Sunteți pe pagina 1din 13

Tema: MATERIALE, INSTRUMENTE I

METODE DE OBTURARE A
CANALULUI RADICULAR

Student: Bodean Dumitru

Grupa: S1205
Plan:
- Obturatia radiculara
- Conditii clinice ce permit obturatia radiculara
- Materialele de obturatie radiculara
- Instrumente utilizate in obturatia radiculara
- Metode si tehnici de obturare a canalului
radicular (avantaje si dezavantaje)
Obturatia radiculara reprezinta faza finala a tratamentului endodontic si are ca
scopuri:- Inchiderea cat mai ermetica a canalului radicular pana la apex, pe toata
lungimea cat si latimea lui, prevenind astfel infectarea parodontiului apical;- Asigurarea
vindecarii bontului apical, cicatrizarii osteitelor periapicale si inchiderii apexului;-
Blocarea germenilor microbieni in canaliculele dentinare;- Sigilarea in sens
tridimensional a spatiului endodontic lipsit de mijloace de aparare, in care
microorganismele pot difuza catre structurile adiacente si se pot multiplica: pentru a
preveni patrunderea bacteriilor din cavitatea orala si retrograd, sigilarea canalelor
aberante si accesorii, pentru a preveni patrunderea bacteriilor remanente in structurile
dentinare dupa ce tratamentul endodontic a fost efectuat, catre spatiul periapical.

Conditii clinice ce permit obturatia radiculara

1. Dinte asimptomatic:- Reda disparitia procesului inflamator in spatiul endodontic si


periapical;- De poate determina din punct de vedere subiectiv si obiectiv prin tehnica
percutiei in ax, laterala si prin palpare vestibulara si orala a osului alveolar juxtaapical.

2. In cursul tratamentului trebuie pastrata inchiderea etansa a spatiului endodontic:-


Realizeaza conditii optime pentru medicatia intracanalara in vederea eliminarii florei
microbiene remanente;

- Impiedica flora bacteriana orala sa recontamineze spatiul endodontic.

Obturatia canalara trebuie realizata dupa minim doua pansamente ocluzive consecutive,
ce sunt asimptomatice la interval de o saptamana fiecare sau dupa un pansament ocluziv
asimptomatic dupa 24- 48 de ore.

3. Absenta sau inchiderea fistulei alveolare:- In situatia in care a existat o fistula


alveolara, aceasta trebuie sa fie cicatrizata pentru a asigura inchiderea comunicarii
spatiului periapical cu exteriorul.

4. Absenta exudatului excesiv intracanalar:- Reda faptul ca procesul inflamator


periapical a fost stins.

5. Absenta mirosului fetid:- Semnifica absenta florei anaorobe.

6. Cultura bacteriana negativa:- Este singurul test care certifica absenta sau nu a florei
microbiene intracanalar;- Necesita dotare speciala si de aceea nu se afla inca in practica
curenta.

Caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca un material ideal pentru


obturatia canalara

- Prepararea lui sa se realizeze simplu, iar manipularea lui sa fie usoara;- Sa inchida
etans canalul radicular, adica sa fie: fluid, sa fie neresorbabil, sa nu se dizolve in saliva
si secretii, sa nu isi modifice dimensiunile de-a lungul timpului;

- Sa fie radio- opac pentru a putea fi verificata obturatia pe radiografie;- Culoarea lui sa
difere de cea a dentinei;- Sa nu aiba proprietatea de a colora dentina;

- Dezobturarea lui sa se realizeze usor;- Sa aiba proprietati bacteriostatice si histofile;- Sa


nu induca raspunsuri imunologice si carcinogene;- Timpul de priza sa fie unul
convenabil;- Costul lui sa fie unul scazut;- Sterilizarea lui sa poate fi efectuata astfel incat
sa se poata mentine steril.

Materialele de obturatie radiculara

A. Materiale de consistenta semisolida:- Paste care sunt resorbabile: ce pot avea


actiune biologica sau antiseptica indelungata;- Paste care sunt neresorbabile: materiale
ce au ca baza eugenatul de oxid de zinc, materiale ce au ca baza rasini epoxidice,
materiale ce deriva din gutaperca, cimentul fosfat de zinc, materiale ce apartin grupei
bachelitelor.

B. Materiale de consistenta solida: - Conuri de gutaperca;- Conuri realizate din rasini


sintetice; - Conuri realizate din argint.

Obturatia canalelor cu paste care se intaresc in interiorul lor

Scopuri:

- Plasarea substantei medicamentoase pe toata lungimea canalara, in contact direct cu


peretii dentinari;- Pozitionarea substantelor medicamentoase aproape de tesutul
periapical pentru ca actiunea lor sa fie astfel facilitata.

Aceasta metoda este cea mai raspandita pe continentul european, iar introducerea acestor
paste in canal se poate realiza prin mai multe procedee:- Cu ajutorul acelor Lentullo, care
trebuie rotite in sensul acelor de ceasornic;

- Cu conuri confectionate din gutaperca, prin procesul de pistonare; - Cu ace Hawes-


Neos. Acestea sunt instrumente rotative ce sunt construie dintr-o lama de forma
rectangulara de metal.

Avantajele acestei tehnici: este o tehnica foarte simpla si se poate executa rapid.

Dezavantajele acestei tehnici:

- Frecvent se poate depasi constrictia apicala;- Nu se poate obtine un control precis atunci
cand pasta este introdusa in canalul radicular;- Obturatia rezultata nu este omogena;-
Gradul de solubilizare este apreciabil;- Materialul sufera variatii dimensionale dupa ce
priza a fost initiata.

Studiile efectuate de-a lungul timpului au aratat ca, in situatiile in care in pasta se
introduc dezinfectante pentru a obtine un efect antiseptic, nu se realizeaza efectul scontat
deoarece antisepticul se

inactiveaza in umorile tisulare sau pot produce iritatii destul de puternice la nivelul
parodontiului apical.

Tehnica:

- Izolare;- Inlaturarea obturatiei provizorii; - Controlul meselor;- Toaleta canalului


radicular;- Alegerea acului Lentullo.

Alegerea acului Lentullo se realizeaza in functie de urmatoarele criterii:

a) Volumul canalelor:- Cand canalele radiculare sunt inguste se folosesc ace Lentullo nr.
1-2;- Pentru canale radiculare largi se folosesc ace Lentullo nr. 3-4;

Cand acele nu sunt alese corect atunci:

- Cand ele sunt prea subtiri exista riscul sa se depaseasca si sa se prelungeasca timpul de
lucru;- Cand ele sunt prea groase, atunci exista riscul ca obturatia sa fie incompleta sau
ea sa se fractureze prin blocarea in interiorul canalului.

b) Pozitia dintilor:- Pentru frontalii superiori si premolarii primi superiori se aleg ace
Lentullo pentru piesa dreapta;- Pentru ceilalti dinti se aleg ace Lentullo pentru piesa
contraunghi.

c) Proprietatile fizice ala acului Lentillo:

- Nedecalit;- Eliminarea acelor despiralate;- Neindoit;- Neruginit;- Proba acului Lentullo


exobucala si endodontica;- Transferul lungimii de lucru stabilite prin metoda de
odontometrie andodontica, pe acul Lentullo;- Verificarea sensului in care se roteste acul;-
Trebuie sa se verifice daca acul patrunde pe canal, in situatia in care acesta nu este turat.
Aceasta operatiune se poate realiza prin: patrunderea pana la reperul stabilit de
odontometrie, depasirea acestui reper, blocarea intracanalar la distanta de acest reper (in
acest caz acul trebuie schimbat cu unul de dimensiune mai subtire); - Trebuie efectuata
proba conului de gutaperca in functie de criteriile: sa fie cat mai gros in comparatie cu
volumul canalului, sa se apropie cat mai mult de constrictia apicala dar sa nu o
depaseasca- Incarcarea cu pasta a acului Lentullo prin una din metodele:a)
Incarcarea jumatatii din partea varfului, trecand acul prin miscari perpendiculare prin
pasta ce a fost stransa pe marginea placutei;b) Incarcarea cand acul este turat la o viteza
mica, intr-un sens invers decat al acelor de ceasornic, introducand in pasta doar varful
acului.

La incarcarea acului, cantitatea de pasta poate fi:1. Foarte mica, la primele 1-2
intoduceri pe canal, astfel evitandu-se intoducerea de goluri de aer pe canal;2. Cantitatea
se creste progresiv, pe masura ce sunt obturate zonele mai evazate ale canalelor;3. Se
introduce acul, neturat, incarcat cu pasta pana la reperul apical; 4. Daca acul se blocheaza
in canal, atunci el trebuie sa fie retras 1 mm;5. Se mentine acul in canal un timp de 5- 10
secunde, prin actionarea

motorului la turatii de 600- 800 de rotatii/ minut.6. Acul se retrage din interiorul
canalului, de-a lungul canalului prin miscari de rotatie;7. Se reincarca acul cu pasta pe
toata partea lui activa;8. Repetarea depunerii pastei in canal;9. Aceste manevre se
realizeaza pana cand canalul radicular este obturat complet.

Tehnica:

- Alegerea unui ac Kerr de tip burghiu cu un calibru mai mic de cat al celui cu care s-a
realizat largirea canalului;- Incarcarea varfului acului cu pasta de obturatie;-
Introducerea intracanalar pana la reperul apical;

- Rotatia acului in sensul acelor de ceasornic pentru afavoriza depunerea sa in canal,


urmata apoi de retragerea acului;- Obturarea completa a canalului prin metodele
amintite;- Utilizarea acului Lentullo incarcat cu pasta pana in aria necesara finisarii
obturatiei si fara riscul ca acesta sa se blocheze;

- Completarea obturatiei cu acul Lentullo incarcat cu pasta.

Biocalexul

Aceasta metoda este una ocalexica si se bazeaza pe expansiunea oxidului de calciu.


Aceasta metoda are insa la baza capacitatea de a steriliza canalul radicular prin
intermediul hidroxidului de calciu si de a il obtura prin carbonatul de calciu. Hidroxidul
de calciu este rezultatul interactiunii dintre oxidul de calciu care este introdus pe canal si
apa care se regaseste pe canal. Apoi rezultatul se combina imediat cu dioxidul de carbon
rezultand carbonatul de calciu, care va bloca astfel canalul si apa.

Tehnica:

- Largirea canalelor permeabile si debridarea lor pana la nivelul apexului, doar in


portiunea coronara a radacinii;- Largirea canalelor ce prezinta curburi apicale severe pe
portiunea accesibila, si debridarea lor;- Temporizarea debridarii si largirii canalelor in caz
de parodontita apicala acuta, pana cand acest puseu este rezolvat;- Largirea dimensiunii
canalare pana la nivelul acului Kerr nr. 80 pentru a depune o cantitate suficienta de pasta
in interiorul lui;- Spalaturi endodontice cu hipoclorit de sodiu de concentratie 2-5 %, apoi
cu apa distilata;- Uscarea canalului; ea trebuie sa se realizeze incoplet, pentru a se
permite oxidului de calciu sa actioneze la acest nivel;- Obturarea canalara cu Biocalex de
o consistenta cremoasa;- Inchiderea canalara temporar cu ajutorul unui ciment
policarboxilic, dupa ce s-a interpus o folie de ceara roz;- Dupa o saptaman, Biocalexul
este indepartat, apoi se efectueaza:a) La canalele ce sunt doar partial accesibile, se
repeta aplicarea Biocalexului, urmata apoi de condensarea gutapercii. Acest caz va
necesita : radigrafie de control realizata la un interval de 6 luni, mentinere sub
supraveghere timp de un an, in cazul recidivei, va trebui ca aplicarea Biocalexului sa se
repete.b) La canalele care sunt permeabile pana la nivelul apexului, tratamentul mecanic
trebuie sa se continue pana la apex, apoi se aplica un pansament imbibat cu hidroxid de
calciu, urmata apoi de obturatia definitiva ce se va realiza in cadrul sedintei urmatoare.

Precautii:
- Trebuie sa se evite eugenatul de zinc, pentru ca, prin chelare acesta da nastere
eugenatului de calciu care va bloca avansarea

Biocalexului;- Puseurile acute ce pot aparea vor trebui tratate prin aplicarea de paste cu
antibiotice si corticosteroizi, doar dupa ce Biocalixul a fost indepartat.

Indicatiile Biocalixului:

- Parodontitele apicale cronice;- Gangrena pulpara simpla;- Parodontite apicale cronice


fistulizate;- Curburi accentuate ale treimii apicale a radacinii; - Obstacole de material
organic intracanalar.

Contraindicatiile Biocalexului:

- Persistenta pulpei vii in canal;- Aplicarea in jumatea apicala a canalului; - Parodontite


apicale acute.

Obturarea canalelor radiculare cu gutaperca

Tehnica de cimentare a unui con unic care este calibrat la apex

Este o metoda care utilizeaza un con ce este confectionat dintr-un material solid, ce
urmeaza sa fie fixat definitiv pe intreaga lungime de lucru cu ajutorul unui ciment ales
corespunzator care va reusi sa umple golurile ramase intre con si peretii canalari.
Materialul din care urmeaza a fi confectionat conul poate fi gutaperca, titanul sau
argintul.

Indicatiile acestei metode:

- Canale ce au fost largite prin realizarea unui tratament mecanic;

- Obturarea canalului situat mezio- vestibular al molarului prim superior, ce a fost largit
insuficient inainte, data fiind curbura exagerata si accesul complicat.

Avantajele acestei metode: este simplu si rapid de executat.

Dezavantajele aceste metode:

- In majoritatea situatiilor, sigilantii sunt solubili;- Cand se aplica doar conul, acesta nu va
asigura o sigilare completa;- Forma sa finala de palnie, largimea canalului va fi mai mare;
- Sigilarea canalului se poate realiza doar pe o lungime de 2- 3mm.

Verificarea conului:- Prin metoda vizuala: conul este prins intre bratele unei pense la
nivel egal cu lungimea de lucru si se introduce in canal pana la contactul ce se realizeaza
intre pensa si punctul de referinta coronar; - Tactil: conurile se intoduc pe rand
intracanalar si se determina care dintre ele se adapteaza mai bine apical; aceasta metoda
trebuie sa tina cont de precautiile: este mai sensibila la cele metalice comparativ cu cele
de gutaperca, canalele care nu prezinta o sectiune circulara in zona apicala prezinta
frecvent sanse de eroare; - Prin examen radiografic: trebuie sa prezinte o adaptare
laterala optima pana in ultimii 3-4 mm spre apical, iar varful conului sa se regaseasca la
1mm de apexul vizualizat pe radiografie.

Cand conul ocupa o pozitie ce corespunde principiilor stabilite, atunci se trece la etapa
urmatoare ce consta in adaptarea sa:- Cand acesta depaseste semnificativ apexul, atunci
se scurteaza capatul apical sau se inlocuieste acesta cu unul de dimensiuni mai mici;

- Cand conul nu atinge limita apicala, atunci el este subtiat la varf in cazul celor
confectionate din metal sau se poate adapta prin plastifiere la cele construite din
gutaperca;- Cand are loc un esec, atunci instrumentarea se reia sau verificarea este reluata
prin alegerea unui con de dimensiuni mult mai mici.

Instrumentar utilizat:

- Ace K- Reamer;- Conuri;- Ciment sau pasta; - Solutie cloroform.

Timpi operatori:

- Pregatirea canalului radicular prin efectuarea de spalaturi endodontice in vederea


impiedicarii lipirii gutapercii de peretii sai umectati;- Ramolirea unei portiuni de 2-3 mm
dinspre varful conului prin intermediul unui procedeu bazat pe temperatura sau substante
chimice;

- Introducerea conului intracanalar mentinut sub o presiune usoara pentru ca varful sau
ramolit sa amprenteze segmentul apical al canalului.

Timpii operatori ai unei obturatii de canal:

1. Verificarea prin metoda clinica si radiologica a conului; 2. Toaleta canalului radicular;


3. Uscarea canalului;4. Introducerea cimentului de sigilare pe canal.

Tehnica obturatiei prin modelarea individuala a conului

Este indicata in obturarea canalelor mai largi decat cel mai gros con

standardizat de gutaperca.

Timpii operationali ai acestei tehnici:

1. Ramolirea prin tinere in flacara cu ajutorul unei pense dentare a mai multor conuri de
gutaperca simultan;2. Transformarea conurilor intr-o masa unica omogena prin modelare
intre doua placute de sticla;3. Modelarea ruloului de gutaperca intr-un con ce corespunde
grosimii canalului ce va trebui obturat;4. Racirea in apa a conului astfel modelat;

Obturatia cu con de gutaperca se poate realiza astfel: - Condensarea laterala la rece;-


Condensarea laterala la cald.

Tehnica condensarii laterale


Instrumentar necesar:

- Ace K-Reamer;- Conuri de gutaperca; - Solutie de cloroform; - Spreader;- Ciment sau


pasta.

A. Condensarea laterala la rece a gutapercii:Aceasta metoda urmareste obturarea


completa a intregului sistem endodontic de canale cu ciment de sigilare si cu gutaperca,
umplerea realizandu-se progresiv. Condensarea se realizeaza cu instrumente endodontice
speciale denumite spreadere.

Avantajele oferite de aceasta tehnica:- Realizeaza o sigilare ce este superioara


obturatiilor realizate prin

cimentarea unui monocon;- Induce un succes clinic durabil.

Dezavantaje:

- Se obtine o obturatie canalara care nu este omogena.

Timpii operatori parcursi in aceasta tehnica:

1. Toaleta si uscarea canalului;2. Probarea spreaderului in interiorul canalului radicular;3.


Alegerea conului de gutaperca;4. Coafarea peretilor canalului cu un ciment de sigilare;5.
Coafarea conului cu un ciment de sigilare si introducerea lui in interiorul canalului pana
la distant de 0,5- 1 mm de constrictia apicala;6. Introducerea spreaderului in canal, de-a
lungul conului pe care il deplaseaza;7. Mentinerea in aceasta pozitie finala a spreaderului
un timp de 30 de secunde;8. Indepartarea spreaderului din interiorul canalului prin
intermediul unor miscari de rotatie reciproce;9. Introducerea unui nou con de coafare
auxiliar, care prezinta varful coafat cu ciment de sigilare;10. Reintroducerea spreaderului
si realizarea condensarii laterale atat a conului principal cat si a celui auxiliar;11.
Indepartarea excesului de gutaperca;12. Condensarea finala a gutapercii;13. Indepartarea
cimentului pana la un nivel ce este situate imediat sub jonctiunea cementoadamantina;14.
Podeaua camerei pulpare va fi coafata cu ciment de sigilare;15. Se va efectua controlul
prin examenul radiologic;16. Efectuarea unei obturatii de baza prin aplicarea unui ciment
ce are ca baza policarboxilat sau cu ionomeri de sticla; 17. Efectuarea obturatiei coronare
provizorie.

Tehnica de condensare la cald a gutapercii

Prin aceasta tehnica se obtine o etanseitate mai eficienta fata de tehnica condensarii
laterale la rece.

Indicatiile acestei metode:

- Ameliorarea obturatiilor canalare cu gutaperca ce au fost efectuate prin metoda de


condensare laterala la rece;- Ameliorarea obturatiilor neomogene de gutaperca, ce au fost
realizate prin condensarea laterala la rece.
Instrumentarul utilizat:

- Conuri de gutaperca; - Ace K- Reamer;- Solutie de chloroform; - Ciment sau pasta;

- Spreader special;- Lampa de spirt care asigura o sursa de caldura.

Avantajele acestei tehnici:

- Asigura o protectie mult mai eficienta contra microfiltratiilor de interfata in comparatie


cu metoda condensarii laterale la rece.

Timpii de lucru:

- Obturatia se realizeaza conform acelorasi principii care au stat la baza obturatiei prin
condensare laterala la rece, doar ca, in momentul in care masa de gutaperca ce a fost
condensata la rece se introduce in interiorul canalului, se introduce si un spreader incalzit
in scopul ramolirii ei.

Spreaderul se poate incalzi astfel:

- Prin mentinerea lui in flacara;- Prin curent electric;- In sterilizatorul cu perle de sticla.

Tehnica de condensare verticala la cald a gutapercii

Instrumentar utilizat:

- Conuri de gutaperca;- Spatula sau excavator endodontic; - Plugger standard;-


Instrument de transfer termic;- Sursa de caldura.

Avantajele oferite de aceasta tehnica:

- Se obtine o obturatie omogena; - Este o tehnica excelenta.

Dezavantaje:

- Este o tehnica laborioasa;- Se realizeaza o largire exagerata a canalului;- Necesita un


timp mai indelungat pentru a fi executata.

Timpi operatori:

1. Alegerea plugger- elor:

- Se aleg trei pluggere corespunzatoare treimii apicale, treimii medii, si treimii coronare a
canalului.

2. Adaptarea si verificarea conului principal:

- Se alege un con de gutaperca care sa aiba 1-2 dimesiuni mai mari


fata de ultimul ac apical;- Introducerea acului in canal se realizeaza la o distanta cu 1- 1,5
mm mai scurta comparativ cu lungimea de lucru.

3. Cimentarea conului apical:

- Cantitatea de ciment utilizata este mult mai redusa fata de cea care a fost utilizata in
tehnica cu un singur con.

4. Condensarea conului principal:

- Cu un instrument incalzit in prealabil, dupa ce priza cimentului a fost initiata, conul va


fi sectionat pana la nivelul de deschidere al orificiului canalar;- Pluggerul adaptat pentru
treimea coronara este trecut mai intai prin pulbere de ciment si apoi introdus rapid in
canal. Urmeaza apoi condensarea in sens vertical a gutapercii pana aceasta devine solida.
- Instrumentul de transfer, care a fost incalzit mai intai, este introdus intracanalar prin
miscari rotatorii, la o profunzime de aproximativ 5 mm, pana cand gutaperca s-a
plastificat, dupa care se indeparteaza; - Se introduce apoi pluggerul destinat treimii medii
si se repeta aceiasi pasi;

5. Aplicarea si condensarea materialului auxiliar:

- Se utilizeaza conuri confectionate din gutaperca ce au dimensiuni identice cu cele ale


conului principal, care mai apoi sunt taiate in fragmente cu o lungime de 3 sau 4 mm.

6. Se finalizeaza obturatia.

Tehnica de condensare termomecanica a gutapercii

Se bazeaza pe ramolirea gutapercii intracanalar prin intermediul caldurii ce a fost


generata de frecarea unui instrument actionat prin

rotatii, denumit compactor.

Indicatii:

- Resorbtiile radiculare interne.

Contraindicatii:

- Canale curbe; - Canale inguste.

Avantajele acestei tehnici:- Este una foarte rapida;- Obtureaza o parte foarte mare ce
apartine spatiului endodontic; - Asigura obturatiei densitate si omogenitate crescuta;-
Cand este asociat si un ciment de sigilare, atunci se realizeaza o etanseitate mai mare a
apexului.

Dezavantajele acestei tehnici:

- Este foarte laborioasa;- Necesita experienta indelungata pentru a putea fi manevrata


corespunzator;- Faciliteaza depasirea apexului in cazul in care nu exista un stop dentrinar
corespunzator.

Timpi operatori:

- Proba conului de gutaperca principal;- Alegerea unui compactor de acelasi calibre cu


acul Kerr cel mai gros;- Coafarea cu ciment de sigilare a varfului conului de gutaperca;-
Introducerea conului intracanalar si fixarea lui la reperul stabilit;- Se introduce
compactorul pana in momentul in care se percepe o usoara rezistenta;

- Ramolirea gutapercii prin turarea compactorului la viteza maxima recomandata;-


Propulsia din aproape in aproape pana la reperul apical stabilit;- Retragerea finala a
compactorului din interiorul canalului.

Tehnica obturatiei segmentare de canal

Aceasta tehnica consta in faptul ca obturarea se realizeaza partial doar in treimea apicala
a canalului radicular pe o distanta de 3 sau 4 mm dinspre constrictia apicala, distanta
restanta urmand a fi ocupata de un pivot.

Materiale ce pot fi utilizate in aceasta tehnica: - Amalgamul de argint;- Conurile


metalice de argint;- Gutaperca;

- Conurile metalice de titan.

Indicatii:

- Imediat dupa efectuarea obturatiei de canal, in vederea reconstituirilor coronoradiculare.

Contraindicatii:

- In tempoarizarea reconstituirilor coronoradiculare.

Avantajele acestei tehnci:- Faciliteaza aplicarea pivotilor ce sunt destinati reconstituirilor


coronoradiculare.

Dezavantajele acestei tehnici:

- Sigilarea corespunzatoare canalului se realizeaza cu dificultate;- In cazurile in care


conurile metalice nu sunt corect adaptate, este posibil ca obturatia realizata sa se disloce
de la locul initial.

Timpi operatori:

- Determinarea prin odontometrie a lungimii de lucru;- Largirea corespunzatoare a


canalului prin utilizarea acelor Kerr; - Alegerea conului de metal care sa corespunda
calibrului cel mai gros al acului Kerr;- Proba clinico- radiologica a conului din metal.

Tehnica obturatiei cu conuri calibrate nedeformabile


Indicatii:

- In cazul canalelor curbe si inguste.

Dezavantajele acestei metode:- Acul poate fi corodat;- Cimentul de sigilare se


acumuleaza in loc sa patrunda in neregularitatile ce le prezinta spatiul endodontic.

Timpi operatori:

- Largirea canalului cu ace Kerr;- Prepararea cimentului de sigilare ce va fi folosit;-


Depunerea cimentului in interiorul canalului in imediata vecinatate a constrictiei apicale;-
Coafarea peretilor canalari cu ajutorul unui ac Kerr ce va fi rotit in sens invers acelor de
ceasornic;- Introducerea intracanalar a mandrinului crestat pana la nivelul constrictiei
apicale;- Rasucirea acului intentionat in canal pana la fracturare.

Conurile de argint

Avantaje: - Prezinta o flexibilitatea mai mare fata de cele confectionate din gutaperca;-
Prezinta o actiune oligodinamica.

Dezavantaje: -Nu se adapteaza perfect la forma variata canalelor radiculare; -


Inchiderea canalelor este deficitara;- Prezinta o radioopacitate intensa;- Cand este
necesara dezobturarea lui, aceasta se realizeaza cu dificultate;

- In cazul in care apexul este depasit, atunci cu siguranta va provoca iritatii la acest nivel;
- Formeaza produsi de coroziune citotoxici, de culoare inchisa, la contactul cu lichidele
tisulare.

Conurile de titan

Avantaje: - Prezinta o rigiditate superioara celor de argint; - Coroziunea lipseste;

Dezavantaje: - Sunt nedeformabile;- Inchiderea canalului trebuie sa se realizeze doar


prin asociere cu un ciment de sigilare.

Conurile de rasini sintetice

Dezavantaje:

- Sunt nedeformabil

- Sunt friabile;

- Inchiderea canalara doar prin asociere cu un ciment de sigilare.