+).
Diagnostic. Culturi; microscopia scuamelor vizualizeaza hife; kera-tina este dizolta de aplicarea pe lama de
hidroxid de potasiu 20% timp de 15 min, impreuna cu o incalzire usoara. Este cel mai bun mijloc de a
demonstra prezenta M.furfur, care se coloreaza rapid cu tus.
Tratament. Unguentul cu acid salicilic 3% si acid benzoic 6% (pomada Whitfield) este util in multe micoze,
dar devine depasit de imi-dazolii topici (de ex., crema cu clotrimazol 1%). Griseofulvina este acti numai pe
dermatofiti. Se administreaza 250-500 mg/12 h per os timp de > 6 luni (adulti) daca sunt afectate unghiile.
Daca unghia este deformata si dureroasa, o crema cu uree 40% poate fi aplicata sub un pansament ocluziv
timp de 10 zile, inlaturarea unghiei fiind apoi usoara. Factorul cheie in tratamentul perionixisului este
mentinerea uscata a leziunii.
Terbinafina este o alternati costisitoare (de ex. 250 mg/24 h per os timp de 1-3 luni) in micozele dificile, de
ex. acolo unde keratina este groasa (unghii, te, palme). ES: dureri abdominale, eruptii, cefalee.

Posts Tagged micoze

amorolfina, antifungic, ciuperci, dermatolog, micoze, onicomicoza

Lac de unghii pentru onicomicoza

In Afectiuni dermatologice, Produse dermatologice, tratamente on August 8, 2009 at 12:48 pm

Onicomicoza ciuperca unghiei poate fi vindecata prin tratament antifungic (antimicotic) oral, alaturi de
tratament antimicotic (antifungic) local- creme, picaturi sau lac de unghii antifungic Loceryl (Amorolfina)
sau cu Batrafen cu ciclopirox (ciclopiroxolamina). Administrarea lacului de unghii-medicament in
onicomicoza: lacul pentru unghii se va aplica pe unghiile afectate de la nivelul minilor sau picioarelor, o
data sau de doua ori pe saptamna. Pacientul trebuie sa aplice lacul de unghii in felul urmator: Inaintea primei
aplicari de Loceryl, este esential ca zonele afectate ale unghiei (in special suprafata unghiei) sa fie abrazate ct
mai amanuntit cu putinta, utilizndu-se pila de unghii prevazuta.

micoza unghie

micoza unghie

6
Suprafata unghiei trebuie apoi curatata si degresata, folosindu-se o compresa impregnata (cea prevazuta).

micoza unghii

micoza unghii

Inaintea reaplicarii de Loceryl, unghiile afectate trebuie din nou

abrazate conform indicatiei, ele trebuind sa fie si curatate initial cu compresa impregnata, pentru

a se inlatura lacul restant. Atentie!!!! Pilele utilizate pentru unghiile bolnave nu trebuie folosite si

pentru unghiile sanatoase! Cu una dintre spatulele reutilizabile prevazute, lacul pentru unghii se va

aplica pe intreaga suprafata a unghiei bolnave si se va lasa sa se usuce. Pentru fiecare unghie care

trebuie tratata, se va inmuia spatula in lacul pentru unghii, si se va sterge excesul de lac de

interiorul gtului flaconului. Dupa utilizare, spatula se va curata cu aceeasi compresa impregnata,

folosita inainte pentru curatarea unghiilor.

Flaconul de LOCERYL trebuie inchis bine dupa fiecare utilizare. Daca se

lucreaza cu solventi organici (diluanti, alcool etc.), trebuie purtate manusi impermeabile pentru a

proteja lacul Loceryl de pe unghii. Tratamentul trebuie continuat fara intrerupere, pna ce unghia de data asta
fara onicomicoza se

regenereaza, iar zonele afectate sunt in final vindecate. Durata necesara pt tratament in onicomicoza depinde
in

mod esential de intensitatea si localizarea infectiei. In general, durata este de sase luni (unghiile de

la degetele minilor) si de noua, pna la douasprezece luni (micoza la unghiile de la degetele picioarelor).

Dermatomicoze: crema LOCERYL (exista si crema) se va aplica pe zonele tegumentare afectate, o data pe zi
(seara).

Tratamentul trebuie continuat fara intrerupere, pna la vindecarea clinica si apoi inca cteva zile.

Durata necesara tratamentului depinde de specia de fungi si de localizarea infectiei cu ciuperca. In general,

7
tratamentul trebuie continuat timp de cel putin doua sau trei saptamni. In cazul micozelor

piciorului, sunt necesare pna la sase saptamni de terapie.

Despre Ciuperca piciorului gasiti aici.

Despre tratament ciuperci: aici tratament ciuperca

Comment

ciuperci, dermatolog, micoze

Cat costa o crema impotriva ciupercilor?

In Intrebari frecvente adresate dermatologului, Produse dermatologice, ciuperci on July 14, 2009 at 2:06 pm

Creme, spray-uri, unguente, foarte des utilizate (sau ar trebui..). Impotriva mirosului urat al picioarelor,
micozelor, tinea cruris (ciuperca inghinala), tinea pedis (ciuperca piciorului), tinea corporis (ciuperca
inghinala), tinea manum (ciuperca mainii), tinea faciei (ciuperca fetei), pitiriazis versicolor (pete pe spate, albe
sau pete maronii pe spate), balanita candidozica (candida pe penis), eritrasma, onicomicoza (ciuperca
unghiilor). Atatea afectiuni se vindeca cu o singura clasa de alifii: medicamentele antifungice.
(antimicotice).

Sunt majoritatea echivalente ca si eficienta, diferenta fiind data de obicei de pret. Voi insira cateva preturi de
unguente si creme cu antimicotice.

Lista preturi creme si unguente antifungice (antimicotice):

Travogen 1% crema 20 g 11 lei

Miconazol 20g .. 6 lei

8
Mycoheal HC 15 g .. 6 lei

Biazol 1% 15 g (my favorite) . 9 lei

Travocort 15 g 12 lei

Lamisil 1 %, 15 g .. 42 lei (argh) -super buna, totusi

Medacter 2% 30 g,. 8 lei

Nizoral 2%, 15 g .. 9 lei.

Lomexin 2%, 30 . 15 lei

crema ciuperci

crema ciuperci

View 1 Comment

ciuperca piciorului, ciuperci, micoze

Ciuperca piciorului -Canesten

In Afectiuni dermatologice, ciuperci on July 9, 2009 at 11:43 pm

Din punctul meu de vedere, Canesten nu prea vindeca ciuperca piciorului. Empiric vorbind. Cine vede
reclama isi inchipuie ca se vindeca ciuperca piciorului in trei pasi simpli 3 aplicari :)

9
thumb

Ciuperca piciorului

Nimic mai fals. Nu numai ca ar trebui aplicat Caensten o perioada care numai de fix de 3 pasi simpi nu este:

-dermatomicoze: 3-4 saptamani;!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

-eritrasma, pitiriasis: 3 saptamani.

Si chiar dupa aceste 3-4 saptamani, ciuperca piciorului reapare. La Canesten, parerea mea este ca mai des
decat la foarte multe alte produse antifungice locale (impotriva ciupercilor)

Ciuperca piciorului

Ciuperca piciorului

Nu inteleg de ce sa aplici o alifie 3 -4 saptamani (nu este deloc placut sa te ungi cu o crema pe talpi: suna
telefonul, plange copilul, suna alarma de la masina tough luck pentru parchet si covoare) cat timp exista
tratamente in aplicatie UNICA ( o singura data), vezi Lamisil Unidose.

Exista si spray-uri, muult mai comode; atunci, de ce Canesten crema?

Nu ma dumiresc. Si nici sa vad reclame cu picioare care se freaca intre ele nu-mi place.

Parerea mea: eu nu prescriu clotrimazol, cu atat mai mult nu prescriu Canesten. Nu mi s-a parut ca ar da
rezultate, alaturi de motivele anterior amintite

10
 View 1 Comment

Afectiuni dermatologice, candida, ciuperci, micoze, venero, venerologie

Intrebari frecvente legate de Candidoza

In Afectiuni dermatologice, Boli venerice, Intrebari frecvente adresate dermatologului, Mituri/Erori on April
1, 2009 at 3:19 pm

Daca ma spal des sunt ferit/a de Candida, nu-i asa?

..Nu. Distrugerea florei normale in detrimentul ciupercilor care in mod normal se afla pe mucoase sta la baza
aparitiei candidozei in urma spalaturilor genitale repetate care distrug bacteriile. De aceea exista persoane care
se mira ca fac vulvovaginita sau balanita candidozica desi se spala extrem de des.

Bine, dar se ia prin contact sexual, nu?

Da, se poate transmite si prin contact sexual. Depinde si de sensibilitatea individuala: nu toti partenerii
femeilor cu vulvovaginita candidozica dezvolta candidoza (balanita candidozica), ba chiar procentul lor este
extrem de redus. In definitiv, suntem chiar dezavantajate: barbatii fac candidoza genitala mult mai rar!

Este o infectie in definitiv, o tratez si gata, nu mai fac niciodata?

Este o infectie cu o ciuperca, asadar se trateaza. Nu cu antibiotice, ci cu antifungice (antimicotice). Totusi,

organismul NU dezvolta o imunitate eficienta impotriva ciupercii, si de aceea poti face candidoza din nou.
Mai mult, persoanele care fac candidoza o data au toate sansele sa faca si alte episoade de infectie cu Candida.

Daca am candidoza/daca prietenul meu are candidoza, voi mai putea face copii?

Da, fara nicio problema. infectia candidozica nu afecteaza conceptia si NU da infertilitate.

11
Exista si candidoza cu alte localizari?

Da, exista candidoza orala (stomatita candidozica), linguala (glosita candidozica), cutanata (intertrigo
candidozic), si lista poate continua

View 6 Comments

Afectiuni dermatologice, ciuperci, dermato, dermatolog, mancarimi, micoze, tinea

Tinea cruris Dermatofitia inghinala

In Afectiuni dermatologice on February 4, 2009 at 2:24 am

Este o afectiune micotica-determinata de o ciuperca a pielii (de tipul Tricophiton rubrum, Epidermophiton
floccosum, Tricophiton mentagrophites interdigitale ). Apar placi eritematoase sau eritematoscuamoase
(rosiatice), cu periferia mai intens colorata decat restul leziunii, insotite de mancarime intensa; se localizeaza
inghinal (la stinghie)

Se poate extinde la nivelul organelor genitale, interfesier, pubian, poate curpinde abdomenul inferior sau
portiunea supero-interna a coapselor.

Se ia prin contact sexual, de pe prosoape sau lenjeria altor persoane (sauna, sali de masaj, etc) sau de pat sau
de la o ciuperca cu alta localizare (frecvent de la o onicomicoza- ciuperca a unghiilor) de la acelasi individ.

Diagnosticul se pune prin vizualizarea leziunii sau prin examen micologic direct (un examen microscopic
simplu si rapid al scuamelor leziunii).

Tratamentul se bazeaza pe unguente antimicotice, de tipul : Biazol, Lomexin, Travogen, Exoderil Pimafucin,
Nidoflor, Travocort, Triderm .. in aplicatii locale de 2 ori/zi. Durata tratamentului variaza in functie de
vechimea leziunii, in medie 4-6 saptamani; chiar daca leziunile dispar mai repede de 4 saptamani, tratamentul
trebuie continuat deoarece pot ramane ciuperci pe piele care sa scape examinarii cu ochiul liber.

12
Trebuie de asemena evitata transpiratia locala (scadere ponderala daca este cazul, utilizarea de imbracaminte
lejera, etc)

CROMOBLASTOMICOZ A Aceasta micoza subcutanata cronica este intalnita rar in Statele Unite si se
prezinta ca o leziune tegumentara rucoasa, ulcerata sau acoperita cu cruste. Afectiunea se produce atunci cand
ghimpi sau bucati de getatie introduc fungul in tesutul subcutanat. Infectia se extinde in lunile si anii urmatori
catre tesuturile adiacente, producand foarte putine simptome. Aparitia in tesuturi a formatiunilor rotunde,
inchise la culoare, cu pereti grosi (monede de cupru\") este diagnostica. Nu exista nici un tratament
satisfacator.
DERMATOFITIILE Definitie Dermatofitiile, cunoscute si caherpes circinat sau tinea, sunt infectii fungice
cronice ale pielii, parului sau unghiilor.
Etiologie Sunt denumiti dermatofiti specii de Trichophyton, Microsporum si Epidermophyton. Aceste
microorganisme se dezvolta si raman localizate la nilul structurilor keratinoase ale corpului. Si alte micoze,
cum ar fi candidoza, pitiriazisul rsicolor si tinea nigra pot determina uneori invazii fungice ale structurilor
keratinoase, dar in mod traditional acestea nu sunt denumite dermatofitii.
Anatomie patologica si patogenie Speciile de dermatofiti sunt denumite antropof\'ile, zoofile sau geofile, dupa
rezervorul lor natural, respectiv oameni, animale sau sol.
Infectivitatea microorganismelor de pe toate aceste surse este scazuta, iar epidemiile sunt in mare parte
limitate la aglomerarile ocazionale de cazuri de infectii ale scalpului la copii. Infectarea cu un dermatofit pare
sa fie favorizata de traumatisme minore, macerarea sau igiena defectuoasa a pielii. Infectia nu pare sa confere
o imunitate solida. Infectiile repetate cu aceeasi specie sunt frecnte, mai ales cu speciile antropofile. Frecnta
scazuta a infectiilor scalpului la adulti a fost atribuita mai degraba factorilor locali decat imunitatii.
Invazia cu dermatofiti a stratului cornos poate produce o inflamatie redusa, dar, in special in cazul fungilor
zoofili, inflamatia poate fi intensa. Inflamatia accentueaza eliminarea stratului cornos. in masura in care
cresterea fungilor nu poate sa tina pasul cu eliminarea stratului cornos, inflamatia poate sa ajute la eliminarea
infectiei. Inrs, infectia este probabil favorizata atunci cand eliminarea stratului cornos este redusa de catre
glucocorticoizi si medicamentele citotoxice. Medicamentele antifungice modifica capacitatea fungilor de a se
dezvolta in pas cu eliminarea stratului cornos.
Manifestari clinice Afectiunea variaza in functie de sediul infectiei si de speciile de fungi implicate. Infectiile
piciorului (piciorul atletului, tinea pedis) se pot manifesta ca fisuri ale pliurilor de flexie ale degetelor,
descuamari ale suprafetelor tare sau cule in jurul pliurilor de flexie ale degetelor si ale telor. Leziunile
interdigitale pot fi pruriginoase sau, atunci cand survine o suprainfectie bacteriana, dureroase. Infectia mainii
este mai putin frecnta, dar seamana cu infectia piciorului.
Dermatofitia scalpului (tinea capitis) se caracterizeaza prin zone de alopecie si descuamari. In asa-numita
infectie endothrix, tulpina firului de par se rupe la nilul suprafetei pielii, lasand firele de par vizibile ca puncte
negre pe scalp. in cazul anumitor forme de infectie a scalpului apare o supuratie intensa, exsu-dativa,
denumita kerion.
Dermatofitiile pielii glabre (tinea corporis) se prezinta ca leziuni circumscrise, cu aspect variat. Pot aparea
scuame, cule sau pustule. Inflamatia poate fi minima sau intensa. Se poate intalni vindecarea centrala a
leziunilor mai putin inflamate. Marginea serpiginoasa a inflamatiei este sursa denumirii de herpes circinat.
Dermatofitiile zonelor acoperite cu barba (tinea barbae) se prezinta ca o foliculita pustuloasa. Onicomicozele
(tinea unguium) se prezinta ca unghii decolorate albe sau ca unghii ingrosate, cu aspect cretos, sfaramicioase.
Se pot intalni exfolierea si fisurarea unghiei cu paronichie sau resturi keratozice sub marginea unghiei.
Diagnostic Firele de par decolorate, scuamele si resturile keratozice de sub unghiile infectate trebuie prelevate
pentru frotiuri cu KOH si pentru cultura. La raclarea leziunilor cutanate, aplicarea unei picaturi de apa pe zona
respectiva poate preni pierderea prin desprindere a scuamelor si poate ajuta la colectarea lor. Cultura este

13
importanta pentru deosebirea dermatofitilor de Candida si de fungii saprofiti care se dezvolta pe resturile
keratinoase.

TRATAMENT

Leziunile neinflamatorii inghinale, ale trunchiului, mainilor si picioarelor, raspund de obicei la aplicarea de
doua ori pe zi de creme cu clotrimazol, miconazol, ketoconazol, econazol naftifina, terbinafina sau
ciclopiroxolamina. Leziunile hiperkeratozice ale palmelor si talpilor raspund lent la acesti agenti si pot
beneficia initial de aplicarea unguentului Whitfield pentru a subtia keratina. Unguentul nu trebuie folosit intre
degetele de la picioare sau la nil inghinal ori interfesier, deoarece macerarea favorizeaza infectiile bacteriene.
Herpesul circinat de seritate moderata, care nu raspunde la tratamentul topic sau care afecteaza scalpul,
unghiile ori suprafata acoperita cu barba, trebuie tratat sistemic. Medicamentul de electie este griseofulvina.
Se administreaza fie 500 mg in forma cristalina, fie 375 mg in forma ultramicro-cristalina, o data pe zi sau
divizata in doua doze in timpul meselor. in cazul infectiilor refractare se recomanda dublarea acestei cantitati.
Tratamentul trebuie continuat pana la eliminarea intregii keratine infectate. Taierea parului infectat si
curatarea zonelor interdigitale pot grabi vindecarea. Infectia bacteriana secundara a piciorului poate necesita
aplicatii umede sau folosirea de agenti antibacterieni. Renirile infectiilor dermatofitice ale piciorului pot fi
reduse prin masuri care mentin picioarele curate si uscate. Cazurile rezistente la griseofulvina pot raspunde la
itraconazol (200 mg o data pe zi). Onicomicoza raspunde slab la griseofulvina dar poate raspunde la
itraconazol. Terbinafina (250 mg p.o.) este cel putin la fel de eficace ca si itraconazolul in onicomicoza si
herpesul circinat, dar siguranta ativa a celor doua medicamente este neclara.
Onicomicoza, care cel mai adesea este produsa de Trichophyton rubrum, trebuie tratata sistemic pana ce toate
portiunile infectate ale unghiilor au crescut suficient ca sa fie taiate. Unghiile deformate pot creste mai lent ca
de obicei. Tratamentul ar trebui continuat cel putin 3 luni de zile. Culturile si frotiurile pot fi utile pentru
determinarea momentului cel mai potrivit incheierii tratamentului. Recaderile sunt frecnte.
PROTOTECOZ A Speciile Prototheca sunt alge acloro-filice ubicuitare, care patrund in piele prin brese
traumatice sau chirurgicale si determina infectii localizate in bursa olecranului, piele, tesutul subcutanat, tecile
tendoanelor sau tesutul profund. Diagnosticul se bazeaza pe cultura sau pe evidentierea histopatologica a
celulei cu endospori in tesut. Sunt utile debridarea chirurgicala si administrarea intranoasa de amfotericina B.
FUSARIOZA Speciile Fusarium pot produce infectii localizate sau diseminate hematogen. Aproape toti
pacientii cu infectii diseminate hematogen prezentasera afectiuni maligne hematopoietice si neutropenie.
Instalarea brusca a febrei, uneori cu mialgii, este urmata de aparitia de leziuni cutanate specifice in doua
treimi dintre cazuri. Leziunile se aseamana cu ectima gangrenosum, au tendinta de a fi multiple, se extind
progresiv si apar predominant la extremitati. De obicei, poarta de infectie nu este evidenta. Hemoculturile sunt
poziti in 59% din cazuri. Amfotericina B este probabil medicamentul de electie pentru tratamentul fusariozei,
dar vindecarea depinde de remiterea neutropeniei.
INFECTIA CU MALASSEZIA (PITIRIAZIS) Mala-ssezia furfur face parte din flora cutanata normala la om,
dar poate produce tinea (pitiriazis) rsicolor sau sepsis datorat folosirii cateterelor. Tinea rsicolor are aspectul
unor macule asimptomatice bine delimitate, hiper- sau hipopigmentate, centrate pe portiunea superioara a
trunchiului si a bratelor. Leziunile confluente pot acoperi zone mari, facand dificila gasirea marginii. Uneori
pot fi vizibile scuame fine cu aspect de tarate sau foliculita. Raclajele cutanate examinate microscopic dupa
tratarea cu KOH demonstreaza existenta unor celule caracteristice, rotunde si alungite. La examenul cu lampa
Wood, leziunile fie nu prezinta fluorescenta, fie apar de culoare galben-rzuie. Eritrasma se aseamana cu
pitiriazisul rsicolor, dar are bacili gram-pozitivi pe frotiu si prezinta o fluorescenta rosu-coral. Cremele cu
azoli sunt un tratament eficient pentru suprafetele mici cu pitiriazis rsicolor, dar pentru suprafetele mari mai
practica este aplicarea de sampon cu sulfura de seleniu (Selsun) 10 minute zilnic, urmata de un dus pentru
indepartarea samponului. Ketoconazolul oral sau itraconazolul este de asemenea eficient. Sepsisul cauzat de
M. furfur in urma folosirii cateterelor apare la pacientii carora li se administreaza intranos lipide, in special la
nou nascuti; pentru dezvoltarea germenului sunt necesare conditii speciale de cultura, iar vindecarea se obtine

14
prin indepartarea cateterului.
MICETOMUL Etiologie Actinomicetomul desemneaza o infectie cu actinomicete din genurile Nocardia,
Nocardiopsis, Streptomyces siActinomadura. Eumicetomul este produs de fungi adevarati din multe genuri
diferite. Agentul etiologic predominant difera in functie de zona.
Patogenie si anatomie patologica Agentii patogeni traiesc in sol si patrund in piele la nilul traumatismelor
minore. Cea mai frecnta localizare a infectiei este piciorul. Infectia are o evolutie necrutatoare pe parcursul
mai multor ani, cu distrugerea oaselor si a fasciilor adiacente. in focarele purulente pot fi gasite granule
inconjurate de fibroza si un raspuns inflamator cu celule mononucleare.
Manifestari clinice Micetomul este o infectie cronica supurativa, cu originea in tesutul subcutanat si
caracterizata prin prezenta granulelor care reprezinta colonii ale agentului etiologic strans inmanunchiate.
Zona infectata se caracterizeaza prin tumefiere nedureroasa, induratie lemnoasa si fistulizari prin care se
elimina intermitent puroi. Nu se intalnesc simptome sistemice sau diseminari la distanta.
Diagnostic Desi loul clinic este caracteristic, micetomul este confundat uneori cu osteomielita cronica sau cu
botrio-micoza. Diagnosticul necesita demonstrarea existentei granulelor in puroiul obtinut dintr-o fistula sau
pe sectiuni biopsice. Este necesara examinarea multor sectiuni histologice pentru a localiza o granula.

TRATAMENT

Actinomicetomul poate raspunde la folosirea prelungita a unei chimioterapii combinate, cum ar fi

streptomicina si dapsona sau trimetoprim-sulfametoxazol. Eumicetomul raspunde rar la chimioterapie; unele
cazuri determinate de Madurella mycetomatis par sa raspunda la ketoconazol sau itraconazol.

PARACOCCIDIOIDOMICOZA Etiologie Denumita

anterior blastomicoza sud americana, aceasta micoza este cauzata de Paracoccidioides brasiliensis. Fung
dimorfic, P. brasiliensis se dezvolta sub forma unicelulara cu inmuguriri in tesuturi, dar poate fi cultivata fie
sub forma unicelulara, fie pluricelulara, pe mediu de cultura. Identificarea sa se realizeaza dupa aspectul
macroscopic si microscopic. Greseli de diagnostic se pot datora unei asemanari superficiale cu Blastomyces
dermatitidis.
Patogenie si anatomie patologica Se crede ca infectia este dobandita prin inhalarea sporilor din surse aflate in
mediu, dar rezervorul natural ramane necunoscut. Infectia pulmonara produce initial putine simptome.
Diseminarea hematogena catre membranele mucoase orale si nazale, ganglionii limfatici si alte zone
determina prezentarea la medic. Cazurile letale prezinta diseminari la nilul glandelor suprarenale, tractului
digestiv si al multor altor viscere.
Manifestari clinice Simptomele obisnuite includ ulceratii indurate ale cavitatii bucale, orofaringelui, laringelui
si nasului, ganglioni limfatici mariti de volum si fistulizati, leziuni cutanate si genitale, precum si tuse
productiva, scadere ponderala, dispnee si uneori febra. Paracoccidioidomicoza este contractata numai in
America de Sud, America Centrala si Mexic, dar extrem de redusa exprimare a acestei infectii poate conduce
la identificarea sa la multi ani dupa ce pacientul a parasit zona endemica. Radiografia toracica demonstreaza
cel mai adesea existenta unor zone pneumonice bilaterale.
Diagnostic Culturile din sputa, puroi si leziunile mucoase sunt adesea diagnostice. Diagnosticul poate fi pus
prin examinarea frotiurilor sau a sectiunilor histologice, desi este preferabila confirmarea prin cultura. Testele
serologice sunt utile pentru sugerarea diagnosticului si monitorizarea terapiei.

TRATAMENT

15
Cazurile de paracoccidioidomicoza relativ usoare pot fi vindecate in urma unui tratament de un an cu
ketoconazol sau itraconazol pe cale orala, 200-400 mg zilnic. Cazurile mai gra sunt tratate cu amfotericina B
intranos, urmata de itraconazol.

BAZELE MICOLOGIEI
Fungii pot sa apara microscopic fie ca forme inmugurite, rotunjite (fungii levurici), fie ca hife (fungii de
mucegai). Coloniile de fungi levurici sunt netede, in timp ce coloniile fungilor de mucegai sunt rugoase;
fungii care cresc ca drojdii (fungii levurici) cuprind specii de Candida si Cryptococcus, in timp ce fungii care
cresc ca mucegaiuri cuprind specii de Aspergillus, Rhizofus si dermatofiti (fungii dermatofitiilor - tinea).
Fungii care determina histoplasmoza, blastomicoza, sporotricoza, coccidioidomicoza si
paracoccidioidiomicoza sunt denumici dimorfici (au doua forme\"), deoarece ei au forme rotunjite in tesut,
dar cresc ca mucegaiurile cand sunt cultivati la temperatura camerei. Speciile de Candida diferite de Candida
glabrata se prezinta in tesut atat ca drojdii inmugurite, cat si ca elemente tubulare numite pseudohife. Unii
fungi descrisi in acest text sunt desemnati prin doua nume diferite. De exemplu, Histoplasma capsulatum este
denumita siAjellomyces capsulatus, ultima fiind folosita pentru a desemna telofaze. Laboratorul surprinde
rareori fungul in telofaza si de aceea nu utilizeaza acest nume. Una din exceptii este Scedosporium
apiospermum, care poate fi vazut in telofaza
si de aceea este denumit Pseudallescheria boydii. Pentru explicarea telofazei, cititorul trebuie sa consulte
cartile obisnuite de micologie.
Majoritatea fungilor patogenici pentru om sunt saprofiti in natura; ei determina infectie cand sporii aerogeni
ajung in plaman sau sinusul paranazal, sau cand hifele sau sporii sunt inoculati accidental in piele sau cornee.
Achizitia infectiei de la o alta persoana sau de la un animal a fost raportata in cazul dermatofitiilor, dar este
foarte rara in alte micoze. De aceea, pacientii internati cu infectii fungice nu necesita masuri speciale de
izolare. Majoritatea fungilor isi infecteaza gazda in mod preferential pe o singura cale si numai rareori pe
altele. De exemplu, agentii dermatofitii, pitiriazis rsicolor si piedra infecteaza epidermul si anexele sale.
Sporotricoza si micetomul se produc de obicei dupa inoculare subcutanata. Calea de inoculare inhalatorie este
folosita de majoritatea agentilor care produc micoze profunde. Ingestia fungilor determina rareori infectie;
Candida albicans, un agent comensal gasit in mod normal in cavitatea bucala si intestin, ajunge in tesuturile
profunde numai cand barierele mucoasa sau cutanata sunt intrerupte datorita bolii, interntiilor chirurgicale,
traumatismelor sau cateterismului. Histoplasmoza, blastomicoza, coccidioidomicoza si paracoccidioidomicoza
au fost numite micoze endemice\" pentru a sublina distributia lor geografica limitata. Unii fungi, cum este si
Aspergillus, se spune ca sunt oportunisti, datorita faptului ca infecteaza de obicei gazdele imunocompromise.
Aceasta diferentiere este relativa, nu absoluta.

Imunitatea dupa expunerea la fungi poate conferi o protectie partiala impotriva reinfectiei. Localnicii din
zonele in care micozele sunt endemice sunt mai putin susceptibili la infectie decat noii niti. Factorii
predispozanti sunt utili in definirea defenselor gazdei . Deficitul de imunoglobuline se pare ca nu predispune
la nici o micoza, in timp ce neutropenia este obisnuita la pacientii care dezvolta aspergiloza invaziva sau
candidoza profunda. Imunitatea mediata celular pare sa fie foarte importanta in majoritatea celorlalte micoze
profunde.

DIAGNOSTIC

Multi fungi pot fi identificati ca gen sau chiar ca specie prin examinarea microscopica a frotiurilor sau a
probelor bioptice. Coloratia cu calcofluor alb, asociata cu microscopia cu fluorescenta, reprezinta o tehnica
sensibila pentru frotiurile de sputa, lichid de lavaj bronhoalolar sau puroi. Frotiurile colorate cu cerneala de
India raman metoda de electie pentru detectarea criptococilor din lichidul cefalorahidian (LCR). Frotiurile din
leziunile vaginale sau orale pentru pseudohife de Candida pot fi testate prin examinare umeda sau coloratie

16
Gram. In cazul lamelelor histopatologice, sunt preferate argint-metenamina Gomori si o contracoloratie
neutra.
Metoda folosita are un efect marcat asupra rapiditatii si sensibilitatii hemoculturilor pentru fungi, in afara de
cazul speciilor de Candida, care se cultiva cu relativa usurinta. Pentru majoritatea celorlalti fungi, tehnica
optima este reprezentata de concentrarea sangelui prin centrifugare pentru realizarea lizei celulelor si
cultivarea pe un mediu solid. Tehnicile de hibridizare a acizilor nucleici, disponibile comercial, pot accelera
identificarea mucegaiurilor cu rata scazuta de crestere, cum ar fi H. capsulatum si Coccidioides immitis.
Serologia are o valoare limitata, dar testarea serului sau a LCR pentru antigenul criptococic sau pentru
anticorpi anti-C. immitis poate fi diagnostica. Testarea cutanata cu antigene fungice nu este utila pentru
detectarea infectiei acti.

TRATAMENTUL ANTIFUNGIC

AGENTI TOPICI Imidazoli si triazoli Acesti compusi sintetici actioneaza prin inhibarea sintezei
ergosterolilor in peretele celular fungic; atunci cand sunt administrati topic, pot produce in mod direct leziuni
ale membranei citoplasmatice fungice. Imidazolii disponibili pentru aplicare cutanata includ clotrimazolul,
econazolul, ketoconazolul, sulconazolul, oxicona-zolul si miconazolul. Preparatele vaginale includ patru
imidazoli miconazolul, clotrimazolul, tioconazolul si butoconazolul - si un triazol - terconazolul. Lotiunea
cu miconazol si preparatele vaginale continand miconazol si clotrimazol se pot obtine fara prescriptie
medicala. inca nu s-a demonstrat nici o diferenta substantiala in ceea ce priste eficacitatea sau intoleranta
locala intre azolii topici. Toti sunt eficienti in tratamentul candidozelor cutanate, tinea (pitiriazisului) rsicolor
si al epidermofitiilor usoare sau de seritate moderata ale pielii glabre. Preparatele vaginale sunt eficace in
candidozele vulvovaginale. Clotrimazolul se absoarbe slab din tractul digestiv, letele orale fiind insa utile in
tratamentul topic al candidozelor orale si esofagiene.
Antibiotice macrolide polienice Acesti agenti antifungici cu spectru larg se combina cu sterolii din membrana
citoplas-matica a fungilor, crescand permeabilitatea membranei. Aplicate topic, nu sunt acti in cazul
dermatofitiilor, dar sunt eficace in cazul candidozelor pielii si mucoaselor. Suspensia de nistatin este eficienta
in candidozele orale, iar comprimatele vaginale, in candidozele vulvovaginale. Atat nistatinul, cat si
amfotericina B sunt disponibile ca preparate topice pentru candidozele cutanate.
Alti agenti topici antifungici Acelasi spectru clinic cu al imidazolilor, in ceea ce priste micozele cutanate, il au
ciclopiroxolamina, haloproginul si naftifina. Tolnaftatul si acidul undecilenic sunt eficace in tratamentul
dermatofitiilor, dar nu si al candidozelor. Agentii keratolitici, cum ar fi acidul salicilic, sunt utili ca
medicamente auxiliare in tratamentul anumitor leziuni cutanate hiperkeratozice.
Griseofulvina Griseo-fulvina este un medicament util in tratamentul anumitor tipuri de dermatofitii; nu este
insa eficienta in tratamentul candidozelor. Preparatele microcristaline si ultramicrocristaline difera ca doza,
dar nu si ca eficacitate. Absorbtia ambelor tipuri de preparate este crescuta atunci cand sunt ingerate impreuna
cu alimente bogate in grasimi. Griseofulvina interactioneaza cu fenobarbitalul si cu anticoagulantele
cumarinice.
Terbinafina Terbinafina orala (250 mg o data pe zi) este cel putin la fel de eficienta ca itraconazolul si mai
eficienta decat griseofulvina in tratamentul onicomicozelor si al dermatofitiilor. Tulburarile gastrointestinale
sunt cele mai comune reactii adrse. Au fost descrise cazuri de rash, hepatita si pancitopenie, dar reactiile adrse
sere sunt rare. Terbinafina scade nilurile plasmatice ale ciclosporinei. Cimetidina creste, iar rifampicina scade
nilurile sanguine ale terbinafinei.
Imidazoli si triazoli Ketoconazol Absorbtia ketoco-nazolului este variabila de la un individ la altul, nu este
afectata de alimentatie si este redusa la pacientii cu SIDA si la cei carora li se administreaza cimetidina sau
alti agenti blocanti ai receptorilor H2. Si administrarea simultana de antiacide poate sa afecteze absorbtia
ketoconazolului. Meolizarea acestuia se efectueaza in special hepatic, dar afectiunile hepatice importante au
numai un efect minim asupra concentratiilor sale plasmatice. Nilul plasmatic al ketoconazolului este scazut la
pacientii carora li se administreaza rifampicina, precum si la unii dintre cei carora li se administreaza

17
izoniazida. Administrarea de ketoconazol poate duce la cresterea nilului sanguin al ciclosporinei si
cisapridului, poate mari probabilitatea cardiotoxicitatii terfenadinei sau astemizolului si, ocazional, poate
creste efectul anticoagulant al warfarinei. Medicamentul este contraindicat in timpul sarcinii si, pentru ca
apare in laptele matern, in timpul alaptarii. Meolismul ketoconazolului nu este afectat nici de afectiunile
renale, nici de hemodializa.
Efectele toxice cele mai frecnte ale ketoconazolului sunt greturile, anorexia si, ocazional, varsaturile, in
functie de doza. Hepatotoxicitatea este idiosincrazica si de obicei usoara (manifestandu-se prin cresterea
tranzitorie a nilelor transami-nazelor), dar - in cazuri rare- poate fi seriosa si letala. Au fost observate cateva
efecte temporare, legate de doza, asupra sistemului endocrin: scaderea rezeri corticosuprarenale;
ginecomastia; scaderea testosteronului seric, libidoului si potentei la barbati, si neregularitati menstruale la
femei. Pot aparea prurit sau rash.
Ketoconazolul este eficient in blastomicoza, histoplasmoza, paracoccidioidomicoza, candidoza mucocutanata
cronica, candidoza esofagiana si unele forme diseminate de coccidioidomicoza si pseudalescheriaza. Doza
uzuala pentru adulti este de 400 mg, administrata o data pe zi. Se pot obtine ameliorari partiale dupa
tratamentul cu ketoconazol in sporotricozele cutanate si in cromoblastomicoze. Desi candidozele
vulvovaginale, dermatofitiile si pitiriazisul rsicolor raspund la acest medicament, toxicitatea ketoconazolului
oral face ca imidazolii topici sau alte medicamente sa fie preferabile pentru aceste indicatii.
Itraconazol Acest analog triazolic al ketoconazolului este superior compusului din care a derivat in ceea ce
priste siguranta si eficacitatea administrarii. Supresia hormonala si hepato toxicitatea sunt mai mici decat in
cazul ketoconazolului. Indicatiile clinice ale itraconazolului cuprind toate cele citate pentru ketoconazol, la
care se adauga unele cazuri selectate de onicomicoza, sporotricoza, criptococoza si aspergiloza. Medicamentul
este comercializat sub forma de capsule de 100 mg. Nu exista preparate parenterale. Doza uzuala este de 200
mg o data sau de doua ori pe zi, administrata oral in timpul meselor (pentru a-i creste absorbtia). Itraconazolul
este meolizat in ficat, hidroxi-meolitul pastrand activitatea antifungica. Terapia simultana cu rifampicina,
carbamazepina si antagonisti ai receptorilor H2 sau fenitoin scade nilul sanguin al itraconazolului. Poate
aparea cardiotoxicitate datorita digoxinului, terfenadinei sau astemizolului, si nefrotoxicitate datorita
ciclosporinei, in timpul tratamentului concomitent cu itraconazol. Itraconazolul inhiba meolismul
tacrolimusului, midazolamului, triazolamului, al agentilor hipoglicemianti si al cisapridului. Folosirea in
timpul sarcinii este contraindicata.
Fluconazol Acest triazol poate fi administrat sub forma de lete, suspensie sau perfuzii intranoase. Avand un
timp de injumatatire de aproximativ 31 de ore, fluconazolul poate fi administrat o data pe zi.
Biodisponibilitatea pe cale orala este excelenta si nu este afectata de lipsa acidului gastric sau de prezenta
alimentelor. Tratamentul cu fluconazol poate creste nilul sanguin al fenitoinului, ciclosporinei, warfarinei,
rifabutinului si sulfonilureei. Aproximativ 80% din medicament este excretat nemodificat in urina. In cazul
pacientilor cu un clearance al creatininei de 21 pana la 50 ml/min si de 11 pana la 20 ml/min, doza de
fluconazol ar trebui redusa cu 50%, respectiv 75%. Penetrarea medicamentului in LCR si in alte lichide
corporale este foarte buna.
Greata si disconfortul abdominal sunt cele mai obisnuite forme de toxicitate limitata de doza a fluconazolului.
Poate aparea un rash alergic, care este intalnit in mod special la pacientii infectati cu virusul imunodeficientei
umane (HIV). in populatia infectata cu HIV au fost descrise si cazuri fatale de sindrom Stens-Johnson.
Alopecia este, de obicei, urmarea tratamentului prelungit cu doze > 400 mg pe zi, dar se remite dupa oprirea
tratamentului. Au fost descrise cazuri rare de anafilaxie, necroza hepatica si neutropenie.
Fluconazolul este un medicament util pentru tratarea adultilor cu candidoza orofaringiana si esofagiana. O
singura leta de 150 mg este suficienta in candidoza vulvovaginala. Candi-demia de cateter la gazdele
imunocompetente raspunde la 400 mg de fluconazol zilnic, impreuna cu inlocuirea cateterului infectat.
Fluconazolul este, de asemenea, eficient ca terapie initiala si ca tratament de intretinere pentru meningita
cripto-cocica la pacientii cu SIDA, desi cei mai multi dintre acesti pacienti ar trebui sa primeasca initial o cura
de 2 saptamani cu amfotericina B intranos. Pacientii cu meningita coccidioi-dala pot sa primeasca, adesea, ca
terapie de intretinere mai degraba fluconazol, decat amfotericina B intrarahidian.
Incidenta candidozei profunde printre primitorii de alogrefa de maduva osoasa poate fi redusa prin

18
administrarea de fluconazol (400mg pe zi), timp de 75 de zile dupa initierea regimului de pregatire pentru
transt. Profilaxia in cazul celorlalti pacienti neutropenici s-a dodit a fi nefolositoare. Fluconazolul (200 mg pe
zi) a redus incidenta criptococozei si a candidozei mucoase la pacientii cu SIDA cu un numar de celule CD4 +
< 200/^L si a fost eficace in mod special la cei cu un numar < 50/nL. Totusi, acest regim nu este recomandat,
deoarece nu reduce mortalitatea, este scump si poate conduce la rezistenta medicamentoasa.
Fluconazolul este mai putin eficient ca itraconazolul in blastomicoza, histoplasmoza si sporotricoza.
Medicamentul nu este activ in aspergiloza sau mucormicoza.
Amfotericina B Medicamentul este disponibil ca preparat coloidal pentru administrare intranoasa sau
intratrahidiana. O parte din coloid poate fi retinuta de filtre pentru perfuzor cu pori cu diametrul de 0,22 \\im.
Caolismul amfotericinei B este extrem de lent si nu este influentat de insuficienta renala, insuficienta hepatica
sau de hemodializa. Penetrarea medicamentului in LCR sau in umoarea vitroasa este slaba, dar concentratiile
din exsudatele pleurale, peritoneale si articulare
sunt adecvate pentru multe micoze. Cele mai favorabile raspunsuri in cazul micozelor se obtin in
histoplasmoza, blastomicoza, paracoccidioidomicoza, candidoza si cripto-cocoza. Coccidioidomicoza,
sporotricoza extraarticulara, aspergiloza si mucormicoza raspund mai putin; cromoblas-tomicoza, micetomul
si pseudalescheriaza raspund foarte putin sau deloc. Administrarea uzuala este de 0,5 pana la 0,7 mg/kg zilnic,
timp de 8-l0 saptamani. Perfuziile se administreaza in dextroza 5% pe parcursul a 2-4 ore.
Dozele initiale de amfotericina B pot determina uneori reactii febrile intense, care pot fi tolerate dificil de
pacientii adulti cu functia cardiaca sau pulmonara limitata. Poate fi prudenta in cazul acestor pacienti folosirea
unei doze-test initiale de 1 mg, urmata de doze crescatoare in functie de toleranta pacientului. Premedicatia cu
aspirina sau acetaminofen sau adaugarea hidrocortizonului in perfuzie diminueaza febra si frisoanele.
Azotemia este frecnta in cursul tratamentului, seritatea ei fiind dependenta de doza zilnica. Pentru reducerea
azotemiei au fost recomandate perfuziile cu ser fiziologic. Pierderea definitiva a functiei renale este legata de
doza totala de amfotericina B; aceasta problema este observata in general, la adultii care au primit mai mult de
3 g. Alte efecte secundare includ anemia, hipopotasemia, acidozatubulara renala, greata, anorexia, pierderea
ponderala, flebita si, uneori, hipomag-nezemia. Administrarea intratrahidiana de amfotericina B a fost folosita
in meningita coccidioidala si in meningita cripto-cocica refractara, desi aceasta terapie este asociata cu un nil
de toxicitate considerabil.
Noile preparate intranoase de amfotericina B au fost deja comercializate in strainatate si sunt pe cale de a deni
disponibile pe piata si in Statele Unite: complexul lipid amfotericina B (ABLC - amphotericin B lipid
complex), amfotericina B in dispersie coloidala (ABCD - amphotericin B colloidal dispersion) si un preparat
liposomal (AmBisome). La doze de 2 pana la 5 ori mai mari decat cele folosite in cazul preparatului
deoxicolat, nefrotoxicitatea celor trei preparate noi a fost minima. Frisoanele si hipopotasemia au fost
raportate in cazul ultimelor doua preparate. Nu au fost realizate studii ati de eficienta, iar indicatiile pentru
aceste preparate mult mai scumpe raman necunoscute. Pe baza studiilor necontrolate, ABLC este
comercializat in Statele Unite pentru indicatia restransa la aspergiloza refractara; doza recomandata este 5
mg/kg pe zi. Preparatul deoxicolat de amfotericina B a fost, de asemenea, amestecat cu lipidele administrate
intranos, folosite pentru nutritia parenterala; nefrotoxicitatea acestei combinatii pare a fi mai mica decat a
formei deoxicolate administrata singura, dar efectul acestui amestec pe eficienta antifungica ramane sa fie
silita.

Flucitozina Flucitozina (5-fluorocitozina) este un medicament sintetic oral util in criptococoza, candidoza si
cromo-blastomicoza. In interiorul celulei fungice, flucitozina este transformata in antimeolitul 5-fluorouracil.
Rezistenta la medicament apare relativ rapid atunci cand flucitozina este utilizata singura. Din acest motiv,
medicamentul este in general folosit in combinatie cu amfotericina B. Doza uzuala de flucitozina este de 25
pana la 37,5 mg/kg la 6 ore. Flucitozina este bine absorbita la nilul tractului digestiv. Medicamentul
penetreaza bine in LCR si este excretat nemodificat in urina. Chiar si reduceri modeste ale functiei renale pot
creste nilul sanguin al flucitozinei pana la nil toxic (> 100 pana la 125 [ig/ml). Nilele crescute se asociaza cu o
incidenta semnificativa a neutropeniei si trombocitopeniei si par de asemenea sa predispuna la colita, cealalta

19
toxicitate majora a medicamentului. Hepatotoxicitatea este idiosincrazica si putin frecnta. Poate aparea si un
rash alergic.

6. Boli de piele date de ciuperci patogene

(micoze)
Boli de piele date de ciuperci patogene (micoze)

Exista o varietate foarte mare de astfel de afectiuni, att n ceea ce priveste tipul sau specia de ciuperci n
cauza, ct si aspectul clinic, diagnosticarea lor necesitnd de cele mai multe ori un examen special de
laborator. Un prim grup este cel al micozelor regiunii paroase, ciuperca avnd ca loc electiv de parazitare firul
de par. Unele din aceste micoze (pilomicoze) au ca loc de electie pielea paroasa a capului la copii, afectnd
foarte rar copiii dupa pubertate. Acestea snt microsporia, tricofitia si favusul.

a) Microsporia se prezinta sub forma de placi rotunde, unice sau multiple, pe care perii apar taiati la l -2 mm de
la iesirea lor din piele, iar porii uneori usor proeminenti. Smulsi cu usurinta, acesti peri scurtati apar nconjurati
de o teaca albpudroasa, care este conglomeratul de paraziti situati pe fata externa a parului parazitat.

b) Tricofitia se manifesta sub forma de placi tumorale mai rau delimitate dect n microsporie, de obicei
multiple si de diferite marimi, pe suprafata carora, alaturi de peri normali razleti, snt inclavati peri scurti,
ndeosebi rupti chiar de la iesirea din piele.

c) Favusul, n prezent aproape disparut, se caracterizeaza fie prin leziuni scuamoase, fie erozive purulente si
crustoase, din care perii se smulg usor, fie prin zone de piele cicatriceala cu peri definitiv disparuti si presarate
cu mici godeuri favice, niste formatiuni galbui-nfundate, constituite dintr-o mpletitura de filamente
parazitare. Leziunile de favus se mai caracterizeaza prin miros asemanator celui al urinei de soarece. Favusul
este singura dermatoza parazitara, cu evolutie cronica care se prelungeste si dupa pubertate si care da alopecii
cicatriceale definitive.

O alta categorie de micoze o constituie tricofitiile supurate ale pielii paroase, prezente att la copil, ct si la
adult. Se pot prezenta sub doua forme clinice: a) Kerion Celsi, mai frecvent la copii n pielea capului. Se
caracterizeaza prin formatiuni proeminente, rotunde, cu diametrul-de 2 -6 cm, unice, mai rar multiple, cu
suprafata presarata cu foliculite purulente, adevarate mici abcese, care la presiune permit scurgerea unui puroi
cremos. Perii se scot cu usurinta sau snt deja cazuti; b) tricofitia supurata a barbii adultului sau sicozisul
parazitar, caracterizata prin noduli inflamatori de volumul unui smbure de cireasa, din care perii se smulg cu
usurinta.

O alta categorie de micoze snt date de ciuperci pe pielea neparoase, numite dupa speciile de ciuperci care
determina epidermofitia sau tricofitia, cu un termen generic herpes tricofitic. Se manifesta prin placi rotunde
sau placarde ntinse, rosii, cu contur neregulat, cu tendinta la extensie; la periferie snt marcate adesea de mici
pustule. Uneori, placile rotunde au un aspect de cocarde cu unul sau mai multe inele rosii concentrice acoperite
cu pustule. Localizarea acestui tip de micoze se face oriunde pe tegument, dar mai ales pe pielea care vine n
contact cu sursa de contaminare, cel mai adesea un animal (cine, pisica, vite, cai). Leziunile snt nsotite de
mncarimi.

Pot fi ntlnite doua forme clinice particulare si n acelasi timp frecvente, de micoze, de asta data de origine
umana, rezervoarele mari fiind salile de sport, baile publice, strandurile, salile de dus n ntreprinderi etc.
Prima, aproape exclusiv la barbati, este localizata n pliul inghinal genital, de unde se extinde pe fata interna a
coapsei printr-o margine activa presarata cu vezicule mici si foarte pruriginoase. A doua are ca localizare

20
electiva bolta piciorului sau talpa ntreaga si spatiile interdigitale sau subdigitale ale piciorului, mai rar palmele
sau degetele minilor. Este vorba fie de o eruptie de vezicule care pot conflua sub forma de bule foarte
pruriginoase, fie de o descuamatie difuza a talpilor, care urca pe fetele laterale ale acestora: lipsa de mncarime
a acestei forme descuamative o face sa fie adesea neglijata sau chiar ignorata.

Alte doua forme cu aspect clinic particular, dar asemanator ntre ele snt: Pitiriazis versicolor, una din cele mai
frecvente si putin suparatoare din mieoze, caracterizndu-se prin pete cafenii, brune sau albe (acestea se
observa mai ales toamna, dupa expunere la soare n sezonul de vara), nepruriginoase, diseminate pe trunchi
pna la bru si pe radacinile bratelor. Afectiunea devine adesea cronica si dureaza ctiva ani, nu att din cauza
ineficientei medicamentelor, ct din cauza reinfestarii cu sporii ciupercii ramasi n mediul ambiant al
ncaperilor casei si mai ales n salile de sport si stranduri pe de o parte, pe de alta din cauza predispozitiei
particulare a unor indivizi: aceasta predispozitie explica si de ce, dupa ani si ani, partenerul de viata nu se
contamineaza de la cel purtator al ciupercii.

Cealalta forma este eritrasma, data de un agent patogen considerat de natura microbiana, clasat n prezent n
rndul microbilor. Se manifesta prin placi de culoare cafenie, localizate mai ales n pliurile stinghiei si la
radacina coapsei. Aproape n exclusivitate la barbati, o alta localizare frecventa este cea din spatiile
interdigitale a picioarelor. Se mai poate observa, mai rar, n axile.

O categorie de mieoze importante prin frecventa si uneori prin gravitatea lor o constituie candidoele pielii si
mucoaselor. Date de o specie de ciuperci din familia levurilor, determina leziuni cu aspecte clinice variate n
functie de localizare: a) la mucoasa bucala apar leziuni erozive sau depozite albicioase detasabile, nsotite de
senzatii de arsura, mai rar de durere. Se ntlneste la sugarii debilitati (margaritarelul sau ^muguet"), la
diabetici si la cei care au luat antibiotice n cantitati mari: la colturile gurii apar, cum se mentiona mai nainte,
zabalute; b) la mucoasa vulvo-vaginala se instaleaza o inflamatie, roseata, uneori eroziuni, nsotindu-se de
senzatie de arsura, mai ales de mncarime, adesea intensa, si de o secretie purulenta care determina aparitia de
leziuni pustuloerozive pe tegumentul nvecinat, frecvent la diabetici si la femeile care s-au tratat cu
metronidazol, pentru o tricomonaza vaginala.

Despre intertrigo si perionixis cu candida am amintit la capitolul piodermite.

Micozele de origine animala se previn prin evitarea contactului repetat cu animalele domestice sau de casa
suspectate, (eventual vor fi examinate si ele clinic sau prin metode de laborator si, daca este cazul, vor fi
tratate). Pentru micozele de origine umana vor fi evitate sursele, bolnavii din familie sau colectivitati vor fi
tratati si (daca este cazul) izolati, vor fi sterilizate gratarele de lemn din salile de baie si dusuri, instrumentele
de frizerie si pedichiura, care pot fi contaminate de la purtatorii de ciuperci. Tratamentul micozelor se va face
numai dupa ce medicul specialist a stabilit cu precizie diagnosticul, adesea fiind necesara confirmarea printr-
un examen de laborator. Dermatofitiile se trateaza cu griseofulvina, antibiotice; n candidoza, nsa, fiind
ineficace, se foloseste stamjcina. n prezent se utilizeaza n aplicatii locale chimioterapice cu actiune att
asupra primelor, ct si asupra candidozelor: ecanazol, miconazol, clotrimazol (canesten). n cazurile severe, de
candideze cu localizari multiple sau generalizate, se utilizeaza ketocanozolul (Nizoral). Snt folosite n aplicatii
locale si alcoolul iodat si salicilatul, precum si fenoseptul diluat 1/3 *-1/5 n alcool sanitar.

Bolile de origine infectioasa ale pielii

21
Se deosebesc doua tipuri de infectii ale pielii: cele date de microbi si cele date de ciuperci patogene numite
micoze.

a) Bolile de origine microbiana, numite si piodermite, unele cu caracter contagios, snt date mai ales de
stafilococi. Acesti germeni microbieni snt oaspeti permanenti ai pielii si mucoaselor, unde alaturi de alte
specii pot ramne indefinit n stare latenta, de adormire. In anumite conditii nsa, cum snt lipsa de igiena,
zgrieturi, plagi traumatice, alte boli de piele, cu caracter inflamator, iritatii prin substante chimice si altele,
acesti microbi, pna atunci n stare de latenta, si pot modifica starea, devin virulenti, agresivi (patogeni)
producnd piodermitele. Acestea snt constituite de afectiuni inflamatorii si supurative variate ca aspect si
gravitate, n functie de tipul de microbi, de virulenta acestora, de localizarea n diferite regiuni ale corpului si
de terenul pe care se dezvolta, care nseamna starea generala a organismului (diabet, convalescenta dupa boli
virale etc.).

o Infectiile stafilococice ale pielii se pot dezvolta oriunde pe piele, dar cu predilectie la orificiile pilosebacee.
Formele clinice curente snt foliculita banala, solitara sau multipla, care se prezinta ca o mica pustula galbuie
dezvoltata n plnia constituita de portiunea terminala, (superficiala) a foliculu-lui pilo-sebaceu, de unde se
poate extinde n suprafata si n profunzime, ducnd la formarea unei ectime.

o Ectima, o ulceratie relativ superficiala, de obicei multipla si avnd ca localizare predilecta membrele
inferioare, este dureroasa, are o evolutie relativ lunga, de saptamni sau luni si se vindeca prin cicatrice usor
deprimate si pigmentate.

o Furunculul este o foliculita profunda, la care se asociaza un important grad de supuratie si necroza a
tesuturilor din jur; ulterior necroza va constitui acel dop sau ttna (burbillon), care prin ndepartare permite
eliminarea unei cantitati de puroi cremos si galben-verzui. Din cauza virulentei mari a stafilococului sau a
unor factori favorizanti tinnd de organismul bolnavului (n special a diabetului) se pot produce furunculi
multipli concomitent sau succesiv, uneori cu alterarea starii generale si complicatii, ca septicemia. Un sediu al
furunculului care comporta riscuri crescute prin complicatiile pe care le poate da, este vestibulul nasului si
regiunea limitrofa a acestuia. O forma particulara de furuncul, prin aspect si gravitate, o constituie furunculul
antracoid, frecvent la diabetici si la cei foarte debilitati, este localizat adesea la ceafa: este vorba de o grupare
strnsa a mai multor furuncule si n care propagarea infectiei de la un folicul la altul se face mai ales prin
straturile profunde ale pielii. Datorita virulentei crescute a stafilococului n furuncule, ca si a unui teren adesea
favorizant, se recomanda evitarea stoarcerii brutale a unui furuncul, mai ales la nceputul evolutiei acestuia,
act care ar favoriza diseminarea infectiei.

O forma speciala a foliculitei este- asa-numitul sicozis, eruptie de foliculita, caracterizata anatomic prin dubla
ei compartimentare (o pustula superficiala si una n profunzimea foliculului, ambele comunicnd ntre ele) si
printr-o evolutie cronica, fiind deosebit de greu de tratat. Predomina n regiunile paroase, cea mai frecventa
localizare fiind la fata (barba) la barbati.

o O infectie stafilococica relativ frecventa si adesea invalidanta prin localizare, durerile pe care le produce si
evolutia prelungita este hidrosadenita, noduli inflamatorii solitari, de obicei multipli, foarte durerosi, mai
profunzi dect furunculul si fara vrf galbenpurulent, dezvoltati la glandele sudoripare, localizati n axile, mai
rar n regiunile perianale si vulvare. Dupa o perioada de dezvoltare n profunzimea tegumentului, evolueaza
spre formarea unui abces, care se deschide la exterior. Supuratia este mai prelungita n absenta unui tratament
precoce si potrivit, cu riscul infectarii altor canale si glande sudoripare din vecinatate. Netratate la timp si
corect pot sa duca prin nmultirea leziunilor si evolutie prelungita, la placarde compacte inflamatorscleroase,
care impun interventii chirurgicale speciale.

b) Infectiile cutanate streptococice importante snt:

22
o impetigo sau "bubele dulci". La copii, unde se ntlneste cu frecvente crescute, se manifesta sub forma de
bule cu continut initial clar, care nsa, foarte curnd, datorita infectiei cu stafilococi, devine tulbure. Prin
spargerea lor spontana sau provocata prin scarpinare, frecare sau lovire, alteori independent de ruperea lor,
continutul sero-purulent al bubelor se solidifica sub forma de cruste galbene de aspectul mierii de albine
(cruste melicerice). Leziunile se mai caracterizeaza prin tendinta la extindere la periferia lor si printr-o
nmultire rapida si diseminata, datorita autoinocularilor, care snt favorizate prin scarpinari si prin bai. Debutul
se face de cele mai multe ori la fata prin bula caracteristica, alteori punctul de plecare este o leziune
preexistenta de alta natura ca infectia secundara cu streptococ. Doua afectiuni de natura parazitara, care se
infecteaza aproape constant cu stafilococi si mai ales cu streptococi, la copii, snt scabia si pediculoza capului
(aceasta mai ales la fetite n regiunea cefei), ncurcnd diagnosticul si tratamentul acestora. La adulti impetigo
este mult mai rar, survenind mai ales ca o complicatie a unor alte leziuni ale pielii (dermite prin iradiatii
chimice, eczeme), la barbati fiind localizate in special n regiunea paroasa a fetei sub forma de leziuni
zemuinde si crustoase. Nu se observa bule ca la copii, de unde denumirea de impetigo crustos.

o O dermatoza frecventa cunoscuta sub numele de intertrigo (opareala), de natura adesea streptococica, se
caracterizeaza printr-o roseata cu zemuire si epiderm macerat (oparit) pe cele doua suprafete ale unui pliu
mare, fundul acestuia avnd fisuri uneori adnci si dureroase. Cea mai frecventa localizare este n spatele
urechilor, n cazul acestor pliuri precum cele dintre fese, coapse, organe genitale si sub sni snt fie mixte, fie,
cel mai adesea, de origine micotica, n special candidozica.

o Erizipelul (brnca) este o afectiune frecventa, atribuita streptococului, mecanismul de producere fiind mai
complex dect cel aparent de virulenta mare a germenului microbian. Se caracterizeaza printr-un debut violent,
cu ascensiune termica si frison, care nsotesc formarea unui placard rosu inflamator, rotund, ovalar cu tendinta
la extindere n orele care urmeaza, si care dupa ce se opreste, se desprinde si se decoloreaza usor n centru,
care ramne marginit de un chenar rosu, ceva mai proeminent. Uneori, pe suprafata placardului pot sa apara
bule (erizipel bulos). Erizipelul poate ramne unic survenind de obicei n vecinatatea unei leziuni preexistente,
uneori nensemnata, cum ar fi infectia fetei plecata de la o mica flora marinara. O alta localizare este n
regiunea organelor genitale. Cea mai frecventa localizare este la gambe, unde cel mai adesea erizipelul nu se
limiteaza la un singur puseu, ci devine recidivant, repetndu-se dupa intervale variabile, timp de ctiva ani, n
pofida tratamentului corect efectuat la fiecare puseu. Recidivele se explica prin interventia probabila a mai
multor factori; particularitatile biologice ale tulpinii de streptococ, predispozitia speciala a unor indivizi si
conditiile locale, n cazul erizipelului recidivant al gambei se ntlneste foarte frecvent o micoza ntre ultimele
2 sau 3 degete de la picioare (uneori aspect de piele macerata sau fisuri n fundul pliului inter digital), poarta
de intrare pentru streptococul oaspete permanent al pielii; se va tine seama de acest amanunt, pentru ca este
posibila prevenirea recidivelor prin tratamentul acestor focare micotice, n general putin suparatoare si care de
obicei snt neglijate de pacientii erizipelatosi.

o O leziune de mai mica importanta, putind sa aiba uneori origine streptococica (adesea este de natura
micoticacandidozica) este zabaluta sau per-lesul. Se manifesta ca o fisura cu caracter inflamator si dureros la
nivelul pliurilor de la colturile gurii (comisurile buzelor). Vindecarea se face greu din cauza miscarilor
continue ale buzelor (mncat, vorbit, rs). O forma deosebit de rebela, in care intervine si candida, si care este
ntretinuta de modificarile survenite n pozitia fiziologica a buzelor, este cheilita angulara a vrstnicilor
edentati si purtatori ai unor proteze.

o Perionixisul este o afectiune a regiunii periunghiale a degetelor minii, cu caracter inflamator si supurativ,
avnd ca si intertrigo

o dubla origine fie microbiana streptococica sau stafilococica, fie micotica, uneori mixta, germenii microbieni
coexistnd cu candida. Perionixisul se caracterizeaza printr-o inflamatie a repliurilor care nconjura placa
ungheala, n cazul celui streptococic sub forma de bule semilunare nconjurnd unghia, n cazul celui

23
stafilococic si micotic sub forma unei ngrosari de culoare rosie-viu si dureroasa a repliurilor de sub care ies la
presiune picaturi mici de puroi galben. Conditiile favorabile ale perionixisului snt: manichiura si contactul
menajer cu detergenti, de unde frecventa cu precadere la femei.

Bolile de ciuperc pot aprea i arta n diferite moduri. Cel mai cunoscut dintre acestea este pecinginea, ns
sunt i multe altele. Pe pielea spatelui i alte poriuni ale corpului n timpul bolilor de ciuperc apar pete
rotunde i roii, care permanent se mresc, se lrgesc i permanent ne mnnc.

Dac ciuperca apare ntre picioarele de la picioare, pielea devine umed, apar crpturi sau ulceraii
dureroase.

n regiunea inghinal i straturile de piele, ciuperca provoac erupii i mncrime, care prezint prin sine pete
care se defoliaz i care se unesc.

Aceast problem este actual mai ales pentru persoanele, care sufer de greutate excesiv. Pielea din
regiunea inghinal, a straturilor feselor, sub glandele mamare se nroete, permanent d senzaia de
mncrime i are miros neplcut. Cu timpul n aceste locuri apar zgrieturi de la scrpinat i se poate provoca
o infecie care va nsoi ciuperca. ns muli oameni care au asemenea probleme, e ruineaz s se adreseze la
medic.

Locurile cu ciuperc"

S contractm" o infecie cu ciuperc, poate avea loc n timpul vizitei la saun, la piscin, a complexului
sportiv. S primim un asemenea cadou", din pcate, se poate i la frizerie, la salonul de manichiur i
pedichiur. Chiar dac dumneavoastr respectai toate regulile de igien, ciuperca v poate rpune din cauza
imunitii sczute, a antibioticelor primite timp ndelungat, de coninutul ridicat de hidrocarburi din mncare
sau din cauza unor boli pe care le avei (de exemplu, diabet zaharat).

Ciuperca de unghii

Printre bolile de ciuperc cel mai des medicii i pacienii se mpiedic de ciuperca de unghii, care deformeaz
unghiile, le face galbene, unghiile sunt mai groase i n mai multe straturi. Unghiile bolnave nu se poate de
ascuns nici n transport, nici la munc, nici n ospeie.

ns n afar de aspectul exterior neatrgtor i comportamentul atent al celor din jur, ciuperca provoac
suferine fizice multiple. Unghiile frmicioase, deformate treaumeaz esuturile lojei unghiare. Piele se
acoper cu crpturi adnci, care provoac dureri enorme. Destul de des boala este nsoit de mncrimi
puternice i practic mereu de miros neplcut.

Lecuirea atacului cu ciuperc a unghiilor este destul de complicat, de aceea tratamentul acestei boli uneori
ocup la oameni muli ani, uneori i viaa ntreag i necesit nu doar primirea medicamentelor diverse, dar
uneori i intervenii chirurgicale pentru nlturarea unghiilor atacate de ciuperc. ns chiar i cea mai strict
ndeplinire a recomandrilor medicului, nu pot duce la un rezultat ateptat.

Cum se trateaz ciuperca de unghii?

nc pn nu demult metoda prioritar de tratare a ciupercii unghiare era cea chirurgical, adic placa unghiei,
atacat de ciuperc, se nltur completamente. Este drept c este o procedur destul de dureroas i
neplcut, legat de pierderea capacitii de munc pe parcursul a 1-2 sptmni i erau de acord cu o
asemenea metod nu toi pacienii. ns cel mai ru n toate acestea este c suferinele erau n zadar, pentru c

24
unghiile care creteau dup nlturarea prin intervenie chirurgical, tot erau atacate de ciuperc. Acest lucru
se ntmpla din cauza c focarul infeciei e pstra n loja unghiei. O alt metod de tratament - terapia local,
adic prelucrarea unghiilor atacate cu unsori diferite, soluii .a., din pcate, este la fel de eficient n cazuri
rare, pentru c nu permite uciderea tuturor celulelor ciupercii, care se afl n organism.

De aceea aceste metode la moment sunt considerate nvechite i se aplic rar, n general preferin se d aa
numitei metode de terapie sistemic cu folosirea preparatelor cu eficien mare, care sunt indicate sub form
de pastile. La aceast metod de tratament, preparatul, luat sub form de pastile, mpreun cu torentul de
snge ajunge n zona creterii plastinei unghiare, unde se distribuie uniform, ucignd celulele de ciuperc. n
rezultat pe msura creterii unghiilor are loc substituia plastinei vtmate cu una sntoas. Unul dintre aceste
preparate - pastilele Terbizil, care sunt produse de compania farmaceutic din Ungaria, Ghedeon Richter.
Substana activ a acestui medicament este terbifarina, care posed un ir de avantaje n faa altor substane
anti-ciuperc. n primul rnd, acest medicament nu doar oprete creterea celulelor de ciuperc, dar i le
distruge complet. n al doilea rnd, acest medicament este eficient practic n toate tipurile de boli cu ciuperc.
Datorit acestui fapt, nu vei mai cheltui bani pentru a depista ce fel de ciuperc a afectat o zon sau alta a
organismului dumneavoastr. Un aspect nelipsit de importan al oricrei metode de tratament al oricrei boli
este preul medicamentelor. Muli cunosc, c preparatele anti-ciuperc cost destul de scump. La folosirea
preparatului Terbizil lecuirea are loc ntr-un termen mai scurt, ceea ce contribuia la o scdere substanial a
cursului de lecuire: de 2-2,5 ori.

Pastilele Terbizil este suficient de le primit doar odat pe zi.

Pentru tratarea unghiilor de la mini, vei avea nevoie n mediu de 1,5 de tratament. Pentru unghiile de la
picioare - 3 luni. Viteza creterii plastinelor unghiare i, respectiv, durata tratamentului depinde de vrsta
persoanei, viteza schimbului de substane i de ali factori.

De aceea oamenilor n etate au nevoie, de regul, de mau mult timp dect persoanele tinere. ns i dup
terminarea cursului, substana activ a preparatului Terbizil - terbifarina - se va pstra n unghie pe durata a 12
luni, ce previne riscul de apariie a recidivelor. Efectele negative sunt destul de rare i de scurt durat.

Tratarea bolilor de ciuperc a pielii

n afar de pastilele administrate interior, se produce i crema Terbizil, care se elibereaz n farmacii fr
reeta medicului. Crema Terbizil este indicat pentru tratarea bolilor de ciuperc a pielii i permite lecuirea
lor n timpul unei sau dou sptmni.

Crema Terbizil se aplic pe poriunile atacate ale pielii de 1-2 opri pe zi. Simptomele neplcute dispar deja
peste cteva zile de la nceperea cursului de tratament. ns, pentru a scpa de ciuperc pentru totdeauna,
cursul de tratament trebuie dus pn la capt. Aceasta garanteaz lipsa recidivelor bolii. Eficiena tratrii
bolilor de ciuperc cu ajutorul cremei Terbizil constituie 93,5%, iar recidivele bolii practic nu se ntlnesc.
Nectnd la eficiena nalt i simplitatea folosirii preparatului, tratamentul trebuie urmat sub urmrirea unui
medic. Specialistul calificat v va stabili doza necesar de medicament i durata tratamentului. O informaie
mai ampl despre acest preparat putei afla la medicul dumneavoastr, dar i la reprezentana companiei

25
Gedeon Richter n Moldova la telefoanele: 22-14-49; 22-26-71 sau n reelele farmaciilor de firm.

POTRIVIT DATELOR DE CERCETARE:

Este cunoscut c micozele tlpilor de la picioare - nu este doar o problem estetic dar
i neplceri fizice. n afar de asta, un bolnav de micoz reprezint un risc pentru membrii familiei, lsnd
spori de ciuperc dureroas pe podeaua casei n care locuiete, n camera de baie, pe nclmintea de cas i
pe lenjerie. Mai mult ca att, mai mult de o treime din bolnavi - 597 de persoane au spus despre prezena
micozelor la membrii familiilor sale! De ce oare oamenii nu se adreseaz din aceast cauz la medici, nu se
ocup cu tratamentul acestei boli incomode, nu ncearc scape de aceast boal, odat i pentru totdeauna?

Pe semne, cauze pentru toate aceste premize, vorbesc de la sine: practic jumtate din cei intervievai s-au
plns pe eficiena sczut a medicamentelor indicate sau la lipsa unui oarecare efect de la tratament; circa
25% din bolnavi nu continuau cursul de tratament pn la capt din cauza duratei mari de tratament; unii erau
nevoii s nceteze tratamentul n legtur cu efectele negative ale medicamentelor prescrise, acum ns
pacienii sunt speriai de costul ridicat al terapiei anti-ciuperc.

Cum au artat cercetrile, la moment practic fiecare al doilea locuitor din ara noastr este infectat de una sau
alta form de micoz la picioare, cel mai des - onico-micoz (atacarea unghiilor), cu toate astea la fiecare al
treilea are atacate 3 sau mai multe unghii, iar fiecare al treilea - toate unghiile. Fiind bolnavi de micoz mai
muli ani la rnd, aceti oameni infectau cu aceast boal pe cei apropiai, ce se lmurete cu prezena acestei
infecii la fiecare al treilea cercetat. De fapt, despre refuzul de la tratament de ctre peste jumtate dintre aceti
oameni mrturisete i ataamentul iresponsabil al acestor oameni fa de sine, dar i eficiena preparatelor
anti-ciuperc vechi i prezena multiplelor efecte negative i costul ridicat. ns n prezent situaia s-a
schimbat. Au aprut alte preparate anti-ciuperc, care au o eficien ridicat, permit nfrngerea infeciei cu
ciuperc n termeni rezonabili (de la 2 la 3 luni) i au un pre mai rezonabil, de exemplu, Terbizil.

Potrivit rezultatelor cercetrilor epidemiologice, efectuate n 2006 la catedra de dermatologie al

Universitii de medici i Farmaceutic N.Testimianu" n conlucrare cu medicii de familie din municipiile
Chiinu i Bli.

Stimabile Pacient!

26
Medicul dumneavoastr v-a indicat Terbizil pentru tratarea vtmrii cu ciuperc a pielii/unghiilor. Am vrea
s v dm unele sfaturi n aceast not informativ, pentru ca tratamentul, care l primii, va fi mult mai
eficient i efectul s se pstreze timp ndelungat.

CUM S PRIMIM PASTILELE TERBIZIL?

La bolile de ciuperc a plastinelor unghiare (onicp-micozelor) la mini, pastilele Terbizil se primesc pe

parcursul 1,5-2 luni. La bolile cu ciuperc a unghiilor de la picioare, tratamentul de obicei dureaz 3 luni.
Durabilitatea primirii Terbizil este strns legat cu regenerarea unghiilor. Regenerarea deplin a unghiilor de
la mn dureaz timp de 1,5-2 luni. a picioare unghiile cresc mai ncet i procesul regenerrii ocup n mediu
3 luni. De aceea cel mai important este respectarea cu strictee a instruciunilor medicului n comparaie cu
termenul de tratament. Nu se poate de ntrerupt tratamentul, chiar dac ai observat semne de mbuntire.

Care este perioada de primire a PASTILELOR TERBIZIL?

Dac medicul nu a indicat un alt regim, pastilele Terbizil 250 mg se primesc cte o pastil odat pe zi,
independent de regimul de alimentaie. Acest lucru face terapie mai confortabil (nu uitai s primii
preparatul), mai convenabil (se micoreaz costul tratamentului) i mai inofensiv (o cantitate mai mic de
preparat provoac un efect anti-ciuperc mai optim).

Cum se folosete CREMA TERBIZIL?

Datorit calitilor sale unice, crema Terbizil posed o activitate funcigid n relaie cu excitanii de baz a
infeciei de ciuperc. Acest lucru permite folosirea lui pentru tratarea practic tuturor bolilor de piele. Crema
Terbizil, datorit eficienei sale, asigur cea mai rapid scpare de micoze.

Dac medicul nu va indicat o alt form de tratament, cursul de lecuire cu crema Terbizil dureaz, de regul,
1-2 sptmni. naintea aplicrii cremei trebuie minuios de splat i de uscat locurile afectate a pielii . Crema
terbizil se aplic odat-dou ori pe zi pe poriunea afectat i poriunile alturate cu un strat subire i se
maseaz ncet. n cazul infectrii straturilor de piele (sub sni, ntre degete, intre fese, a straturilor din
regiunea inghenal), ele pot fi acoperite cu fii de tifon, mai ales n timpul nopii.

Gedeon Richter
str.A.Puscin,47/1, bloc A

27
 : (+373 22) 221449;(+373 22) 222671
E-mail: GedeonRichter@dnt.md
Revista SANATATE - ghid spre un mod de viata sanatos!

INFARCTUL MIOCARDIC

1. Definitie : infarctul miocardic reprezinta necroza unei portiuni relative extinse de miocard, consecinta
a ocluziei trombotice a unei artere coronare stenozata anterior prin ateroscleroza.
2. Simptomatologie :
- durere cu caracter de constrictie toracica, cu debut brutal, localizata retrosternal,
care se poate insoti de transpiratii, agitatie, greata si/sau varsaturi si care poate iradia la nivelul
membrului superior, in barbie, interscapulovertebral.
- alte modalitati de prezentare, mai putin obisnuite sunt: dispnee aparuta brusc, pierderea
brusca a constientei, stare de slabiciune, aparitia unei aritmii, semne de embolie periferica sau doar o
scadere inexplicabila a tensiunii arteriale, durere in regiunea epigastrica (stomac).
- intensitate diminuata a zgomotelor cardiace.
- semne ale unor complicatii : tulburari de ritm, suflu sistolic apical de insuficienta
mitrala, frecatura pericardica, zgomotul III, zgomotul IV
- distensia venelor jugulare, hepatomegalie in infarctul de ventricul drept.
3. Examene paraclinice :
- Electrocardiograma.
- Dozari enzimatice : CPK (izoenzima MB ), cTnT, cTnI, SGOT, LDH.
- Probe sanguine ( hemoleucograma, VSH).
- Gaze sanguine.
- Radiografie toracica
4. Tratament :
Tratament prespitalicesc: realizarea unui abord venos( perfuzie cu ser fiziologic sau glucoza 5 % ),
controlul durerii (Morfina), oxigenoterapie, atropina in caz de bradicardie , xilina in caz de extrasistole
ventriculare, aspirina .
Infarct necomplicat :
- se continua tratamentul prespitalicesc.
- repaus la pat cel putin 8 zile si control EKG.
- antianginoase : derivati nitrati iv, beta-blocanti, uneori blocanti de calciu.
- anticoagulante : heparina in administrare continua ( 4-5 mg/kg corp/zi ).
- fibrinolitice : trebuie administrate inaintea celei de-a 6 ore de la debut.
-in cazuri selectionate exista posibilitatea efectuarii de angioplastie coronariana sau chiar by-pass
cardiac care restabileste fluxul in zona ischemica
Infarct complicat :
a) Tulburari de ritm :
- fibrilatie atriala si flutter: soc electric extern, apoi digitalice.
- extrasistole ventriculare: Xilina initial 1-2 mg/kg, apoi 1-2 g/zi.
- tahicardie ventriculara: Amiodarona (4-6 fiole/zi iv), daca aritmia este bine tolerata; in
caz contrar se aplica socul electric extern, apoi tratament antiaritmic .
b) Insuficienta cardiaca: diuretice, derivati nitrati iv, oxigenoterapie.
Tratamentul pe termen lung include regim igieno-dietetic, program de reabilitare cardiaca cu efort
progresiv, tratament anticoagulant( discutabil), prevenirea recidivei prin asocierea unui beta-blocant cu
un blocant de calciu si/sau a unui derivat nitrat.
Tratament chirurgical : consta in bypass coronarian cu grefon. Este din ce in mai des inlocuit de
angioplastia transluminala.

INFECTII CUTANATE BACTERIENE

28
1. Impetigo:
a) Definitie: impetigo este o infectie cutanata data de stafilococul auriu sau/si streptococii beta hemolitici
de grup A.
b) Caracteristici: eruptia este constituita din bule cu continut purulent, asezate pe o baza inflamatorie,
care se rup usor determinand mici ulceratii care se acopera de cruste galben-melicerice, localizate la
nivelul fetei, membrelor si pielii paroase.
c) Tratament: respectarea regulilor de igiena, tratament local cu antiseptice, antibiotice (penicilina,
eritromicina, oxacilina) timp de 8 zile.
2. Erizipelul:
a) Definitie: infectie cutanata data de streptococul beta-hemolitic de grupA.
b) Caracteristici: debut brusc cu febra ( 40 grade), frisoane; leziunea cutanata este reprezentata de un
placard eritemato-edematos limitat de un burelet, localizat in vecinatatea portii de intrare (de ex. ulcer
de gamba).
c) Tratament: beta-lactamine (Penicilina G 10-20 milioane UI/zi in perfuzie) sau macrolide (Eritromicina
2g/zi) in caz de alergie la penicilina timp de 7 zile; antialgice, antipiretice; local: comprese reci cu solutie
de cloramina sau acid boric, decongestionante si dezinfectante, Bioxiteracor; contentie elastica,
mobilizare precoce.
3. Furunculul simplu si antracoid:
a) Definitie: furunculul este o foliculita acuta data de stafilococul auriu.
b) Caracteristici: apare o foliculita superficiala care evolueaza spre nodul inflamator in varful caruia
apare o pustula centrata de firul de par din care se elimina puroi.
Furunculul antracoid este o forma mai rara ( intalnita la persoane diabetice, imunodeprimate), cu aspect
pseudotumoral pe suprafata carui se observa mai multe orificii prin care se scurge puroi si tesuturi
sfacelate (burbioni). Se insoteste de febra, frisoane, adenopatii satelite, stare generala alterata.
c) Tratament: antibioterapie generala, antiseptice extern, exereza burbionului.
4. Limfangita acuta:
a) Este determinata de streptococ, poarta de intrare putand fi reprezentata de o plaga infectata, un
cateter intravenos, intertrigo interdigitoplantar.
b) Caracteristici: cordon inflamator, infiltrat de-a lungul unui traiect limfatic insotit de adenopatie satelita
dureroasa.
c) Tratament: antibioterapie sistemica, pansamente alcoolizate locale.

INFECTII MICOTICE

A. Candidoze:
1. Generalitati: Candida albicans este o ciuperca saprofita a omului ( care se gaseste numai la nivelul
mucoaselor tubului digestiv si vaginala), care devine patogena in anumite situatii, cum ar fi: diabet,
colite cronice, neoplazii, hemopatii, boli cronice debilitante, SIDA, tratamente indelungate cu antibiotice,
citostatice, corticoizi, precum si in sarcina si la copii si varstnici.
2. Clasificare (in functie de localizare):
a) Candidoze digestive: perlesul (fisuri dureroase la nivelul comisurilor bucale); cheilita candidozica
(senzatie de arsura, eritem, edem si descuamatie la nivelul buzelor); stomatita candidozica (forma acuta
sau margaritelul si forma cronica);enterita si anita.
b) Intertrigo candidozic: pliuri axilare, inghinale, interdigitale, interfesiere, etc.
c) Candidoze unghiale: onixis ( pete mici galben verzui, santuri transversale la nivelul unghiei, care
devine moale, friabila); perionixis (burelet inflamator).
d) Candidoze genitale: vulvo-vaginita (prurit si secretie albicioasa), balanita si uretrita (prurit si eritm).
3. Examene paraclinice: examenul direct, prelevare de probe biologice ( secretii vaginale, scuame,
urina, etc), cultura pe mediul Sabouraud.
4. Tratament:
- tratament local cu antifungice: Nistatin, Miconazol.
- tratament sistemic cu antifungice: Nistatin, Amfotericina, Ketoconazol, etc.

B. Dermatofitii:

29
1. Generalitati: sunt produse de dermatofiti din genul Trichophyton, Microsporum si Epidermophyton.
2. Clasificare:
a) Dermatofitii ale pielii glabre:
- tinea corporis (herpes circinat): placi bine delimitate, eritemato-scuamoase sau
eritemato-scuamo-veziculoase, cu evolutie inelara si centrifuga.
- tinea cruris (eczema marginata Hebra): afecteaza pliurile inghinale.
- tinea pedis se manifesta sub 3 forme: hiperkeratozica plantara, veziculoasa
(dishidrozica) si intertriginoasa.
- tinea manum: forma veziculoasa, eritemato-descuamativa si hiperkeratozica.
b) Pilomicoze ( infectii cu dermatofiti ale pielii paroase, foarte contagioase):
- Microsporia: alopecie in placi mari cu firele de par rupte scurt (cativa mm); la
examinarea cu lampa Wood prezinta o fluorescenta verzuie.
- Tricofitia: placi alopecice mici, cu fire de par rupte de la radacina.
- Favus: apare godeul favic; parul este mat, decolorat, friabil, cu miros neplacut.
c) Alte forme: onicomicoze, pitiriazis versicolor, eritrasma.
3. Examene paraclinice: examen direct si cultura pe mediu Sabouraud.
4. Tratament:
- se poate face topic si/sau sistemic ( Griseofulvina este de electie in pilomicoze, iar
Terbinafina in dermatofitiile pielii glabre).
- tratamentul topic se aplica de 1-2 ori/z, timp de 4-8 saptamani.
- in onicomicoze tratamentul este sistemic, chirurgical sau local (ineficient).

INFECTII PARAZITARE

1. Scabia:
a) Definitie: este o parazitoza cutanata contagioasa determinata de acarianul Sarcoptes scabiae,
contaminarea facandu-se prin contact direct cu bolnavul sau indirect (prin intermediul hainelor, lenjeriei
de pat sau prosoapelor).
b) Simptomatologie:
- prurit generalizat cu exacerbari nocturne si caracter familial.
- leziuni de grataj secundare pruritului cu localizare evocatoare: spatiile interdigitale ale
mainilor, fetele anterioare ale pumnilor, zona periombilicala, fese, fata interna a coapselor,
perimamelonar, cu respectarea fetei, gatului si zonei interscapulovertebrale (la copil sunt interesate
palmele, plantele, fata si gatul).
- examenul tegumentelor evidentiaza: santul acarian ( linie sinuoasa terminata
printr-o proeminenta); vezicula perlata ( o mica proeminenta translucida, ce contine lichid clar); noduli
eritematosi.
Scabia norvegiana este o forma particulara care apare la imunodeprimati si se caracterizeaza prin
prezenta de placarde hiperkeratozice. Poate evolua spre eritrodermizare si este foarte contagioasa.
c) Tratamentul este local:
- Scabex ( crema ), Spregal ( spray ), Ascabiol ( solutie 10% de benzoat de benzil), DDT:
se aplica dupa o baie calda, pe tot corpul, cu exceptia fetei; se repeta dupa 24 h .
- dezinfectia hainelor si a lenjeriei cu Lindan.
- se trateaza toti contactii.

2. Pediculoze (paduchi):
a) Pediculoza pielii capului:
-agentul cauzal este Pediculus humanus capitis.
- debuteaza cu prurit intens, mai accentuat retroauricular si occipital, care sta la originea
leziunilor de grataj; acestea se pot suprainfecta cu aparitia de cruste si adenopatii regionale.
- examinarea scalpului pune in evidenta prezenta parazitilor si a oualor acestora (lindeni).
- tratament: igiena pielii capului ( spalarea si tunderea parului), clatirea cu apa otetita;
acaricide: hexaclorciclohexan (Aphtiria), DDT, malathion, permetrina care se aplica trei seri consecutive
(sub o boneta) si in ziua a 8-a.

30
b) Pediculoza corpului:
- agentul cauzal este Pediculus humanus, varietatea corporis.
- pruritul este localizat mai ales interscapular; apar pete eritematoase date de intepaturile
parazitului, leziuni de grataj, pete hiperpigmentate (melanodermia vagabonzilor ).
- tratamentul consta in utilizarea de insecticide.
c) Pediculoza pubiana (ftiriaza pubiana ):
- agentul cauzal este Pediculus inguinalis.
- frecvent este afectata pilozitatea pubiana, dar poate fi interesata si cea axilara,
barba, sprancenele, pilozitatea toracica.
- manifestarile constau in prurit local, escoriatii la punctele de intepatura, pete albastrui
pe abdomen si coapse, iar examenul cu lupa evidentiaza parazitul sau ouale sale.
- tratament similar celui din pediculoza pielii capului.

INFECTII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALA (BTS)

1. Sifilis:
Definitie: sifilisul este o infectie produsa de o bacterie spirocheta (Treponema pallidum).
Simptomatologie:
Sifilisul primar: sancru la locul de inoculare ( eroziune rotund-ovalara, bine delimitata, nedureroasa,
indurata, cu aspect lacuit) si adenopatie locala (cel mai frecvent inghinala).
Sifilisul secundar: eruptie primara rozeola sifilitica (macule roz, nepruriginoase, nescuamoase),
alopecie si eroziuni nedureroase ale mucoaselor; eruptie secundara sifilide papuloase lenticulare,
papulo-scuamoase, foliculare, inelare, pustuloase; manifestari sistemice (micropoliadenopatie, sindrom
nefrotic, hepatita, gastrita luetica, artralgii, artrita, osteita, irita anterioara, meningita).
Sifilis tertiar (manifestarile apar la zeci de ani de la contagiu): sifilide nodulare si nodulo-ulcerative,
gome, glosita superficiala sau interstitiala, paralizie generala progresiva, tabes, anevrism aortic, leziuni
valvulare aortice, leziuni osteoarticulare.
Examene paraclinice:
- VDRL, TPHA, FTA, testul Nelson.
Tratament:
- Penicilina G, Benzatin penicilina in doze adaptate formei de sifilis (recent, tardiv,
neurosifilis) sau Eritromicina, Doxiciclina, cefalosporine in caz de alergie la penicilina.
- tratamentul contactilor; Benzatin penicilina i.m. 2,4 milioane UI, doza unica.
- sifilis congenital: Penicilina G.

2. Gonocociile:
Definitie: infectie produsa de gonococ.
Simptomatologie:
- femei: cervicita ( secretie galben verzuie), uretrita (secretie purulenta si simptome
urinare), vulvovaginita.
- barbati: uretrita anterioara (secretie galben-verzuie, disurie) sau posterioara (durere si
senzatie de arsura la mictiune, polakiurie, tenesme urinare).
- gonoreee orofaringiana, gonoree rectala (la homosexuali).
Examene paraclinice:
- Examen direct (frotiu din produsul patologic), cultura cu antibiograma.
Tratament:
- Ampicilina Probenecid, Ofloxacin, Ceftriaxona, Eritromicina (la femeile insarcinate).
- abstinenta sexuala; tratamentul partenerilor.

3. Uretrite negonococice:
Se suspecteaza in prezenta unei secretii uretrale, dupa excluderea gonoreei, agentul patogen fiind
identificat prin examen direct si cultura din produsul patologic.
- trichomonas: Metronidazol, Tinidazol.

31
- mycoplasme: Tetraciclina sau Eritromicina.
- chlamidii: Tetraciclina, Doxiciclina, Claritromicina, Azitromicina.

INFECTII VIRALE

1. Herpesul:
a) Definitie: herpesul cutaneo-mucos este o infectie cauzata de virusul herpetic (HSV), care poate
determina manifestari clinice la nivelul jumatatii superioare a corpului ( tipul HSV tip 1 ) sau leziuni
genitale cu posibilitate de transmitere sexuala (HVS tip 2).
b) Simptomatologie:
Primoinfectia herpetica:
- de cele mai multe ori este inaparenta clinic.
- gingivostomatita acuta: este frecventa la copil si se manifesta prin aparitia de eroziuni
sau ulceratii bucale acoperite de membrane difteroide, uneori buchete de vezicule acoperite de cruste,
localizate pe buze; se insoteste de febra, dificultati la inghitire, adenopatii regionale.
- vulvovaginita herpetica: se manifestata prin aparitia unor buchete de vezicule, care se
rup determinand eroziuni dureroase, insotite de febra, adenopatii si tulburari urinare.
- primoinfectia genitala la barbati este mai putin zgomotoasa.
- keratoconjunctivita ulcerativa.
- la persoanele imunodeprimate apar forme grave cu tendinta la generalizare si afectare
viscerala ( meningo-encefalite, hepatite), pustuloza varioliforma Kaposi-Juliusberg.
Herpesul recurent:
- senzatie de arsura si prurit la nivelul unei mici leziuni eritematoase.
- aparitia la acest nivel a unor buchete de vezicule, ce se rup usor determinand eroziuni
care se acopera de cruste.
c) Tratament:
- local: topice cu antivirale ( Cutherpes, Zovirax).
- sistemic: Aciclovir ( Zovirax ) 200 mg de 5 ori/zi; Famciclovir 250 mg de 3 ori/zi, timp
de 7-10 zile; tratament simptomatic: analgezice, vitamine, antibiotice ( in infectiile secundare ).

2. Zona sau herpes zoster:

a) Definitie: este o dermatoneuroviroza produsa de virusul varicelo-zosterian (reprezinta manifestarea
de recidiva a acestei infectii ).
b) Simptomatologie:
- debuteaza cu senzatie de arsura si hiperestezie cutanata (durere sau sensibilitate marcata) in zona
afectata.
- dupa 2-3 zile apare eruptia care consta in eritem, buchete de vezicule cu lichid clar, cu
topografie unilaterala, pe traiectul unui nerv.
- s-au descries zone: intercostale, cefalice ( oftalmica, auriculara ), cervicale,
toracobrahiale, lomboabdominale, sacrate, etc.
c) Tratament:
- tratament general: antialgice, deprimante ale sistemului nervos central ( tranchilizante,
antidepresive triciclice- Amitriptilina, Doxepina; anticonvulsivante- Carbamazepina), antivirale ( cat mai
precoce, timp de 7 zile: Aciclovir, Famciclovir, Brivudin), vitamne din complexul B.
- tratament local: antiseptice.

Tinea cruris Dermatofitia inghinala

32
In Afectiuni dermatologice on February 4, 2009 at 2:24 AM

Este o afectiune micotica-determinata de o ciuperca a pielii (de tipul Tricophiton rubrum, Epidermophiton
floccosum, Tricophiton mentagrophites interdigitale ). Apar placi eritematoase sau eritematoscuamoase
(rosiatice), cu periferia mai intens colorata decat restul leziunii, insotite de mancarime intensa; se localizeaza
inghinal (la stinghie)

Se poate extinde la nivelul organelor genitale, interfesier, pubian, poate curpinde abdomenul inferior sau
portiunea supero-interna a coapselor.

Se ia prin contact sexual, de pe prosoape sau lenjeria altor persoane (sauna, sali de masaj, etc) sau de pat sau
de la o ciuperca cu alta localizare (frecvent de la o onicomicoza- ciuperca a unghiilor) de la acelasi individ.

Diagnosticul se pune prin vizualizarea leziunii sau prin examen micologic direct (un examen microscopic
simplu si rapid al scuamelor leziunii).

Tratamentul se bazeaza pe unguente antimicotice, de tipul : Biazol, Lomexin, Travogen, Exoderil Pimafucin,
Nidoflor, Travocort, Triderm .. in aplicatii locale de 2 ori/zi. Durata tratamentului variaza in functie de
vechimea leziunii, in medie 4-6 saptamani; chiar daca leziunile dispar mai repede de 4 saptamani, tratamentul
trebuie continuat deoarece pot ramane ciuperci pe piele care sa scape examinarii cu ochiul liber.

33