TEMA 3 : Diagnosticul economico financiar.

Parte economica a procesului de evaloare

1. Necesitatea, continutul si rolul diagnosticului # in procesul de evaloare
Diagnosticul reprezinta o parte componenta a managementului financiar al intreprinderii, care
contribute la fixarea si realizarea obiectivelor activitatii acesteia
Conceptual de diagnostic pe plan economic presupune evidentierea punctelor slabe si punctelor forte a
activitatii ei, cercetarea si analiza obiectivelor, identificarea cauzelor si a masurilor care sa conduca la freglarea
situatiei.
Diagnosticul poate fi declansat atit pt intreprinderile sanatoase cit si pt intreprinderile in situatie
complicata. Ca evaluatorul sa cunoasca starea intrepr si apoi sa ia deciziile pertinente, tipurile de valoare si
metodele necesare.
Necesitatea diagnosticului intreprinderii ca etapa premergatoare evaluarii este determinata de analiza
complexa a starii economico-financiare a intreprinderii care permite evaluatorului sa cunoasca starea reala a
intreprinderii si a mediului in care aceasta activeaza intr-o anumita perioada de timp sau la o anumita data a
evaluarii si sa interpreteze corect rezultatele diagnosticului in procesul evaluarii.
Rolul diagnosticului in evaluare intreprinderii este:
1. De a orienta evaluatorul in stabilirea ipotezelor de evaluare.
2. De a alege metodele de evaluare si asigurare a coerentei acestora cu rezultatele analizei diagnostic.
3. De anticipare a viitorului intrperinderii.
4. De depistare a factorilor de risc si a falimentului.
Totodata diagnosticul permite formularea unor concluzii privind dinamica si perspectivele intreprinderii din
punct de vedere a valorii ei.
Diagnosticul ca stiinta economica- o parte componenta a managementului financiar. MF = analiza, diagnosticul,
gestiunea, evaluare financiara. Orin evaluarea financiara a intrepr vedem care e situatia privitor la realizarea
obiectivului de baza a MF si anume cresterea valorii de piata a intrepr. Valoarea este influentata de profit,
lichiditate, indatorare, riscul de faliment.
Obiectivul MF =>cresterea valorii de piata a # care la rindul sau este influentata de :
Factori interni:rentabilit, riscul de faliment, capacit de plata, structura pasivului(starea patrimoniului, starea
surselor de finantare a patrimoniului).
Factori externi rata inflatiei, rata dobinzii pe piata, cerere-oferta, puterea de cumparare a populatie, indicele
preturilor.
Factori endogeni politica bugetar fiscala (cotele impozitelor, subventii), politica investitionala (legea cu
privire la investitii), monetar-creditara(rata dobinzii si rata inflatiei, cursul de schimb).
Diagnosticul are drept scop intelegerea factorilor economici care influenteaza sectorul de activitate a
intreprinderii, cunoasterea regulilor concurentiale ale sectorului, determinarea activitatii viitoare a intreprinderii
in baza rezultatelor diagnosticului. Atragem atentia asupra profitabilitatii si capacitatii de a genera profit pe
viitor. (Intreprinderea covoare ungheni are datorii istorice. )
Prin diagnosticul firmei in vederea evaluarii se urmareste cunoasterea tuturor laturilor activitatii acesteia, de
aceea principalele domenii ale diagnosticului le constituie chiar functiile intreprinderii printre care: functia
juridica, functia comerciala, functia patrimoniala (sau tehnica), functia operationala, functia manageriala,
functia financiara, functia contabila. In dependenta de acestea functii se stabilesc tipurile de diagnostic care vor
fi desfasurate la intrerprindere.
Realizarea diagnosticului # n scopul evalurii presupune parcurgerea urmtoarelor etape:
1. Stabilirea problemelor supuse analizei;
2. Asigurarea informaiilor contabile i financiare necesare diagnosticrii i analiza doc care stau la baza lor;
3. Punerea n eviden a diferitor fenomene economico-financiare: legate de disfuncionaliti; punctele tari (forte)
i slabe de activitate;
4. Analiza explicativ a: cauzelor dificultilor; "handicapului" activitilor;
5. Previziuni i recomandri:
- informarea partenerilor sociali cu privire la starea ntreprinderii performanele, eficiena
utilizrii resurselor;
- stabilirea variabilelor-cheie ale dezvoltrii, a corelaiilor dintre acestea;
- stabilirea msurilor de redresare sau ameliorare a performanelor;
- identificarea noilor surse de avantaj concurenial;
- fundamentarea noilor strategii de dezvoltare ntr-un mediu concurenial;
6. Prezentarea rezultatelor analizei-diagnostic ntr-un raport.
 Prin parcurgerea acestor etape ale diagnosticului trebuie sa rezulte raspunsul la asa probleme precum:
1. Statutul juridic al intreprinderii.
2. Rezultatele economico-financiare ale intreprinderii si nivelul acestora.
3. Metodele si caile de obtinere a rezultatelor.
4. Performantele si obiectivele intreprinderii.
5. Nivelul dorit al performantelor ce trebuie realizat pentru atingerea obiectivelor stabilite.
6. Corectitudinea adoptarii deciziilor.
Sarcinile diagnosticului:
1. Identificarea problemelor existente in activitatea intrerpinderii si a cauzelor acestora.
2. Identificarea posibilitatilor de crestere a eficientei, profitabilitatii si reducere a costurilor.
3. Evaluarea strategiillor si politicilor de dezvoltare a # si a impactului acestora asupra valorii #
4. Identificarea avantajelor competitive ale # si a posibilitatii maximizarii lor in mediul concurential.
5. Diagnosticul trebuie sa furnizeze informatii necesare pentru aprecierea situatiei trecute si prezente ce trebuie
avuta in vedere in determinarea si aplicarea metodelor de evaluare.

2. Tipuri si surse de informatii. Rolul lor in diagnostic

Pentru a solutiona problemele din cadrul diagnosticului economico-financiar este necesar de a dispune de
informatii care ar permite evaluatorului de a formula concluzii corecte privind starea economico-financiara a
intrerpinderii. In practica economica exista mai multe posibilitati de culegere si prelucrare a informatiei, cea
mai frecvent intilnita fiind gruparea ei dupa anumite criterii:
1. Dupa modul de exprimare: Orale; Scrise; Audiovizuale;
2. Dupa modul de provenienta: Interne; Externe;
3. Dupa gradul de prelucrare: Primare; Intremediare; Finale;
4. Dupa utilitate: de previzune; de planif operativa; de control; de evaluare; de executie;
5. Dupa stabilitate in timp: Variabile (rata inflatiei); Constante;
6. Dupa modul de reflectare a activitatii: activit fizica (producitivit muncii); activita valorica (marime profit,
marime VV);
7. Din punct de vedere functional: informatie planificata; efectiva; normativa;
8. Dupa natura informatiilor: stiintifice; informatii tehnice; juridice; Sociale; Econ-financiare;
9. Dupa legalitate: oficiale/legale; neoficiale/ilegale;
10. Dupa provenienta surselor de informatie avem surse interne si externe.
Sursele interne sunt rapoartele( privind mijloacele banesti, financiare, contabile), interviurile cu persoanele
cheie din firma, chestionarele din interiorul intrerpinderii care se fac la initiativa evaluatorului, rapoartele
consiliului de administrare, rapoartele adunarii generale a actionarilor(in cazul SA), rapoartele auditorilor si a
comisiei de cenzori sau rapoartele diferitor organe de control, bugetele de venituri si cheltuieli, planurile de
afaceri.
Sursele externe de informatie: presa obisnuita sau de specialitate, banca nationala, institutul national de
statistica, BNM, piata de capital, ministerele de resort(de ramura), institutele de cercetare economica, camera
nationala de imobil, agentia de stat relatii funciare si cadastru, sursele electronice.
Informatiile si documentele externe necesare evaluatorului sunt:
1. Evolutia si tendintele pietelor pe care concureaza intrerpinderea evaluata.
2. Indicatorii macroeconomici si evolutia generala a economiei.
3. Informatii si indicatori ai sectorului respectiv.
4. Evolutiile si tendintele pietei financiare.

3. Metodele si instrumentele analizei diagnostic la intreprindere.

Pentru realizarea obiectivelor diagnosticului se aplica o serie de metode si instrumente specifice. Ca
instrumente pricipale ale diagnosticului servesc indicatorii economico-financiari. Ca expresie fizica, monetara a
activitatii intrerpinderii, fenomenelor si proceselor acesteia, care permit evaluatorului de a cunoaste starea si
dinamica evolutiei trecute si prezente a activitatii intreprinderii.
Indicatorii pot fi grupati in:
1. Indicatori ai resurselor res umane, financiare, informationale
2. Indicatori ai consumului de resurse cheltuielile de res.
3. Indicatori de rezultate/ Efecte ale activitatii VV, rezultatele activitatilor intrerpinderii.
Metodele diagnistuclui:
1. Metode calitative permit delimitarea cimpului de investigare in evaluarea realitatii economice si
fundamentarea deciziilor. De ex. diviziunea si, analiza prin indici, gruparea, comparatia etc.
2. Metode de analiza a tendintelor, fenomenelor si rezultatelor vizeaza/arata evolutia fenomenelor si
rezultatelor intreprinderii in baza estimarii abaterilor, ritmurilor, coeficientilor.
3. Modelarea fenomenelor economice presupune definirea obiectivului analizei, precizarea conceptelor,
indicatorilor, stabilirea insusirilor esentiale ale fenomenului analizat si construirea modelului.
4. Metode de analiza structurala se utilizeaza pt evidentierea contributiei diferitor componente la formarea
sau modificarea rezultatului global.
5. Metode de analiza factoriala analiza fenom si rezultatelor.
6. Metodela grilelor de evaluare se stabilesc limite ale indicatorilor si vedem care este fluctuatia
indicatorilor de la un nivel al altul.
7. Metoda indicatorilor .
8. Metoda analizei regresionale.
9. Metode fluxurilor cand se stabileste tabloul de finantare in vederea analizei capacitatii de finantare
10. Metode sociologice. Si altele.