Nichita Stnescu

Ploaie n luna lui Marte

Ploua infernal,

i noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau n luna lui Marte.

Pereii odaii erau

nelinitii, sub desene n cret.

Sufletele noastre dansau

nevzute-ntr-o lume concret.

O s te plou pe aripi, spuneai,

plou cu globuri pe glob i prin vreme.

Nu-i nimic, i spuneam, Lorelei,

mie-mi plou zborul, cu pene.

i m-nlam. i nu mai stiam unde-mi

lsasem n lume odaia.

Tu m strigai din urm: rspunde-mi, rspunde-mi,

cine-s mai frumoi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasc,

i noi ne iubeam prin mansarde.

N-a mai fi vrut s se sfreasc

niciodat-acea lun-a lui Marte.