Examen Drept international public

TEST 1

Subiectul I: Principiile fundamentale de Drept Internaional Public

1.1 Definii noiunea de principiu fundamental
Principiu fundamental-norme de drept fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop reglementarea relatiilor
internationale contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umae la o anumita etapa de dezvoltare
istorica; prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza conduita subiectilor DIP.
La ele putem evidentia si caracterul politic adic statele recurg la modaliati politice de solutionare a conflictelor. Ele apara cele
mai importante valori a societietatii internationale:pacea,egalitatea dintre state,coperarea. Proncipiile fundamentale au o
valoare juridic egala, nefind supuse unei ierarhizri .Respectarea lor reprezint o conditie sine qua nonadica necesar pentru
evitarea conflictelor dintre state.
1.2Analizai istoricul formrii i codificrii principiilor fundamentale ale DIP.
Principiile fundamentale ale DIP au inceput sa se evidentieze inca din perioada antica.Chiar daca unele principii considerate
astazi fundamentale pentru DIP au aparut de foarte mult timp,o veritabila opera de sistematizare a lor incepe abia dupa al II-lea
razboi mondial.Astfel principiul respectarii cu buna credinta a obligatiilor asumate,numit si pacta sund servanda,constituie
unadintre pietrele de temelie ale aparitiei si dezvoltarii dreptului international contemporan.Prin urmare
principiilefundamentale, reprezinta rezultatul unei evolutii istorice,ce s-a impus in conditiile intensificarii luptei pentru
independenta impotriva auoritarismului.Printre primele principii care stau la baza relatiilor dintre state,sunt: egalitatea suverana
a statelor,neinterventia in afacerile interne ale statului.Aceste principii au stat la bazaformarii regulilor de comportare in
domeniul relatiilor internationale dintre state .Principiul egalitatii in drepturi a statelor,se afirma pentru prima dat la terminarea
razboiului de 30 ani adica pacea de la Westphalia. Un moment important in vederea dezvoltarii mai ample a DIP, l-au avut
Carta ONU si Declaratia Adunarii Generale a ONU privind principiile de drept international ale relatiilor prietenesti si de
cooperare intrestate, n conformitate cu Carta ONU 1970. Pentru prima data Carta ONU enunta 7 principii DIP:
1. Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile internationale sau principiul neagresiunii
2. Principiul reglementarii pe cale pasnica a diferendelor interantionale.
3.Principiul neamestecului in treburile interne ale altui stat.Obligatia statelor dea coopera uneleccu altele.
4. Principiul egalitatii popoarelor si dreptul lor dea dispune de ele insele.
5. Principiul egalitatii suverane a statelor.
6. Principiul indeplinirii cu buna credinta de catre state a obligatiilor asumate in conformitate cu CartaONU.
Alta codificare o consta si Carta drepturilor si indatoririlor economice a statelor din 1974,care consacra un numr de15
principii destinate reglementarii raporturilor economice dintre state. Pe linga principiile din Carta ONU se mai intilnesc careva
Principii, de ex: dreptul suveran al statelor de a alege sistemul economic,politic. Actul Final al Conferintei pentru securitate si
coperare in Europa din 1975 mai consacra inca 3 principii : inviolabilitatea frontierei de stat, integritatea teritoriala,
respectarea drepturilor omului si libertatile fundamentale.Astfel putem concluziona in raport cu evolutia si afirmarea
principiilor fundamentale ale DIP, ca pe masura cresterii complexitatii societatii internationale si a dezvoltarii DIP, se
contureaza noi principii,care la rindul lor pot deveni fundamentale.
1.3. Evaluai natura juridic a principiilor fundamentale
Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu un grad maxim de abstractizare si generalizare cu aplicare universala si avnd
valoare imperativa ele apara valorile fundamentale a relatiilor dintre subiectele DIP .
Caracterele juridice:
1. Universalitate-se aplica tuturor domeniilor de cooperare dintre state.
2. Maxima generalitate-se adreseaza tuturor raporturilor de DIP.
3. Gradul mare de abstractizare si generalizare
4. Nu sunt ierarhizate- au valoare juridica egala
5. Apara valorile fundamentale avind o importanta deosebita pentru omenire.
6.Au caracter dinamic- datorita evolutiei permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea si aplicarea unor noi
norme internationale care pot deveni principii DIP.
7. Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pentru evitarea conflictelor dintre state.
8. Fac parte din categoria normelor jus cogens-de la care nu se poate face abatere.

Subiectul II: Teritoriul in Dreptul Internaional

2.1. Definii noiunea teritoriului in DIP

Teritoriul de stat - spatiul geografic in ale carui limite statul isi exercita suveranitatea deplina si exlusiva si este alcatuit din
suprafete terestre,acvatice si marine, din solul, subsolul si spatiul aerian
Prin teritoriu in DI subintelegem suprafata terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lor-bazamateriala a
pamantului.

2.2.Clasificai teritoriul i comparai regimul juridic al fiecrei categorii.

In dependenta de regimul juridic teritoriul se clasifica in :
1)Teritoriu de stat- acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si exclusiva a unui anumit stat,se afla in limitele frontierelor
fiecarui stat in parte,asupra lui este exercitata suveranitatea deplina si exclusiva a statelor respective
2)Teritoriu cu regim international-in aceste spatii nu se exercita suveranitatea nationala a nici unui stat.
ex:zona internationala a spatiilor submarine,marea libera si coloana de aer de deasupra ei, Antarctica, spatiul extraatmosferic.
3)Teritoriu cu regim mixt- in aceste zone actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei internationale.
La rindul lor aceste spatii se clasifica in:
a) spatii ce fac parte din teritoriul unui anumit stat (fluviile internationale- Dunarea,Rinul,Canalele int-Panama,Strimtorile int-
Bosfor i Dardanele)
b)Spatii ce nu sunt parte componentaa teritoriului unui anumit stat (zona economica exclusiva,contigua,platoul continental).
4) Teritoriu cu regim international special- zone demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone de pace.
2.3 Formulai modaliti de modificare a teritoriului in Dreptul Internaional Public
Modificarea teritoriului statelor este admisa de DI contemporan in baza respectarii principiului dreptului popoarelor dea
dispune de ele insele si numai prin mijloace panice, conform Actului Final CSCE de modificare in conformitate cu dreptul
international,prin mijloace panice si prin acord.
Modalitati de modificare:
1. Ocupatia originara-care se refera la teritoriile fara stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care
teritori din America, Africa etc,erau alipite la imperiile coloniale.Aceste
teritorii erau ocupate nefiind respectate drepturile populatiei autohtone.
2. Ocupatia teritoriilor abandonate(res derilictus),- teritorii care
fusesera sub suveranitatea unui stat si care,chipurile,odata parasite,puteau fi ocupate de alte state.
3. Cesiunea de teritoriu- desemneaza actiunea de trecere a unui teritoriu aflat sub suveranitatea statului care il cedeaza sub
suveranitatea statului care il primeste.
Astfel modificarile teritoriale pot avea loc prin desprinderea unei parti de teritoriu de la un stat si formarea unui nou stat,
reuniunea mai multor state in unul singur, prin fuziune, prin absorbtie, dezmembrarea unui stat in 2 sau mai multe state si
transferul de teritoriu de la un stat la altul. Consimtamintul populatie de pe teritoriu ce urmeaza sa fie modificat se poate
exprima: prin hotarire a organuluilegislativ; prin consultarea populatiei(referendum).

TEST 2
Subiectul I: Principiul nerecurgeii cu fora i neameninrii cu ea
1.1 Definii noiunea principiului nerecurgerii la for i ameninare cu fora.
Principiului nerecurgerii la for i ameninare cu fora regelementeaza relatiile interstatale, legate de nerespectarea pacii,
nerespecatarea dreptului la viata al tuturor membrilor societatii internationale si ale individului aparte in lumea neviolenta,
interzice solutionarea cu aplicarea fortei a diferendelor internationale.Principiu fundamental DIP care condamna razboiul ca
mijloc de reglementare a diferendelor internationale si renuntare la razboi ca instrument de politica nationala in relatiile
reciproce dintre state. Principiu care limiteaza recurgerea la forta in relatiile internationale dintre state.
1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
Primele incercari de limitare a recurgerii la forta in relatiile internationale si de reglementare pasnica a diferendelor
internationale au aparut in sec XIX, pe la mijloc, insa fara prea multa incidenta asupra statelor .Unele actiuni de scoatere a
razboiului in afara legii au avut loc abia in perioada interbelica sub egida Societatii Natiunilor. Pactul Societatii Natiunilor
instituia obligatia de neagresiune, insa in acelai timp, lasa la dispozitia statelor dreptul de a incepe razboi dupa epuizarea
mijloacelor pasnice de reglementare a diferendelor.
Pactul Briand Kellog,si Tratatul de Neagresiune si Conciliere, de la Rio de Janeiro,la fel condamna agresiunea. Carta ONU
prevede ca toti membrii ONU se vor abtine in relatiile internationale de a recurge la amenintarea cuforta sau folosirea ei atit
impotriva integritatii teritoriale cit si alt mod incompatibil cu scopurile ONU. La fel si Actul Final de la Helsinki din 1975,
precizeaza continutul acestui principiu si prevede o serie de garantii juridice pentru realizarea in practica a acestui principiu.
1.3 Evaluai coninutul juridic al acestui principiu
Astfel dupa cum am mentionat conform acestui principiu in prezent razboiul este considerat cea mai grava crima interantionala.
Carta ONU care spune: toi membrii organizaiei se vor abine n relaiile lor internaionale de a recurge la ameninarea cu
fora sau la folosirea ei fie impotriva integritii teritoriale ori independenei politice a vreunui stat fieun orice alt mod
incompatibil cu scopurile Naiunilor Unite.
Conform actelor sus menionate se interzice:
1. Orice aciuni ce reprezint o ameninare cu fora sau aplicareadirect sau indirect a forei impotriva
altui stat.
2. Aplicarea forei sau ameninarea cu fora in scopul inclcrii frontierelor internaionale ale altui stat sau in scopul
soluionrii
diferendelor internaionale.
3. Represaliile cu aplicarea forei armate
4. Organizarea sau sprijinirea organizrii pe teritoriul unui stat a forelor
neregulate sau a altor bande armate.
5. Organizarea, instigarea acordarea de asisten sau participarea la aciunile de rzboi civil sau teroriste pe teritoriul altui
stat.
6. Ocuparea militar a teritoriului altui stat
prin aplicarea forei cu nclcarea prevederilor Cartei ONU.
7. Achiziiile teritoriale strine obinute ca rezultat al ameninrii cu fora sau aplicrii ei.
8. Aciunile forate ce au drept scop privarea popoarelor dedreptul la autodeterminare.
Noiunea de ameninare cu fora presupune intimidarea cu folosirea forei armate, intreruperea legturilor de
comunicaii,comerciale sau concentrarea de trupe la frontierele unui stat, demonstraii de for sau manevre militare in
vecintatea frontierelor unui stat. Acest principiu presupune interzicerea propagandei de rzboi.

Subiectul II: Canalele Internaionale

2.1 Definii noiunea de canal internaional
Canalele - cai de comunicatie maritima si internationala care leaga 2 mari libere. Mai sunt denumite si canale internationale.
Canalul- cale artificiala sapata pe teritoriul unui stat, supus suveranitatii exclusive a
acelui stat; cai maritime de navigatie artificiale constituite pentru a lega 2 mari sau oceane in scopul surtarii rutelor de navigatie.

2.2 Analizai regimul de navigaie prin canale inernaionale.

Asupra canalului nu se aplica automat norma cutumiara de libertate a comunicarilor internationale. Internationalizarea canalului
depinde numai de consimtamintul statului pe teritoriul caruia se gasete,care trebuie exprimat
printro conventie speciala incheiate cu statele interesate. De aceea regimul juridic de navigatie prin canalele internationale nu
este reglementat de Conventia asupra dreptului marii din 1982.
Astfel se bucura in prezent de regim juridic de canal international: Canalul de Suez,Canalul Panama,Canalul Kiel.
Fiecare dintre canalele respective au un regim diferit reglementat de diferite conventii. Daca e sa privim prin prisma teritoriului
in DI , canalele internationale fac parte din teritoriu cu regim mixt unde actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei
internationale.
2.3 Evaluai regimul juridic al canalului Suez i de Panama.
Canalul Suez a fost internationalizat prin Conventia de la Constantinopol din 1888, semnata de 9 state. Conform Conventiei
de la Constantinopol din 1888, Canalul Suez trebuie sa fie intotdeauna liber si de comert sau de razboi, fara deosebire de
pavilion. Convenia proclama 3 principii cu privire la regimul de navigatie prin canal:
a) egalitatea in tratament al tuturor navelor,
b) libertatea de acces in canal si
c) neutralizarea canalului.
Conform Rezolutiei 1956 a Consiliului de Securitate ONU, este interzisa orice interventie politica in gestiunea canalului. In
timp de razboi, puterilor beligerante nu li se permite debarcarea in cadrul canalului, fie a trupelor, fie a munitiilor sau
materialelor de razboi. Canalul permite trecere navelor cu deplasament de pina la 150.000 tone. Pot trece navele cu pina la 16 m
pescaj.Trecerea se fectueaza cu 8 noduri si dureaza circa 15 ore. Regulamentul de trafic naval prin canal si in porturile sale este
fixat de Autoritatea Navala a Canalului Suez. Aceste regulamente sunt aplicabile atit pentru navele de razboi cit si cele
comerciale si civile. Zona canalului este port liber.
Canalul Panama-regimul juridic al canalului este reglementat de Tratatul Hay-Bunau-Varilla din 1903. Acest tratat atribuie
pe linga toate,drepturi specifice in favoarea SUA, de ex: dreptul de ocupatie si control a unui teritoriu de 10 mile dea lungul
istmului Panamez ,cu excluderea jurisictiei Panamei, dreptul de monopol asupra constructiei si gestiunii canalului si a oricaror
altor cai de comunicare dea lungul istmului, dreptul de aparare militara a canalului. In 1977 se incheie un nou tratat cu privire
la canalul Panama si Tratatul cu privire la neutralitatea permanenta acanalului Panama. Primul tratat a desfiintat zona
canalului,teritoriu aflat sub jurisdictia SUA si a asigurat transferul gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului
autoritatilor panameze. Dupa ce tratatul a ajuns la scandenta, Panama a reluat integral administrarea canalului.
Al 2-lea tratat e inca in vigoare, prin tratatul dat, statul panamez se obliga sa respecte libertatea de trecere in orice timp.Potrivit
tratatului, SUA beneficiaza in mod prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul
De a recurge la forta inclusiv contra Panamei pentru a asigura liberul pasaj sau securitatea canalului.
TEST 3
Subiectul I: Principiul neintervenei in afacerile interne
1.1 Definii principiul neinterveniei in afacerile interne ale statului
Principiul presupune realizarea de catre stat a afacerilor lor ce deriva din suveranitatea interna in conformitate
Cu dreptul international, fara impicarea statelor terte sau altor subiecti de drept international. Principiu fundamental care
constitue o garantie a suveranitatii si independentei fiecarui stat in parte. Mijloc de limitare si consacrare in DI si in relatiile
interantionale,a suveranitatii si independentei participantilor la relatiile internationale. Acest principiu semnifica obligatia
statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si externe ale statelor.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului in doctrina DIP
Principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui Grotius De iure belli ac pacis. Revolutia franceza ,aflinduse in fata unei
amenintari cu interventia armata contra revolutionare din partea statelor europene,a declarat principiul neinterventiei in afacerile
interne ale statelor-natiuni. Astfel Constitutia 1791 prevede ca natiunea franceza
nu recunoaste interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si nici intrun caz nu va indrepta fortele sale armate impotriva
libertatii oricarui popor. Acest principiu a fost sprijinit si de Doctrina Monroe,Presedinte
SUA care a declarat ca SUA nu va interveni intreburile interne ale unui stat.
O alta doctrina care a consacrat acest principiu este Doctrina Drago,ministrul afacerilor externe al Argentinei.
La fel si Conventia de la Monte Video 1933, consacra acest principiu si spune ca nici un stat nu are dreptul de a interveni in
afacerile interne si externe ale altor state.
Pactul Ligii Natiunilor, la fel contine principiul dat. Dupa al II-lea Razboi Mondial acest principiu este consacrat in Carta
ONU, precum si in statutele altor organizatii internationale cum ar fi Pactul Ligii Arabe; Carta OSA, Carta OUA, Conventia
de la Viena cu privire la relatiile diplomatice din 1967. Declaratia Adunarii generale a ONU din 1970 si Actul Final de la
Helsinki di 1975, la fel prevad ca statele trebuie sa se abtina de la sprijinirea directa sau indirecta a activitatilor teroriste,
indreptate impotriva regimului altui stat
1.3 Evaluai coninutul juridic al principiului
Dupa cum am mentionat mai sus, o multitudine de acte consacra principiul dat. Astfel conform prevederilor Actului Final de la
Helsinkidin 1975, statele participante se vor abtine de la orice interventie directa sau indirecta,individuala sau colectiva,in
treburile interne sau externe care intra in competenta nationala a altui stat participant, oricare ar fi relatiile lor recirpoce.Ele se
vor abtine in consecinta de la orice forma de interventie,de la orice act de constringere militara sau politica, economica ori de
alta natura ,tinzind sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt stat participant a drepturilor inerente suveranitatii
sale si prin aceasta sa obtina un avantaj oarecare. In consecinta ele se vor abtine intre altele, de la sprijinirea ,directa
sau indirecta, a activitatilor teroriste sau a activitatilor subversive, sau altele indreptate spre rasturnarea violenta a regimului
altui
stat participant .Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si externe ale unui
stat,de a nu le impune regimul sau de stat si ideologia sa. Interventia la rindul sau poate fi:
armata;economica,diplomatica,ideologica.
Ca si toate celelalte principii fundamentale DIP, principiul dat reprezinta o norma jus cogens,de la care nu se poate face nici o
abatere.

Subiectul II: Populaia in Dreptul Internaional

2.1. Definii noiunea populaiei
Populatia reprezinta totalitatea persoanelor fizice ,aflate in cadrul unui stat si supuse jurisdictiei acestuia
a)in sens larg populatia unui stat cuprinde toti locuitorii care traiesc si muncesc pe teritoriul lor.
b)in calitate de element constituitiv al statului,populatia este mai degraba privita ca o masa de indivizi legati in mod stabil de
stat printr-o legatura juridica de cetatenie, ea reprezinta ansamblul nationalitatilor.
c)prin populatie se desemneaza adesea colectivitatea resortisantilor sai.
Populatia la rindul ei este constituita din:
Cetateni-persoanele care au o legatura juridica cu statul in care se afla,si care dispun de plenitudinea de drepturi oferite de acel
stat.
Strainii - persoanele care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui stat.
Bipatrizii sau pluripatrizii - persoane cu cetatenie a doua sau mai multe state.
Apatrizii - persoane care nu au cetatenia nici unui stat.
Refugiatii persoane care apartin unor minoritati etnice,religioase etc,si care sunt cetatenii statului respectiv, dar care se bucura
de o protectie internationala.
2.2 Analizai aspectele legate de apatridie
Dupa cum prevede DUDO din 1948, recunoasterea demnitatii proprii si a drepturilor egale si inalienabile a tuturor membrilor
familiei umane constituie fundamentul libertatii, justitiei si pacii in lume. Conform ART 15 din DUDO, toti au dreptul la
cetatenie. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar
de cetatenia lui sau i seva refuza dreptul de asi schimba cetatenia.
Conventiile din 1961 si 1954 sunt tratatele specializate care reglementeaza problemele in domeniul apatridiei .
Pactul international privind Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea fara discriminare, dreptul la
acele masuri de protectie pe care le cere statutul sau de minor din partea familiei,societatii, si statului. Fiecare copil are dreptul
sa obtina o cetatenie.
Conventia din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor acorda
femeilor drepturi egale cu cele ale barbatilor sa obtina schimbe, sau sa pastreze cetatenia lor.
La fel si Conventia europeana asupra cetateniei 1997, reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei.
Cele mai recente progrese cu privire la aspecte legate de cetatenie si evitarea apatridiei au fost reflectate in Conventia
Europeana 2006 cu privire la prevenirea apatridiei in legatura cu succesiunea statelor. Ea elaboreaza niste
norme mai detaliate ce ar putea fi aplicate de catre state in contextul succesiunii statale cu privire la prevenirea sau reducerea
cazurilor de apatridie.
Cadrul juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine printre altele ca drepturile si libertatile fiintei umane
reprezinta valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea cetateniei RM, se bazeaza pe principiile: dreptului la o cetatenie a
fiecarui om si evitarea apatridiei.
2.3 Formulai soluii privind evitarea apatridiei
1) Necesitatea ratificrii Conveniei privind statul apatridului 1954 i Conveniei privind reducerea
cazurilor de Apatridie 1961
2) Informarea in mas a persoanelor ce nu dein nici o cetenie privind dobindirea ei
3) Colaborarea autoritailor cu UNHCR pentru prevenirea apatridiei.

TEST 2
Subiectul I: Principiul soluionrii panice a difirendelor internaionale
1.1 Definii principiul soluionrii panice a difirendelor internaionale
Principiul solutionarii panice a diferendelor internationale presupune un sistem de metode si mecanisme care asigura
cooperarea pasnica a subiectilor de drept international in toate domeniile relatiilor internationale ,care permit alegerea
mecanismelor concrete de acest fel pt ca partile in diferend sa nu inceteze sa caute mijloacele pertinente de solutionare a
diferendului.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificare a principiului
In Evul Mediu statele utilizau frecvent medierea,arbitrajul si concilierea. Reguli de drept international stabilite prin
tratatele multilaterale apar abia la sfirsitul sec XIX, cu prilejul Conferintelor de Pace de la Haga din 1899 si 1907.Insa atita
timp cit dreptul international nu interzicea razboiul si cit timp recurgerea la forta era permisa, solutionarea pasnica nu putea sa
aiba decit un caracter subsidiar si sporandic. Dupa infiintarea ligii natiunilor s-au reglementat o serie de instrumente juridice
internationale, care au consacrat principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta, acesta avind caracter de norma
imperativa. Principiul dat sia cunoscut o consacrare cruciala in Carta ONU 1945. De altfel acest principiu reprezinta si unul
dintre scopurile ONU, adica infaptuirea prin mijloace pasnice si in conformiutate cu
principiile justitiei si dreptului international. Cu prilejul codificarii DI, principiul solutionarii pasnice a diferendelor
internationale,cunoaste importante dezvoltari. De exemplu urmeaza Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor de
drept international, ActulFinal de la Helsinki 1975, Declaratia de la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a
diferendelor internationale 1982. Astazi principiul dat, are o importanta deosebit de mare din considerentul solutionarii
problemelor internationale fara a recurge la forta, astfel neavind de suferit nici pacea si securitatea internationala si nici
natiunea.
1.3 Evaluai coninutul juridic al principiului
Conform Actului Final Helsinki din 1975 , statele vor reglementa diferendele internationale dintre ele prin mijloace
pasnice,astfel incit sa nu fie puse in peicol pacea si securitatea internationala si justitia. Ele se vor stradui cu buna-credinta si
intr-un spirit de cooperare sa ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza dreptului international. In acest scop ele vor
recurge la mijloace ca negocierea ,ancheta,medierea ,concilierea, arbitrajul,reglementarea judiciara sau la alte mijloace pasnice
la alegerea lor,inclusiv orice procedura de reglementare convenita prealabil diferendelor la care sunt parti. In cazul in care nu se
ajunge la o solutie prin folosirea unuia din mijloacele pasnice de mai sus,partile in difered vor continua sa caute un mijloc
reciproc ,acceptabil pentru a reglementa pasnic diferendul. Statele participante,parti la un diferend intre ele,precum si celelalte
participante, se vor abtine de la orice actiune care ar putea agrava situatia astfel incit sa puna in pericol mentinerea pacii si
securitatii internationale si prin aceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a diferendului.
Astfel Declaratia din 1982 cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor internationale,prevede obligatia statelor de a
actiona cu buna credinta in relatiile dintre ele pentru a evita ivirea de diferente,urmind
sa traiascain pace.

Subiectul II: Regimul juridic al strinilor

2.1 Definii regimul juridic al strinilor
Strainul, conform legilatiei internationale si conform doctrinei de specialitate reprezinta persoanele care au cetatenia altor state
si se afla pe teritoriul altui stat a carui cetatenie nu o are. Conform Legii cu privire la regimul juridic al cetatenilor straini si
al apatrizilor RM - se considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt
stat.
2.2 Analizai principiile regimului juridic al strinilor.
In practica si teoria dreptului international se intilnesc 4 forme principale ale conditiei
juridice a strainului:
A)Regimul national-potrivit acestui principiu,strainii,in conditiile legii dispun de drepturi civile si fundamentale,extrem de rar
si de drepturi politice.
Regimul national este stabilit si strainilor din tara noastra, ART 19 din Constituie,care spune ca strainii si apatrizii au aceleasi
drepturi si indatoriri ca si cetatenii RM, cu exceptii prevazute de lege.In Columbia de exemplu, cetatenii spanioli au dreptul de a
participa la alegeri insa nu de a candida.
B)Regimul special - prin care strainilor li se acorda numai acele drepturi prevazute in mod expres de legile interne si tratate
internationale,de exemplu dreptul dea intra liber intr-o tara fara vize si fara pasaport.
C)Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate - este consacrat de regula in tratatele bilaterale. In acest regim statul acorda
strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stat tert, considerat favorizat.
D)Regimul reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii cind strainii dispun de anumite drepturi sub conditia ca aceste drepturi
sa fie acordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin strainii in cauza. Reciprocitatea poate fi : legislativa,diplomatica sau
de facto
E) In istorie s-a cunoscut si regimul capitulatiilor, in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai multor puteri erau scosi de sub
jurisdictia statului in care se aflau. Astfel de regim s-a intilnit in Turcia sec XVIII, China, Japonia sec XIX.
F)Un regim special il reprezinta regimul personalului diplomatic si consular. Acest regim reglementeaza intrarea sederea si
iesirea strainului,membru al personalului diplomatic si consular,a familiilor etc.

2.3 Estimai clauza naiunii celei mai favorizate

Dupa cum am mentionat deja,regimul clauzei natiunii celei mai favorizate este consacrat de regula in tratate bilaterale. In acest
regim statul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat favorizat.Domeniile
care pot face obiectul clauzei sunt: tarife vamale,tranzit,importuri si exporturi,regimul persoanelor fizice
si juridice,drepturi de autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare etc.
Potrivit altei definitii,principiul clauzei natiunii celei mai favorizate prevede ca orce facilitate acordata de unstat membru al
Organizatiei Mondiale a Comertului, in favoarea altui stat membru,se extinde obligatoriu asupra tuturor statelor membre-acesta
fiind principiul nediscriminarii in comertul international.
De exemplu, UE a incheiat cu tarile terte acorduri comerciale prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate.
Astfel de acorduri au fost semnate cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin 1984, Cu statele ASEAN
1980 s.a .Cu RM, UE a incheiat un acord nepreferential- numit Acord de parteneriat si cooperare cu UE la 28 noiemrie1994,
care pina la incheierea unui nou acord cu UE,astazi reprezinta baza legala a relatiilor RM/UE.

TEST 5
Subiectul I: Principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor
de stat
1.1 Definii principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor de stat.
Principiul integritii teritoriale implica protectia drepturilor statelor la integritate si inviolabilitatea teritoriului, pt ca acest scop
putand fi folosite mijloacele juridice prezente in dreptul international si alte mijloace, inclusiv remediile nationale.Principiul
presupune dreptul statului de a exercita supremaia sa deplin pe teritoriul su, delimitat prin frontiere de stat, supremaie ce-i
gsete expresie in organizarea politico-administrativ a teritoriului, in stabilirea regimului juridic al persoanelor ce se afl
pe teritoriul su, in folosirea liber a resurselor sale naturale. Principiul inviolabilitii frontierilor de stat reglementeaza
metodele si formele de cooperare a statelor in scopul asigurarii protectiei frontierelor, inclusiv inchierea tratatelor despre
delimitarea si demarcarea, aparare legitima colectiva, solutionarea diferendelor de frontiera si elaborarea mecanismelor
respective.
1.2Analizai evoluia istorici codificarea principiilor.
Dreptul la integritate teritoriala i inviolabilitatea frontierilor de stat este o consecin
juridic a suveranitii naionale. Iniial aceste drepturi nu au fost statutate ca principii desinestttoare ale Dreptului
Internaional, ci doar ca drepturi i indatoriri ale statelor stipulate in tratatele de pace de dup primul rzboi mondial. Prin
adoptarea Cartei ONU, de si principiul integritii teritoriale nu a fost stipulat intr-un mod distinct, fiind inclus in ART.2, a fost
statuat cu o sfer de aplicare universal i obligaia respectrii lui de state in ansamblul relaiilor
internaionale. Pentru prima dat aceste principii au fost enunate i dezvoltate separat de ctre Actul Final de la Helsinki din
1975. Ulterior, impreun cu cel al respectrii drepturilor i libertilor fundamentale ale
omului aceste 2 princincipii au devenit alturi de cele apte enumerate in Carta ONU, principii fundamentale ale dreptuluii
Internaional.
1.3 Evaluai coninutul juridic al principiilor.
Principiul integritii teritoriale mai presupune interzicerea oricror tentative de a urmri ruperea parial sau total a unitii
naionale, manifestrile de fort indreptate impotriva teritoriului unui anumit stat. Astfel,statelor le revine obligaia de a nu viola
teritoriul altui stat, de a nu anexa cu fora teritoriul altui stat, precum i de a nu exercita puterea sa pe teritoriul acelui stat.O
Consecin a acestui principiu este inadmisibilitatea recunoaterii ca legale a oricrei achiziii teritoriale efectuate prin for. In
acest sens, Dreptul Internaional interzice micrile secesioniste care au ca scop inclcarea acestui principiu. Recunoaterea
integritii teritoriale presupune ins i acceptarea dreptului de pasaj inofensiv, dreptul de tranzit aerian, feroviar,maritim dar
numai in virtutea i limitele stabilite de convenii i tratatele internaionale.
Principiul inviolabilitii frontierilor de stat presupune c modificarea frontierelor de stat se face doar prin mijloace panice, pe
baza unui acord intervenit intre statele interesate i pe baz de plebiscit. Potrivit acestui principiu, frontierele fiecrui stat vor
trebui s fie respectate de toate celelalte state, de unde decurge caracterul ilicit al oricror manifestri sau sau demonstrative de
for in aproprierea acestor frontiere. Modificrile teritoriale i implicit a frontierelor se face in baza eprimrii voinei libere a
poporului prin intermediul plebiscitului.

Subiectul II: Zona Economic Exclusiv

2.1Definii noiunea de zon economic exclusiva

Zon economic exclusiv este o zona situata dincolo de marea teritoriala si adiacenta acestia, supusa regimului juridic special
in virtutea caruia drepturile si jurisdictia statului riveran si drepturile si libertatile celorlate state sunt guvernate de dispozitiile
pertinente ale Conventiei ONU asupra dreptului marii din 1982.

2.2.Determinai drepturile i obligaiile tuturor statelor in z.e.e.

In z.e.e. statele se bucur de libertile de navigaie i de survol i de a pune cabluri i conducte submarine cit i de libertatea de
a folosi marea in alte scopuri licite pe plan internaional. Statele deasemenea vor avea obligaia de a ine seama in mod
corespunztor de drepturile i obligaiile statului riveran i vor respecta legile i reglementrile adoptate de acesta in
conformitate cu dispoziiile Conveniei cu privire la dreptul mrii din 1982 i, in msura in care ele nu sunt incompatibile cu
prezenta parte, celelalte reguli de drept internaional.
Printre asemenea obligaiuni se numr:
1) Interdicia transportului de sclavi
2) Obligaia de a coopera la reprimarea pirateriei
3) Obligaia de cooperare pentru reprimarea reprimarea traficului ilicit de stupefiante i de substane psihotrope practicat de
nave
4) Obligaia de cooperare pentru reprimarea emisiunilor neautorizate (radio)

2.3 Evaluai drepturile exlcusive i obligaiile statelor riverane in zonele lor e.e.
In z.e.e. statul riveran are drepturi suverane in scopul explorrii i exploatrii, conservrii i gestiunii resurselor naturale,
biologice sau nebiologice, ale fundului mrii, ale subsolului acestuia i ale apelor de deasupra, ca i cu privire la celelalte
activiti de explorare i exploatare a zonei in scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, al curenilor
i al vantului.
Statul riveran mai are dreptul la: amplasarea i folosirea de insule artificiale, instalaii i lucrri; cercetarea tiinific marina
protectia i conservarea spaiului marin. Statul riveran are obligaiunea de a ine seama in mod
corespunztor de drepturile i de obligaiile celorlalte state i va aciona intr-un mod compatibil cu Convenia cu privire la
dreptul mrii din 1982.

TEST 6
Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la autodeterminare

1.1.Definii principiul autodeterminrii popoarelor i dreptul lor de a dispune de ele insele.

Acest principiu reglementeaza asigurarea drepturilor acestei categorii a subiectilor de drept international in vederea alegerii
formelor simetodelor de realizare a statutului politic,dezvoltarii economice libere,identitatii culturale,participarii in relatii
internationale.

1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului.

Principiul autodeterminrii a fost fundamentat pentru prima dat in declaraia preedintelui W.Wilson, din 22 ianuarie 1917, in
care se meniona c o pace trainic nu se poate edifica decit prin consimmintul popoarelor.Ceva mai tirziu, tot el avea s
menioneze c autodeterminarea nu este un simplu fapt, ci un principiu imperativ.Pentru prima dat principiul autodeterminrii
este consacrat in Carta ONU, ulterior acesta fiind reglementat i in Rezoluia Adunrii Generale a ONU 1960 referitoare la
acordarea independenei rilor i popoarelor din colonii, in Actul Final de la Halsinki 1975 precum i in Pactul
internaional privind drepturile civile i politice.

1.3 Evoluai coninutul juridic al principiului.

Dreptul popoarelor de a dispune de ele insele implic urmtoarele drepturi
fundamentale:
a)dreptul popoarelor asuprite de a se constitui intr-un stat propriu i independent.
b)dreptul popoarelor asuprite de a lupta impotriva dominaiei strine i caracterul legal al acestei lupte
c)dreptul de a beneficia de protecia dreptului internaional.
d)dreptul de a stabili relaii oficiale cu state i de a participa la organizaii internaionale
e)dreptul la libera exploatare a resurselor minerale, biologice etc.
La rindul lor statele pentru respectarea acestui principiu sunt obligate s acorde ajutor ONU in vederea achitrii acesteia de
rspunderile pe care i le confer carta ONU in privina acestui principiu i s se abin de la orice msur de constringere care ar
priva popoarele de acest drept.
Pentru ca un popor s citige dreptul de a se numi Micare de Eliberare Naional i de a se bucura de acest statut este nevoie ca
s intruneasc 3 elemente :
1)Poporul s aib la baz un substrat cultural (valori,limb, religie etc.)
2)Trebuie s existe un organ de conducere
3) Acest organ de conducere trebuie s se bucure de autoritate in faa poporului. Trebuie de menionat c
minoritile naionale nu au dreptul de a lupta pentru autodeterminare. Minoritile trebuie i sunt protejate prin tratate
internaionale prin care li se garanteaz drepturile i libertile fundamentale (inclusiv cele la pstrarea identitii).

Subiectul II: Marea liber

2.1 Definii noiunea de mare liber

Marea libera este acea parte a Oceanului Mondial, situata in afara limitelor zonei economice exclusive si este deschisa pt
toatele statele fie ele riverane,fie fara litoral. Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982 definete marea liber drept acea
parte a mrii care nu estecuprins nici in zona economic exclusiv, nici in marea teritorial, apele interne sau arhipelagice unui
stat.

2.2 Analizai principiile aplicabile regimului mrii libere

Regimul juridic al mrii libere este guvernat de 3 principii importante ale dreptului internaional maritim,codificate in
Convenia din 1982: principiul libertii mrii, principiul folosirii mrii in scopuri panice, principiul neapropriaiunii mrii
libere.
Prin principiul libertii mrii se subinelege c Marea liber este deschis tuturor statelor, fie ele riverane sau fr litoral.
Aceast libertate presupune:
1)libertatea de survol
2)libertatea de navigaie
3)libertatea de a pune cabluri i conducte
Submarine
4)libertatea de a construi insule ialte instalaii autorizare de
dreptul internaional
5)libertateapescuitului
6)libertatea cercetrilor tiinifice
Prin principiul folosirii mrii in scopuri panice statele riverane sunt obligate s se abin de la recurgerea la for sau
ameninare cu fora.
Prin principiul neapropriaiunii mrii libere statelor li se interzice s pretind vriun drept de proprietate asupra mrii libere sau
s supun o parte din ea suveranitii sale. Principiul dat nu afecteaz jurisdicia de stat la bordul unei nave aflate sub pavilionul
su

2.3 Estimai modaliti de reprimare a infraciunilor comise in marea liber

In scopul reprimrii a infraciunilor comise in marea liber este necesar s menionm c aici ne vine in ajutor 2 excepii de la
principiul imunitii de jurisdicie la bordul unei nave,i anume: dreptul de vizit i dreptul de urmrire.
Dreptul de vizit este dreptul de control efectuat de o nav de rzboi sau afectat de serviciul public asupra unei nave
comerciale, atunci cind exist motive serioase de a bnui c aceast nav practic: pirateria,transportul de sclavi, nu are
naionalitate.
Dreptul de urmrire este dreptul de a urmri nava strina de ctre o nav de rzboi sau afectat de serviciul public doar dac
exist motive serioase care presupun c nava a inclcat legile unui stat. Dreptul de urmrire inceteaz atunci cind nava ptrunde
in marea teritorial a propriului stat. Sunt considerate infraciuni comise in marea liber: transportul de sclavi, pirateria, traficul
de substane stupefiante i psihitrope, emisiunile neautorizate emise in marea liber. Ce ine de reprimarea pirateriei, Convenia
din 1982 prevede c oricestat poate s rein o o nav sau o aeronav pirat, s aresteze persoanele i s sechestreze bunurile care
se gsesc la bord. Tribunalele statului care a efectuat reinerea pot s se pronune asupra pedepselor de aplicat, precum i asupra
msurilor de luat in ceea ce privete nava, aeronava sau bunurile. Deasemenea statelor au dreptul s aresteze orice persoan sau
s imobilizeze orice nav care practic transportul de sclavi, servete unei emisiuni neautorizate sau practic trafic de substane
stupefiante i psihotrope.

TEST 7
Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului internaional public

1.1.Definii noiunea de principiu fundamental al DIP.

Principiu fundamental-norme de drept fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop reglementarea relatiilor
internationale contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umae la o anumita etapa de dezvoltare
istorica; prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza conduita subiectilor DIP.
La ele putem evidentia si caracterul politic adic statele recurg la modaliati politice de solutionare a conflictelor. Ele apara cele
mai importante valori a societietatii internationale:pacea,egalitatea dintre state,coperarea. Proncipiile fundamentale au o
valoare juridic egala, nefind supuse unei ierarhizri .Respectarea lor reprezint o conditie sine qua nonadica necesar pentru
evitarea conflictelor dintre state.

1.2 Evaluai natura juridic a principiilor fundamentale

Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu un grad maxim de abstractizare si generalizare cu aplicare universala si avnd
valoare imperativa ele apara valorile fundamentale a relatiilor dintre subiectele DIP .
Caracterele juridice:
1. Universalitate-se aplica tuturor domeniilor de cooperare dintre state.
2. Maxima generalitate-se adreseaza tuturor raporturilor de DIP.
3. Gradul mare de abstractizare si generalizare
4. Nu sunt ierarhizate- au valoare juridica egala
5. Apara valorile fundamentale avind o importanta deosebita pentru omenire.
6.Au caracter dinamic- datorita evolutiei permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea si aplicarea unor noi
norme internationale care pot deveni principii DIP.
7. Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pentru evitarea conflictelor dintre state.
8. Fac parte din categoria normelor jus cogens-de la care nu se poate face abatere.
1.3Evaluai principiile in procesul de formare a Dreptului Internaional Public
Reieind din natura i coninutul juridic al principiilor fundamentale ale dreptului internaional trebuie demenionat c aceste
principiii se detaeaz din totalitatea normelor dreptului internatiional, ele reprezentind nucleul de baz al Dreptului
internalional public, intrucit celelalte norme adoptate ulterior fie pe calecutumiar, fie pe cale convenional s-au conformat
acestor principii.Trebuie de menionat deasemeneai faptul c unele din principiile internaionale au inceput s influeneze
Dreptul Internaional i relaiile dintre state, inc din antichitate.
Astfel principiul indeplinirii cu bun-credin a obligaiilor asumate (pacta sunt servanda) aprut in Roma Antic este i acum
piatra de temelie arelaiilor dintre statele contemporane. Prin urmare principiile internaionale, au contribuit la marile victorii
revoluionare i democratice asupra autoritarismului i dominaiei statelor mai puternice asupra
relaiilor internaionale. Momentul crucial inevoluia Dreptului Internaional a fost adoptarea Cartei ONU in 1945 i codificarea
principiilor fundamentalechiar in ART.2 al acestui document. Ulterior pentru a spori eficiena principiilor fundamentale,
societatea internaional le-a mai codificat intr-o serie de tratate cum sint:
1)Declaraia Adunrii Generale a ONU privind principiile de drept internaionale
2)Actul final de la Helsinki 1975
3) Carta de la Paris pentru o nou Europ 1990

Subiectul II: Validitatea tratatelor internaionale

2.1 Definii noiunea de validitate a tratatului internaional.

Validitatea tratatului internaional reprezint corespunderea sa cu normele legale ce ine de regulile sale de incheiere, coninutul,
obiectul i scopul sau, un tratat international se considera valabil atat timp cat nu este dovedit contrariul.

2.2 Constatai viciile de consimmint prezente la incheierea tratatului internaional.

Viciile de consimmint care duc la nulitatea relativ a tratatului sunt:
a) violarea vdit a unei norme de importan fundamental a dreptului intern privind compentena de a incheia tratate.(de ex:
norma constituional privind ratificarea, procedura de urmat, deplinele puteri)
b) eroarea dac constituie o baz esenial a consimmintului unui stat de a fi legat prin tratat sau dac statu lcare invoc
eroarea nu a contribuit prin conduita sa la producerea ei
c) dolul care const in conduita frauduloas a unei pr i contractante, prin care se urmrete determinarea altei pri
contractante s-i dea consim mintul pentru incheierea tratatului.Dolul poate imbrca forma unor declaraii false, a
reprezentrii false sau alte procedee de ineltorie
d)coruperea reprezentantului unui stat participant la negocierea incheierii tratatului.Actele de corupere trebie s fie evidente i
in msur s exercite o influen considerabil asupra voinei lui.
Viciile de consimmint care duc la nulitatea absolut a tratatului sunt:
a)constringerea exercitat asupra reprezentanilor unui stat, prin acte sau ameninri indreptate impotriva libertii sau
integritii fizice a acestuia, reputaiei lui, persoanelor dragi ei.
b)constringerea exercitat asupra unui stat participant, prin ameninarea cu fora sau prin violarea altor principii
fundamentale ale DIP.

2.3 Evaluai efectele nulitii tratatelor internaionale.

In dependen de viicile de consimmint prezente la incheirea tratatului, el poate fi lovit fie in nulitate relativa fie in nulitate
absolut.
a) Nulitatea relativ de obicei duce la suspendarea tratatului. Ea poate fi invocat doar de partea care a fost prejudiciat de
incheierea tratatului.
b) Nulitatea absolut poate fi invocat atit de partea prejudiciat cit de orice alt membru al societii internaionale, precum
i din oficiu de ctre o instan internaional jurisdicional. Nulitatea absolut are ca efect declararea tratatului ca fiind
nevalabil i repunerea prilor in stituaia care a existat pin la incheierea tratatului (erga omnes) .
Deasemenea prile trebuie s se strduie s elimine consecinele oricrui act indeplinit pe baza acelui tratat.

TEST 8
Subiectul I: Principiul cooperrii internaionale

1.1.Definii principiul cooperrii internaionale.

Principiul cooperrii internationale confirma modul cardinal de realizare de catre state a intereselor lor in domeniul
international,la fel si in sfera dreptului intern.Principiul cooperrii internaionale prevede dreptul subiecilor DIP de a stabili
raporturi de colaborare cu ceilali subieci, de a participa la proiecte, iniiative decooperare pe plan regional i mondial.
Principiul cooperrii mai prevede i obligaia subiecilor DIP de a contribui la dezvoltarea armonioas a comerului internaional
fr bariere sau discriminri , de a contribui la pacea i securitatea omenirii, de a preveni crizele i de a participa la combaterea
infracionalitii internaionale, terorismului etc.
1.2.Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
Acest principiu a fost inscris printre principiile de baz ale Cartei ONU, in care se precizeaz c este necesara cooperarea
internaional in rezolvarea problemelor internaionale cu caracte economic, social, cultural precum i in incurajarea i
respectarea drepturilor omului.
Formularea cooperrii ca scop al O.N.U a fcut ca unii autori s nu considere cooperarea internaional un principiu
findamental. Ins Declaraia Adunrii Generale a O.N.U. din 1970 prevede c Statele, oricare ar fi deosebirile existente intre
sistemele lor politice,economice i sociale au obligaia de a coopera intre ele in diverse domenii ale relaiilor internaionale.
Actul Final de la Helsinki 1975 precum i Carta pentru o nou Europa de la Parsi 1990, la fel consacr acest principiu, iar
carta enumer express domeniile i aciunile care rezult din obligaia cooperrii internaionale.

1.3Evaluai coninutul juridic al principiului

Autorii contemporani ajung la concluzia c cooperarea este de natur dispozitiv cu unele excepii. Ideia este c astzi
cooperarea internaional este unicul instrument prin care statele ii pot realiza interesele ori in condiiile conteporane nici un
stat nu va putea purta o politic autarhic (de izolare).
Prin urmare obligaia de cooperare pentru state se intilnete in urmtoarele situaii:
1. Carta ONU stipuleaz obligaia tuturor statelor membre de a participa la sanciunile decise de consiliul de securitate contra
statelor care atenteaz la pacea i securitatea internaional. In dreptul cosmic se intilnete
situaia cind un obiect cosmic este nevoit s aterizeze forat pe teritoriul unui alt stat, atunci statul pe teritoriul cruia obiectul
este depistat va intreprinde toate msurile pentru restituirea obiectului statului de lansare, repatrierea echipajului i se va abine
de la orice investigaii asupra obiectuluicosmic.La fel in dreptul cosmic, dac un stat este mai bine echipat
i posed satelii care urmresc starea vremii,atunci el va informa de urgen statele mai puin echipate despre calamitile
naturale care le amenin. Cooperarea internaional in calitate de principiul fundamental implic subiecte active i cu drepturi
egale. Aciunile lor deasemenea trebuie s se afle sub imperiul bunei-credine.

Subiectul II: Zona internaional a teritoriilor submarine

1.1Definii noiunea de zon internaional a teritoriilor submarine.

Zona internaional a teritoriilor subarine reprezint fundurile mrilor i ale oceanelor dincolo de limitele jurisdictiei nationale.
Zona si resursele sale sunt patrimoniu comun al umanitatii si nici un stat nu poate sa revendice sau sa exercite suveranitatea sau
drepturile suverane asupra unei parti oarecare a zonei sau a resureselor sale.
1.2Identificai principiile aplicabile regimului zonei submarine.
Regimul juridic aplicabil zonelor internaionale a teritoriilor submarine este guvernat de urmtoarele principii:
1)Principiul inadmisibilitii revendicrilor de suveranitate i apropriaiunii zonei. Potrivit acestui principiu nici un stat nu
poate s revendice sau s exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei pr i oarecare a zonei sau asupra resurselor
sale. Nici un stat i nici o persoan fizic sau juridic nu poate s-i insueasc vreo parte oarecare a zonei sau a
resurselor sale
2)Principiul exploatrii i explorrii zonei in interesul intregii umaniti. Zona i resursele sale sunt considerate patrimoniul
comun al intregii omeniri. In consecin, activitile din zon vor fi desfurate in interesul intregii omeniri, idependent de situa
ia geografic a statelor, fie c e vorba de statele riverane sau state fr litoral.
3)Principiul utilizrii zonei in scopuri exclusiv panice.
4)Principiul rspunderii internaionale pentru daunele rezultate in urma nerespectrii statutului juridic al zonei.Un stat sau
organizaie internaional poart rspundere pentru daunele provocate zonei internaionale a teritoriilor submarine, rezultate in
urma nerespectrii obligaiilor care le revin in conformitate cu clauzeleconvenionale.
5)Principiul proteciei mediului marin. Pentru desfurarea tuturor activitilor din zon, trebuie luate msuri necesare in
scopul asigurarii proteciei eficace a mediului marin impotriva efectelor duntoare care pot rezulta din aceste activiti.

1.3 Estimai rolul Autoritii Internaionale a spatiilor submarine.

Autoritatea Internaional a spaiilor submarine a fost creata prin Convenia din 1982 i reprezint oorganizaie internaional
care are ca scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor internaionale ale spaiilor submarine. Toate statele pri sunt
in mod automat i pri ale acestei Autoriti. Numai Autoritatea poate elibera autorizaii statelor membre pentru desfurarea
activitilor in aceste zone (fie cercetri tiinifice, fie explorare sau exploatare). Tot Autoritatea urmeaz s duc evidena i s
supravegheze aceste lucrri. Din 1966 Autoritatea a obinut statut de observator pe ling ONU. Dac iniial cheltuielile erau
suportate de ONU, ulteior Autoritatea a trecut la intretinere prorie, aceasta sporind gradul de impartialitate si independenta in
luarea deciziilor.Rolul principal pe care il are autoritatea const in faptul c ea imparte beneficiile financiare sau
alte avantaje economice provenite din activitile din zon. Tot Autoritii ii revine rolul principal in vederea garantrii,
proteciei i conservrii mediului marin. La fel Autoritatea are menirea de a promovai incuraja cercetrile tiinifice marine

TEST 9
Subiectul 1: Principiul proteciei drepturilor si libertilor fundamentale ale Omului
1.1 Definii principiul proteciei universale a drepturilor omului
Principiul protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului reglementeaza asigurarea de catre stat a inviolabilitatii
drepturilor omului pe teritoriul lor si in afara frontierelor de stat.

1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului

Principiul respectrii drepturilor omului este relativ nou, cptand valene deosebite dup adoptarea Declaraiei Universale a
Drepturilor Omului. Prima consacrare oficial a drepturilor omului apare in SUA, la 12 iunie 1776, in Declaraia drepturilor,
care consfinea dreptul omului la via i la libertate. Carta ONU conine i ea unele dispoziii care denot preocuparea societii
internaionale in respectarea i garantarea drepturilor omului. Reafirmind in preambulul su credina indrepturile fundamentale
ale omului, in demnitatea i valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a brbailor i femeilor, Carta ONU consfinete
in mod expres la ART. 56 obligaiile statelor privind respectarea universal i efectiv a drepturilor omului i libertilor
fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex,religie, limb etc. In anii care urmeaz de la data intrrii in vigoare a
Cartei ONU, in cadrul Naiunilor Unite au fost elaborate numeroase instrumente politico-juridice internaionale, care au dat
expresie preocuprilor pentru atingerea unui standard minim de protecie a drepturilor omului, atributelor fundamentale ale
personalitii individului,drepturile i obligaiile care-i revin in raport cu semenii si i societatea din care fac parte.Dintre
documentele cele mai representative care au fundamentat existena principiului respectrii drepturilor omului ca principiu de
drept internaional este necesar de menionat:
1.DeclaraiaUniversal a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948
2. Cele dou Pacte internaionale cu privire la drepturile economice, sociale i culturale i cu privire la drepturile civile i
politice, adoptate de Adunarea General a ONU la 16 decembrie 1966;
3.Declaraia american a drepturilor i indatoririlor omului adoptat la Bogota in 1948;
4.Convenia pentru protecia drepturilor omului i libertilor fundamentale semnat la Roma la 4 noiembrie 1950 in cadrul
Consiliului Europei;
5.Actul final al Conferinei pentru Securitate i Cooperare in Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975
6.Documentele ulterioare adoptate in procesul CSCE la Madrid, Viena, Copenhaga i Paris
7.Conventia privind reprimarea si prevenirea crimei de genocid din 1948
8.Conventia privind reprimarea si prevenirea apartheidului din 1973

1.3 Evoluai coninutul juridic al principiului

Drepturile omului sunt cele mai codificate la moment. Persoanele fizice in deferitelele sale acceptiuni
(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana stramutata) este astazi destinatarul principal a surselor dreptului international. Au fost
create o serie de mecanisme care examineaza cauzele de nerespectare drepturilor si libertatilor fundamentale. In DIP se cunosc
doua tipuri de asemenea mecanisme: jurisdictionale(CEDO) si administrative (Comitetul de la Geneva pentru drepturile
omului).Pe linga categoriile de presoane protejate in DIP exista acte care protejeaza anumite categorii de drepturi fundamentale
(ex Pactul cu privire la drepturile civile si politice din 1966).
Astazi se cunosc trei generatii ale drepturilor omului:drepturi civile si politice drepturi economice,sociale si culturale drepturi
collective (dr. la pace,la dezvoltare, la un mediu inconjurator sanatos, dr. la folosirea proprie a resurselor naturale,etc). De
fapt, in virtutea acestui principiu statelor le revin i o serie de obligaii de drept international cum ar fi de pild:
- obligaia statelor de a respecta standardele internaionale privind drepturile omului;
- obligaia de a nu permite nici un fel de inclcare a drepturilor omului, creand mijloace judiciare la indemana celor ale cror
drepturi au fost inclcate;
- s se preocupe de asigurarea pentru toi oamenii a unui nivel de via corespunztor asigurrii sntii i bunstrii lor,
preocupandu-se de adoptarea msurilor sociale necesare;
- s asigure minoritilor naionale dreptul de a se asocia, de a duce impreun o via spiritual i de ai prezerva identitatea
etnic, lingvistic i religioas;
- obligaia de ainforma cu bun credin forumurile internaionale in legtur cu modul in care statele respect i aplic
conveniile internaionale privind drepturile omului, manifestando receptivitate fa de sugestiile i propunerile altor state, fa
de recomandrile organizaiilor internaionale
In concluzie, este necesar de reinut c intre principiul drepturilor omului i principiile egalitii suverane i neinterveniei nu
trebuie s existe raporturi de incompatibilitate. Msurile prin care sunt traduse in via reglementrile internaionale privind
drepturile omului sunt in esen msuri interne adoptate de state in virtutea suveranitii lor. Afar de aceasta, este necesar de
menionat c documentele internaionale creeaz doar un anumit cadru juridic general legatde protecia drepturilor omului, pe
cand concretizarea acestor prevederi se efectueaz in ultiminstan prin actul suveran al statului, prin reglementri interne, i in
general prin contribuiaorganelor interne ale statului care vegheaz respectarea necondiionat a drepturilor omului infiecare stat
Subiectul II: Platoul continental

2.1 Definii noiunea de platou continental

Platou continental - cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea teritoriala,pe toata
intinderea prelungirii naturale teritoriului terestru al acestui stat ,pana la limita externa a marginii continentale sau pana la o
distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale ,atunci cand limita
exterioara a marginii continentale se afla la o distanta inferioara,sau nu mai mult de 350 de mile marine masuarate de la aceleasi
linii de baza ,fie nu mai nu mai mult de 100 mile marine de la izobata de 2500 m.

2.2 Analizai tehnicile de delimitare a platoului continental

Conventia cu privirela dreptul marii prevede citeva tehnici de delimitare a platoului continental:
1. pan la o distan de 200 mile marine de la liniile de baz de la care se msoar limea mrii teritoriale, atunci cand limita
exterioar a marginii continentale este inferioar celor 200 mile marine,
2. pan la o distan de 350 mile marine de la liniile de baz de la care se msoar limea mrii teritoriale, atunci cand limita
exterioar a marginii continentale se intinde dincolo de 200 mile marine dela liniile de baz a mrii teritoriale,
3. in aceleai condiii, pan la o distan de 100 mile marine de la izobata de 2500 m, care estelinia care leag punctele de
2500 m adancime.(1strelca-platoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungire ade 100 mile maritime)

2.3 Estimai drepturile exclusive i obligaia statelor in explorarea platoului continental

Drepturile si obligatiile statului riveran asupra platoului continental:
1. Statul riveran exercit drepturi suverane asupra platoului continental in scopul explorrii lui i exploatriiresurselor sale
Natural
2. Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, in sensul c dac statul riveran nu exploreaz platoul continental sau nu-i
exploateaz resursele naturale, nimeni nu poate s intreprind astfel de activit fr consimmantul su expres.
3. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaia acestuia, efectiv sau fictiv, i nici de vreo
declaraie expres.
4. Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind resursele minerale i alte resurse nebiologice ale fundului mrii i
subsolului acesteia, ca i organismele vii care aparin speciilor sedentare, adic organismele care, in stadiul in care pot fi
pescuite, sunt fie imobile pe fundul mrii sau sub acest fund, fie incapabile de a sedeplasa altfel decat dac rman in mod
constant in contact cu fundul mrii sau cu subsolul acesteia.
5. Toate statele au dreptul de a pune cabluri i conducte submarine pe platoul continental conform dispoziiilor prezentului
articol.
6.Insule artificiale, instalaii i lucrri pe platoul continental. Prevederile art. 60 se aplic, mutatis mutandis, insulelor
artificiale, instalaiilor i lucrrilor situate pe platoulcontinental.
1) In zona economic exclusiv, statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea i de a autoriza i reglementa
construirea, exploatarea i utilizarea de:insule artificiale;instalaii i dispozitive utilizate in scopurile prevzute de art. 56 sau in
alte scopuri economice;instalaii i lucrri care pot impiedica exercitarea drepturilor statului riveran in zon.
2) Statul riveran are jurisdicie exclusiv asupra acestor insule artificiale, instalaii i lucrri, inclusiv in materiede legi i
reglementri vamale, fiscale, sanitare, de securitate i de imigrare.Foraje pe platoul continentalStatul riveran are dreptul exclusiv
de a autoriza i de a reglementa forajele pe platoul continental, oricare ar fiscopurile acestora.
Sparea de galerii
Prezenta parte nu afecteaz dreptul statului riveran de a exploata subsolul recurgand la sparea unor galerii,oricare ar fi
adancimea apei in locul respective.

TEST 10

Subiect I: Cutuma Internaional

1.1 Definii noiunea de izvor de Drept international

Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau cutuma internaional), care dau
form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al subiectelor dreptului internaional public, in primul
rand statele.

1.2 Comparai cutuma cu tratatul international

Asemanari:
a. Ambele sunt izvoare de DIP care au forta juridica obligatorie.
b.Sunt create prin acordul de vointa a statelor
c. Pentru a constitui izvoare de drept trebuie sa intruneasca anumite conditii
d. Sfera lor de aplicare variaza prin aria lor de intindere in spatiu
Deosebiri:
a. Tratatul recunoasterea se face pe cale expresa, reprezinta un acord scris, ofera o reglementare clara si este usor de asimilat,
reglementeaza aproape toate domeniile DIP, intruneste ambele elemete: spiritual si material.
b. Cutuma - recunoasterea se face tacita, se incheie in forma verbal, face apel la alte surse auxiliare pentru a dovedi acordul de
vointa, reglementeaza doar anumite sfere ale relatiilor internationale, lipseste elemental material.
1.3 Evaluai tehnici de probare a existenei cutumei
Ne putem considera in prezena unei norme cutumiare din momentul din care fiecare dintre
subiectele de drept internaional poate conta pe faptul c celelalte se vor conforma acelei conduite ce formeaza obiectul
respectivei reguli.Un fenomen nou in legtur cu formarea cutumei rezid in participarea organizaiilor internaionale la
procesul cutumiar. Aceast participare se manifest prin acte care dei eman de la organele organizaiilor internaionale,
reprezint in ultim instan poziia adoptat de statele membre. Este vorba deci de o nou cale de manifestare a
consimmantului statelor care imbogete considerabil procesul cutumiar.Ca exemplu de rezoluii ale Adunrii Generale ale
ONU care au influenat mult procesul cutumiar pot fi enumerate urmtoarele:
a. Declaraia universal a drepturilor omului din 10 decembrie 1948;
b. Declaraia cu privire la declararea independenei rilor i popoarelor coloniale din 1960;
c. Declaraia relativ la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial din 1963 etc.
Cutuma are un neajuns, ce const in dificultatea dovedirii existenei acesteia,adic a dovedirii coninutului ei. Pentru a facilita
stabilirea elementelor unei norme cutumiare ar putea fi luate in considerare:
a. actele normative interne ale statelor (legi, hotrari ale guvernului,acte ale administraiei publice locale etc.);
b. orice acte ale organelor statului cu puteri in planul relaiilor internaionale (acte ale unor ministere, note diplomatice, c.
declaraii de politic extern, corespondenadiplomatic etc.)
c. hotrari ale instanelor de judecat, cu inciden in materia dreptului internaional;
d. opiniile exprimate de delegaiile statelor in cadrul unor conferine internaionale sau in cadrul unor organe ale
organizaiilor internaionale;
e. dispoziiile unor tratate internaionale, care pot fi invocate ca norme cutumiare nu intre statele pri, ci in raporturile dintre
state tere sau intre acestea i statele pri.
In concluzie, putem constata c cutuma internaional ii menine i in prezent o insemntat normativ determinat.

Subiectul II: Statutul prizonierilor de rzboi

2.1 Definii noiunea de prizonier de rzboiConform articolului 43-44 ale Conveniei de la Geneva din 12 august 1949
Conceptul de prizonier de rzboi deriv din acela de combatant, unde persoanele care fac parte din componena forelor militare
aflate in conflict se consider combatani (adic au dreptul s participe nemijlocit la aciuni militare) i orice combatant, fiind
prins in prizonierat de partea advers, este prizonier de rzboi.

2.2 Stabilii beneficiarii statutului de prizonier de rzboi

Se bucur de protecie umanitar in calitate de prizonier de rzboi urmtoarele categorii de combatanti:
a) membrii forelor armate ale unei pri in conflict ai miliiilor i corpurilor de voluntari fcand parte din aceste armate;
b) membrii altor miliii i membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din micrile de rezisten organizate aparinand
unei pri in conflict, acionand in afara sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar dac acest teritoriu este ocupat;
c) membrii forelor regulate care se pretind ale unui guvern ori ale unei autoriti nerecunoscute de puterea deintoare;
d)persoanele care urmeaz forele armate fr a face parte din ele, membrii civili ai echipajelor unitilor de munc sau ai
serviciilor insrcinate cu bunstarea forelor armate;
e) persoanele din randurile populaiei locale care iau benevol arma in maini pentru a opune rezisten.
Beneficiaz de statut de prizonier de rzboi i rezervitii, membrii micrilor de rezisten, precum i membrii forelor armate in
uniform care acioneaz pe teritoriul inamic in scopulobinerii de informaii sau distrugerea unor obiective militare. Nu se
bucur de statutul prizonierilor de rzboi spionii, sabotorii, mercenarii i militarii care au comis crime derzboi, dup ce un
tribunal competent a pronunat o sentin impotriva lor.

2.3 Estimai drepturile i garaniile de care beneficiaz prizonierii de rzboi

Prizonierii de rzboi ii pstreaz statutul lor juridic din momentul capturrii lor pan la repatriere.
Drepturi:
1. Orice act de agresiune sau omisiune ilicit care ar pune in pericol viaa sau sntatea unui prizonier de rzboi de sub
puterea sa va fi considerat ca o grav inclcare a Conveniei, ei nu vor putea fisupui unei mutilri fizice sau experiene
medicale de orice natur care nu ar fi justificat de starea sntiilor
2. Protecia prizonierilor de rzboi trebuie s aib un caracter permanent, mai ales impotriva oricrui act de intimidare,
contra insultelor sau curiozitii publice. Orice inclcare a acestor reguli va antrena rspunderea statului respectiv i a
celor care au efectuat-o, orice act ilicit din partea puterii deintoare, antrenand moartea sau punand in pericol grav
sntatea prizonierilor vor fi considerate infraciuni grave i echivaleaz cu crime de rzboi.
3. Toate bunurile i obiectele prizonierului de rzboi vor rmane in posesia lui iar bunurileridicate vor fi inapoiate in
momentul punerii lui in libertate sau repatrierii lui
4. Prizonierii de rzboi vor putea fi pui in libertate total sau parial, pe cuvant sau pe angajament in msura incare legile
naionale ale statelor beligerante accept aceast posibilitate.
 5. Prizonierii de rzboi vor fi grupai in lagre dup naionalitate, sex, limba pe care o cunosc,obiceiurile lor.In ce privete
cantitatea, calitatea i varietatea hranei, aceasta trebuie s fi satisfctoare pentru a meninesntatea prizonierilor, se va
ine seama i de regimul obinuit al prizonierilor.
6. Vor fi afiate in fiecare lagr, textul prezentei Convenii cu anexele sale, prevzute in art. 6, in limba cunoscut
prizonierilor, iar la cerere ele vor fi comunicate prizonierilor aflai in imposibilitatea de a lua cunotin de textul afiat.
Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de rzboi, cu excepia cazurilor incare legislaia Puterii
deintoare autorizeaz un tribunal civil in mod expres s judece un membru al forelor armate.In toate cazurile in care
este posibil, pedeapsa cu moartea nu se pronun asupra femeilor gravide sau cu copii minori, precum i asupra
prizonierilor de rzboi care n-au implinit optsprezece ani.In cazul in care prizonierii de rzboi au evadat i cad din nou
in prizonierat, nu vor fi pasibili de nici o pedeaps.
7. Prizonierilor de rzboi li se recunoate dreptul de a dispune de unele resurse bneti care provin:
dintr-un avans din solda lunar vrsat de puterea deintoare in funcie de gradul prizonierului;
din sumele pe care prizonierii le-au avut asupra lor in momentul lurii in prizonierat;
din suplimentul trimis de statul de care depind prizonierii de rzboi;
din indemnizaiile de munc pltite de autoritile statului deintor;
din sumele pe care prizonierii le vor primi, individual sau colectiv, de la rude sau de la diverse societi decaritate.
8. Prizonierii au dreptul la intocmirea testamentului. Cadrul Conveniei prevede c testamentul prizonierilor de rzboi
trebuie s fie intocmit conform legislaiei rii lor de origine, care va lua msurile necesare pentru a adduce aceste
condiii la cunotina Puterii deintoare.
Obligatii:
Cu excepia ofierilor lor, toi prizonierii de rzboi sunt obligai la salut i la semnele exterioare de respect, prevzute de
regulamentele propriei lor armate fa de toi ofierii Puterii deinatoare, in acest sens, fiindautorizat portul
semnelor gradului i naionalitii, precum i al decoraiilor.

TEST 11
Subiectul I. Codificarea Dreptului Internaional

1.1 Dati definitia de codificare a DI.

Prin codificarea dreptului internaional se inelege operaiunea prin care se realizeaz sistematizarea normelor sale pe anumite
ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dreptul mrii,dreptul tratatelor etc.

1.2 Analizai formele i tipurile codificrii

Activitatea de codificare a dreptului internaional se desfoar in dou forme principale:
codificarea neoficial i oficial.
-Codificarea neoficial
se realizeaz sub forma numeroaselor proiecte individuale elaborate deunii doctrinari, specialiti in domeniul dreptului
internaional public, sau de ctre unele instituii i organizaii tiinifice interne sau internaionale cum ar
fi Institutul de drept internaional,Asociaia de drept internaional, Institutul american de drept internaional .a.
Codificarea neoficial a dreptului internaional nu are o for obligatorie pentru subiectele sale, ins cu toate acestea ea poate fi
luat in consideraie atat in cadrul codificrilor oficiale, cat i in practica statelor precum i in jurisprudena internaional.
-Codificarea oficial este realizat de ctre state, avand o for obligatorie pentru subiecteledreptului internaional, in msura in
care acestea recunosc i accept caracterul obligatoriu alactelor de codificare, devenind pri contractante la tratatele de
codificare.
Codificarea oficial a dreptului internaional a fost realizat pan in prezent mai mult pe ramuri, decat codificarea lui general.
In acelai timp,exist o codificare a normelor sale cu caracter de universalitate i o codificare a normelor regionale
.Codificarea este de 2 tipuri:
1. de lege lata-in urma careia sunt sistematizate normele deja existente s
2. lege ferenda-in urma careia sunt create norme noi,necunoscute pina la acel moment.

1.3 Estimai principale codificri eseniale ale Dreptului Internaional

Activitatea de codificare a dreptului internaional se intensific dup cel de-al doilea rzboi mondial sub egida ONU.
Adunarea General a ONU creaz in anul 1947 Comisia de drept
International in calitate de organ subsidiar al su, cu misiunea de a pregti actele internaionale de codificare a dreptului
internaional, de a formula cu precizie i sistematic regulile dreptului internaional, in domeniile in care exist o practic juridic
considerabil, precedente sau opinii doctrinare.Ca urmare a acestei activiti, Comisia de drept internaional a elaborat proiecte a
mai multor convenii de codificare a dreptului internaional, care ulterior au fost semnate i ratificate de ctre state.
Acestea sunt patru convenii de la Geneva asupra dreptului mrii din anul 1958,
1. Conveia de la Viena cu privire la relaiile diplomatice din anul 1961,
2. Convenia de la Viena cu privire la relaiile consulare din 1963,
3. Conveia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul 1969,
4. Conveia de la Viena cu privire la misiunile speciale din anul 1969,
5 Conveia de la Viena cu privire la reprezentarea statelor in relaiile lor cu organizaiile internaionale cu caracter de
universalitate din 1975,
6. Conveia de la Viena cu privire la succesiunea statelor in materie de tratate din1978,
7. Conveia de la Viena cu privire la succesiunea statelor in materie de bunuri, arhive datorii de stat din 1983,
8. Convenia de la Montego-Bay cu privire la dreptul mrii din 1982,
9. Conveia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre state i organizaii internaionale sau intre organizaii
internaionale din 1986 etc
In prezent, Comisia de drept internaional se preocup de codificarea unor aa domenii cumar fi: rspunderea internaional a
statelor, imunitatea de jurisdicie a statelor i a bunurilor acestora, statutul curierului diplomatic i a valizei diplomatice,
reglementarea relaiilor dintre state i organizaiileinternaionale, codificarea crimelor impotriva pcii i securitii omenirii.

Subiectul II: Soluionarea diferendelor maritime

2.1 Definii noiunea de difirend maritime

Prin diferend maritim internaional se inelege acea confruntare obiectiv de interese intre subiecii dreptului internaional in
legtur cu folosirea Oceanului Planetar, care opune contestaii de ordin juridic intre prileimplicate.

2.2 Analizai modalitile diplomatice de reglemtare a difirendelor maritime

Dintre mijloacele politico-diplomatice, convenia recomand negocierea i concilierea.
Negocierea.
Potrivit articolelor 283-284 atunci cand apare un diferend intre statele pri in legtur cu interpretarea sau
aplicarea conveniei, prile in litigiu vor proceda imediat la un schimb de preri privind rezolvarea diferendului prin negocieri
sau orice stat parte poate invita cealalt sau celelalte pri s supun diferendul unei concilieri dup o procedur special.
Aceast procedur este prevzut la anexa V la convenie.
Concilierea.
Dac invitaia unei pri de a supune diferendul maritim unei proceduri de conciliere a fost acceptat de cealalt parte,
procedura de conciliere se declaneaz printr-o notificare scris. Comisia de conciliere se compune din cinci conciliatori
desemnai de pe o list intocmit de Secretarul General alONU, pentru intocmirea creia fiecare stat-parte la convenie este
abilitat s desemneze patru conciliatori, care se bucur de cea mai inalt reputaie de imparialitate, de competen i
de integritate. Numele unui conciliator va rmane pe list pan cand acesta este retras de ctre statul-parte care l-a
desemnat.Partea care declaneaz procedura concilierii numete doi conciliatori, care se aleg de pe lista enunat din care unul
poate s fie dintre cetenii si. Aceste numiri trebuie s fie menionate in notificare. Cealalt parte la diferend va numi in
acelai mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea notificrii.
Dac numirile nu sunt fcute in termenul prevzut, partea care a declanat procedura poate, in sptmana care urmeaz dup
expirarea acestui termen, fie s pun capt procedurii printr-o notificare adresat celeilalte pri,fie s cear Secretarului General
al ONU s efectueze aceste numiri.
Secretarul General al ONU va efectua numirile necesare, alegand, cu consultarea prilor la diferend, persoane care figureaz pe
lista conciliatorilor,in termen de 30 de zile de la primirea unei astfel de cerere.Intr-un termen de 30 de zile de la data ultimei
numiri, cei patru conciliatori desemnai vor numi un al cincilea de pe lista de conciliatori, care va fi preedinte. Dac numirea nu
este fcut in termenul prevzut, fiecare parte poate, in sptmana care urmeaz dup expirarea acestui termen, s cear
Secretarului General al ONU sefectueze aceast numire conform aceleiai procedurii. Dac prile nu convin altfel, comisia
de conciliere ii stabilete singur procedura.In termen de 12 luni de la constituirea sa comisia trebuie s prezinte raportul su.
Pentru intocmirea lui, ea poate, cu consimmantul prilor la diferend, s invite orice stat parte s-i prezinte punctul de vedere,
verbalsau scris. Hotrarile de procedur, recomandrile i raportul comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor si.
Comisia poate supune ateniei prilor orice msur susceptibil de a facilita rezolvarea pe cale amiabil
a diferendului. Comisia ascult prile, examineaz preteniile i obieciile lor i le face propuneri in scopul de ale ajuta s
ajung la o rezolvare a diferendului pe cale amiabil. Raportul va conine eventualul acord intervenit sau, in lipsa acestuia,
concluziile sale asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectul diferendului, precum i recomandrile pe
care le consider potrivite in scopul unei rezolvri amiabile. Raportul se depune la Secretarul General al ONU i se transmite
prilor in diferend. Acest raport, inclusiv toate concluziile sau recomandrile coninute, nu este obligatoriu pentru prile
in diferend.
Procedura de conciliere este incheiat in urmtoarele cazuri:
1.atunci cand diferendul a fost rezolvat
2. cand prile au acceptat sau o parte a respins recomandrile din raport printr-o notificarescris adresat Secretarului
General al ONU,
3. la expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicrii raportului prilor.
Onorariile i cheltuielile comisiei vor fi suportate de ctre prile la diferend. Printr-un acord aplicabil numai diferendului
respectiv, prile la diferend pot conveni s deroge de la acesta procedur.
2.3 Evaluai Eficiena Tribunalului Internaional pentru Dreptul mrii in soluionarea difirendelor maritime.
Ratione materiae, competena Tribunalului se intinde asupra tuturor diferendelor i cererilor care ii sunt supuse potrivit
conveniei, precum i asupra tuturor chestiunilor prevzute in mod special in orice alt acord, care confer competen
Tribunalului.
Ratione personae au calitatea de a se prezenta in faa Tribunalului statele- pri la convenie, precum i entitile, altele
decat statele pri, in toate cazurile prevzute in partea a XI(Zona) a conveniei sau pentru orice deferend supus in
conformitate cu orice alt acord care confercompeten Tribunalului i este acceptat de toate prile la diferend.
La examinarea unui diferend supus lui, Tribunalul va aplica dispoziiile conveniei i celelalte reguli de drept internaional care
nu sunt incompatibile cu aceasta. Aceasta nu aduce atingere facultii pe care o are Tribunalul de a statua ex aequo et bono dac
prile in diferend sunt de acord.
Atunci cand una dintre pri la diferend nu se prezint in faa Tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe carele are la
dispoziie, cealalt parte poate cere Tribunalului continuarea procedurii i luarea unei hotrari.Absena uneia din pri sau faptul
c una dintre pri nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziie, nu pot constitui un obstacol pentru desfurarea
procedurii.
Atunci cand intr-un diferend un stat-parte consider c are un interes de ordin juridic, acesta se poate adresa Tribunalului cu o
cerere pentru intervenie in proces.
Dac Tribunalul admite cererea de intervenie, hotrarea sa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care a intervenit,dar
numai in msura in care se refer la aspectele care au fcut obiectul interveniei.
Tribunalul, inainte de a lua hotrarea, trebuie s se asigure nunumai c are competena de a soluiona diferendul, ci i c cererea
este intemeiat in fapt i in drept.
Hotrarea Tribunalului este definitiv i toate prile trebuie s i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat pentru prile in
litigiu i numai pentru cauza rezolvat. La cererea oricrei dintre pri, in caz de contestaie privind sensul i cuprinsul hotrarii,
Tribunalul este competent s o interpreteze.

TEST 12
Subiectul I: Sistemul Dreptului Internaional

1.1 Definii noiunea de sistem a dreptului international

Sistemul dreptului internaional reprezint o totalitate de elemente interdependente, obiectiv existente ianume: principii de
drept fundamentale i speciale, norme convenionale i cutumiare,instituii i ramuri de drept internaional.

1.2 Analizai elementele sistemului dreptului international

In calitate de element al sistemului dreptului internaional, 1. norma de drept internaional poate fi definit ca o regul de
conduit, creat i recunoscut de subiecii dreptului international ca fiind obligatorie.
2. Principiul fundamental de drept internaional este acea regul de conduit general, abstract, impersonal, posedind cel
mai inalt grad de imperativitate, care apr valorile vitale caracteristice unei anumite etapeistorice de dezvoltare a civilizaiei
umane.
3. Instituia dreptului internaional poate fi definite drept un ansamblu de norme juridice internaionale, cereglementeaz un
domeniu restrans al relaiilor internaionale, i anume, determin regimul juridic internaional al unui anumit spaiu (de exemplu
instituia dreptului de trecere inofensiv prin marea teritorial) sau se refer la un obiect determinat de reglementare juridic (de
exemplu instituia privilegiilor i imunitilor consulare, instituia drepturilor minoritilor, instituia
recunoaterii statelor etc.). Instituiile, la rindul lor se impart in instituii ramurale i instituii interramurale.
Sunt considerate instituii interramurale acele instituii compuse din norme juridice care intr in componena a dou sau mai
multe ramuri(de exemplu instituia rspunderii juridice internaionale, instituia succesiunii).
Normele instituiei juridice ramurale se creeaz in cadrul unei ramuri concrete i cuprind anumite compartimente ale lor (de
exemplu indreptul internaional maritim pot fi evideniate grupe de norme care reglementeaz regimul juridic
al mrii teritoriale, a zonei economice exclusive, platoului continental, regimul juridic al mrii libere etc.)
4. Ramura dreptului international reprezint o totalitate de norme juridice convenionale i cutumiare, ce reglementeaz
raporturile de un anumit tip aprute intre subiecii dreptului international in cadrul unui domeniu mai larg de cooperare
internaional, ce constituie obiect de reglementare a dreptului internaional public i are un grad inalt de codificare universal,
caracterizat prin existena principiilor aplicabile acestuidomeniu concret al relaiilor internaionale. Sunt considerate ramuri de
drept international public dreptul securitii internaionale, dreptul cosmic,dreptul
organizaiilor internaionale, dreptul tratatelor, dreptul mrii,dreptul aerian, dreptul diplomatic i consular etc.

1.3 Evaluai sistemul dreptului international

Sistemul dreptului internaional public la etapa de azi s-a modificat considerabil i continu s-i schimbe coninutul datorit
apariiei i dezvoltrii noilor domenii ale relaiilor internazionale (sfera investiional,informaional etc.), precum i datorit
diversitii opiniilor despre sistemul dreptului internaional, intilnite inliteratura de specialitat, precum i datorit aspiraiilor
multor savani de a recunoate noi domenii ale relaiilor internaionale drept obiect de reglementare a dreptului internaional.
Lista instituiilor i ramurilor de drept internaional nu este exhaustiv, ele aflinduse in permanent dezvoltarei completare.
Totodat coninutul i denumire anumitor ramuri i instituii pot varia de la un stat la altul.Unele ramuri i instituii de drept
internaional au aprut multe secole in urm (de exemplu dreptul tratatelor,dreptul conflictelor armate, un numr considerabil de
instituii ale dreptului diplomatic, dreptului mrii etc.).
Alte instituii i ramuri au aprut in secolul XX (de exemplu dreptul aerian, dreptul cosmic, dreptul securitii internaionale,
dreptul internaional ecologic, instituia platoului continental, instituia zonei economice exclusive,instituia asigurrii securitii
navigaiei aeriene, instituia repatrierii astronauilor). Al treilea grup de instituii i ramuri sunt astzi in proces de devenire (de
exemplu dreptul international nuclear, dreptuli nternaional ecologic etc.)
Or, in opinia profesorului Kohen o nou ramur de drept internaional apare atunci cind sunt intrunite urmtoarele criterii:
criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale, cum sunt interzicerea utilizriiforei, dreptul popoarelor de a dispune
de ele insele, egalitatea suveran a statelor, neintervenia in afacerileinterne ale unui stat;criteriul instituional: modalitatea in
care sunt exercitate pe plan internaional funciile legislativ,executive i reglementarea diferendelor;
criteriul subiectiv: determinarea creatorilor i destinatarilor regulilor e conduit.

Subiectul II: Funciile consulare

2.1 Definii noiunea funciilor consulare

Funciile consulare-reprezint totalitatea activitilor oficiilor consulare i ale personalului acestora.

2.2 Clasificai funciile consulare.

Dup obiectul lor sau dup domeniul pe care il abordeaz, funciile consulare pot fi:
funcii cu caracter politic, altele decat funciile diplomatice;
- funcii economice importante: promovarea schimburilor economice dintre statul trimitor i statul primitor pe teritoriul cruia
ii desfoar consulatul activitatea;
funcii culturale; foarte multe consulate romaneti inglobeaz minicentre culturale, avand o activitate cultural intens
(Consulatele de la Veneia, Canal Grande, etc.) i unde funcia consular de promovare aculturii este de fapt una dintre cele mai
importante;
- funcii care se refer la protecia cetenilor; spre deosebire de ambasade, care se concentreaz in principal pe promovarea
intereselor statelor, a autoritilor de stat, consulatele se preocup de problemele cetenilor.
Ele includ de asemenea, funcii administrative, funcii de stare civil, notariale, jurisdicionale i funcii care serefer la marina
comercial, nave i aeronave i la obligaii militare.
Din punct de vedere al coninutului acestor funcii, ele pot fi imprite in dou categorii:
a) funcii care sunt conferite de ctre statul trimitor oficiului consular respectiv;
b) funcii care sunt recunoscute de ctre statul primitor ,cel pe teritoriul cruia ii desfoar activitatea.
Ca regul general, coninutul acestor funcii consulare este negociat i inclus in conveniile bilaterale pe problem consulare pe
care statul le incheie, o parte important a acestor convenii consulare se concentreaztocmai pe funciileasupra crora cele dou
state ii dau acordul s fie indeplinite de ctre oficiile consulare.

2.3 Formulai specificul fiecrei funcii consulare in parte

Funciile consulare sunt exercitate de ctre posturile consulare i, de asemenea, de ctre misiunile diplomatice i constau in:
a) a proteja in statul de reedin interesele statului trimitor i ale cetenilor si, persoane fizice sau juridice,in
limitele admise de dreptul internaional;
b) a favoriza dezvoltarea relaiilor comerciale, economice, culturale i tiinifice intre statul trimitor i statul de reedin i a
promova in orice alt mod relaii amicale intre ele in cadrul dispoziiilor prezentei Convenii;
c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiiile i evoluia vieii comerciale,economice, culturale i tiinifice a
statului de reedin, a face rapoarte in aceast privin ctre guvernul statului trimitor i a da informaii persoanelor interesate;
d) a elibera paapoarte i documente de cltorie cetenilor statului trimitor, precum i vize i altedocumente corespunztoare
persoanelor care doresc s mearg in statul trimitor;
e) a acorda ajutor i asisten cetenilor, persoane fizice i juridice, ai statului trimitor;
f) a aciona in calitate de notar i de ofier de stare civil i a exercita funcii similare, ca i unele funcii deordin administrativ,
in msura in care legile i regulamentele statului nu se opun la aceasta;
g) a apra interesele cetenilor statului trimitor, persoane fizice sau juridice, in succesiunile de pe teritoriul statului de
reedin, in conformitate cu legile i regulamentele statului de reedin
h) a apra, in limitele fixate de legile i regulamentele statului de reedin, interesele minorilor i incapabililor,
ceteni ai statului trimitor, mai ales atunci cand este cerut instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei;
i) sub rezerva practicilor i procedurilor in vigoare in statul de reedin, a reprezenta pecetenii statului trimitor sau a lua
msuri in scopul asigurrii reprezentrii lor adecvate in faa tribunalelor sau a altor autoriti ale statului de reedin pentru a
cere, in conformitate cu legile i regulamentele statului dereedin. adoptare de msuri provizorii in vederea aprrii drepturilor
i intereselor acestor ceteni atunci cind, datorit absenei lor sau din orice alte cauze, ei nu-i pot apra in timp util drepturile i
interesele;
j) a transmite acte judiciare i extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii in conformitatecu acordurile internaionale in
vigoare sau, in lipsa unor asemenea acorduri, in orice mod compatibil cu legilei regulamentele statului de reedin;
k) a exercita drepturile de control i de inspecie prevzute de legile i regulamentele statului trimitor asupra navelor maritime
i a navelor f1uviale avand naionalitatea statuluitrimitor i asupra aeronavelor inmatriculate in acest stat, ca i asupra
echipajelor lor;
1) a acorda asisten navelor i aeronavelor menionate in alineatul k din prezentul articol, precum i echipajelor lor, a primi
declaraiile asupra curselor acestor nave, a examina i a viza documentele de bord i. fr a prejudicia prerogativele autoritilor
statului de reedin, a face anchete privind incidentele survenite in cursul cltoriei i a reglementa, in msura in care legile i
regulamentele statuluit rimitor autoriz aceasta, divergenele de orice natur intre cpitan, ofieri i marinari;
m) a exercita orice alte funcii incredinate unui post consular de ctre statul trimitor, care nu sint interzise de legile i
regulamentele statului de reedin sau la care statul de reedin nu se opune, sau care sunt menionate in acordurile
internaionale in vigoare intre statul trimitor i statul de reedin.

TEST 13
Subiectul I: Subiecii Dreptului Internaional Public

1.1 Definiti notiunea de subiect de drept international

Subiect de drept international public--sunt entitile care particip direct la raporturile internaionale reglementate de dreptul
internaional public, care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii internaionale,iar in cazul inclcrii
acestora poart rspundere internaional.reprezinta particularitati esentiale incomparatie cu dreptul intern.

1.2 Clasificati subiectii de DIP contemporani

In DIP contemporan avem urmatorii subiecti :
*Statul :o colectivitate umana cu toate trasaturile aferente unei suveranitati si cu independenta proprie,alcatuita din teritoriu si
populatie.
* Entitatile statale contestate :
- Vaticanul
-Orasele Libere
*Alti actori ai reatiilor. internationale :
-organizatiile internationale reprezint forme de coordonare a colaborrii internaionale in diferite domenii, pentru care
Statele au creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui statut, elaborat de comun acord, in care se prevd
obiectul i scopurile organizaiei, organele i atribuiile lor, necesare realizrii obiectivelor pentru care au fost constituite
-miscarile de eliberare nationala;
-persoana fizica- insa pentru comiterea crimelor de razboi sau
a crimelor impotriva pacii si umanitatii, care constituie infractiuni cu caracter international, raspunderea individului se
angajeaza pe plan international, infata instantelor jurisdictionale-corporatiile transnationale o entitate economic format dintr-o
companie-mam i filialele ei din strintate.
-companiile publice internationale
-umanitatea

1.3)Evaluai statutul RM ca subiect de Drept Internaional Public

Luind in consideratie Legea cu privire la tratalele internationale si la reglementarea sa plus faptul ca RM face parte la
Conventia cu privire la dreptul marii ne putem da seama ca din punct de vedere formal ea reprezinta un subiect activ pe cind
practic mai avem multe pina la perfectiune. (ideea principala mai departe improvizati)

Subiectul II : Organele jurisdicionale internaionale

2.1 Definiti notiunea si tipologia organelor jurisdictionale internationale

Organele jurisdictiei internationale
totalitatea organelor internationale competente sa solutioneze litigiile aparute intre subiecti pe plan international.
Din punct de vedere tipologic i conceptual jurisdiciile internaionale se impart in dou mari categorii:
1. Jurisdicia internaional ad-hoc
2. Jurisdicia internaional permanent
Jurisdicia internaional ad-hoc.
In dreptul internaional public prin jurisdicia ad-hoc se subinelege arbitrajul internaional. Marian Niciu il definete ca fiind
judecata pe plan internaional a unui diferend de ctre o instan de judecat ad-hoc, constituit de prile in diferend. La randul
su, din punct de vedere organizaional,arbitrajul internaional se poate constitui in
urmtoarele forme:
- arbitrul unic,
- comisia mixt,
- tribunalul arbitral,
-tribunalul arbitral mixt,
- arbitrajul special arbitrajul instituionalizat
Arbitrul unic trebuie, de obicei sa nu aib cetenia prilor in conflict pentru a se asigura i pe aceast cale,imparialitatea sa.
Comisia mixta
Comisia se constituia pe o baz paritar i era format numai din ceteni ai parilor in conflict.
Tribunalul arbitral.
El se constituie de obicei dintr-un numr impar de arbitri: 3, 5 etc., din care 1 sau 2 pot fi ceteni ai statelor in conflict, iar
ceilali sau cellalt ceteni ai altor state.
Tribunalul arbitral mixt.
Dup primul Rzboi Mondial tribunalele arbitrale mixte au avut ca sarcin soluionarea diferendele nscute dinrzboi. Aceste
tribunale aveau o permanen relativ, fiind destinate s soluioneze anumite categorii de diferende. Tribunalul arbitral mixt era
compus din trei membri cate un cetean al unui stat neutru in timpul rzboiului.
Arbitrajul special.
Un astfel de organ se constituie pentru soluionarea unor categorii aparte de diferende ce vor aprea eventual.
Jurisdicia internaional permanent.
Instanele jurisdicionale internaionale cu caracter permanent sunt creaia secolului XX, debutand cu renumita Curte
Permanent de Justiie Internaional (CPJI), infiinat dup primul Rzboi Mondial prin Pactul Ligii Naiunilor. Prima edin
de inaugurare a avut loc in 1922, Curtea activand pan in 1946, cand cedeaz misiunea juris dicional in favoarea succesoarei
sale Curtea Internaional de Justiie (CIJ)
La randul su, instanele internaionale de judecat pot fi clasificate dup diferse criterii:
1. Dup intinderea competenei distingem:
- de competen general CPJI, CIJ, Curtea de Justiie a Uniunii Europene
(CJUE);
- de competen special Curtea European a Drepturilor Omului (CEDO), Tribunalul Internaional pentru Dreptul Mrii
(TIM), Tribunalul Administrativ al Naiunilor Unite (TANU ,Curtea Internaional Penal (CIP)
2. Dup obiectul diferendelor:
- teritoriale CIJ;
- in material drepturilor omului CIJ, CEDO, CJUE;
- de reprimare a infraciunilor internaionale CIP, Tribunalul internaional pentru ex- Iugoslavia,Tribunalul internaional
pentru Rwanda;
-maritime TIM, CIJ.
3. Dup calitatea justiiabililor:
- intre state CPJI, CIJ, TIM, CJUE, CEDO;
- intre state i persoane fizice sau persoane juridice CEDO, CJUE, TIM;
- intre state i organizaii internaionale CJUE, TIM;
- intre organizaii i persoane fizice TIM, TANU.

2. 2 Comparati competenta jurisdictiei internationale

Dreptul internaional actual recunoate existena unei puteri inerente jurisdiciilor internaionale, atat judiciarecat i arbitrale, de
a soluiona litigiile cu privire la propria competen. Competena jurisdiciei de a decide asupra propriei competene se stabilete
in momentul examinrii admisibilitii cererii introductive i constituie baza unei puteri bine delimitate. Identificarea
competenei unei juriddicii internaionale depinde de modalitatea de atribuire a ei. Dreptul contenciosului internaional
cunoate 3 modaliti de atribuire acompetenei:
1.modaliti convenionale,
2. modaliti unilaterale i
3. modaliti autoritare.
Modalitile convenionale.
Printre aceste modaliti figureaz compromisul i clauza compromisorie.Compromisul este un acord care are ca obiect
delegarea unui organ imputrnicirea de a judeca un diferend sau os erie de diferende actuale. Este de precizat c acest acord fixat
in compromis vizeaz in egal msur acordulin favoarea unui organ judiciar sau arbitral. Din punct de vedere al dreptului
international compromisul este un tratat internaional, incheiat intre prile diferendului care trebuie s fie subiecte de drept
internaional public,respectiv se supune regulelor dreptului comun al tratatelor internaionale, reglementat prin Convenia de la
Viena asupra tratatelor internaionale din 1969.
Modalitile unilaterale.
Aceste modaliti imbrac forma declaraiilor unilaterale de recunoatere a jurisdiciei obligatorii a unor instane internaionale.
Cu alte cuvinte,unele tratatele internaionale prin care se creaz o jurisdicie pot subordona autoritatea puterii jurisdicionale
unei declaraiei unilaterale, de regul facultativ, din partea statului contractant, prin care acesta recunoate,obligatoriu in
privina sa jurisdicia internaional.
Modaliti autoritare.
Aceste modaliti de atribuire a jurisdiciei unor jurisdicii internaionale s-au realizat in practica internaional prin rezoluiile
Adunrii Generale sau Consiliului de Securitate,organe ale ONU. In acest sens, nu este exclus ca un acord intre
state s abiliteze o organizaie internaional dea crea un tribunal international.
2.3. Elucidati principalele reguli de procedura la examinarea contenciosului international
In mod normal o jurisdicie internaional dispune de o procedur ordinar a instanei (asupra fondului) i poate
recurge la proceduri incidente. Procedur ordinar presupune cateva etape in mare parte inspirate din procedura intern:
1. Introducerea in instan. In cazul unei jurisdicii permanente sesizarea instanei are loc printr-un
Act unilateral din partea reclamantului, care imbrac forma unei cerere contra reclamatului sau prin notificarea compromisului
dintre pri. Potrivit art.40 din Statutul CIJ, cererea sau notificarea sunt adresate grefierului,care trebuie s le comunice imediat
tuturor interesailor.Cererea sau notificarea trebuie s indice expresobiectul diferendului i prile.
2. Duelul jurisdicional. Din momentul sesizrii, jurisdicia aplic principiul contradictorialitii i prilor li seasigur o
egalitate procesual. Orice document adus in fa tribunalului de ctre o parte este transmis celeilalte pri pentru replic. Prile
sunt reprezentate in faa jurisdiciilor internaionale de ctre agenii lor, care pot fi asistai de consilieri sau avocai. De regul,
procedura contencioas cuprinde 2 faze: scris i oral.
3. Adoptarea hotririi. Deliberrile sunt secrete i supuse unor reguli specifice fiecrui tribunal, destinate s degajeze un enun
legal. Scopul lor este de a oferi fiecrui judector posibilitatea s contribuie direct la procesul adoptrii opiniei colegiale a
tribunalului. Afar de procedura ordinar, jurisdicia internaionalrealizeaz aciuni procesuale in cadrul procedurilor incidente.
Acestea sunt complementare procedurii de baz i de fapt, in mare msur, contribuie fie la buna ei derulare, fie la meninerea
unei ordini juridice provizorii pan la decizia final.
Tribunalul internaional recurge la procedura incident in 3 situaii, in cazul:
1. Interveniei terilor. Dreptul contenciosului international recunoate terilor, care justific un interes de ordin juridic, dreptul
de intervenie in cadrul unui proces jurisdicional care opune dou alte pri. In acest sens,terul adreseaz o cerere tribunalului
in care aduce argumentele ce justific interesul su in cadrul procedurii declanate. In fine, tribunalul este acela care autorizeaz
aceast intervenie. In caz de acceptare a terului, el nu devine parte la proces, dar ii prezint observaiile sale i hotrarea
tribunalului in partea ce vizeaz interpretarea unui tratat la care este parte terul, ii va fi opozabil.
2. Excepiilor preliminare. O excepie preliminar este o obiecie in adresa jurisdiciei tribunalului scopulcreia este de a
impiedica examinarea in fond a cauzei. Utilizarea ei este frecvent in cazul cind dtribunalul este sesizat unilateral printr-o cerere
3. Msurilor conservatorii. In principiu, introducerea unei cereri in instana internaional nu are effect suspensiv. Deoarece
procedurile jurisdicionale sunt destul de lungi, mai ales atunci cand sunt intarziate deexaminarea excepiilor preliminare,
tribunalul poate decide, la cererea unei pri, ordonarea msurilor conservatorii. Cu toate acestea, luarea unei astfel
de decizie nu constituie o practic frecvent, pentru c ar insemna suspendarea aciunii care a condus la apariia diferendului,
ceea ce ar insemna o avantajare provizoriea unei pri in diferend.

TEST 14
Subiectul I. Normele dreptului international

1.1Definii noiunea de norm de Drept InternaIonal

Norma de drept internaional poate fi definit drept o regul de conduit general, creat de subiecii dreptului internaional, ce
reglementeaz relaiile dintre acetia i este recunoscut ca fiind obligatorie. Coninutul normelor dreptului internaional il
formeaz drepturile i obligaiile cu care sunt investite statele i ali subieci de drept internaional.

1.2 Clasificai normele dreptului internaional

Clasificarea normelor de drept internaional public comport un interes deosebit teoretic, in doctrin fiind propuse urmtoarele
criteria de clasificare:
1. in dependen de aciunea fa de cercul de participani la raporturile de drept internaional public pot fi deosebite:
- norme universale, care reglementeaz raporturile dintre toi subiecii de drept
internaional.Aceste norme, fiind reguli de conduit obligatorii adresate unui cerc nedeterminat de subieci de drept
internaional, formeaz dreptul internaional comun.
- norme regionale ce acioneaz doar fa de un numr limitat de participani. Prin norme regionale suntreglementate raporturile
juridice dintre subiecii aparinind unei anumite regiuni geografice ins cu referire laun obiect comun de reglementare.
- norme locale sunt acele norme care reglementeaz raporturile juridice dintre doi sau ciiva subieci de drept internaional.
Normele locale pot fi atit personificate cit i nepersonificate
2. in dependen de locul i rolul normelor in sistemul de drept:
- norme materiale conin drepturile i obligaiile subiecilor dreptului internaional;
- norme procesuale pot fi definite in dou accepiuni.
Lato sensu, norme procesuale sunt considerate normele care reglementeaz procesul de creare i realizare a dreptului.
Stricto sensu,normele procesuale sunt acele norme care reglementeaz procesul de realizare a dreptului. Normele procesuale
posed sanciuni specifice.
3. in dependen de metoda de reglementare juridic, normele de drept internaional se impart in:
- norme dispozitive sunt acele norme, de la care statele pot face abatere de comun acord, dac aceasta nu prejudiciaz interesele
legitime ale altor state.
- norme imperative, care prescriu un model concret de conduit juridic, de la care nu este permis nici o abatere.Printre
normele imperative au inceput s se evidenieze principiile fudamentale de drept internaional, numite norme jus cogens.
Normele jus cogens se deosebesc de alte norme imperative ale dreptului internaional prin efectele pe care le
produc in caz de nerespectare a lor. Orice abatere de la norma jus cogens provoac nulitatea aciunilor subiecilor de drept
international

1.3.Evaluai specificul normelor ius cogens

Normele jus cogens apar in sec. XX si pt prima data sunt defiinite in Conventia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor,
unde se spune ca norma jus cogens este o norma acceptata si recunoscuta de societatea internationala a statelor in ansamblul ei
drept norma de la care nu se permite nici o abatere si care poate fi modificata doar printr-o norma cu acelasi caracter.
Trasaturile normelor jus cogens sunt urmatoarele:
generala;
impersonala;
universala;
de maxima imperativitate.
Astazi prin norme jus cogens se subintelege acele 10 principii fundamentale de DIP (neaplicarea fortei si neamenintarea cu
aplicarea ei in relatiile internationale(neagresiunii), imixtiunea in afacerile interne ale unu stat, solutionarea pe cale
pasnica a diferendelor internationale, integritatea teritoriala, indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor internationale,
dreptul popoarelor la auto-determinare, respectarea universala adrepturilor omului, egalitatea suverana a statelor),care sunt
obligatorii pt toate statele existente pe Glob.

Subiectul II:Organizaia Naiunilor Unite organizaie cu vocaie universal

2.1.Definii noiunea de organizaie internaional

Organiza ia internaional este o asociaie de state fondate in baza principiuluim egalitiii suverane care are la baz un act
constitutiv (tratat internaional), are o structur proprie, buget i personalitate distinct de cea afondatorilor.

2.2.Analizai istoria crerii O.N.U

ONU iniial a existat sub forma altei organizaii i anume Liga Naiunilor format prin tratatul de la Versailles 1920. Scopul
Ligii naiunilor era dezarmarea, prevenirea rzboaielor prin intermediul securitaii colective, rezolvarea disputelor inter-naiuni
prin negociere, diplomaie i imbuntirea calit ii vieii.
Liga nu dispunea de armat proprie i dup o serie e eecuri nu a putut face fa agresiunilor Axei Berlin-Roma-Tokyo,
declanindu-se al doilea rzboi mondial.
La incetarea rzboiului in 1945, reprezentani ai 50 de ri s-au intilnit la San Francisco pentru a Semna Carta ONU i astfel
Liga a fost inlocuit cu Organizaia Naiunilor Unite motenind numeroase agenii i organizaii fondate de Lig. Numele de
United Nations a aprut pentru prima dat in Declaraia preedintelui american Roosvelt in 1942 cind 26 de ri i-au unit
forele pentru a infrunta Axa

2.3 Evaluai sistemul i funciile organelor principale ale ONU

Potrivit Cartei, ONU are 4 obiective majore:
1) sa mentina pacea si securitatea internationala;
2) sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;
3) sa coopereze in rezolvareaproblemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului;
4) si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor Statelor

ONU are 6 organe distincte, fiecare avind funciile ei caracteristice:

a)Adunarea General este organul principal i deliberativ care poate examina principiile generale decooperare pentru
mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza dezarmarea si reglementarea inarmarilor, si
poate face recomandari cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite, fie Consiliului de
Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului de Securitate.
b)Consiliul Economic si Social poate efectua sau initia studii si rapoarte privind probleme internationale indomeniile
economic, social, cultural, al invatamantului, al sanatatii si in alte domenii conexe si poate face recomandari in privinta tuturor
acestor problem Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. El poate face recomandari
in scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti.
c)Consiliu de Securitate duce rspunderea pentru pacea i securitatea omenirii. Consiliul de Securitate poateancheta orice
diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da nastere unui diferend, in scopul de a
stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale.
d)Consiliu de Tutel examineaz problemele referitoare la teritoriile ce nu sunt capabile s seautoadministreze.
e)Secretariatul indeplinete lucrrile de secretariat (arhiv, petitii, depozitarea tratatelor)
f)Curtea Internationala de Justitie organul judiciar principal al Natiunilor Unite.
TEST 15
Subiectul I: Raportul dintre dreptul international i dreptul Intern
1.1Definii ordinea juridic internationala
Prin ordine juridic internaional subinelegem modul de organizare i funcionare a societii internaionale, precum i
principiile i modul de interaciune intre subiecii Dreptului Internaional

1.2.Analizai doctrinele i teoriile ale raportului dintre dreptul Internaional i naional

In literatura de specialitate s-au conturat 2 teorii de baz:
1)Teoria dualist presupune c Dreptul Internaional i cel Intern sunt 2 sisteme absolut diferite care con in norme ce
reglemeateaz diferite raporturi juridice. Aceste sisteme evoluioneaz dup metoda liniilor paralele,niciodat intersectindu-se.
2)Teoria monismului afirm existena a 2 sisteme de Drept care reglementeaz raporturi juridice diferite ins se intilnesc
situaie de coeziune a lor. Cele mai intilnite domenii de coeziune sunt: drepturile omului, regim de frontier, relaii diplomatice.
Aceast teorie cunoate 2 accepiuni:
a) Monismul cu privatul Dreptului Internaional (autor Hans Kelsen). Asemenea poziie e adoptat de Constituia Franei,
Federaiei Ruse. Aceast teorie prevede c atunci cind exist conflict intre normeleDreptului Internaional i cel Naional se
aplic prevederile Internaionale.
b) Monismul cu privatul Dreptului Intern. Aceast teorie e antagonic celeilalte. Autor (Kauffman). Aceast poziie e
prevzut de Constituia Nicaragua.

1.3 Formulai particularitile raportului dintre dreptul constituional al RM i dreptul internaional

Acest raport poate fi sesizat din ART. 4 si 8 a Constituiei RM care prevede c:
1.Dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile omului se interpreteazi se aplic in concordan cu Declaraia
Universal a drepturilor omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care RM este parte.
2. Dac exist neconcordane intre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care RM este parte i
legile ei interne, prioritate au reglementrile internaionale
(art.4)Citind articolul se creaz impresia c prioritate asupra legilor interne au doar reglementrile internaionale ce in de
drepturile omului iar aceast prioritate se rsfringe asupra tuturor legilor (inclusiv cele consituionale).Pentru a elucida aceast
neclaritate Curtea Constituional in 1999 s-a pronunat asupra interpretrii art. 4 i 8 din Constituie. Hotrirea Curii
Constituionale stipuleaz ins c:
Reglementrile internaionale au prioritate asupra tuturor legilor inafar de cele constituionale.Reglementrile internaionale
au prioritate nu doar dac in de domeniul drepturilor omului, dar oricarere glementri prevzute in
tratatele internaionale la care RM este parte.

Subiectul II: Regimul juridic al zonelor polare

2.1Definii noiunea de zon polar.

Zona polar reprezint zona geografic situat fie la polul nord (Arctica) fie la polul sud (Antarctica).

2.2.Analizai instrumentele internaionale ce reglementeaz statutul Arcticii i Antarcticii

Statutul Arcticii este determinat de reglementrile internaionale i legislaia statelor riverane la Oceanul Ingheat de Nord. O
organizaie internaional care are atribu ii in acest sens este Consiliul Arctic format din 8 state care scopul de a coordona i
coopera cu activitile statelor in regiunea dat.
Referitor la Antarctica, in sec. XX mai multe state au incercat s-i atribuie unele pri din Antarctica. Pentru a stabili regimul
juridic aplicat acestei zone in 1959 s-a semnat Tratatul de la Washington cu privire la Antarctica. In vederea respectrii lui s-a
creat un sistem de control i inspecie reciproc care se realizeaz prin observatorii desemnai de reprezentanii celor 12 pri la
tratat. Pentru a soluiona problemele referitoare la resursele minerale din zon in 1988 a fost adoptat Convenia privind
reglementarea activitilor asupra resurselor minerale din Antarctica.

2.3 Formulai particularitile regimului juridic al Arcticii i Antarcticii

Regimul juridic al Arcticii s-a format intr-o perioad lung i continu in prezent. O incercare de a determina ca acest regim a
avut loc la iniiatva savantului rus lakhtin care a inaintat teoria sectoarelor. Aceast teorie favoriza Federaia Rus i defavoriza
SUA. Astfel ea nu a fost acceptat unanim.
Unica reglementare este cuprins in Convenia cu privire la Dreptul Mrii din 1982 care recunoaste i te dreptul statelor
riverine zonelor cu ingheuri s ia msuri protective i control asupra polurii pe o distan de 200 m.m. In prezent Arctica
necesit o tot mai clar reglementare internaional.Principiul de baz al regimului internaional al Antarcticii este folosirea ei
numai in scopuri panice. Aceast zon are un statut de demilitarizare, neutralizare i denuclearizare.
Antarctica este ins liber pentru cercetri tiinifice. Atit timp cit Tratatul de la Washington din 1959 este in vigoare nici un stat
nu poate inainta pretenii teritoriale asupra zonei.
TEST 16
Subiectul I: Principiul egalitatii suverane a statelor

1.1.Definiti notiunea deprincipiu a egalitatii suverane a statelor

Acest principiu permite consacrarea principalei particularitati a dreptului international-prezenta la subiecti sai a calitatii de
suveranitate si in virtutea acestui fapt-egalitatea lor juridica indiferent de momentul aparitiei,factorul
teritorial,demografic,economic.

1.2Analizati evolutia istorica si codificarea Principiului

Inc din secolul al 16lea, ca o reacie la inegalitatea practicat i la arbitrariul marilor puteri s-a artat necesitatea recunoaterii
egalitii in drepturi a statelor. Hugo Grotius releva c principiul egalitii intre indivizi ii gsete expresie i relaiile dintre
state, iar Pufendorf avea s sublinieze c egalitatea statelor este oexpresie a suveranitii lor.In ultimele decenii s-a dezvoltat o
literatur bogat despre egalitatea suveran a statelor,maccentuindu- se semnificaia pe care o are acesta in promovarea unor
relaii de inelegere intre state.Dreptul la suveranitate i independen a fost mult teoretizat de juriti de prestigiu. In opinia
profesorului George Plastara dreptul de suveranitate consist in aceea c statul este stpin de a hotri aa cum crede de
cuviin asupra intereselor sale i de a gsi el insui mijloace pentru a infptui ceea ce consider c este conform acelor
interese.
Principiul egalitatii suverane a statelor a fost codificat in urmatoarele acte:
1.Conventia cu privire la drepturile si obligatiile economice ale statelor(Montevideo,1933)
2.Carta ONU 1945
3.Declaratia principiilor care guverneaza relatiile reciproce dintre state 1970
4.Actul final de la Helsinki 1975

1.4 Evaluati continutul juridic al principiului

Suveranitatea de stat reprezinta un principiu atat al dreptului intern cat si al dreptului international.
Suveranitatea reprezinta dreptul unui stat de a rezolva liber si dupa propria sa apreciere problemele sale atat in plan intern cat si
extern, fara a transgresa in nici un fel drepturile altor state si nici principiile fundamentale aledreptului international.
Suveranitatea statului este unitara si presupune respectarea suveranitatii altor state. Inceea ce priveste caracteristicile
suveranitatii de stat, aceasta implica independenta deplina politica si economica a statului, dreptul acestuia de a fundamenta si a
realiza dupa cum am mentionat propria sa politica externa si interna. Suveranitatea se caracterizeaza prin exclusivitate, in sensul
ca pe teritoriul unui stat nu pot coexista, in principiu doua suveranitati, ci doar una singura.Una din consecintele principale ale
egalitatii suverane o reprezinta inalienabilitatea si indivizibilitatea teritoriului de stat
Legtura puternic a suveranitii cu toate celelalte principii este reliefat de faptul c din suveranitate decurg direct o serie de
consecine juridice precum:
Suveranitatea permanent asupra bogiilor i resurselor naturale,
-dreptul de liber alegere a regimului social-politic,
-integritatea frontierelor statului,
-dreptul de a stabili relaii oficiale,
-de a participa la viaa internaional, de a adopta orice msuri necesare pentru conducerea vieii interne i externe a
poporului respectiv.
Coninutul principiului egalitii suverane a statelor este format din anumite drepturi i obligaii care le revin.
Din acest principiu decurg urmtoarele drepturi ale statelor:
1. dreptul lor la personalitate internaional,
2. dreptul statului de a i se respecta integritatea teritorial,
3. dreptul inerent la legitim aprare,
4. dreptul de a-i stabili singur sistemul su economic, cultural i normativ,
5. dreptul de a defini i conduce in mod liber relaiile sale cu alte state conform dreptului internaional,
6. dreptul de a aparine sau nu organizaiilor internaionale, de a fi sau nu parte la tratate bi sau multilaterale,
7. dreptul de participa la conferine internaionale, dreptul de legaie activ i pasiv etc.
Acest principiu mai prevede ins i unele obligaii pentru state cum ar fi :
1. respectarea suveranitii altor state, s respecte personalitatea internaional a celorlalte state i
2. s indeplineasc cu bun credinobligaiile sale internaionale.
Afar de aceasta, acest principiu mai presupune c toate statele indiferent de factorii geopolitici au aceleai drepturi i obligaii
fundamentale aa cum rezult din dreptul internaional cum ar fi :
1. egalitate de capacitate juridic a statelor de a dobandi drepturi i de a-i asuma obligaii pe plan internaional,
2.participarea statelor incondiii de egalitate la crearea dreptului internaional, la conferine internaionale, la organizaii
internaionale precum i aplicarea in mod egal a dreptului internaional tuturor statelor.
Astfel, este necesar s precizm c egalitatea in drepturi ca principiu care decurge din cel al suveranitii statelor, nu
presupune egalitatea de facto intre state, ci doar capacitatea egal din punct de vedere juridic de a dobandi drepturi i obligaii in
relaiile internazionale.
La fel ca si in alte principii,aici se cunosc exceptii:
1.procedura de votare pe chestiuni de fond a Conciliului de Securitate a ONU
2.votul ponderat din cadrul FMI si Consilul UE(proportional cu marimea teritoriului,nr. populatiei si PIB seacorda voturi
suplimentare)

Subiectul II: Frontiera de stat in Dreptul Internaional Public

2.1 Definiti notiunea de frontiera de stat

Frontiera de stat-este linia ce desparte pe uscat si pe apa teritoriul de stat de teritoriile statelor vecine,iar in plan vertical
delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatial aerian si subsolul statelor vecine.

2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor de stat

Frontierele de stat se clasific:
A. Dup natura lor, in:
a)naturale, care se stabilesc inandu-se seama de anumite particulariti geografice, cum ar fialbia unor rauri sau fluvii, muni,
vi, litoralul mrii
b) geometrice sau convenionale, care sunt linii mai mult sau mai puin drepte, care despart teritoriile statelor;
c) astronomice, la stabilirea crora sunt folosite paralelele sau meridianele.
B. Dup elementele componente ale teritoriului, in:
a) terestre, care despart uscatul dintre dou sau mai multe state. In funcie de particularitileterenului ea poate urma linia
crestelor munilor, mijlocul vilor sau poate fi stabilit, in linie dreapt, geometric sau astronomic;
b) fluviale, separ in dou pri apele unui fluviu situat intre teritoriile a dou state. Frontierele fluviale se stabilesc in funcie de
particularitile apelor de frontier.
In cazul fluviilor nenavigabile, frontierele sestabilesc pe linia median a fluviului.
In cazul fluviilor navigabile, linia de frontier se consider linia de navigaie (farwatter) sau linia celor mai mari adancimi
(thalweg), linii care de fapt in cele mai multe situaiicoincid.
In cazul in care fluviul are mai multe brae, frontiera se stabilete pe braul principal.In situaia in care fluviul ii schimb treptat
cursul, frontiera se stabilete pe talvegul noului
curs.
Dac fluvial ii schimb albia, frontiera rmane pe albia veche, fluviul devenind ap interioar a statului pe teritoriul cruiase
gsete noua albie.
Pe podurile care leag dou state frontiera se stabilete pe mijlocul podului, dac intre cele dou state nu exist o alt inelegere.
Aceeai regul se aplic i in cazul unor baraje de ap de frontier.
In situaiile in care intre teritoriile statelor se afl lacuri sau mri inchise, frontiera se fixeaz pe linia careunete punctele de
uscat cele mai avansate ale frontierelor comune sau pe mijlocul lacurilor sau mrilor.Un regim juridic special il au mrile
interioare adiacente mai multor state. Un exemplu unical il servete astzi Marea Caspic, al crei litoral este imprit intre
Federaia Rus, Kazahstan,Iran, Azerbaidjan iTurkmenistan;
c) maritime, reprezint liniile exterioare ale mrii teritoriale, stabilite de state, prin acte unilaterale sau pe baza convenional
cu statele vecine;(plus desenul din caiet privitor la fr. de stat)
d) aeriene, separ spaiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare care pornesc de lafrontierele terestre sau acvatice in
sus pan la limita interioar a spaiului cosmic (aproximativ la distana de 100-110 km deasupra nivelului mrii).
e)frontiera in subsol-linia perpendiculara proiectata in jos de pe linia frontierei terestre si acvatice pina unde ajung mijloacele
tehnice de care dispune statul respectiv

2.3 Evaluati procesul de stabilire a frontierelor de stat

In plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri incheiate intre statele vecine. Fixarea frontierelor ins practic se face prin
dou operaiuni distincte: delimitarea i demarcarea.
-Delimitarea este o operaiune politic i juridic care const in identificarea direciei principale i descrierea amnunit in
cuprinsul tratatului incheiat in scopul stabilirii frontierei, a traseului acesteia.
-Demarcarea este operaiunea propriu-zis de stabilire pe teren a celor convenite in textul tratatului. Aceast etap se realizeaz
de comisii mixte formate de reprezentanii statelor pri la tratat i au ca atribuii stabilirea traseului frontierei i fixarea
semnelor de demarcare, intocmirea documentelor ce consemneaz infptuirea acestei operaiuni, rezolvarea
unor probleme legate de intreinerea frontierei, a drumurilor de acces etc.
Ulterior,in dependenta de anumite circumstante poate interveni si redemarcarea.De asemenea,statele pot realiza si o rectificare
si anume precizarea traseului frontierei si corectarea sa in legatura cu
Anumite circumstante (denundarea,necesitatea populatiei bastinsase,etc)
Regimul de frontier se stabilete prin legi interne i cuprinde totalitatea de norme juridice i msuri privind paza i
supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei, activitile desfurate in zona de frontier, cile i condiiile de
acces, intrare, ieire,edere, activitatea intr-o zon determinat a teritoriului su de la frontier . a.
Regimul juridic al frontierei destat a Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind frontiera de stat a Republicii
Moldova, adoptat la 17 mai 1994,care reglementeaz:
a) modul de trasare i de marcare a frontierei de stat;
b)paza frontierei de stat;
c) zona de frontier (stabilit cu o lime de 2 km);
d)condiiile in care se face trecerea peste frontier a persoanelor, mijloacelor de transport,mrfurilor i a altor bunuri;
e) condiiile in care se pot practica anumite activiti (pescuitul, recoltarea produselor lemnoase i accesorii ale pdurii);
f) imputernicirile organelor puterii de stat i administraiei de stat in domeniul pazei frontierei de stat.
Prin tratate bilaterale incheiate cu statele vecine urmeaz s fie reglementate problemele comune de frontier privind
intreinerea frontierei, soluionarea litigiilor de frontier etc.

TEST 17
Subiectul I: Tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional Public

1.1Definii noiunea de izvor de DIP

Izvorul de drept international public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau cutuma internaional), care dau
form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al subiectelor dreptului international public, in primul
rand statele.
-mijloace de determinare a normelor de drept rezultate din acordul de vointa a statelor.

1.2 Analizai tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional Public

Incepand cu perioada interbelic i in special dup cel de-al doilea rzboi mondial, tratatul international reglementeaz
majoritatea domeniilor vieii internaionale.
-Tratatul internaional reprezint un izvor principal al dreptului internaional public i, este cel mai important in reglementarea
relaiilor dintre subiectele dreptului internaional. O prim consacrare juridic a tratatului internaional o putem remarca in
Convenia de la Viena din anul 1969 cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut rolul fundamental al tratatelor in
istoriarelaiilor internaionale i importana din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaional i ca
modalitate de dezvoltare a cooperrii panice intre naiuni, oricare ar fi regimurile lor constituionale.
Convenia de la Viena (1969) nu exclude nici posibilitatea incheierii tratatelor in form nescris, adic oral (aa-numitele
gentlemens agreements). Acestea ins in mai degrab de domeniul trecutului decat de present.

1.3 Argumentai formele i elementele tratatelor

Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale.
Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit dominant in practica internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori
cu utilizarea unor indici numerici,formule, harti etc. Tratatele scrise au o foarte mare importanta la delimitarea frontierilor cu
statele vecine. Cu toate acestea nici acordurile incheiate in forma verbala nu au disparut din practica statelor.
Ele erau utilizate pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada, fie pentru stabilirea relatiilor
diplomatice.Denumirea acordurilor orale este gentlemens agreements. Doctrinarii au pareri diferite cu privirela natura juridica a
acestor tratate: unii le recunos cu aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii le neaga acest caracter.
Elementele tratatelor international se impart in esentiale si accesorii.
Elementele esentiale sunt:
1. partile contractante,
2. acordul de vointa al partilor,
3. obiectul si scopul tratatului.
Partile contractante trebuie sa fie intotdeauna statele, organizatile international interguvernamentale sau alte entitati carora le
este caracteristica calitatea de subiect de drept international.Acordul de vointa a partilor trebuie sa fie liber si neviciat.
Obiectul il formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie safie licit si
realizabil.
Scopul reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin incheierea contractului

Subiectul II: Misiunile diplomatice

2.1 Definii noiunea misiunii diplomatice

Misiunea- treaba incredintata cuiva ,sarcina cu care este investita o persoana ,calitatea care i se atribuie pt a o indeplini.
-poate fi i funcia, i rolul, precum i ansamblul de activiti specific funciei sau rolului
.Misiunile diplomatice sunt indeplinite de ageni diplomatici,demnitari i funcionari ai statului.

2.2 Formulai structura i competena misiunilor diplomatice

Pe baza practicii internaionale se poate vorbi de urmtoarea schem a misiunii diplomatice:
cancelaria,
secia politic,
secia economic i comercial,
biroul militar,
secia sau
biroul cultural,
secia sau biroul de pres,
secia consular.
1. Cancelaria ocup locul principal in misiunea diplomatic. Aici se primesc, sunt pregtite i trimise toate documentele
care cad in competena efului de misiune, unde se coordoneaz munca tuturor celorlalte secii.
2. Secia economic i comercial vizeaz dezvoltarea relaiilor economice, in general, a celor comerciale inspecial, intre
cele dou state.
3. Secia ataatului cultural este de dat relative mai recent i se ocup de cunoaterea i afirmarea cultural inexterior,
dar i procesul invers.
4. Biroul ataatului militar are atat funcii de reprezentare, dar i de observare, precum i colaborare in acest domeniu.
Competenele misiunilor diplomatice aa cum reiese din ART. 3 al Conveniei de la Viena constau in special in:
1. A reprezenta statul acreditant in statul acreditar;
2. A ocroti in statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si in limitele administrate de dreptul
internaional;
3. A duce tratative cu guvernul statului acreditar;
4. A se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i a raporta cu
privire la aceasta statului acreditant;
5. A promova relaii de prietenie i a dezvolta relaii economice culturale i tiinifice intre cele dou state.
2.3 Evaluai funciile misiunii diplomatice permanente
Cele maiimportante funcii ale misiunilor diplomatice sunt:
1)Funcia de negociere ine prin excelen de esena activitii diplomatice. Prin ea se apr interesele ambelor state incercand a
se pune de acord, a gsi puncte de interes comun in probleme bilaterale sau multilaterale. Demulte ori negocierea este sinonim
cu diplomaia.
2)Reprezentarea se manifest prin participarea agenilor diplomatici la evenimentele vieii publice,simbolizand statul
acreditant, atitudinea de aprobare pe care acesta o adopt fa de momentele semnificative ale vieii publice din ara de reedin
3) Funcia de observare i informare. Observarea ii permite agentului diplomatic s se informeze i s trimit guvernului su
rapoarte periodice.
4)Funcia de cooperare internaional vizeaz realizarea de raporturi cat mai bune, meninerea unei atmosferecat mai amicale,
contribuia la colaborarea internaional pe toate planurile.
5)Funcia de protejare a intereselor statului acreditant i a cetenilor acestuia, a persoanelor fizice i juridice.
6)Funcia consular. Este o practic de dat relativ recent, in doctrin interpretandu-se c statul acreditant poate
infiina in ambasad o secie consular, fr a cere autorizarea statului creditar.

TEST 18

Subiectul I: Incheierea tratatelor internaionale

1.1 Definii noiunea de imputerniciri pentru incheierea tratatelor internaionale.

Imputernicirile pentru incheerea tratatelor internationale sunt niste functii exercitate de catre o categorie de persoane care sunt
imputernicite prin constitutie si alte acte normative in vedere incheerii unui tratat tinternational cu scopul de a reprezenta
interesele statului.
1.2 Analizai stadiile i fazele incheierii tratatelor internaionale.
Fazele de incheiere a unui tratat international sunt:
-Manifestarea de vointa de a incheia un tratat
-Pregatirea si adoptarea textului tratatului. Tratatele bilateral sun pregatite si adoptate prin canale diplomatice pe cind tratatele
multilaterale sunt pregatite de organul de lucrul a organizatiei internationale sau de catre comitetul de lucrul a conferintei
internationale. Adoptarea se face in baza votarii, de regula tratatul multilateralse adopta cu votul majoritatii
calificate(2/3;3/4)
-Stabilirea auteticitatii textului tratatului. Auteticitatea indica faptul ca textul este veridic, definitiv si nu poate fi modificat.
Este o faza importanta realizata prin urmatoarele instrumente:
1) semnarea,
2) semnarea adreferendum ( are loc numai atunci cind reprezentatul nu are deplinele puteri pentru participare fazelor incheerii
tratatului) si este o semnatura definitive.
3) parafarea- semnarea reprezentatilor pe fiecare pagina sau la sfirsitul textul tratatului
4.)exprimarea consimtamintului la obligatiunile tratatului care se face prin ratificare sau semnare,
5)acceptarea,
6)aprobarea,
7)confirmarea.
In practica se mai intilnesc si subfaze ca: depozitare, inregistrarea, publicarea.

1.3 Formulai modalitile de exprimare a consimmintului de a se lega prin tratat.

Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin tratat sunt:
1. Semnarea are de regula ca efect autentificarea tratatului elaborate prin negocieri.
2. Schimbul instrumentelor care constitue un tratat la fel reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintului statelor
de a se angaja printrun tratat international atunci cind:
a) instrumentele prevad ca schimbul lor va avea acest effect, sau
b)este stabilita pe alta cale ca aceste state convin ca schimbul de instrumente sa aiba acest effect.

3. Ratificarea- exprimarea consimtamitului unui stat prin intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un
tratat international care este semnat de reprezentantii sai.
4. Aprobarea (acceptarea) reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamitului statului de a fi parte la acele tratate care
nu necesita sa fie ratificate dar care prevad aprobarea lor.

Subiectul II: Marea teritorial i apele interioare maritime

2.1 Definii noiunea de mare teritorial i ape interioare maritime.

Marea teritoriala este fisia adiacenta apelor maritime interne,apelor arhipelagice cu latimea de pana la 12 mile marine asupra
careia statul riveran isi exercita suveranitatea deplina si exclusive la limita exterioara a mariiteritoriale se
instituie frontiera statului riveran.
Apele interioare marine sunt suprafete acvatice maritime sau oceanice situate intre tarmul ununi stat si linia de
baza de la care se masoara latimea marii teritoriale.

2.2 Analizai regimul juridic al apelor teritoriale.

Marea teritorial este partea de mare adiacent rmului, pan la o anumit distan in larg, considerat ca fcand parte din
teritoriul de stat i supus deci suveranitii statului riveran, suveranitate care se extinde iasupra spaiului aerian de deasupra
mrii teritoriale, precum i asupra solului i subsolului acesteia
Regimul juridic al mrii teritoriale este stabilit prin legislaia intern a statului riveran,inandu-se cont de prevederile dreptului
international. Reglementarea navigaiei in marea teritorial de ctre statul riveran are ca scop asigurarea securitatii traficului,
separarea cailor de navigatie, pilotajul, prevenirea abordajelor etc.\
Celebra formul a lui Bynkershoek potrivit creia puterea unui stat se termin acolo unde se termin fora armelor sale,a condus
la fixarea limii mrii teritoriale pan la o distan echivalent unei impucturi de tun, compromisul acceptat a fost formulat de
Convenia din 1982 la art. 3 care prevede o delimitare unilateral a mrii teritoriale
In acest sens, Convenia autorizeaz limita maxim de 12 mile marine, statelor revenindu-le dou metode alternative de
delimitare, utilizand linia de baz normal sau linia de baz dreapt

2.3 Evaluai condiiile de executare a dreptului de pasaj inofensiv al navelor strine in apele teritoriale
Recunoscut la inceputurile sale ca o regul de drept cutumiar, consacrat apoi prin prima conferin asupra dreptului mrii,
trecerea inofensiv, aa cum a fost reglementat in art.14-23 din Convenia de Montego-Bay,reprezint un progres, prin
prevederea unor reglementri mai detaliate i mai clare in comparaie cu Convenia din 1958. In sensul
Conveniei din 1982 trecerea este inofensiv atat timp cat nu aduce atingere pcii,ordinii de drept, linitii publice sau securitii
statului riveran. Trecerea trebuie s se efectueze inconformitate cu prevederile Conveniei i alte reguli ale dreptului
internaional.
Art. 18 dispune cprin trecere se inelege faptul de a naviga in marea teritorial in scopul:
a) de a traversa fr a intra in apele interioare ori a face escal intr-o rad sau instalaie portuar situat in afara apelor
interioare;
b)de a intra in apele teritoriale sau a le prsi, sau de a face escal intr-o asemenea rad sau instalaie portuar, sau de a o
prsi O precizare ce seimpune in legtur cu dreptul de trecere inofensiv, se refer la locul incare trebuie s se afle nava in
momentul cand s-ar angaja in una dintre activitile nepermise i anume in marea teritorial, deoarece numai in aceast zon
beneficiaz
de dreptul de trecere inofensiv, in apele interioare neexistand un astfel de drept pentru navele strine.

TEST 19
Subiectul I: Efectele tratatului inernaional

1.1 Definii noiunea de tratat internaional.

Definiia juridic a tratatului este dat in onvenia de la Viena (1969), care prin aceast noiune inelegeun acord
international incheiat in scris intre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este consemnat intr-un singur instrument
unic, fie in dou sau mai multe instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa particular (art. 2 pct. 1 lit. a)

1.2 Analizai efectele tratatelor in timp, spaiu i asupra cercurilor de subieci.

a. Efectele tratatului in spatiu
-de regula tratatul incheiat de state sun obligatorii pentru acestea si se aplica pe intreg teritoriu fata de toata populatia. Dar exista
si o serie de tratate care au obiect de reglementare raporturi juridice ce se instituie in cadrul unei portiuni de teritoriu a unui stat
aparte ex: Coventia de la Constantinopol cu privire la libertatea de navigatie pe Canalul Suez.
b. Efectele asupra subiectilor
-desi sunt obligatorii pentru toti subiectii de DIP in procesul de incheiere a tratatelor poate participa un numar restrins de
subiecti iar ca regula tratatele creaza efecte juridice doar pentru statele care au participat la procesul de incheere sau de aderare
ulterior.
c. Efectele tratatelor in timp
Incepe sa produce efecte juridice:
a) la data expresa indicate in text,
b)la survenirea evenimentelor cum ar fi declansarea unui conflict armat,
c)respectarea anumitor conditii legate de intrarea in vigoare.
Tratatele inceteaza efectele juridice:
a)la expirarea termenului pentru care a incheiat daca partile nu au solicitat din timp,
b) odata cu atingerea scopului,
c)odata cu incetarea anumitor evenimente pentrucare era preconizat,
d) daca apare un nou tratat cu acelasi obiect dar cu dipozitii contrare.

1.3 Temeiurile de incetare a tratatului:

1. Abrogarea este un caz de stingerea a tratatelor international care solicita vointa unanima a partilor. Abrogarea poate fi
expresa si tacita.
2. Anularea este modalitate de renuntare unilaterala a unui stat la un tratat incheiat de acesta.
3. Denunarea in cazul tratatului bilateral denunarea pune capt unui tratat. In cazul unui tratat multilateral denunarea poart
caracterul unei retrageri
.La fel reprezint temeiuri de incetare i:
4.Disparitia unei parti contractante ale tratatului-ca subiect de drept international
5.Expirarea termenului de valabilitate a tratatului
6.Executarea complete a tratatului
7.Survenirea unei conditii rezolutorii expres prevazuta in tratat
8 Drept urmare a constatarii nulitatii tratatului international
9.Reducerea numarului de participanti la tratatul multilateral sub numar necesar pentru intrarea in vigoare aacestuia
10.Drept urmare a doptarii unor decizii obligatoriii din partea anumitor organizatii international

Subiectul II: Metode i mijloace de purtare a rzboiului

2.1 Definii metodele i mijloacele de purtare a rzboiului.
Metodele de razboi- acele modalitati folosite de parti cu sau fara folosirea mijloacelor de lupta pentru atingerea scopului final al
razboiului.
Mijloc de razboi acele instrumente folosite de parti pentru realizarea scopului final al razboiului

2.2 Formulai metodele i mijloacele de purtare a rzboiului.

Declaratia de la Sankt-Petersburg din 11 decembrie 1868 prevedea ca violent armata nu trebuie folosita deci impotriva celui
care o foloseste, fiind unu din principiile de baza.
Populatia civila este alcatuita din persoanecare nu participa direct la ostilitati militare si implicit impotriva sa nu este ingradit
nici un atac derazboi.Astfel statele implicate in razboi trebuie sa aiba un singur scop legitim de slabire a fortelor militare a
inamicului.Astfel subiectii implicati intr-un razboi trebuie sa identifice cu exactitate obiectivele militare pe care doreste sa le
atinga si sa foloseasca numai mijloace si metode de atac strict necesare pentru distrugerea obiectivelor militare alese.

2.3 Evaluai metodele i mijloacele interzise de purtare a rzboiului

1. Mijloacele de razboi interzise sunt:
1. Arma chimica,
2. arma biologica,
3.arma incendiara,
4. bombele caseta,
5.minele antipersonal,
6.minele capcana,
7.gloantele dium.
2. Metodele de razboi interzise sunt:
-otravirea apei surselor alimentare,
-folosirea semnelor distinctive ale inamicului, comitetului international, a comitetului si semilunii rosii,
-folosirea metodelor perfide.
In toateconflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege metode de purtare a razboiului nu este nelimitat. Este interzisa
indreptarea atacurilor intentionate, fara discriminare, de terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile.
De asemenea sunt interzise in ce priveste persoanele si bunurile civile:
-capturarea de ostatici,
-folosirea de scuturi umane,
- inrolarea fortata in cadrul armatei inamice,
- represaliile,
- deportarea si transferul fortat de populatie.

TEST 20
Subiectul I: Mecanisme Universale Internaionale de protecie a drepturilor Omului

1.1 Definii Dreptul Internaional al Drepturilor omului ca ramura de Drept Internainal Public
Dreptul internaional al drepturilor omului (DIDO) constituie un ansamblu de norme i principia de natur convenional i/sau
cutumiar care reglementeaz conduit statelor pentru asigurarea respectrii i proteciei drepturilor i libertilor fundamentale
fr discriminare atat pe timp de pace, cat i pe timp de rzboi, precum i care stabilesc rspunderea pentru inclcarea acestora.

1.2 Analizai apariia, evoluia i codificarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului.
Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative tinara care a aparut in sec. XIX-lea. Azi este una di cele mai
codificate ramuri de DIP. Ca si orice alta ramura de drept international dreptul international al drepturilor omului are propiiile
izvoare si principia care sunt codificate in legislatia a mai multor state.
Principalele izvoare ar fi:
Declaratia universal a drepturilor omuluidin 1948,
Pactul international cu privirela drepturile civile si politice1966,
Declaratia islamica universal din 1981,
Carta ONU din 1945 etc
In DIP sun 2 ramuri care la prima vedere se asemana foarte mul:
DI al drepturilo omului si
DI umanitar.
DI al drepturilor omului reglementeaza drepturile si libertatile fundamentale cu character absolute pe care statele sunt obligate
sa le respecte pe intreg teritoriu in in toate timpurile.
Iar DI umanitar are drept scop protectia persoanei fizice doar in perioada conflictelor armate.

1.3 Evaluai instrumentele universale pentru protecia drepturilor omului

In perioada imediat postbelica eforturile comunitatii internationale au fost orientate spre crearea unui cadru normativ si
institutional universal de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale susceptibile sa previna orice prejudiciu adus
exercitarii de catre fiinta umana a drepturilor inerente conditiei si dezvoltarii sale. Ele aufost create in mare parte in
cadrul sau sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor sale specializate.
1. Carta Organizatiei Natiunilor Unite.
Acest document, semnat in 1945 este inedit dupa natura sa juridica: pe deo parte este actul constitutiv al ONU si se supune
normelor dreptului organizatiilor internationale, iar, pe dealta parte, este un tratat international care se supune dreptului comun
al tratatelor internationale, astfel cum afost codificat prin Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor.
2. Carta Internationala a Drepturilor Omului.
Din punct de vedere formal nu exista un astfel de document. Ceea ce numim noi astazi Carta Internationala a Drepturilor
Omului este un ansamblu format din trei instrumente distincte:
- Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948,
- Pactul cu privire la drepturile civile si politicesi
- Pactul cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ambele din 1966.
Subiectul II: Strimtorile Internaionale

2.1 Definii noiunea de strimtoare internaional

Din punct de vedere geografic, stramtoarea internaional este definit ca o poriune de mare strans intre dou spaii terestre
care pune in comunicare dou alte mri. Din punct de vedere juridic, stramtorile nu sunt luate in consideraie de dreptu
linternaional decat dac ele servesc navigaiei internaionale.

2.2 Analizai dreptul de trecere in tranzit i dreptul de pasaj inofensiv prin strimtorile internaionale.
Conform Conventiei de la Montego-Bay sunt stabilite doua moduri distinct de trecere prin strimtorile international:
1. dreptul de trecere in transit si
2. pasajul inofensiv.
- Prin trecere in tranzit se inelege exercitarea libertii de navigaie i de survol numai in scopul unui transit continuu i
rapid prin stramtoare, intre o parte a mrii libere sau o zona economic exclusiv i o alt parte a mrii libere sau zon
economic exclusiv. Dreptul de trecere in tranzit este recunoscut navelor i aeronavelor tuturor statelor fr piedici, cu
restricia c acest drept nu se extinde asupra stramtorilor formate intre teritoriul continental al unui stat i o insul
aparinand acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o rut prin marea liber sau o zon economic exclusiv de
comoditate comparabil.
In acest caz, cerina continuitii i a rapiditii tranzitului, totui, nu interzice trecerea prin stramtoare pentru a ajunge la
teritoriul unui stat riveran,a-l prsi sau a iei de acolo, sub rezerva condiiilor de intrare pe teritoriul acestui stat.
- Pasajul inofensiv se aplic stramtorilor folosite pentru navigaia internaional, dar care leag marea teritorial a unui stat
i o partea mrii libere sau o zon economic exclusiv a altui stat sau care sunt formate intre teritoriul continental al
unui stat i o insul aparinand acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o rut prin marea liber sau o zon economic
exclusiv de comoditate comparabil. Exercitarea dreptului de trecere inofensiv prin aceste stramtori nu poate fi
suspendat. In cazul stramtorilor internaionale dreptul de trecere in tranzit se deosebete de pasajul inofensiv in
principal prin recunoaterea libertii de survol i facultatea pentru submarine de a trece sub ap, ceea ce-l aseamn
mult cu dreptul de trecere prin apele arhipelagice.

2.3 Evaluai regimul juridic al strimtorilor Mrii Negre.

Stramtoarea Bosfor leag Marea Neagr de Marea Marmara, care la randul ei comunic cu Marea Egee
Prin stramtoarea Dardanele, astfel cele dou stramtori punand in comunicare Marea Neagr i Marea Mediteran.
Ambele stramtori se afl sub jurisdicia Turciei.
1. In timp de pace, navele comerciale se bucur de o libertate deplin de trecere prin stramtori, ziua i noaptea, oricare ar fi
pavilionul i incrctura lor, fr nici o formalitate, cu excepia controlului sanitar, stabilit prin regulamentele turceti la intrare
in stramtori.
Regimul juridic de trecere a navelor de rzboi depinde de categoria i tonajul lor. Navele uoare de suprafa, navelemici i cele
auxiliare, oricare ar fi pavilionul lor se bucur de dreptul de trecere prin stramtori, dar numai ziua i cu un preaviz dat
guvernului turc pe cale diplomatic cu 8 zile inainte, dac e vorba de navele statelor riverane, i cu 15 zile inainte pentru navele
statelor ne-riverane. In preaviz trebuie s fie specificate denumirea,tipul, numrul navelor, destinaia, data trecerii i intoarcerii,
dac e cazul. Tonajul global maxim al tuturor forelor navale strine, aflate in trecere prin stramtori, nu trebuie s depeasc, cu
unele excepii, 15.000 tone,cuprinse in cel mult dou nave. Aceast restricie nu se rsfrange asupra navelor militare aflate in
avariere intimpul trecerii, care se supun, in asemenea circumstane, msurilor speciale de siguran dictate de guvernul turc.
Navele militare de linie cu un tonaj superior al statelor riverane au accesul prin stramtori cu condiia trecerii unul cate unul,
insoite de cel mult dou torpiloare. In nici un caz, navele de rzboi nu vor putea folosi, pe durata tranzitului stramtorilor,
aeronavele pe care le au la bord. Submarinele militare pot trece prin stramtori doar ziua, in mod izolat i s navigheze la
suprafa. In timp de rzboi, in situaia cand Turcia nu este parte beligerant, navele comerciale beneficiaz de dreptul de trecere
in aceleai condiii ca i in timp de pace, iar navelor militare ale statelor beligerante, cu unele excepii, le este inchis accesul in
stramtori.
Celelalte navemilitare se bucur de libertatea de trecere in condiiile similare strii de pace.

TEST 21

Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP

1.1. Definiti institutia de recunoastere in DIP

1.act unilateral, prin care un Stat constata existent anumitor fapte sau acte, care pot avea consecinte asupra drepturilor si
obligatiilor sale sau asupra intereselor sale politice, si declara espres sau admite implicit ca acestea constituie elemente pe care
se vor baza relatiile sale juridice viitoare in raport cu noua entitate sau situatie
2. procedeu prin care un subiect de drept internaional, in mod special un stat, care nu a
participat la naterea unei situaii sau la adoptarea unui act, accept ca acea situaie sau act s-i fie opozabile; adic admite ca
efectele juridice ale acestora s i se aplice
3.reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv, constata existenta unui Stat care exista ca effect al crearii nu carezultat al actului
derecunoastere

1.2 Analizati subiectii, tipurile si formele recunoasterii

Subiecti ai recunoasterii pot fi numai si numai statele, iar situatiile cind e necesara recunoasterea sunt:
- crearea unui nou stat,
- instalarea unui nou guvern,
- statutul de neutralitate.
Recunoaterea poate imbrca dou forme, i anume:
- recunoaterea expres -se face printr-un act special al organului de stat competent, act unilateral declaraiesau notificare
formal adresat noului stat, prin care se exprim in mod cert intenia de a-l recunoate ;
- recunoaterea tacit- este cea care se poatededuce din faptele concludente ale unui stat, cum ar fi stabilireade relaii
diplomatice, incheierea unui tratat bilateral, care reglementeaz problema general, fr a enuna rezerve in privina
recunoaterii, i este practicat de statele latino-americane, mai simplu spus e manifestata prin atitudinea statului fata de
entitatea pe care o recunoaste.
In privinta formelor recunoaterii au fost expuse 2 teorii:
1. Teoria lui Tobar
- Guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie recunoscute
2. Teoria lui Estrada
- Guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere trebuie recunoscute tacit.
De fapt recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa sau tacita ci vizeaza doar guvernele ajunse la putere pe
cale neconstitutionala.
Recunoasterea guvernelor atrage automat recunoasterea statului, pe cind recunoasterea statului nu echivaleaza numaidecit cu
recunoasterea guvernului respectiv.
Tipuri ale recunoasterii
Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce, recunoaterea este:
- de jure,
- de facto,
-ad-hoc
Atat recunoaterea de jure, cat i recunoaterea de facto, se exprim prin actul oficial al statului de la care eman recunoaterea.
Deosebirea dintre aceste forme const, in general, in intinderea efectelor juridice ale recunoaterii.
1. In cazul recunoaterii de facto, relaiile dintre statul care recunoate i cel recunoscut sunt mai restranse ca intindere, avand
un caracter nestabil i provizoriu, in sensul c ea opereaz indomeniile consimite de ctre statul care o acord (cooperare
economic internaional).
*este un mod de recunoastere incomplet, constituind o faz premergtoare pentru recunoatereade jure, nu e definitiva, poate
fi revocat.
*e acordata pt anumite motive: indoieli despre viabilitatea noului stat, ori reinere din partea noului stat de aaccepta obligaii in
baza dreptului internaional sau refuzul acestuia de a rezolva problem proeminente.
2. Recunoaterea de jure a unui stat este complete i definitiv, irevocabil, deoarece efectele ei se sting numai odat cu
incetarea calitii de subiect de drept al statului recunoscut.
*are ca effect recunoaterea deplin a personalitii juridice a noului stat, a tot ceea ce rezult din exercitarea suveranitii
acestuia, precum i stabilirea de relaii internaionale in diferite domenii, in mod special arelaiilor diplomatice i consulare,
incheierea de tratate bilaterale etc.
3. Recunoasterea ad hoc- are loc cind se desfasoara un eveniment international si are efecte juridice limitate in timp

1.3 Analizai efectele recunoaterii

Actul recunoaterii este doar un act de suveranitate prin care un stat constat apariia unui alt stat ca subiect de drept
internaional, deoarece statul nou aprut este subiect al dreptului internaional public din momentul apariiei sale i nu din cel al
recunoaterii sale de ctre celelalte state .
Efectul recunoaterii este c statul recunoscut devine subiect deplin in raporturile sale cu statele care l-au recunoscut,
cu toate consecinele care decurg dinaceast calitate, putand s-i exercite drepturile i s-i asumeobligaiile internaionale
specific statelor, intre statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc relatii diplomatice- efectul normal al recunoasterii.
Totusi ar trebui de remarcat ca recunoaterea este o condiie a stabilirii relaiilor diplomatice,dar nu antreneaz in mod
obligatoriu aceste relaii, adica nu este un effect obligatoriu.

Subiectul II: Interpretarea tratatelor internationale

2.1 Definiti interpretarea tratatelor internationale

Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin care se determina sensul unui cuvint sau alunei expresii, prin
care se lamuresc exprimarile ambigue sau obscure ale unei dispozitii.

2.2 Analizati metodele si formele de interpretare a tratatelor internationale

Distingem 2 moduri de interpretare a tratatelor: internationala si interna .
A> Interpretarea internationala- in dependenta de autoritatea competenta pt interpretare poate fi:
* autentica- facuta de partile contractante ale tratatului.
* expresa- facuta la momentul incheierii tratatului, prin clauze interpretative inscrise in cuprinsul tratatului,
* tacita-decurge din practica concordanta a statelor in aplicarea prevederilor unui tratat international.
* jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale sau instante de judecata internationale (CIJ, CJCE), in cazul incare
partile nu pot ajunge la un accord asupra interpretarii tratatului. Are forta obligatorie doar pentru partile aflate in
diferend
* facuta de catre organizatiile internationale nu au character obligatoriu
B> Interpretarea interna- se impune doar organelor statului in cauza, nu si altor state parti la tratat. Poate fi o interpretare
guvernamentala interna facuta de autoritatile publice guvernamentale, competente in domeniul relatiilor externe, sau
poate fi efectuata de catre instantele de judecata ale statelor parti

2.3 Formulai principalele reguli de interpretare ale tratatelor internationale:

Sunt codificate in prevederile Conventiei de la Viena(1969)
Reguli generale :
1. sa fie de buna credinta-interpretarea sa aiba in vedere ce partile au vrut sa spuna in realitate sens obisnuit al termenilor
tratatului
2. sa se tina cont de semnificatia uzuala a cuvintelor, cu exceptia cazurilor cind sunt utilizate in sens special interpretarea
termenilor tratatului
3. sa se faca in contextul lor-fraza, alineatul partea din tratat(preambul, anexe)interpretare in lumina obiectului si scopului
sau raportarea interpretarii la sensurile si scopurile pe care partileleau avut in vedere reguli speciale stabilite de practica
conventionala international
4. regula sensului clar- se vor interpreta doar acele prevederi care sunt neclare
5. neadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau national-in contradictie cu contextul, obiectul, scopu
ltratatuluiregula efectului util
6. interpretarea sa produca un effect util asupra aplicarii tratatului, sa nulfaca faraeffect(nul)
TEST 22
Subiectul I: Rezerve la tratate internaionale

1.1 Definii noiunea rezervei Potrivit Conveniei de la Viena (1969)

Rezerva- o declaraie unilateral, fcut de un stat atunci cand semneaz,ratific, accept sau aprob un tratat, ori ader la
acesta, prin care urmrete s exclud sau s modifice efectul juridic al unor dispoziii din tratat cu privire la aplicarea
lor fa de statul respectiv.
*un mijloc ce permite statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile unui tratat s devintotui pri la acesta.

1.2 Analizati conditiile in care pot fi formulate rezerve

Articolul 23 al Conveniei din 1969 inainteaz urmtoarele cerine fa de formularea rezervelor:
1) rezervele trebuie s fie formulate in scris i communicate statelor contractante i altor state careau calitatea s devin pri la
tratat.Retragerea rezervelor trebuie, de asemenea, fcut in scris;
2) rezervele sunt formulate cu ocazia semnrii tratatului, ratificrii, aprobrii sau acceptrii sale, ori in momentul aderrii.
3) Statele parti pot accepta(acceptarea poate fi expres sau tacit ) rezerva ce lea fost notificata sau formula obiectii fata de
aceste. Neformularea de obiecii timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacit.Retragerea
obieciei la o rezerv necesit formularea ei in scris.
Conditii in care sa fie admisa formularea unei rezerve:
1) rezerva s nu fie interzis de tratat;
2)rezervele s nu se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este exclus posibilitatea formulrii de rezerve;
3) rezervele s se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este prevzut posibilitatea formulrii de rezerve;
4) rezervele s nu fie incompatibile cu obiectul i scopul tratatului.

1.3 Evaluai efectele pe care le produce rezerva.

Rezervele au drept scop producerea unor modificari in cadrul raporturilor stabilite inttre state. In funcie de atitudinea adoptat
fa de statul rezervatar din partea celorlalte state pri ale unui tratat internaional, apar mai multe efecte. In calitate de efecte
putem specifica ca se stabilesc raporturileconvenionale intre state:
1) intre statul care a formulat una sau mai multe rezerve i statele care le-au acceptat continua s acioneze tratatul, cu
precizarea c in ceea ce privete articolele fa de care au fost formulate rezerve, dispoziiile care leag aceste state sunt cele
modificate conform rezervelor;
2) intre statul rezervatar i statele care au formulat obiecii la rezerve, in dependen de atitudine adiferit a acestora din urm,
se pot crea dou posibile grupuri de raporturi:
a) statele care au formulat obiecii la rezerve pot accepta ca restul dispoziiilor tratatului,neafectate prin rezerve, s se aplice
intre ele i statul rezervatar;
b) aceleai state pot ins, ca prin obieciile lor la rezerve, s refuze aplicarea in intregime atratatului in raporturile dintre ele i
statul autor al rezervelor.
3)Tratatul internaional, la care s-au fcut rezerve, se aplic in intregime, intre prile contractante care n-auformulat rezerve.

Subiectul II: Dreptul Internaional extraatmosferic

2.1 Definii DI extraatmosferic ca ramura DIP

Dr extraatmosferic= ansamblu de norme jursi principii ce stabilesc regimuul juridic al sp extraatmosferic,inclusive lunii si altor
corpuri ceresti, regimul jur al obiectelor cosmice precum si principiile de cooperare ale statelor in vederea exploatarii si
explorarii sp cosmic.

2.2 Analizati istoricul si codificarea dreptului extraatmosferic

Un rol principal in acest sens la avut ONU prin infiintarea Comitetului pt utilizarea pasnica a spatiului cosmic, care
elaboreaza o serie de acte normative internationale ce formeaza cadrul legal al DI al spatiului cosmic, activitate reglementata si
inlegislatiile nationale ale statelor ce participa la explorarea si utilizarea cosmosului si corpurilor ceresti.
Pentru a desfasura codificarea dreptului extraatmosferic trebuie sa evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul rind
sunt aceleasi ca si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il ocupa tratatele internationale
multilaterale care consacra normele de baza ale DI cosmic , care se aploica atit statelor cit si organizatiilor internationale.
Principalele tratate internationale ce regl acest drept sunt:
1. Tratatul cu privire la principiile care guverneaz activitatea sta telor in materia de exploatare i utilizare aspaiului
 cosmic, inclusiv al Lunei i altor corpuri cereti, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc tombrie1967, denumit pe
scurt Tratatul cu privire la spaiul cosmic din 1967);
2. Acordul cu privire la salvarea astronauilor, reintoarcerea lor i restituirea obiectelor lansate in spaiulcosmic, din
22 aprilie 1968 (In vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt Acordul cu privire la salvarea astronauilor din
1968);
3. Convenia cu privirela rspunderea internaional pentru dau nele provocate de obiectelespaiale, din 29 martie
1972 (in vigoare din l septembrie 1972, denumit pe scurt
4. Convenia cu privire la rspunderea internaional din 1972);
5. Convenia asupra inregistrrii obiectelor lansate in spaiul cosmic, din 14 ianuarie 1975(in vigoare din 15
septembrie 1975, denumit pe scurt Convenia cu privire la inregistrarea obiectelor cosmice din 1975);
6. Acordul cu privire la guvernarea activitilor statelor pe Lun i celelalte cor puri cereti,din 18 decembrie 1979
(in vigoare din 11 iulie 1984, denumit pe scurt
7. Acordul cu privire la activitatea pe Lun i celelalte corpuri cereti din 1979)
Un rol nu mai putin important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second dupa tratate, cit si importanta deosebita mai au si
rezolutiile Adunarii Generale ONU. Inca de la inceput dr cosmic a avut pronuntat character de
universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit sicelorlalte subiecte ale sale.
Are character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii si colaborarii internationale in folosul intregii
omeniri, este un dr originar si autonom in cadrul DIP

2.3 Evaluati principiile dreptului extraatmosferic

Principiile acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967, tind la baza regimului juridic al activitatiii
spatiale a statelor si organizatiilor internationale, a spatiului cosmic si corpurilor ceresti .Acest
tratat totusi se limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind continutul si ndefinind notiunile de baza ale Dr cosmic, insa
aspectul lacunar ale prevederilor tratatului cosmic au fost completate prin adoptarea de noi tratate privind activitatile cosmice si
spatiale, elaborate la initiative Adunarii gen a ONU.
1. Pincipiului folosirii cosmosului exclusive in scopuri pasnice
- prevazut in multe tratate, stabileste obligatia statelor de a desfasura activitati cosmice in interesul mentinerii pacii
2. Principiul explorarii i folosirii cosmosului spre binele si in interesul tutror tarilor, intregii omeniri
- specifica obligatia statelor de a se asigura ca de rezultatele activitatii cosmice vor beneficia toate tarile si popoarele, acest pr
implica colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala a statelor
3. Principiul libertatii de explorare si folosire a cosmosului de catre toate Statele
-de aici decurg mai multe dr pt state si organiz Internationale:
- dr de a desfasura acitivitati pasnice in cosmos,
- dr de acces in conditii de egalitate, in spatiulcosmic si pe corpurile ceresti,
- dr la libera exploatare si folosire a cosmosului,
- dr de a avea acces la rezultatele activitatii stiintifice spatial
4. Principiul neadmiterii apropriatiunii cosmosului
-Tratatul din 1967 prevede ca spatiul cosmic si corpurile ceresti nu po tface obiectul apropriatiunii nationale din partea statelor
prin proclamarea suveranitatii lor, prin folosinta sau alt mijloc. De aici reiese interdictia si obligatia statelor de a nusi extinde
suveranitatea lor asupra spatiului cosmicsi corpurilor ceresti
5. Principiul pastrarii jurisdictiei si proprietatii statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a echipajelor
-pt ca sa exercite dr de proprietate juridica asupra unui obiect spatial e necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrul acelui stat,
de aici reiese obligatia de a inmatricula obiectele cosmice lansate de ele in registrul lor national.
6. Principiul cooperarii internationale in activitatea cosmica.

Test nr. 23
Subiectul I: Regimul de navigaie pe Dunre
1.2Definiti notiunea de fluviu
international* in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce
strabate teritoriul a doua sau mai multe state din punct de vedere
economic.* cursuri de apa ce separa sau traverseaza teritoriiloe mai multor
state, care sunt navigabile pina la varsarea lor in mare sau ocean
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea regimului de navigatie pe Dunare
Dunarea a constituit obiect al expansiunii si dominatiei din partea marilor puteri.La
congresul de la Viena a fost recunoascuta drept fluviu international. Pentru
priam data regimul generalinternational de navigatie pe
+ Dunare a fost stabilit prin Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul
libertatii de navigatie si Comisia Europeana a Dunarii.A doua etapa afost
adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la Paris 1921 prin
care se instituielibertatea de navigatie care e asigurata cu obligatia Statului
de a acorda egalitate de tratament pentru toatenaveleRegimul actual al
Dunarii e reglementat de Conventia de la Belgrad 1948, prevederile careia
se aplica portiuniinavigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea
Neagra, prin canalul Sulina (Romania)*Navigatia pe dunare e libera pentru
cetatenii, navele comerciale, marfurile tuturor statelor in conditii
deegalitate*navele au dreptul de stationare, procedure de
incarcare+descarcare, sa imbarce/debarce calatori, sa seaprovizioneze cu
combustibil, alimente* navele militare ale statelor rivverane eu dreptul de
a naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intregranitele proprii, in
afara acestora- doar pe baza de intelegere* navelor miliatare ale statelor
neriverane le e interzisa navigatia pe Dunare*Administratiile fluviale
speciale au misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea
navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare* atributiile Comisiei Dunarene
sunt de coordonare si recomendare, consultare si uniformizare
1.2 evaluati structura si functiile Comisiei Dunarii
Comisia Dunrii, organ cu competen general asupra intregului fluviu, a fost create prin Tratatul de
la Parisdin 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi atributii
de elaborare a regulamentului de navigatie fluviala,stabilirea si perceperea
taxelor de la vasele in trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor
savirsite pedunare
+Comisia Dunrii, alctuit din reprezentanii statelor
riverane, cate unul din partea fiecrui stat, a avut iniialsediul in oraul
Galai (Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit laBudapesta.
+Atributiile acesteia sunt in general de coordonare si
recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si
proiectelor statelor riverane stabileste planul general al lukrarilor in
interesul navigatiei,desfasoara studii de uniformizare a regulilor de
navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor sitransmite
materialul documentar necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat
riveran a regulamentului denavigatie, coordoneaza serviciile
hidrometeorologice pe Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti
siatlaseComisia se bucura de personalitate juridical iar membrii ei de
imunitate diplomatica, localurile, arhivele sidocumentele comisiei sunt
inviolabileSubiectul II: Crimele de rzboi i contra umanit
ii

2.1 Definiti notiunea de crima de razboi si contra umanitatii

Crimele de rzboi constituie o categorie important de fapte penale prin care se
incalc in mod grav regulilestabilite prin tratatele internaionale sau cu
caracter cutumiar referitoare la modul de desfurare a conflictuluiarmat i
la protecia anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrul acestuia.
(asinatele inmasa,executarea ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crim
de rzboi este o expresie care desemneaz inclcarea normelor de purtare a
rzboiului dectre orice persoan sau persoane, militare sau civilecrima
contra umanitatii-Conform articolului 6 al Statutului tribunalului de la
Nurnberg constituie crime contraumanitii: asasinatul, exterminarea,
sclavia, deportarea i orice act inuman comis impotriva populaiei
civileinainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe motive
politice, rasiale sau religioase, indiferent dacincalc sau nu legea intern a
rii unde au fost comise.* fapte prin care se aduc importante atingeri
vieii, integritii corporale fizice sau mintale valori supreme alefiinei
umane, intr-un mod care poate pune in pericol existena biologic a mai
multor persoane.
2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor international
Crimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin gravitatea lor
un grav pericol social pentru bazelecoabitrii naiunilor i statelor, sunt
fapte ce aduc atingere unor obligaii internaionale eseniale.Pentru prima
oar termenul de crim internaional a fost utilizat in Statutul Tribunalului
militar internaionalde la Nurnberg, conform cruia aceste se impreau in
trei categorii:
+ Crime de rzboi;
 Crime impotriva umanitii;
Crimecontra pcii.
Analiza actelor incriminate in Statut sunt inspirate
din instrumente anterioare privitoare la legile i biceiurilerzboiului,
respectiv Conveniile de la Haga din 1907 i Conveniile de la Geneva din
1929Sfera reglementarii crimelor de razboi a fost extinsa si in conventiile
de la Geneva din 1949 si in Protocoluladitional 1 la aceste conventii de la
Geneva care au stabilit obligaia statelor de a adopta legislaia
necesar pentru pedepsirea infraciunilor grave pe care le prevd, de a
cuta persoanele vinovate i de a le deferitribunalelor sale indiferent de
naionalitate, potrivit principiului represiunii universale. Scopul
Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul represiv al
conventiilor din 1949Crimele contra umanitatii sunt definite pentru
prima data in Statutul tribunalului militar international de la Nurnberg care
atribuie la categoria crimelor contra umanitii urmtoarele fapte: omorul
intenionat,exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea la munc
forat, deportrile sau transferurile forate ale populaiei civile,
expulzarea, persecutarea pe motive politice, rasiale, religioase i etnice,
deportarea, inclusivcurirea sau epurarea etnic, orice alte acte inumane
comise impotriva oricrei populaii civile (tortura, violul, prostituia
forat, lipsirea de libertate etc), genocidul, apartheidul, practica
sistematic a dispariiilor forate.Adunarea General a ONU prin Rezoluia
nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare
itermonucleare, considerandu-le crime contra umanitii..

2.3 Evaluati continutul juridic a crimelor de razboi si contra umanitatii

Crimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin gravitatea lor un grav
pericol social pentru bazele coabitrii naiunilor i statelor. Ele sunt fapte
care aduc atingere unor obligaii internaionaleeseniale. datorit gradului
uria de pericol pentru existena statelor i a populaiilor, au fost scoase in
afaralegii i, pentru a impiedica i descuraja comiterea lor, a fost creat o
instituie juridic nou rspundereainternaional a statelor i persoanelor
vinovate de comitere a astfel de crime, prin care se incalc in mod
gravregulile stabilite prin tratatele internaionale sau cu caracter cutumiar
referitoare lamodul de desfurare a conflictului armat i la protecia
anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrulacestuia. sunt
condamnabile pe temeiuri morale, etice sau religioase, intrucat ele
constituie inclcri alenormelor legale, au drept rezultat lezarea celor
nevinovai i neprotejai, duc la degradarea scopurilor i principiilor
beligeranilor, sunt cauz a slbirii disciplinei propriilor fore militare,
afecteaz relaiile cu altestate i pot cauza represalii din partea oponenilor.
cuprind, fr a fi limitate, asasinatul, relele tratamente saudeportrile de
civili pentru munci forate, sau in orice alt scop, a populaiei civile in
teritoriile ocupate,asasinarea sau relele tratamente ale prizonierilor de
rzboi sau ale persoanelor aflate pe mare, executarea deostatici, jefuirea
bunurilor publice sau private, distrugerea fr motiv a oraelor i satelor
sau devastarea carenu este justificat de necesitile militare.Conform
articolului 6 al Statutului constituie crime contra umanitii: asasinatul,
exterminarea, sclavia,deportarea i orice act inuman comis impotriva
populaiei civile inainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe
motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dac incalc sau nu legea
intern a rii undeau fost comise. Crimele contra umanitii, asemenea
celorlalte crime internaionale pot fi comise de organeleunui stat sau de
persoane particulare, in timp de pace sau de rzboi. rezult c fac parte din
categoria crimelor contra umanitii urmtoarele fapte: omorul intenionat,
exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea lamunc forat,deportrile
sau transferurile forate ale populaiei civile, expulzarea, persecutarea
pemotivepolitice, rasiale, religioase i etnice, deportarea, inclusiv curirea
sau epurarea etnic, orice alte acteinumane comise impotriva oricrei
populaii civile (tortura, violul, prostituia forat, lipsirea de libertate
etc),genocidul, apartheidul, practica sistematic a dispariiilor forate.Sa
incriminat folosirea armelor nucleare i termonucleare, considerandu-le
crime contra umanitii.Unele dintre faptele care se incadreaz in categoria
crimelor contra umanitii figureaz i printre infraciunileclasice de drept
comun (omorul, tortura, violul, prostituia, lipsirea ilegal de libertate,
obligarea la muncforat etc.)Gravitatea deosebit a crimelor contra
umanitii este exprimat de imprejurarea, c in aceast categorie
seincadreaz fapte prin care se aduc importante atingeri vieii, integritii
corporale fizice sau mintale valorisupreme ale fiinei umane, intr-un mod
care poate pune in pericol existena biologic a mai multor naturacrimelor
contra umanitii se comit in baza unor planuri concrete, ele constituind
aciuni premeditate.Caracterul de mas al crimelor contra umanitii se
manifest prin numrul mare de victime pe care le produc,asemenea crime
fiind indreptate impotriva populaiei civile ca atare, nu a unor indivizi
izolai, fie c lezarea
privete o mas amorf de indivizi, fie c se refer la anumite grupuri in
baza unor criterii precise care ledelimiteaz de populaia civil in
general.Dintre crimele contra umanitii, cea mai grav este crima de
genocid. Ca urmare a gravitii pe care o prezintaceast este reglementat
distinct de celelalte crime contra umanitii.Termenul genocid provine din
grecescul genos care inseamn ras i latinescul cide care inseamn a
ucide,distrugerea colectivelor rasiale, religioase, etnice

Test 24
Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta bona fidem
1.1.Definiti principiul pacta sunt servanda bona fide
Acest principiu presupune executarea cu bun credin a inelegerilor internaionale, o atitudine
constructiv inindeplinirea angajamentelor internaionale care au
fost asumate de ctre state.*pacta sunt servanda,exprim in planul
dreptului, regula moral general care impune respectarea cuvintuluidat.
Principiul bunei credine conine regula pacta sunt servanda, ins, nu
coincide integral cu ea, in sensul caceast regul poate fi privit ca o
aplicare a principiului
.1.2.Analizati evolutia istorica si codificareaprincipiului
acest principiu e cunoscut inca din antichitate , fiind unul
dintre cele mai veki el totusi este consacrat intromultitudine de acte, in
acest sens stabilinduse importanta si rolul deosebit pe care il are acesta.
Este prevazutin preambulul Pactului Ligii Natiunilor si in preambulul
Cartei Onu ce evidentiaza obligatia statelor membrede a indeplini cu buna
credinta obligatiile asumate potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena
1969 are oimportante deosebita in reglementarea acestui principiu,
stabilind cao rice tratat in vigoare leaga partile sitrebuie executat de ele
cu buna credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in
exercitarea drepturilor suverane tebuie sa se conformezeobligatiilor jur ce
le revin in virtutea DI. Republica Moldova la fel are reglementat acest
principiu in Legea privind tratatele internationaleal RM, astfel RM un
poate invoca prevederile legislatiei sale interne ca justificare a
neexecutarii unui tratat la care e parte. Un lucru important ce trebuie de
evidentiat este ca trebuierespectate doar tratatele legale, licite si juste din
punct de vedere a DI, cit si in corespundere cu normele
juscogens
1.3Evaluati continutul juridic al principiului
acest principiu e cunoscut inca din antichitate fiind unul din elementele principale ce se
stabilesc in reltiileintre state, in acest sens trebuie sa aevidentiem ca statele
sunt oblig sa indeplineasca cu buna credinta si pedeplin tratatele
internationale, buna credinta fiind cerinta elementara a dreptului
si echiitatii, si trebuie s asteamereu la baza relatiilor dintre state, la baza
interpretarilor si executarii obligatiilor ce le revin. Initialrespectarea
angajamentelor avea caracter mai mult religios, fiind insotite de diferite
ritualuri religioase, maitirziu acestea luind forma bunei credinte ca
obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt obligatorii
doar respectarea tratatelor licite, care sunt in conformitate cu jus cogens, si
nicidecucm cele ilegale impuse prinforta. Prin intermediul acestui
principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor
nationale aletuturor statelor, deci, prin coninutul i finalitatea sa,
principiul pacta suntservanda prezint o importan deosebit, in special
in contextul relaiilor internaionale actuale, pentrurealizarea i dezvoltarea
unor raporturi normale intre toate statele, membre ale comunitii
internaionaleSubiectul II: Imunitile i privilegiile diplomatice i
consulare
2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si Consulare
+imunitate diplomatic-tratamentul pe care, in baza dreptului
internaional, statele sint obligate s-l acordeorganelor diplomatice strine
acreditate in aceste state sau, prin aceast expresie este desemnat
intregulcomplex de garanii de care se bucur o misiune diplomatic i
personalul acesteia din partea statului acreditar

.2.2Analizati procesul de codificare a imunitatilor si privilegiilor diplomatice si consulare

In cadrul procesului de codificare rolul cel mai important il au tratatele si
multitudinea de conventii carestabilesc regimul juridic ce urmeaza a fi
aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora in raporturilestabilite
intre ele, fiind principalul izvor de dret.Tratatul internaional este un
izvor important al dreptului diplomatic.Prima convenie internaionala care
a reglementat aspecte ale activitii diplomatice a fost Regulamentul de
laViena din 1815 cu privire la agenii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost
adoptata Convenia de laViena cu privire la relaiile diplomatice, RM
aderind in 1993. In 1963 a fost adoptat Convenia cu privirela
relaiileconsulare, la care RM adera in 1993. La 10 decembrie 1969
Adunarea General a O.N.U. a adoptat Conveniacu privire la misiunile
speciale.Mai sunt o multitudine de astfel de conventii ce vizeaza dreptul
consular si care sar referi la imunitati si privilegii diplomatice. La o buna
pate din ele a aderat si RM, fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este
ointeresant in stabilirea relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte state
in diferite domenii, inclusiv inmentinerea relatilor diplomatice.Pe
parcursul a mai muli ani au fost adoptate mai multe convenii
internaionale carereglementeaz activitateaorganizaiilor internaionale
si, in special, privilegiile i imunitileacestor organizaii. Astfel, la 13
februarie 1946 a fost adoptat Convenia cu privire la privilegiilei
imunitile Naiunilor Unite, RMa aderat la ea in 1995
.2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile diplomatice si consulare
Analiza iunitatilor si privilegiilor urmeaza a fi facuta in conformitate cu prevederile conventiilor
care lestabilesc.o buna parte din conventii stabilesc ca conventia
internationala ar contribui la favorizarearelaiilor de prietenie dintre ri,
oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituionale isociale i ar
mai trebui deevidentiat ca scopul acesora un ar fi in a crea avantaje unor
indivizi, ci in a asigura indeplinirea eficace afunciilor misiunilor
diplomatice ca organe de reprezentare a statelor.
+1.imunitile diplomatice sint o excepie care se aduce principiului general, potrivit cruiaorice
persoan este supus jurisdiciei locale. Imunitile pot fi absolute,
funcionale sau relative,in funcie de termenul i caracterul activitii
beneficiarului., acestea suntenumerate in continutul Conventieide la viena
din 1961, in imunitatea de jurisdicie penal, civil i administrativ,
imunitatea de a depunemrturie.
+2.Privilegiile diplomatice sint aceleinlesniri, sau avantaje juridice acordate de ctre
statul acreditarmisiuniidiplomatice sau personalului acesteia. Misiunea
diplomatic se bucur de urmtoareleprivilegii: scutirea deimpozite i taxe,
scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al
misiunii, scutirea de oriceimpozite i taxe pentru drepturile i taxele
percepute de misiune privindactele oficiale, la rindul lor trebuie
dementionat ca si ageniidiplomatici se bucur de careva privilegii,
printre care enumeram:scutirea de impozite itaxe,scutirea de prestaii
personale, scutirea de plata asigurrilor sociale, scutirea de taxe i control
vamal.Convenia de la Viena (1961) cu privire la relaiile diplomatice, mai
stabileste caorice persoan care are drept la privilegii i imuniti
beneficiaz de acestea din momentul aflarii pe teritoriulstatului
acreditar,sau de la data notificrii misiuniisale la M.A.E. al statului
acreditar, si le pierde din momentulce paraseste teritoriul acestui stat

TESTUL25
Subiectul I: Organizaiile internaionale ca subiect DIP
1.1 DEFINITI
NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL PUBLIC
Subiectinternational public--sunt entitile care particip direct la raporturile
internaionale reglementate dedreptul internaional public, care, prin
aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii internaionale,iar
in cazul inclcrii acestora poart rspundere internaional.
1.2
ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR
INTERNATIONALE CA SUDIECTE DEDREPT INTERNATIONAL
In epoca contemporan, organizaiile internaionale reprezint o form de
armonizare a eforturilor statelor indirecia unei colaborri internaionale,
pentru realizarea creia statele au creat un cadru juridicoorganizatoric(
instituional) o organizare cu caracter permanent.
Organizaiile internaionale reprezint un fenomencaracteristic al relaiilor
mondiale actuale, fiind chemate s contribuie la dezvoltarea inelegerii i
colaborriidintre state, la asigurarea pcii i securitii in lume.251
Calitatea de subiect de drept al organizaiilor internaionale
guvernamentale este exprimat prin posesia de drepturi i aptitudinea de a
dobandi i indepliniatribuiile in baza statutului sau altor acte constitutive.
Astfel, statele nu pot renuna la aceste instrumente desecuritate colectiv,
de cooperare economic i tehnic, de unificare a eforturilor colective
pentru soluionareaunor probleme actuale i acute de interes comun, care
sunt mai necesare ca oricandsau chiar indispensabile incondiiile
globalizrii. Unele organizaii internaionale guvernamentale particip
la relaiile internaionale innume propriu, ca subieci derivai i limitai ai
dreptului internaional public.Eficiena activitii organizaiilor
internaionale guvernamentale depinde de modul in care particip la
eastatele membre. Examinarea sub raport static i dinamic a acestei
instituii, pornind de la cauzele politice,economice i sociale care au stat la
baza infiinrii ei, permite desprinderea caracteristicilor definitoriiale
organizaiilor internaionale.O prim caracteristic a organizaiilor
internaionale se refer la faptul c membrii acestora sunt statelesuverane.
Organizaiile internaionale guvernamentale, au la baza crerii lor un tratat
incheiat intre dou saumai multe state. Aceast trstur a organizaiilor
internaionale este una dintre cele eseniale, ea evideniind dela inceput c
in cadrul organizaiilor internaionale sunt prezente state suverane i egale
in drepturi, care auconsimit liber s adere la activitatea organizaiilor
respective printr-un act de voin proprie. Pornind de laaceasta, apare cu
claritate c organizaiile internaionale au un rol de coordonare a voinei
i eforturilor statelor,i nu un rol de subordonare
O a doua caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la modul in
care acestea au luat natere. Unelement comun tuturor organizaiilor
internaionale este faptul c asupra infiinrii lor s-a convenit in
cadruluneia sau mai multor intalniri sau conferine la care au participat
un anumit numr de state. La conferinele deconstituire sunt stabilite o
serie de reguli i norme referitoare la scopurile i obiectivele organizaiei,
membrii icompetenele acesteia, tipurile iformele de activitate, modul
de formare i funcionare a secretariatului idiverselor organe
ale organizaiei, incetarea activitii etc.Din aceasta deriv o a treia
caracteristic a organizaiei internaionale, i anume, permanena instituiei
astfelconstituite. Caracterul de permanen se refer, in special, la aspectul
continuu, fr intreruperi al activitiiorganizaiei. Aceast trstur
deosebete organizaiile de conferinele internaionale, care sunt
entitidistincte, cu caracter temporar.Specific organizaiilor
internaionale este i unitatea lor, exprimat prin faptulc ele au voin
proprie, care ii gsete expresia in personalitatea juridic a organizaiilor
internaionale. Inunele situaii, voina proprie a organizaiilor
internaionale nu coincide cu voina tuturor membrilor lor, deci, este autonoma.
.1.3 Evaluai capacitatea de exerciiu a organizaiilor internaionale ca subiect DIP
In opinia Curii Internaionale de Justiie,263 a existat intenia ca Organizaia
s exercite funcii i drepturi carenu pot fi explicate decat pe baza
posedrii intr-o larg msur a personalitii juridice internaionale i
acapacitii de a aciona pe plan internaional, in calitate de entitate
separat de statele fondatoare i ca subiectde drept internaional distinct. Sa
ajuns la concluzia c Organizaia este o persoan juridic
internaional.264In afar de ONU, i alte organizaii internaionale in
baza actelor lor constitutive, care le confer drepturi iobligaii, au
o personalitate juridic internaional, fiind subieci de drept internaional
cu caracter derivat,secundar, limitat.In prezent calitatea de subiect de drept
internaional public a organizaiilor internaionale guvernamentale
esteunanim recunoscut i acceptat. Personalitatea juridic internaional
a organizaiilor internaionale nu se poate stabili a priori i nu este identic,
prin coninutul su pentru toate organizaiile, ci depinde de domeniulde
activitate i intinderea competenei fiecrei organizaii internaionale.
Pentru ca organizaiile internaionales-i poat atinge scopurile pentru
care au fost create, trebuie ca acestea s poat incheia acte juridice spre
adobandi drepturi i a-i asuma obligaii in conformitate cu dreptul
internaional, s poat sta in justiie spre a-ivalorifica eventualele pretenii
i s aib un anumit statut juridic care le subliniaz poziia lor
internaional, beneficiind de anumite imuniti i privilegii. Pe
lang aceste capaciti fundamentale legate de personalitatea juridic
internaional s-a mai adugat i aceea de a intreine relaii
diplomatice.Datorit unei stranse legturi intre personalitatea juridic
i capacitatea de a-i angaja responsabilitatea,capacitatea organizaiei
internaionale corespunde capacitii limitate de a aciona in
dreptul internaional.Sintetizand practica internaional actual, reinem c
unei organizaii internaionale i se recunoate indeosebi: personalitatea de
drept internaional; inviolabilitatea sediului i libertatea de comunicare
oficial; imunitatea de jurisdicie local, precum i scutiri fiscale i
vamale.Statutul juridic al unei organizaii internaionale nu constituie inc
un principiu de drept internaional, ci existnumai ca soluie de spe, fiind
conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de constituire, care este
atributiv de personalitate juridic internaional, inclusiv de tot ceea ce
cuprinde statutul.Pentru garantarea independenei, fa de statul de
origine, funcionarii internaionali beneficiaz de imunitatefiscal i
jurisdicional, avand propriul sistem de securitate social i de pensii.
Statutul juridic alfuncionarilor internaionali este cuprins
de regulamentele organizSubiectul II: Dreptul internaional
aerian
2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE
DREPT INTERNATIONAL PUBLIC
Dreptul internaional aerian este o ramur a dreptului internaional public i constituie un ansam blul de
norme juridice i principii de drept destinate reglementrii relaiilor dintre
subiectele sale, relaii care iau natere caurmare a explorrii i folosirii
spaiului aerian de ctre aviaia civil.O alt definiie a acestei ramuri de
drept: dreptului internaional aerian cuprinde normele juridice
carereglementeaz folosirea de ctre oameni a spaiului aerian, statutul
juridic al aeronavelor i regulile referitoarela circulaia aerian.statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor sale,
cuprinzandi spaiul aerian de deasupra mrii
teritoriale

.2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR AERIAN

Dreptul aerian a inceput s se dezvolte doar incepand cu secolul XX, cind,
ca urmare progreselor rapide indomeniul aviaiei, a aprut necesitatea
reglementrii navigaiei aeriene, a crerii unor norme de dreptinternaional,
care s guverneze activitatea statelor in aer.De menionat, c unele reguli
juridice, cu privire la spaiul aerian au fost formulate inaintea apariiei i
adezvoltrii aviaiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea spaiul aerian
(lucru care aparine tuturor). In evulmediu, spaiul aerian era privit ca
aparinand proprietarului pmantului.Problema suveranitii asupra
spaiului aerian a cptat insemntate practic abia spre
sfaritul secolului alXIX-lea i inceputul secolului al XX-lea, dat cu
apariia l dezvoltarea navigaiei aeriene, care a starnit lupt indarjit
intre state pentru dominaia aerului. Existau la acea etap dou
teorii privind spaiul aerian:libertatea aerului i suveranitatea asupra
spaiului aerian. Dup primul rzboi mondial, lupta dintre cele
dou principii s-a terminat cu triumful definitiv al principiului suveranitii
statului asupra spaiului aerian. Potrivitacestui principiu, statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor
sale, cuprinzand ispaiul aerian de deasupra mrii teritoriale.Principiul
suveranitii statului asupra spaiului aerian fost consacrat intr-o serie de
convenii internaionale,cum ar fi Convenia de la Paris din 1919,
Convenia de la Havana din 1928, Convenia de la Chicago din 1944.Prin
Convenia de la Paris din 1919, inaltele pri contractante recunosc c
fiecare putere are suveranitateacomplet i exclusiv asupra spaiului
aerian de deasupra teritoriului su. Spaiul aerian de deasupra
larguluimrii este liber. Statele contractante admit ins, in relaiile dintre
ele, in condiii de egalitate i reciprocitate,libertatea de trecere, pe baza
creia fiecare stat se oblig s acorde in timp de i fr
autorizaiespecial aeronavelor civile ale celorlalte pri contractante
libertatea de trecere panic pe deasuprateritoriului su, in condiiile
stabilite de convenie.Prima convenie, Convenia cu privire la aviaia
civil intemational, a inlocuit regimul Conveniei din 1919.Aceast
convenie proclam i ea suveranitatea deplin i exclusiv a
statului asupra spaiului aerian dedeasupra teritoriului su. Potrivit
conveniei, aeronavele civile, proprietate par ticular i care nu sint
folosite pentru servicii aeriene internaionale regulate au dreptul de a zbura
peste teritoriul celorlalte pri contractante, precum i dreptul de a face
escale in scopuri necomerciale, fr a avea nevoie de autorizaie
prealabil. Acestdrept este subordonat ins unor restricii legate de
securitatea zborului. Statele contractante au dreptul ca, pentru asemenea
raiuni, s le cear s urmeze anumite itinerarii prescrise de ele sau s
obin autorizaiespecial.Prin aceast convenie se infiineaz i
Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (I.C.A.O.), instituiespecializata
a O.N.U., care are 3 funcii principale:a) funcia de reglementare i
administrare; b) funcia legislativ, de studiere i pregtire a proiectelor de
convenii internaionale privind aeronavigaiainternaional;c) funcia
jurisdicional i de arbitraj, care revine Consiliului organizaiei, in
soluionarea diferendelor ivite inactivitatea statelor membre in domeniul
aeronavigaiei, precum i cele refe ritoare la interpretarea
i aplicareaconveniei i a altor acorduri privind aeronavigaia
internaionalO alt convenie adoptat la Chicago,Convenia cu privire
la tranzitul serviciilor aeriene internaionale (convenia celor dou
liberti) prevede cstatele contractante recunosc dreptul de survol
fr escal, aeronavelor civile folosite in servicii aerieneinternaionale
regulate, precum i escale in scopuri necomerciale (alimentare cu
combustibili, reparaii etc.).
+Atreia convenie, Convenia cu privirela
transportul aerian internaional (denumit conveniacelor cinci
liberti), prin care se urmrete facilitarea aeronavigaiei internaionale.
Aceste liberti ale aerului sint:1) dreptul de survol al aeronavelor strine
prin spaiul aerian al statelor, ceea ce inseamn trecerea lor inofensiv prin
acest spaiu, fr s aterizeze ;2) dreptul aeronavelor strine de escal
tehnic pe teritoriul unui stat, in vederea aprovizionrii cu carburanisau
pentru reparaii ;3) dreptul aeronavelor strine de a debarca pasageri,
coresponden i mrfuri provenind din statul a cruinaionalitate are
aeronava, pe teritoriul oricrei i contractante la convenie;4) dreptul
unei aeronave strine de a imbarca pasageri, coresponden i mrfuri cu
destinaia statului ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei strine de a
debarca i imbarca pasageri, coresponden i mrfuri pe teritoriul oricrui
stat parte contractant a conveniei.
2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC AL NAVIGATIEI INTERNATIONALE AERIENE
Convenia de la Parisdin 1919 asupra navigaiei aeriene prevedea in mod expres c fiecare stat
are suveranitatedeplin i exclusiv asupra spaiului atmosferic situat
deasupra teritoriului su. In cuprinsul acestui spaiu, careconstituie spaiul
aerian naional, se recunoate libertatea traficului aerian, implicand un
drept de trecereinofensiv a aeronavelor civile ale altor state care s
se exercite in condiii stabilite de fiecare statSuveranitatea statului asupra
spaiului su aerian se materializeaz in primul rand prin dreptul su de a
stabiliregimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, atat pentru
aeronavele naionale, cat i pentru cele strine Fiecare stat reglementeaz
prin legislaia sa intern condiiile de acces i utilizare a spaiului su
aerian i poateinterzice ca anumite aeronave militare sau civile s ptrund
in acest spaiuOrice violare a reglementrilor stabilite potrivit legislaiei
naionale reprezint o inclcare a suveranitiistatului i ii d acestuia
dreptul de a riposta, obligand aeronava infractoare s aterizeze, i de a
lua i altemsuri considerate drept necesare pentru aprarea securitii
saleOrice aeronav are naionalitatea statului in ale cror registre
este inscrisCu prilejul inmatriculrii se face distincia intre aeronavele de
stat i cele civile; distincia nu are in vederecriteriul proprietii ci funciile
pe care le indeplinesc aeronaveleCStatele au competena deplin i exclusiv
de a stabili regimul juridic al spaiului lor aerian cu privire laorice aspect:
regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea in scopuri comerciale,
militare, competen jurisdicional etc., cu luarea in considerare a
angajamentelor international Evoluia tehnicilor de navigaie aeriani
intensificarea utilizrii acestui spaiu au determinat o largacolaborare
internaional pentru stabilirea unor reguli juridice internaionale
profitabile pentru toate statele =>ONFORM CONVENTIEI DE LA
CICAGOPrevederile acesteia se aplic numai aeronavelor civilei nu se va
aplica aeronavelor de statAeronavele de stat, in care sunt inclusei cele
pentru servicii miltare, vamale sau de poliie, nu pot survola sauateriza pe
teritoriul unui alt stat far s obin autorizaie din partea acestuiaStatele
contractante sunt obligate sin seama de securitatea navigaiei aeronavelor
civile cand stabilescreglementri pentru aeronavele de stat.aeronavele fr
pilot pot survola teritoriul altui stat numai in baza unei autorizaii speciale
a acestuia i curespectarea regulilor impuse prin autorizaie, mai cu seam in
ceea ce privete sigurana aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive
de necesitate militar sau in interesul securitii publice, poate s declare
zoneinterzise pentru aeronavele altor state,
darfr discriminare posibilitatea ca, in situaii de criz sau in interesul
securitii publice, s se restrang sau s se interzic provizoriu survolul
intregului teritoriu sau a unei pr i din acesta, cu aplicaie
nediscriminatoriedreptul statului de a cere oricrei nave care ptrunde in
zonele interzise s aterizeze de indat ce-i va fi posibil pe un aeroport
determinatobligaia de a se supune controlului vamal atat la aterizare cati
inainte de a prsi aeroportulobligaia de a respecta legilei regulamentele
naionale privind intrarea i ie irea dinar a pasagerilor,echipajelor,
mrfurilor transportate, protecia impotriva propagrii bolilor
etc.Convenia reglementeaz i aspect privitoare la naionalitatea
aeronavelor, navigaia aerian, condiii pe caretrbuie s le indeplineasc
aeronavele(documente de bord, aparatur, certificate, autorizaiii brevete